Nu mi-e teamă să lupt ca să fiu văzut.
Masca nu-i pentru tine, ci pentru a-i proteja pe cei apropiați ție. (Christian Bale)

30.10.2012

Cum... Cât? De ce?

şi Cine??

Cum să vorbeşti despre Iubire?

Mă rog, poţi s-o faci! Nu să vorbeşti. Trendul îmbibat în firesc este acceptat.
                                                                     E cel mai simplu.


:)))))))  

                       

închid paranteza

Cum ar fi să te interesezi ce şi cum...să faci sau să înţelegi iubirea?
Cât de anapoda poţi fi?

Câtă acţiune să întreprinzi pentru ca ulterior să nu ai tupeul să ai dreptate asupra unui coleg de viaţă limitat?

Cât de înfumurat să fii să poţi crede că partenerul îţi poate fi atât de disciplinat în sentimente ca tu să te poţi apropia de VERDICT în ceea ce-l priveşte?? Zi??

Cât de ascultător poţi fi, ca să poţi înţelege(în cele din urmă)că ceea ce se aplică azi mâine trebuie... şi este necesar să aduci îmbunătăţiri, substanţiale?

Cât de impasibil poţi fi pe contra-orgasmul tău care până la urmă reprezintă paşaportul cel mai sigur către mântuire? Şi în chilii până la urmă, cât de ne-sexual poţi fi, te găseşte unul/una să-ţi facă figura?(m-am săturat de "Lol")

Cât de oficial poţi fi ca să poţi oferi orgasme şi alea chinuite însă pentru...celălalt?

Cât de generos să poţi fi astfel încât să nu rămâi un încuiat/O limitată şi o îmbâcsită cu toate că produci impresii vitale celorlalţi?
Cât de frumos poţi fi astfel încât să nu răneşti sau cel puţin să blochezi?

Câte lacrimi să verşi ca să înţelegi că iubirea este ne-condiţionată şi ne-limitată? (chiar şi în cazul contractului leg-al cu partenerul)

Cât de căsătorit să fii astfel încât să Înţelegi că dacă iubeşti tu, Tu-ToT(inclusiv oameni care au alte organe ce duc la apropierea chiar şi involuntară a inimilor), este f.necesar în cazul ăsta să nu pierzi firul sensibil care leagă fragilitatea, eroarea, educaţia şi gentileţea proprie cultivată sau nu, cu nevoia de respiraţie, care şi asta la rândul ei are pile la Doamne-Doamne pentru a-ţi băga la graniţă Mântuirea în buzunarul de la inimă? Ziiii? Căutător în lada de gunoi a născătorilor la întâmplare dus şi duşi târâş la educaţie, zii??

-Cât de Runceanu să fii astfel încât să NU chemi invidia Şi prostia Şi ura Şi neputinţa, 
care îţi urlă prin fiinţă încă de la naştere?
:(


 STROFA 3-A
"Cand inima mea imi spune, vorbeste...
Un gand nechemat ma-ndeamna sa tac.
Sa-ti spun te-am iertat, nu este nimica.

Orgolii mai vechi
Mi-e greu sa le-nving....
De pierzi sau invingi, ce-i pasa iubirii
Cand cel ce-a invins e singur si trist;

Un singur cuvant si tot va fi bine
Dar inima mea nu tine cu mine
Ce sa-i spun,
ce sa sper,
Cum s-o rog,
cum sa-i cer…

 Iarta, tu inima
  iarta
Tacerea te roaga
 si gandul,
te cearta,
 Iarta,
 tu inima
iarta
In dragoste
 trebuie....
sa ierti
 Hai incearca si iarta,
tu inima iarta
 In numele dragostei, fi inteleapta,
Iarta, tu inima iarta
Vei fi fericita daca vrei."

Suprem. Superb! Cât de adevărat poate fi? Câtă lipsă de impurităţi general-cosmopolite...?   Câtă seninătate improprie fiinţei civilizate. Blestemat să fie criminalul...
Mihaela are atuul divin de a fi iubită apreciată şi mângâiată de Zei mai mult Acolo de cât aici.
*
 Ha!
S-au risipit toate nedumeririle?
Aş!!!
Au rămas întregi!
Trebuie să recunoaştem:-Nevoia de PROSTIE(de ne-aflat/ne-înţeles/ne-reEducat) ne ţine în Viaţă, şi cu Iluzia pe post de toiag.
Punct sau Period cum zice englezu'.
(pionierii în domeniu i-am exclus din start pt o astfel de postare)


28.10.2012

Duminica Iubirii


Ce tânăr
Ce excepţional... debut
Ce talent, ce vigoare
Ce mostră riguroasă de dorinţă....
    În folosul dragostei pentru muzică şi mai puţin propriu.
  *****************************************************************************************

11.10.2012

Facebookism şi realitate.



Contraste ce nu se suportă 





Epoca facebookistă trebuia cumva să scoată la înaintare...şi un prototip care să se sustragă perspectivelor clare compromiţătoare....

Aşa avem un copil căruia un scenarist (Hiram Martinez)îi găseşte un rol perfect, acela al "arsului de etape" dar pe nişte coordonate perfecte, relevatoare!

Ce mi s-a părut extrem de relevant, este cum vine puştoaica în faţa celui pe care îl judeca(asta "judecat" nu manelismele multipersonale cotidiene) dorind să-l şantajeze în numele mamei sale şi.... al tuturor până la urmă ce se cred EXPLOATATE...

Bărbatul însă mă surprinde în faţa pre-adolescentei şi dă o replică ce mi s-a părut a trebui scrisă pe frontispiciul unui mausoleu ridicat împotriva armatelor de indivizi care miros tot mai prost viaţa de zi cu zi.... previzibilă, demo-cratică ori consumistă:

"Nimic nu e doar alb şi negru cum pare....

Şi dragostea e mult mai complicată şi mai frumoasă decât îţi vei imagina vreodată"



Noo... Words!


Mică şi nervoasă concluzie:

În epoca facebookibilă nu ai cum să fii iubibilă.
Realitatea începe a depăşi încet mitul.


Update

Cel mai mişto este să proclamăm giugiulibilismul;
Să-l trecem în starea oficială, cu toate că pare că transmitem în direct din casa spânzuratului prin satelit nu este...chiar aşa.

:))




Sic!

06.10.2012

Duminica iubirii


"A iubi.. aceasta vine.... Dar e de departe-n mine"

Savuram contrariat o esenta a unui principiu cazut din iubire pus pe frontispiciul spiritual al unei colege de breasla bloggeristic:) cum ca: un El a venit si a lasat puii... de aur, uitand insa sa lase si manualul de crestere si utilizare al lor, al puilor, Iubirii. Nu-i nimic mi-am zis, jucati cuvintele, gadilati cu experienta sentimentele, credeti in ele, nu costa nimic pana la urma, amestecatile printre dinti, provocati(fara o facultate serioasa)si apropo de facultate, dorul de ea care mi l+a recunoscut inca ma petrece, are o inteligenta emotionala pe care n-ai cum sa nu i-o iubesti, insa, am sa o uit si eu asa cum o FAC toti cei care ne inconjoara, avem arme multiple si modalitati de o generozitate atipica, chiar si dintre cele naturale.


Acum, ascultandu-l pe Nicu am realizat cat adevar contin cuvintele de aur ale lui Blaga si ce noroc ca Dumnezeu la pus el pe Alifantis sa le cante. Cu cat le asculti mai incantat cu atat le confuzezi mai abitir.

Asta de altfel mirosind si Lucian:

"Orice-nceput se vrea pe culmi, Risipei.. se dedă floralul"


Sau alte reprosuri mangaiate:


"Ne-om aminti cîndva tîrziu, De-această întîmplare simplă"

Si mai apoi lovindu-ne orgoliul si celelalte rude, stricate dar apropiate:



"Visînd întrezărim prin doruri

Latente-n pulberi aurii

Părul ce ar putea să fie

Şi niciodată.. nu vor fi"





Căutati pe acest blog