Nu mi-e teamă să lupt ca să fiu văzut.
Masca nu-i pentru tine, ci pentru a-i proteja pe cei apropiați ție. (Christian Bale)

16.12.2011

Aşa Familie...aşa Stat




Toţi filosofii au văzut în constituirea unei familii sănătoase şi liniştite precursorul unui Stat puternic.

Dacă cuplul nu merge bine, măturat de apele noroioase ale divorţului, ale adulterului şi ale permisivităţii, întreaga ordine socială se clatină.
"Consider că fiii şi fiicele celor divorţaţi nu sunt la fel de deschişi către studiul filosofiei şi al literaturii pe cât sunt unii dintre ceilalţi", spunea Allan Bloom.

"Nimeni nu este un bun cetăţean dacă nu este un bun fiu, un bun frate, un bun tată, un bun prieten, un bun soţ"
spune art.4 din declaraţia 5 Fructidor a Revoluţiei Franceze(1791), care consacră
familia ca temelie a contractului social.
Formulă profundă dar înspăimântătoare, pentru că ea subordonează domesticul politicului şi instaurează controlul pasiunilor omeneşti în numele interesului colectiv.
SAINT JUST spune:
"Cu cât moravurile private sunt mai decăzute, cu atât este mai important ca nişte legi bune şi umane să se ridice împotriva decăderii lor".


Iluzie:
Citim în relaţiile amoroase ca în zaţul de cafea, trebuie neapărat ca ele să însemne altceva decât sunt. În loc să le luăm drept nişte fapte, le considerăm ca pe nişte valori pozitive sau negative.
În acest domeniu nu poţi să-i crezi pe cei care prezic nefericirea, dar nici pe cei care îţi anunţă că vor veni zile luminoase:iubirea este indecidabilă şi fără motiv.


Societăţile noastre nu sunt atât de bolnave şi nici atât de sănătoase pe cât se spune :ele sunt experimentale adică şchioapătă....
Uriaşă şi pasionantă provocare: mai bine primejdiile libertăţii , decât confortul constrângerii.
:)
Pascal Bruckner- Paradoxul iubirii




Mai se poate îndoi cineva de postările mele anterioare legate de familie?
Noroc cu Dumnezeu că a dat omisiunea, ignoranţa şi libertatea....de a strica- doar ca să-ţi fie ŢIE, Bine(?)

5 comentarii:

  1. "Noroc cu Dumnezeu că a dat omisiunea, ignoranţa şi libertatea....de a strica- doar ca să-ţi fie ŢIE, Bine(?)"

    Asta nu mi-a plăcut cum sună.
    Cui îi e bine atunci când strică, omite şi ignoră?

    App de asta, văzui noaptea trecută la TV (da' nu'ş pe care program), un film interesant. Se numeşte Cadillacul lui Dolan.
    Morala lui e că mai devreme sau mai târziu, fiecare lucru nasol pe care-l facem, îl şi plătim.

    RăspundețiȘtergere
  2. Ştiu. Asta a fost cumva maliţios-generalistă.
    Îmi cer iertare, dar trebuie să recunoşti că ieşi din spectrul generalist al ignoranţei.
    Şi tu ştii că eu simt asta.
    ......
    Nasolul este reprezentat de "bulgărele de zăpadă".
    De aceea pentru PLATĂ nu mai există răscumpărare
    Sau poate există orgasmul, aşa cum am să-l explicitez în postarea următoare: argumentat fiind de M. Foucault:
    "Prin obsesia sa sexuală, timpul nostru NU caută Adevărul, ci o anume formă de mântuire imediată"

    RăspundețiȘtergere
  3. Am înţeles.
    Interesant citatul! Şi cam adevărat. Toată lumea vrea scurtături şi ieşiri de urgenţă... Şi, dacă s-ar putea, preţul să fie zero.
    Deh!

    RăspundețiȘtergere
  4. Când scopul şi-a pierdut sensul, preţul tinde către zero. Important devine să reuşeşti să faci pe cât mai mulţi să sufere, să plătească...
    Şi chiar asta se întâmplă.

    RăspundețiȘtergere
  5. Nu, Jokerino. Răzbunarea e departe de a fi o soluţie.
    Hai, să admit că ai putea simţi o nevoie de revanşă faţă de cel care te-a rănit, dar aşa...pe toată lumea, e cam nepotrivit.
    Când am avut impulsuri de răzbunare mi le-am aplicat mie. Iar despre cel care m-a rănit, tot ce am vrut a fost să devină responsabil de gesturile lui. Să le conştientizeze, să înţeleagă că a greşit şi să pună capăt acelui rău inutil. Da' asta mă-ndoiesc că e răzbunare. E, mai repede, o lecţie pe care i-o dă viaţa.
    Ştiu o mulţime de femei de bună credinţă care au suferit grav, atât de grav încât au sufletul ţăndări. Şi asta doar pentru că au iubit sincer câte un ipocrit tembel care şi-a bătut joc de ele. Ei, bărbaţii care au făcut asta, trebuie să priceapă răul făcut şi să înceteze să-l mai facă.
    Cel puţin la mine această dorinţă e singura "revanşă". Pentru că în felul acesta, alte femei vor fi ferite de suferinţă. Şi dacă măcar unele din noi vor scăpa, atunci eu sunt mulţumită.

    RăspundețiȘtergere

Căutati pe acest blog