Nu mi-e teamă să lupt ca să fiu văzut.
Masca nu-i pentru tine, ci pentru a-i proteja pe cei apropiați ție. (Christian Bale)

31.12.2010

La Mulţi Ani

Frumuseţe, puritate, dragoste şi toleranţă....inocenţă. Da, inocenţă!
Asta vă doresc să întâlniţi în anul care păşim cu toţii.
Sceptici, optimişti, echilibraţi pe alocuri sau echidistanţi...
Cu credinţă şi cu bune intenţii dublate de un simţ dezvoltat al frumosului.
Nu vă pierdeţi capul şi iubirea ...pe traseu, n-o să v-o mai redea nimeni.
În voi... în noi stă puterea şi balanţa oricăror decizii. Nu o dărâmaţi..de dragul iluziilor
a oricăror spuse...şi întâmplate ale celorlalţi. Şefi, împliniţi, cumnaţi, devotaţi samd
O oază de iubire vă doresc şi.... Happy New Year
 
Multă dragoste şi cât mai puţini şmecheri(orgolioşi)pe lângă voi vă doresc... vouă şi familiilor voastre.
Un An Nou Fericit... Special...de la „naşu” pentru fiinţele descoperite în anul 2009 în mediul virtual şi care au cu adevărat IUBIRE de oferit!
Fiinţa lor fiind impregnată de IUBIRE
-The Women(G)
-Andrada
-Fly2sky
-Pandhora
-Iunia
-Mama Dreacu
-Asel
-MyEyesOnyou
-Vocea-de-departe
-Blue Freedom
-Toteu
-Lorelei
-Lolita
De asemenea Andreiradu,Saturnianul, Pheideas..
Pentru aceşti constructori ai iubirii am o dedicaţie cu multă dragoste
Sunt bărbaţi-zei?
Sunt bărbaţi care personifică Iubirea? DA!
Robbie... go a head

...


Cum aş putea să-ţi mulţumesc...

28.12.2010

Iubesc nebunia...Ei

Îi iubesc nebunia!
Îi iubesc slăbiciunile!
Îi iubesc ieşirile...în decor....
Îi iubesc nervii :)
Îi iubesc copilul iubirii atât de şmecher şi de pur
Îi iubesc strategiile in-voluntare
Îi iubesc curul, că şi-l pune pe tapet involuntar
Îi iubesc detaliile că o fac atât de rotundă....extirpându-şi singură colţurile
O iubesc cu totul că mă poate face s-o doresc atât de mult încât să-mi doresc ca p rostul...
să mă căsătoresc (??)
Ceea ce e (cel puţin)lipsit de sens :)


Îi iubesc până şi iluziile că ştie... sau fără...să vrea, să le facă pline, viguroase, că şi-l ascunde pe Dumnezeu atât de bine!
O iubesc...că ştie...că dacă o părăsesc...tot am s-o iubesc mai mult ca orice pământean oficial,
de-al ei:)

27.12.2010

SLAVE TO LOVE?


Trebuie să recunosc că într-un oraş relativ mic şi îmbâcsit de monotonie şi idei pitice ca acest Giurgiu al meu, este o adevărată aventură să poţi prinde rădăcini într-un anume loc unde..să poţi afirma: -Da domnule...ne simţim ai locului, îl vom sfinţii şi vom duce tradiţia mai departe.
Cu toate că la suprafaţă musteşte de agitaţie ca un pepsi lângă un vin de buturugă, în profunzime nu este decât o adunătură aleatorie de capacităţi şi orgolii..plină de suficienţă, aroganţă şi mândrie nejustificată. În tot acest spectacol la scară redusă, nu poţi să nu remarci o "mână" de oameni chiar interesanţi. Cum pe bărbaţi nu prea poţi să-i scoţi din ale lor(chitiţi pe bani), în schimb din familia femeiască am avut privilegiul de a cunoaşte câteva exemplare vivace care mi-au demonstrat întro mare măsură că mitul arhicunoscut "Eşti Frumoasă dar eşti Proastă" poate fi învins. Cu abnegaţie sau ambiţie. Dincolo de firescul celor arătate de mine aici....un singur lucru este FRAPANT.... de o evidenţă copleşitoare.

Jumătate din ele şi-au ales "bâte, cealaltă jumătate, mocofani cu diplome. De unde deduc foarte bizar pe singura şi umila persoană a mea fizică: speciei superioare, întotdeauna îi trebuie un prost sau unul... în orice caz ce îi este se pare "necesar" ca fiind...INFERIOR! SECUNDAR
Am cunoscut în 2008 o frumoasă învăţătoare, mobilată atât de bine la cap, la şolduri şi prin alte zone moi... cu care am avut o scurtisimă aventură. Asta a fost singura care m-a lăsat să înţeleg(nu să şi văd) că ar avea în dotare un Domn(poliţist) care "gândeşte &mişcă"! Însă, profesează la capitală, departe aşadar de frumoasa lui soţie. Nu văd să fie singurul caz în care EA ..SE ÎNGROAPĂ CU MÂINILE EI.
Concluzie:
Foarte puţine femei gândesc şi iubesc în acelaşi timp. Păcat că experienţa vieţii... nu le dau şi destulă intuiţie în MOMENTUL ALEGERILOR. Carte, forţă, instinct, iubire...ci DOAR speranţă.
Am descălecat pe-o şa şi v-am spus aşa...scurta dar intens relevanta legătură a femeilor-de spirit cu bărbaţii orizonturilor lor.
La fel de grav este şi rămâne faptul că viaţa în sine în optica lor...se comprimă al dracului de mult iar soluţia, grăuntele de fericire...este întotdeauna în altă-parte. Nu în suflet, în tot-unitarul!!!!


25.12.2010

Craciun fericit...si mult noroc

Tuturor purtătorilor, a transmiţătorilor de iubire
...şi celor în căutarea ei.

23.12.2010

Admiraţi(-vă)!



ABBA - The day before you came
Încărcat de Millabba. - Music videos, artist interviews, concerts and more. 

Uitaţi-vă în ochii ei!
Priviţi.  
Nu fugiţi...

-Cum poate exista... dragoste la "prima vedere"?
Ea este o stare şi implică 1001... de vederi.
-Cum poate apare o iubire..."fulgerătoare"?
Când ea "este" sau nu!
-Cum să "doreşti"...iubire...?!
-Cum s-o RE-cunoşti??
-Cine te judecă...şi pentru ce îţi percepe... "exclusivitate"?
EA există.
Ea e bucuria, ea e Dumnezeu...pe pământ!
Ei nu-i place Ura, nu iubeşte şi urăşte în acelaşi timp...sau în timpi diferiţi.
De multe ori Ea apare...şi nu se uită la prost, la mini-îngâmfata.
Nu poţi s-o denumeşti.
Pe ea, doar pe ea o iubeşti!
Poate să apară ORICÂND, poate să dispară...în timp sau chiar pe loc.
Pentru suferinţă...lacrimile sunt o mare pierdere de timp. Ele au o singură proprietate, aceea de a te purifica.
Dar câţi?
Dar câte!
Restul, e tăcere. Timpi morţi. Zbatere. Cuvinte. Speranţe deşarte. Deşertăciune...înmiresmată. Cu ce! 
Cu...??
(...)
Extrapolări, spiritualizări...de genul ...şi aşa mai departe

20.12.2010

Adorabila discuţie


Zilele trecute am fost martorul unei discuţii aprinse privind conştiinţa universală, unde... marilor întrebări retorice le-au fost date răspunsuri destul de interesante. Partea feminină reprezentată de Blue Freedom, Lorelei şi Brânduşa, au întors pe  mai multe feţe vechile şi cunoscutele echivocuri.
Dacă suntem sau nu conştienţi, dacă Liberul arbitru poate sau nu să răzbească prin imensa dimensiune a automatismelor sociale...sau dacă el poate fi cuantificat în cele mai mici detalii. De asemenea...vinovăţia dacă există şi are grade de implicare pentru fiecare dintre noi...ori dacă ea e apriorică?
Marea înfundătură s-a produs în dreptul iluziilor, a aparenţei, ele continuând a suscita vii discuţii la intersecţia planurilor material-spiritual. Iată câteva fragmente cu adevărat delicioase.

Blue Freedom
Toţi produc, guru huzureşte şi dă ordine”...”vrea să te chinuie până pocneşti”,
Poţi avea cunoaştere, lipsa afectelor te păstrează în categoria inteligenţe artificiale”
Foarte adevărat! Lucrurile se complică în dreptul Liberului arbitru.
 Lorelei spune
Tu să alegi de la început.
Definiţia asta incumbă până la urmă TOATĂ VIAŢA NOASTRĂ.
1-„Tu”cine eşti, ce eşti, ce vezi şi cum... vezi?
2-„Să alegi”ce? Cum? În funcţie De ce?
3-”De la început”?? Cum asta! Începutul unei relaţii, unei implicări în...x, z cazuri etc Sau la naştere?
Cine te-a făcut şi ce... poată să facă...pentru a te hrăni cu iubire, astfel încât să nu mai produci sens(PE INVERS): ură, latenţă, încredere în croiala minciuni, plăcerea pentru diluare sau apetenţa pentru perpetuarea confuziilor? Ştiindu-se că aici... ne aflăm pe terenul nisipurilor mlăştinoase.
Deci: Cum să alegi „să trăieşti”? În condiţiile în care în postarea mea anterioară am arătat foarte clar că noi „muncim”, „gândim”, „facem ceva” că TREBUIE! Neavând o orânduire, tradiţia ori obişnuinţa din inerţie ne îmbie la toate giumbuşlucurile posibile, de aceea se şi spune că avem o ţară anomică. Pentru că nu există reguli. Decât de suprafţă. Noi fiind de fapt experţi în păstrarea aparenţelor celor lumeşti.

Lorelei, conchide în dreptul Liberului arbitru:
Io le fac, io le trag”!
Foarte adevărat! Dar aici trebuie să ai o con-ştiinţă nenee...beton. Chiar dacă turma nu vrea să-ţi recunoască, TU ca individ eşti obligat faţă de tine să ştii în ce ECUAŢIE te implici! NimenIi nu vrea să te ţină frumos, sănătos, virilă sau maleabil/înţelegător. Foamea de dreptate personală a devenit acută!!! ...şi... are o manifestare spectaculos de amplă. De aici, şi până la a ţi se răpi un orgasm, o opinie favorabilă „întâmplătoare” sau postul de la serviciu, numai e decât un mic pas.

Legat de vină tot Lorelei, spune
Nu-mi place să cred că eşti la mâna unui mare dumnezeu, care face cu tine ce vrea şi îţi dă un destin”
Minunat conştientizat. Şi tot ea recunoaşte candid: „Eu mă fac pe mine”!
Aici însă... intră în conflict cu subiectul GENERAL acolo unde toată lumea „se face”. Cu ce? Prin câte etape...şi în ce constau ele? Ca să te faci cu IUBIRE...sau să te ajuţi de RĂU pentru a câştiga „ceva”(!??!)...Ce Implică?
Întrebări necesare...esenţiale care... au fost ocolite...

De asemenea ţin să mă joc(SERIOS)întrebând CINE face RĂUL şi DE CE?
Pentru că şi eu l-aş face! DAR N-AM CUI!
-CE SĂ FAC CU RĂUL...ŞI PÂNĂ UNDE ÎL ÎNTIND?
-CRAPĂ EL...SAU CRĂP EU?
-PRIMII 5000 de dolari sau ULTIMII?
-PENTRU a-mi atrage respect trebuie să „fac”RĂUL!?
-CA ORGASMELE SĂ-MI FIE COLORAT MULŢUMITOARE ALEG O SINGURĂ FĂPTURĂ SAU....?

La fel Blue Freedom, nu vine în ajutorul subiectului mult prea stufos...dar previzibil...şi spune:
Fericirea mea e acolo unde consider eu că e”?
Cum oare să-ţi faci ţie „bine” fără să încalci drepturile şi considerentele celuilalt, încă nu s-a inventat FORMULA şi asta acceptată unanim. Şi plus că pentru Fericire sau Iubire trebuie să ai BAGAJ neicuşorule pe care trebuie să-l simţi! SIM ŢII. Că POŢI, CONSTRUI. Un depozit întreg!

Lori vine să generalizeze şi să puncteze HĂUL CON-ŞTIINŢEI.... DOAR PE NUANŢE!
Nu elitele îndoctrinatoare, ci gloata...” este văzută în opinia ei, minimalizând maculatura grosieră a elitelor din ţara asta care neîncetat şi-au văzut doar de căcaturile lor beletristico-subiective şi prea puţin au putut să ofere scriitură care să lumineze şi să edifice românul.
Tot ea merge mai departe şi susţine:
Nu cărţile greşesc , ci faptul că gloata alege să NU se trezească”, trecând val-vârtej peste faptul că....a „ALEGE” este o chestiune personală ce ţine de gradul de cultură/cunoaştere şi respect, iar ASTEA ţi le dă „tot unitarul”, statul de drept, tendinţele actuale, credibile în ochii mulţimii. Iar EL statul ţi le dă VRAC, prin oamenii pregătiţi şi remuneraţi chiar de el.
(Indirect)Tocmai pentru a te zăpăci tu şi a te ÎNDREPTĂŢI TU!!???
Dacă tu, nu poţi lua de la viaţă iubirea sau lucruri care te împlinesc şi mulţumesc, înseamnă că MERGI PE MÂNA MOARTĂ a celor „puternici”, ce.... reuşesc să te păcălească cu BRIo! Şi în general contează(din păcate) ce Val TE IA!
Al curvelor/politic-osului/al minciunii frumoase/al fraierilor sau de ce nu...al acelora de pe frânghia subţiată şi necredibilă a bunului simţ.
Să nu uităm de Valul iubirii, aici trebuie să fii matusalemic, să respecţi orice, să simţi milioanele de nuanţe, să controlezi instinctele şi slăbiciunile... să ierţi orice!!!
Proştii, fraierii, libidinoşii, orgolioasele, cicălitoarele, sex-appeloasele cu pretenţiile exagerate(şi astea copiate!)
Acum e foarte simplu să vezi cine a făcut Iadul, aşa cum de altfel ai şi zis.
Problema se mută acum în dreptul rădăcinii. A „sursei”, a lui Dumnezeu, de fapt a IUBIRII, iar nenorocirea este că nu ai cui o aplica!
Degeaba enunţi, demonstrezi, arăţi, denumeşti, CERI că te-a învăţat pe tine pulea sau comunici, că aşa ţi-a zis sulăreasa.
Viaţa se împarte la 2. În sexul lui, în ţipătul ei, în plictiseala lui, în indispoziţia ei, în stresul lui samd.
În realitate, în viaţa de zi cu zi, nici Dumnezeu, nici Satana, nici eu care mă dezbrac în curul gol în intersecţie, nici stelele mâhnite de lapoviţă nu-ţi aduc RĂUL. NU ELE ÎŢI PERPETUEAZĂ RĂUL, LATENŢA, HAOSUL din cuplu, familie sau de la serviciu.
Ci doi indivizi care se fut şi..şi... nu fac DRAGOSTE. N-apucă să se întrebe dacă vreunul dacă să se depresurizeze, nici dacă au vreun interes..... EI ŞI-O BAGĂ.
Din CHESTIA ASTA "SE FACE" SOCIETATEA. 
În altă ordine de idei atunci când creşti puiul de om...e OBLIGATORIU SĂ-I DAI DRAGOSTE. Dacă va apuca să ia şi tărie de la tată, atunci nu va fi un manipulabil...AŞA CUM SE ÎNTÂMPLĂ ASTĂZI  în România. Şi pentru că nu este aşa, deţinătorul absolut al Adevărului, şi înaintea mea, culmea!(sic asel:))) esteee...andreiraduu!!!
Iată câteva fresce de Adevăr pur!

Cei deştepţi fac jocul.
Gloata e hrănită prost şi la nivel de tub digestiv şi la nivel de spirit.
Gloata înghite tot pe nemestecate
La nivel individual au fost transformaţi(cu dorinţa lor)în xeroxuri.....într-un maglavais omogen şi se comportă ca atare”
Superb/Grandios.
Lovitura puternică de abia acum vine, Adevăr sută la sută, strategie existenţială supremă, letală:
"Lumea animalelor civilizate ca şi lumea animalelor necivilizate se-mparte fix în două: tari şi slabi!
Se iţise la un moment dat şi categoria de mijloc, dar...cei tari au sesizat pericolul, aşa că îi elimină"!!!!

Cam aşa arată un om care ştie EXACT ce se întâmplă în România.
Restul? Prostie, Lehamite, Corectitudine de non-sensuri, Dreptate căpiată, Subiectivism care îngraşă unul din cele mai mari păcate ale prezentului: Omisiunea!

19.12.2010

Cuvintele, ahh cuvintele...lacrimile...ele...aceste regrete...inventate

Rămâi în braţele mele.
Da, acum ştiu...nu mă mai speli tu...
De acum nici nu mă mai cerţi.... ai hotărât să străpungi adevăratul hotar al iubirii.
Acolo...unde îi vezi şi simţi pe oamenii tăi dragi...minunaţi.
Şi totuşi... şi totuşi... de ce!!!  De ce...doar, doar, cuvintele?

Tu ai plâns, dar ai iubit.
Eu...eu...eu....ce aş putea face cu lacrimile....
Cine le-a inventat şi de ce! De ce!
Dumnezeu probabil...dar, a avut şi laşitatea în acel moment să se ducă să se odihnească.
Lăsând în mâinile copiilor lui jucării atât de periculoase.

Ce aş putea să exprim?
Ce, aş mai putea exprima....
Inima, gura, teama, neîncrederea.....
Cuvintele, sunt... şi rămân atât de mult...şi atât de puţin...la fel ca dragostea.
Dar îţi jur că am găsit cui s-o predau şi s-o înalţ...nu se va stinge!
Flacăra ta.., nebunia ei...atât de gingaşă...de unică...şi de frumoasă va merge mai departe.
Cuvintele? Cum le-aş putea amesteca cu lacrimile şi să dea ADEVĂRUL....
Creaţia ta...Iubirea din Iubire....va călca pe moarte...călcând.
...
Mărinimia ta ahh...măreţia ta, grandomania ta....o continui...
E toată numai dragoste.
Ştiu şi de răutate...ceartă-mă! Tu ştii cel mai bine...că nu mi-e frică. Sunt al tău. Sunt fiul Iubirii tale

Iubirea..ahh..Iubirea..cum..şi cât de mult aş putea să-ţi mulţumesc pentru Ea?
Cum?

16.12.2010

Romanii? Nu trăiesc! Sau inima... ca o şpagă!?

Chirurgia pe pacientul şpăgar? Da. Inima lui o recomandă.

Zicese că 3 din 10 români dau spagă? Serios? Cei rămaşi cu siguranţă au avut o „zi bună”.
Dincolo de aceste hai să le zicem estimări ori păreri multiple legate de chestiuni mai mult sau mai puţin echivoce în societatea noastră, tendinţele sunt din ce în ce mai evidente, iar ele iau conotaţii mai periculoase decât lasă să se întrevadă.
Aşa că eu văd în această situaţie, o dimensiune crescândă a şpăgii, a persistenţei ei în mentalul colectiv.... în fapt o extrapolare de influenţe nefaste în însuşi simţirea şi percepţia românului de astăzi. Aşa că pornesc de la nişte ipoteze pe care le văd veridice.

Şpaga, între frica de a râmâne nemâncat sau „de căruţa... ochiului lumii”
Şpaga, între frica nevalorizării şi oftica îndepărtării firescului
Şpaga, între teama de a nu fi iubit şi a nu-ţi fi ţie îndeajuns.
Numai punem la socoteală frica de moarte că i se întrevede preponderenţa.

Ei mănâncă, dorm, fac treabă şi caută recreere în plăceri proprii diferite. Acţiunea lor intimă nu este însă dezinteresată. Plăcerea, necesitatea reprezintă surplusul!!? De ce, probabil vă întrebaţi?
Răspunsul este că: nu-şi simt plăcerea. Nimic nu-i asigură Şi asta o simt pe propria piele şi doare al dracului de mult. Pentru asta scot din buzunare.
Iată „inima”... şi adevărata ei bătaie, pe de lături. În fapt fiind „Noua oxigenare”
Ce s-ar putea desprinde de aici. Românul de la atâta „făcut” şi de la atâta „vorbit”, a început să i se facă silă de el...şi bineînţeles de CELĂLALT.
Repet, fără să mă strofoc prea tare: românii „fac ceva”, ei nu nasc! Nu crează, ei „realizează”după un plan verificat(de alţii). Ei acţionează...ei „gândesc”.
Şi tocmai din această cauză caută a perpetua valoarea pentru a se folosi de ea, purtând numele generic de”deştept”.
Într-un fel sau în altul, ca să trăieşti „trebuie” să-ţi calculezi şansele! Bineînţeles că trebuie să fii pregătit pentru asta: să înfrunţi, să înţelegi, să-ţi doreşti, să vrei apărându-te negând ceea ce nu este pus în joc, în cel social.
Tertipurile de aceea rămân apanajul fără echivoc al inteligenţei. De aici, toată suflarea părintească se mulţumeşte cu cei 50% obţinuţi din deşteptăciunea(diferite automatisme) acumulată sau moştenită. Dincolo de ea, se pierd. Cu inteligenţă, cu tertipuri mai puţin credibile sau fără, ei nu trăiesc a simţi binele/răul cum se transformă odată!! Intempestivul î-ţi trânteşte uşa în nas, în suflet? Nu! Ei simt doar „ceva”.
Fiecare ştie însă...că poate(?) cuprinde şi înţelege, întregul îi scapă. Aici e frumos şi e de cascadorii râsului. Însă el nu simte!
Dacă înainte cerutul (sau aşteptarea) banului, a şpăgii prin oferirea de ţigări, cafea, whisky, aveau scopul de grăbire, de întâietate, ba chiar de importanţă în faţa Celuilalt, astăzi şpaga sugerează...dincolo de scrâşnetul crizat al supravieţuirii, o lipsă de AFECTIVITATE, înlocuită... cu un suprlus.

De atâta dat în servicii sociale, românul a ajuns la fundul sacului! S-au dat atât de multe...aşa pare, astfel încât în prezent dacă nu dai ceva pe lângă serviciul solicitat.......eşti considerat din oficiu nesimţit, tradus în timpurile astea insuficient... de corect! Nu-i mai puţin adevărat că acest cuvânt ”ne-simţit”(!!!)este folosit mai tot timpul de cei care... niciodată n-au simţit mare lucru..decât obligaţia de a „face” sau chiar de a „simţi” ceea ce TREBUIE Făcut pentru rezolvarea Ceva-ului ăla. Pentru împlinirea a „ceva”.
Suntem aşadar în ţinutul întâplării şi cumulării neostoite de stres...mioritic. Iată ceea ce este GRAV. La rândul lui, cuvântul „trebuie” nu reprezintă decăt vehicolul copierii autiste al unui social tembel şi învechit. El se impune în sânul funcţionării şi funcţionariatului, a desfăşurării oricăror forme organizaţionale, familiale cât şi instituţionale! Şi tot un principal vehicol se dovedeşte pentru dimensiunea manipulării, a prostiei centrale...aflate în măduva sistemul nervos a mioriticului de catifea ori de marginea şanţului.
Întrebarea fireasacă (re)vine: Ne-am săturat? La unison este acelaşi „da” , care aplatizează tot ce prinde în cale. De unde şi hitul „Laso bă că merge aşa...ne-am obişnuit cu ea.. Ne-am îndrăgostit de Ea:))


Observaţi cumva ceva neîntâmplător prin zonă? No!

Sila, plictiseala sau întâmplarea ce rezidă dintr-un univers copleşitor al impunerilor de tot soiul în organizarea muncii....cu precădere în istoria ultimilor ani...a dus în asemenea hal...la forţarea notei în dreptul simţirii „firescului”. Românul a juns astăzi un pierdut irecuperabil(?)între: ceea ce e necesar să facă pentru altul sau să se poată înţelege pe el însuşi? Deoarece asistă îmbuibat şi căpiat de impulsurile tradiţionale de „a face” pentru el şi pentru familia lui.
Prins la mijloc, va alege calea cea mai scurtă: aceea de a denigra, mai democratic spus de a nega sau ne-recunoaşte ceea ce de fapt nu a învăţat. Ce să mai vorbim de cul-tivat.

Percepţia s-a tot diluat, cu sau fără a avea bani...sau nevoi. De asemenea... lipsa de iubire a scăzut potenţialul de sens şi recunoaştere personală ca... A FI din sânul cetăţii. Pe un astfel de teren propice ..”mănos”...s-a ajuns la apariţia unor multitudini de nuanţe înşelătoare în dreptul impunerilor, tertipurilor, şmecheriilor. Şi de ce?
Tocmai pentru a prinde consitenţă(dar pe dos)...în faţa Celuilalt, din familie sau... din instituţie oricum s-ar numi ea.

AŞA au luat naştere proliferând parcă la nesfârşit(nu vi se pare dragilor?)...favoritismele, cumetriile care, au împins ATÂT DE MULT, CA VOLUM ŞI INTENSITATE în relaţionarea client-beneficiar, astfel încât această Relaţie a devenit ca o boală contagioasă, şi mai rău o lege nescrisă ce trebuie privită cu teamă sau în orice caz, în pericol de a fi chiar respectată!!
S-a ajuns astfel să se ceară „ceva”..orice... pentru munca prestată în folosul comunităţii.
Munca(un termen supus unor mari confuzii)...munca prestată, devenind astfel o corvoadă, o ofrandă pe dos. Prin şi cu acest gând, se arată foarte bine poate mai bine ca niciodată Ura Românului pentru Celălalt.
Ura reiese şi din repulsia confratelui faţă de „Bine”, de senzaţia călâie lipsită de substanţă...pe care el însuşi o anticipează foarte bine!!!

Sensul s-a evaporat înainte de a fi fost prins, asimilat.

Familia românească nu are timp pentru fundamente etice sau morale, pentru Ea, nu pentru altcineva. Vrea să fută sau să iubească îngurgitând premeditat sau entuziast cucută...
Frumosul din viaţa reală a dispărut, locul este ocupat...de duioşia nefirească faţă de bani(încercându-se a se mângâia în gol), de unde şi expresia cultivată în ultima vreme de sufletele pervertite fără voia lor„câţiva bănuţi”.
Cei din vârful statului, din poziţia lor de păstori sau pastor (n-ar fi mare diferenţa), cu specificaţia că ultimul ştie mai bine a-şi înfunda capul în pământul gliei, se simt datori să păstreze tradiţiile...aparenţele şi toate cutumele aducătoare de rău.
Pentru EI spitalele şi farmaciiile sunt îndeajuns. Falşii iubiţi, căsătoriţi, împrieteniţi pot prolifera în linişte. Prostia, critica nefondată & asociaţii pândesc după colţ.
Românul însă... nu vrea să ştie! Are oroare de întreg, de luminare, îl bucură surpâdu-l... BUCURIA vagabondării prin vagin, oxigenat fiind... pe moment. Femeia, exploatează această gaură în ozon, e mult prea strategă, subiectul doritor, este larg, amplu, pe faţă... oferit. Pământul trebuie să respire.

Tocmai de aceea, El vrea urmaşi, „vrea să muncească” , „să simtă” şi „să facă”
sau invers. De fapt:

Vrea să se păcălească CORECT, ŞI NU INCORECT!


„Uite vezi, te-am rezolvat. Ce dai?”
Schimbul de servicii şi gratificaţii este de altfel destul de recomandabil în orice sistem politic.
La român însă trocul... este cariat, ameninţat fiind de impurităţile neîncrederii şi suspiciunilor de toate felurile
Făcutul, comunicatul, educatul, iubitul sunt aneantizate vârtos. Nu că n-ar fi şi firesc. Dar chiar să fugim de micile semne de întrebare fundamentale este parcă strigător la cer. Şpaga vine să certifice acest lucru.
Suntem insuficienţi iar suficienţa, nu vrem să o învăţăm unde... se încadrează!
A cere pur şi simplu devine un deziderat.
Să lupţi pentru a fi primul să ceri tu, nu celălalt, va fi din ce în ce mai bine inoculat..nu şi la vârstele cele mai fragede.

Simţirea firescului a autenticului...percepţia asupra iertării sau a sacrificiului se diluează, se depărtează de nucleul fiinţei încet dar absolut sigur.

Şi ca să vedeţi un caz real şi de şpagă sufleterască(?) sau cum ea se întinde....de vă poate ajunge chiar prin case... Ptiu, drace!

Am aflat de curând, de fapt, am văzut şi mirosit un caz real de şpagă a inimii.
El o cunoaşte pe Ea. Iar ea mica, cum n-o duce capul decât la mânării: sufleteşti, geopolitice sau sexualo-sociale, s-a profilat profesionistic pe cazuri de „descoperiri”. El, pentru serviciul pe care madama la depus.. interesată, a considerat să-şi vândă sufletul mici satane, drept şpagă. Aşadar, mai mult decât se cuvenea ca ea „să primescă”...ăsta, nu s-a mulţumit... că-i dădea CE TREBUIA, astfel să fie satisfăcută/mulţumită de muncile de pe teren şi dormează!!
Ea „ghişeista”, a simţit că trebuie să-i ceară, mai mult decât era necesar!!
Caz tipic zic, de şpagă în ţara în care pentru serviciul prestat.. trebuie să şi ceri ÎN PLUS! (?)
Cazul mi se pare clasic... de calicie prostească. De „atenţie” din lipsă afecţională sau raţiune. Şefulipulică ăsta, a consimţit să-i dea mai mult decât se cuvenea...să împlinească aşadar schimbul de daruri, MAI MULT DECÂT AR FI FIRESC SĂ CEARĂ SAU SĂ DEA.
Mare scofală!!!!
El, a lăsato pe îngrijitoarea dogvilliană d acasă să-şi vadă de menire. Iar Ea, beneficiara şi cerşetoarea ”de atenţii” exagerate/prosteşti şi-a luat premiul râvnit:ŞPAGA. Cum o trăi cu şpaga în casă...Dumnzeu ştie. Cert este că ceea ce au asimilat până acum Doiul sau Doii ăştia urât mirositori...au învăţat prost, recte în numele iubirii. Săraci cu duhul...micii ticăloşi ai sufletului corupt.
Bine, că sindromul este foarte ascuns...şi nu se poate sesiza. Pentru că şpaga în simţire încă nu s-a inventat. Răsare însă falnică...câte una pe care o dibui foarte lesne. Acă pentru simţire nu, în schimb pentru prostie daaaa!:)) Şi pentru reguli. Bătătorite. Cu voioşie.
Şi iată, cum beteala curge peste noi acompaniată de cărnaţii autohtoni.
Doctori! Pregătiţi paturile vin, pacienţii optimişti.


08.12.2010

Ea...Iubirea!

Am venit iarna, când clopotele bisericilor zdrăngăneau ivirea mea dintr-un ludic nesperat... dar frumos prin simplitatea sa. Pe când intempestivul şi-a făcut de cap, soarta...s-a găsit să-mi râdă printr-un zâmbet larg... şi generos, şi mi-a zis: Băi, să-ţi ajungi!
De atunci...mi-a oferit ce nu se oferea, ce nu se mânca...şi...Iubirea! Pe Ea goală, inocentă şi tremurândă. Mi-a dato pe buze, m-a ameţit! De atunci am iubito ca pe cea mai mare descoperire de la Naştere încoace, îngrijindo cu un anume zel pe care doar geniul...înrudit cu prostia o mai poate face .
Se gândea probabil, că
E(l)A..mă va pre-lua şi mă va duce dincolo de Ea.
Între timp, m-am jucat...m-am înălţat pe crestele munţilor...şi am prins Marea...plângându-i fericirea-mi cu valurile învăluite-n misterul, ce poartă pecetea învolburării.
Am iubit şi muzica...ACEEA...muzica inimii, înciudată parcă în excesul de universalitate! Şi acum o simt... Îmi gâdilă apostrofându-mi organele cele mai intime, confirmându-mi: Dumnezeu n-a murit!
Tocmai ea? Săraca. Ea!

Niciodata n-am contenit să mă întreb cum reuşeşte să fure întâietatea celor ce trăiesc şi îi dau curs. Nebuna asta pură, mângâie astral..organic continuu. Îmi vibrează în creier, iar inima persistă să se responsabilizeze nefiresc de liniar... încontinuu!!!
Inima. Această... proastă în târgul gol al cumpărăturilor, prinsă între vara promisă şi iarna rece a sărbătorilor cu beteală. Ştiee ea ce ştie...şi mie încă nu vrea să-mi spună! Se bucură ingenuu, de-o încăpăţânare ce nu conteneşte să mă surprinde în forul mult prea personal, acela îmbuibat de realitate...destăinuindu-se Marilor mele relaţii...!
Şi e cocoloşită...şi e iubită, de uneori... mă face să mă întreb:-Care e proasta? Eu?...sau Ea?



Am continuat să mă joc...lapte gros...şotron sau cărţi! 
Peste tot şi toate...şi am picat în sus la fazan de unde... mi-am delectat privirea cu ne-orgoliul, savurându-l pe acelor din jur...atât de grandios. În culise mi-a plăcut. E fantastic!
Am zâmbit brazilor înalţi... când dulce-minunat şi amar, alintându-mă exagerat-duios chitara, iar Eva fără vrerea ei, Femeia, m-a înţepat până la limita cu rana, cu joaca ei cea vinovată.. ridicându-mă ...până la Suprema Meserie!!!
Acolo...la locul unde dragostea ciocneşte înfumurarea... şi unde... inevitabil ştirbeşte din cumularea proastă dar corectă a istoriei: Personalitatea muritorului! 

De aici, frumuseţea m-a limitat, şi m-a lăudat nefiresc de frumos... şoptindu-mi că echilibristica e "rea"..însă este a "aleşilor". A celor ce pot ieşi.
Între timp au venit vulturii de joasă speţă şi înălţime, dându-şi mâna cu mediocritatea...şi au decis să se omoare pe ei!!...

Am continuat să mă iubesc nefiresc iubind..cu Narcis deasupra capului, în fapt cu guriştii lui...şi am ales şi eu, culmea(!!)la mişto: îngrăşarea, obezitatea ca menire inversă. 
Dar, mai departe am avut şi ne(o)-simţirea aruncându-mă în braţele libidoului capricios al esteticului... 
În atari condiţii m-am înarmat pentru Marea Iubire... călcând neîncetat pe putrefacţiile aspiraţionale.
Drumurile s-au rupt şi am rămas cu iubirile! Nebun, idiot, nefiresc, plin de el-invizibilul, atipic şi cu ochii fixaţi anapoda..pe inima zburdalnică şi necredibilă!!

 Ea ştie... şi mă îneacă în lacrimi intuind Boul suprem, al cărei iubiri încă pare a nu se fi inventat.
Iubeşte Iubind Iubirea...
Se sperie şi ea! Minunea şi incomensurabilul în Iubire, "ştiu", că a fost sortită pieirii sub bocancii entuziaşti ai realităţii. Realităţii neiubirii, prietenele...prietenii, ştiu de ce. Berghenbier!
(...)
După Dumnezeu vine Ea..iar Inima a decis să facă grevă. Dacă i se vor da REVENDICĂRILE,
o voi aştepta cu fiţe. Cu acele mari fiţe ale Iubirii..pentru a muri trăind împreună, noi2.
Şi a inversa inversarea!



Mi-e dor de frumuseţea ta...

04.12.2010

Graşii de azi...obezii noştri de mâine


Mic îndreptar de atitudini prost copiate, la noi şi aiurea..

Câţi dintre noi nu am luat la ochi de câţiva ani buni OBEZITATEA? Despre acest "monstruos fel de conformare la spaţiul gol", sociologul Jean Baudrillard dezvoltă într-una din lucrările sale "Strategiile fatale".. cu lux de amănunte, sfârtecând fără milă adepţii, fanii şi involuntarii căzuţi pradă acesteia, a curentului, a culoarului lăsat. Vizionarul, care nu de mult ne-a părăsit ia la puricat...cu o uşurinţă dezarmantă şi cu o luciditate cutremurătoare tot ceea ce înseamnă ignoranţă, nihilism social.
De la americani...vin graşii

"Vreau să vorbesc de o anomalie, de această fascinantă obezitate care se poate întâlni pretutindeni în SUA. De acest monstruos fel de conformare la spaţiul gol, de diformitatea din exces de conformitate, care traduce hiperdimenisiunea unei societăţi saturate şi, totodată vide, în care s-au pierdut scena socialului şi cea a corpului.
Această obezitate ciudată nu mai este cea a grăsimii de protecţie şi nici cea nevrotică, a depresiei. Nu este nici obezitatea compensatorie a subdezvoltatului, nici cea alimentară a subnutritului.

În mod paradoxal, ea este un mod de dispariţie a corpului. Forma secretă a oglinzii, prin care corpul se veghează pe sine însuşi şi imaginea sa, este abolită, lăsând loc redundanţei neînfrânate a unui organism viu. Nu mai există limită, nu mai există transcendenţă:  e ca şi cum corpul nu s-ar mai opune unei lumi exterioare, ci ar căuta să digere spaţiul în propria sa aparenţă.
Aceşti obezi sunt fascinanţi prin felul lor de a uita cu totul de seducţie.
De altfel ei nu-şi mai fac nici o grijă şi îşi duc traiul fără complexe, cu dezinvoltură, ca şi cum nu le-ar mai fi rămas nici măcar idealul eu-lui. Ei nu sunt ridicoli şi o ştiu. Ei pretind un fel de verosimilitate, şi pe bună dreptate, căci nu fac decât să afişeze ceva din sistem, din inflaţia sa în gol.
Ei sunt expresia nihilistă a acestui sistem
, cea a incoerenţei generale a semnelor, a morfologiilor , a formelor de alimentaţie şi a oraşului-ţesut celular hipertrofiat, proliferând în TOATE sensurile.
Obezitate fetală, primală, placentară: e ca şi cum ei ar fi însărcinaţi cu propriul corp şi n-ar reuşi să scape de el. Corpul se îngraşă şi se îngraşă şi nu mai reuşeşte să se nască pe sine însuşi....
care se îngraşă de atâta informaţie pe care n-o va putea naşte niciodată, obezitate caracteristică a modernităţii operaţionale, în delirul său de a stoca totul...de a memora totul, într-o totală inutilitate, şi de a o pune pe picioare, cu această ocazie, o monstruoasă potenţialitate a cărei reprezentare nici nu mai este posibilă, pe care nici nu mai este posibil să o pună în joc, o redundanţă vană ce evocă un secol viitor, dar într-un univers calm şi fără ironie"


Deşi Baudrillard face referinţă la Statele unite, cuprinde fără echivoc şi Occidentul, implicit popoare copiatoare. Vine el, să dea sens şi lumină celor explicate:
"Nu este vorba, deci, de obezitatea unui individ anume, ci aunui întreg sistem, de obscenitatea unei întregi culturi. Abia atunci când corpul îşi pierde regula şi scena, se atinge această formă obscenă a obezităţii. Abia atunci când corpul social îşi pierde regula, scena şi miza, se atinge şi în cazul său această formă PURĂ ŞI OBSCENĂ pe care i-o cunoaştem, această operaţiune vizibilă şi prea vizibilă*, această ostentaţie..."

Despre obiectul dorinţei şi pornografie


"În cazul pornografiei sexul este inutil. Obscenitatea pornografiei nu e în aceea cã e prea mult sex, ci în faptul cã în cele din urmã sexul e prea mult. Obezul nu e obscen prin aceea cã are prea mult corp, ci pentru cã în cazul lui corpul e prea mult."

"Demultiplicare fractală a corpului (a sexului, a obiectului, a dorinţei): văzute de foarte aproape, toate corpurile, toate fetele se aseamănă.
Prim-planul unei fete este la fel de obscen ca şi un sex văzut de aproape. Este un sex. Orice imagine, orice formă, orice parte a corpului vazută de aproape este un sex. Promiscuitatea detaliului, îngrosarea zoom-ului capătă valoare sexuală. Ne atrage exagerarea fiecărui detaliu, mai mult, ne atrage ramificarea, multiplicarea serială a aceluiaşi detaliu. La polul opus al seductiei, promiscuitatea extremă a pornografiei, care descompune corpurile în cele mai mici elemente, gesturile în cele mai mici mişcări ale lor. Iar dorinţa noastră se îndreaptă spre aceste noi imagini cinetice, numerice, fractale, artificiale, de sinteză, pentru ca ele sunt toate de cea mai mică definiţie. Aproape că s-ar putea spune că ele sunt asexuate, ca şi imaginile porno, din exces tehnic de bunavoinţă. Dar noi nu mai căutăm în aceste imagini o definiţie şi nici o bogăţie imaginară, noi căutăm vertijul superficialităţii lor, artificiul detaliului lor, intimitatea tehnicii lor. Veritabilă."

 

Mai fals decât falsul este APARENTA.
Mai lent decât lentul este INERTIA si TACEREA.
Mai adevãrat decât adevãrul este MODELUL.

Modă, Adevăr, Extaz

"Existã ceva mai rapid decât comunicarea cea mai rapidã: sfidarea."

"Moda este fabuloasã prin pretenţia ei de a fi mai frumoasã decât frumosul însuşi: fascinantã. Moda este dincolo de esteticã, fiind metamorfozã necondiţionatã."

"Esteticul tradiţional este moral, pentru cã implicã o distincţie între frumos si urât. Moda este imoralã, ea exclude orice sentiment, este superficialã, arbitrarã si în afara oricãrei dorinţi."

"Moda este ceva frumos care a absorbit întreaga energie a urâtului. Simulacrul este ceva adevãrat care a absorbit întreaga energie a falsului. Dupã acest model: modernitatea este o societate “bunã” care a absorbit întreaga energie a rãului, aşa cum era el definit în societãtile tradiţionale."

!!!!!
"Extazul este calitatea corpului care se învârte în jurul propriei axe pânã la pierderea sensului si care strãluceste apoi în forma sa purã si vidã. Moda este extazul frumosului.
Simularea este extazul realului.
Antipedagogia este forma extaticã a pedagogiei. Antiteatrul este forma extaticã a teatrului. Masele sunt extazul socialului."

"Realul nu dispare sub atacul imaginarului, ci pentru a fi înlocuit de ceva mai real decât realul: hiperrealul.
Adevãrul nu este înlocuit de minciunã, ci de simulare.
Prezenta nu este înlocuitã de absenţã, obscuritate si linişte, ci de dublarea prezenţei în obscenitate (hiperprezenţa).
Vidul nu se lasã înlocuit cu plin, ci cu saturaţie (hipervidul).
"

"A iubi pe cineva înseamnã a-l izola de lume, a-i sterge urmele, a-l deposeda de umbra lui, a-l antrena spre un viitor ucigas. Înseamnã a te roti în jurul lui asemeni unui astru mort, a-l absorbi într-o luminã neagrã.
Toatã dragostea se joacã într-o exorbitantã exigenţã de exclusivitate proiectatã asupra unei fiinţe umane oarecare. Obiectul unei pasiuni este interiorizat ca sfârşit ideal, şi ştim cã orice obiect ideal este automat mort."

"Lévi-Strauss spunea cã ordinea simbolicã ne-a pãrãsit pentru a fi înlocuitã de istorie.
Canetti a spus ulterior cã istoria însãşi s-a retras. Postmodernilor nu le-a mai rãmas decât sã treacã alãturi de obiect, de efectele lui exocentrice si preţioase, de efectele lui fatale (fatalitatea nefiind decât libertatea absolutã a efectelor)."

"În cele din urmã, totul se rezumã la a presupune fie şi o singurã clipã cã existã un sens fatal şi enigmatic al ordinii lucrurilor.
În orice caz, existã ceva stupid în situaţia postmodernitãţii. Existã ceva stupid în evenimentul brut, la care destinul nu poate sã nu fie sensibil."
"Existã ceva stupid în formele actuale ale adevãrului si ale obiectivitãtii faţã de care o ironie superioarã nu poate sã nu fie miloasã."



În loc de concluzie
Camelia Grădinaru:
 "Transformarea filosofiei în literatură şi a literaturii în filosofie se înscrie în proiectul
mai vast al criticii raţiunii totalizatoare prin răsturnarea primatului logicii în faţa retoricii"

01.12.2010

La Mulţi Ani Buni... România


Cu ocazia Zilei naţionale de 1 Decembrie vreau să urez tuturor românilor un calduros : La Multi Ani 
 
Multă Minte...mai puţin pervertită
Multă dragoste...mai puţin orientată
Pace sufletească

Lăsând astăzi deoparte existenţa caprei, a ziselor popii, a înfrăţirii cu Michiduţă înainte de podişcă sau... a privirii îndârjite spre capacitatea bună a sacilor personali, să sperăm că...odată cu trecerea anilor...o să reuşim a fi în sfârşit ceva mai buni...mai valoroşi între şi pentru noi.

Iată acum un Top personal naţional...cu cei care în prezent sunt cel mai mult cu inima şi speranţa ..la ţara lor

Locul 1-Florin Piersic

Locul 2/3 Horaţiu Mălăiele şi Dan Puric
Locul 4 Tudor Gheorghe
Locul 5 Claudiu Bleonţ

Locul 6 Florin Călinescu

Locul 7 Adrian Daminescu
Locul 8 Teo Trandafir
Locul 9 Marie Rose Mociorniţă

Locul 10 Nemuritoare pentru naţia sa Mihaela Runceanu

26.11.2010

Prostia! File de poveste românească. Mic tratat universal de identificat


Zilele trecute ma gândeam câţi dintre voi v-aţi întrebat în Romania noastră de astăzi pe culmile democraţiei,ce vi se pare a fi....
Cel mai fascinant lucru posibil,realizat.
Asta, după ce m-am întrebat şi eu... şi mi-a ieşit urmatoarea ierarhie:

Locul 1 cu coroniţă-Prostia
Locul 2 cu mare compasiune-Sexul
Locul 3 cu înverşunare moderată-Iubirea
Acum, pentru mine „a fascina” , găsesc sinonim cu „a-ţi pune”creierul la contribuţie la un înalt nivel de gândire, asociere, inteligenţa hrănind-o artistic, cultural. Gândirea, în cazul interrelaţionării, o poţi înălţa..sau limita şi a o lăsa la loc uscat...pentru păstrare, sau din când în cănd pentru impresionare. 
Criteriul folosit în acest Top a fost acela al relaţiilor sociale, al percepţiei celuilalt.
Cum ar arăta de fapt o Biblie a relaţiilor? Şi aici am văzut: 
Bărbat-Femeie, Conducător -Angajat, Părinte-Copil, Vânzător-Client, dar şi Bogat-Sărac ori Prieten-Duşman...
Tipologia acestor bifurcări şi dihotomii aparţinătoare speciei ăstea mioritice, pe cale de dispariţie, îmi pare de-a dreptul halucinogenă hiper etno-botanisto-neumană. Iar faptul că toată lumea se specializeză să STEA PE MARGINE şi să comenteze mi se pare NĂUCITOR. Probabil cineva a pus în celula mioritică de la Revoluţie sau dinaintea ei o genă proastă, cea mai proastă a circului şi a pierdutului de timp.
Limbutia noastra e prenatala. Neam de flecari, de spermatozoizi guralivi, suntem in mod chimic legati de cuvant”

Cum Emil Cioran poate să susţină ceva... iar în sec.21 milioane de români să vrea să-l contrazică vehement şi să nu reuşescă în niciun chip, pentru mine asta este mirobolant. Asta...va fi şi mica mea oprire de astăzi:
PROSTIA
Cum de la universal la naţional, un pas se poate face cu deosebită graţie şi uşurinţă, am să vă propun să priviţi şi să înţelegeţi câteva mostre de gândire ale unor literaţi cu privire la acest atribut: ATÂT DE NEGAT ÎN ROMÂNIA.
De ce este negată atât de mult în România-PROSTIA...la modul interpersonal? Pentru că ...se află oriunde...şi se întreţine cu minuţiozitate, cu reguli de bun-simţ, cu o credinţă aproape năucitoare în tot şi de tot ce mişcă. Până la urmă: Dacă faci...”ceea ce se face” eşti un prost grămadă. Avantajele nu suprima mijloacele, cadrul atât de necesar împlinirii, consecinţele.
În România se crede că DACĂ NU RECUNOŞTI...sau dacă te lupţi în argumente...doar de dragul fabricatului, al imaginaţiei ori al inteligenţei ajutătoare, se crede cu brio că s-a scăpat de greşeală. Fals. Greşeala... şi perpetuarea ei este iminentă!
A nu recunoaşte că poţi greşi, a (nu) recunoaşte că nu poţi iubi, a nu recunoaşte că exprimând sau comunicând poţi să distrugi ORICE RELAŢIE SOCIO-UMANĂ...
e o dovadă de prostie crasă...perpetuată la un plus infinit... jignitor...pentru gena...pentru ISTORIA unui popor, a societăţii din care FACI PARTE.
Parte integrantă, de care eşti responsabil şi deci influenţat.
Toată lumea serioasă vorbeşte de schimbat...în „bine.”
Nimeni însă de secole nu a ştiut din ce... în ce! Şi „câtul” ce să facă...până la final! Episodicul, niciodată nu a impresionat pe nimeni. De ce? Pentru că întodeauna...MEDIUL sau CADRUL reglementează! Nu însă gospodinele...sau guralivii cu statut. Altfel spus, esenţialmente toată lumea este impresionată de portofele grase sau (a)facerile rapide. Falusurile şi tecile groase ori strâmte doar reglează comportamentele, bine sau prost. De multe ori doar de moment.
Ce ar putea rămâne după toate astea? Ce? Relaţional vorbind?
Când a-ţi auzit vorbind de „încredere” şi care este rolul ei?       
                  
Limbajul de lemn rămâne Biblia nesperată a acestui popor pus pe gâlceavă...şi atacat la pitpalac. Iată prostia! Însă spectaculară. Aceasta este tipologia, ea este calea!

Cum altfel decât...o seamă întreagă de cărturari au putut constata că această „moarte lentă când voioasă când violentă” este de neocolit.
Reprezentativ pentru naţia asta a noastră mi se pare viziunea lui Camil Petrescu
daca poporul român nu va învăţa sa-si preţuiască inteligenţele, va ajunge sa fie condus de un cizmar” Iată a ajuns.
La fel de important este şi punctul pe”i”pus de Mircea Iorgulescu care denumeşte întrega mişcare amplă a prostiei prin reprezentanţii ei „clovnerie obraznica“ şi o extinde la nivel mondial. 
„Aceasta face legea în toata lumea. E practicată de şefi de state şi guverne, şi nu doar în ţări din fosta „lume a treia“, azi numite „emergente“, de diplomati, de şefi religiosi, de intelectualii care nu mai cred decât în „comunicare“
Iată şi alte mostre dureroase, pentru a înţelege măreţia copleşitoare a prostiei, prezente în mediul înconjurător
Inepuizabila si invincibila, prostia ucide. Îmbolnaveste instantaneu, produce alergii violente” 
Camil Petrescu
Împotriva prostiei pâna si zeii „lupta zadarnic“ 
Schiller
"Prostia nu este nici ignoranţă, nici eroare, ea ţine de încăpătânarea arogantă a celor foarte siguri pe ei şi pe pretinsa lor ştiinţă"
Montaigne
Funcţia filozofiei constă în a vătăma prostia. Nu a lupta împotriva ei, ar fi o vană întreprindere, fiindcă prostia nu poate fi biruită; doar a vătăma!  
Nietzsche
Nimic, s-ar parea, nimic nu e de facut împotriva prostiei. Te copleseste daca o ignori, te distruge daca o combati. Confruntarea cu prostia e dinainte pierduta” 
Mircea Iorgulescu
Insii care trec drept „oameni de spirit“, acestia sunt de fapt niste dobitoci patentaţi. Pe „asa-zisii oameni de spirit“ îi considera Camil Petrescu „simpli nerozi vioi“. Nerozi, nerozi, dar nu inofensivi.
Revenind la aceaşi „clovnerie obraznică”, Mircea Iorgulescu spune este menită să mascheze un egoism vulgar“ şi că „spiritul“, în acest sens, „presupune lipsa de sensibilitate si un profund dispreţ pentru oameni“.
De aici şi prefacerea „clovneriei obraznice“ în arma de putere si maniera de guvernare. 
„Clovneria obraznica“ e azi şi un semn incontestabil de parvenitism, cu cât un imbecil urcă mai sus pe scara socială, cu atât simte el mai mult nevoia să se arate neîncetat glumeţ, iute la „spirite“ si mereu hăhăitor.
Kant, după care prostia ar fi un „viciu“ pentru care „nu există remediu“, remarcase că printre suferinzi se află mulţi oameni foarte instruiţi. Instrucţia nu exclude şi nu diminuează imbecilitatea, dar nu se ştie de ce imbecilii ţin să treacă drept persoane foarte instruite. Înainte vreme colecţionau diplome, ranguri si titluri, în epoca noastră sunt avizi de mediatizare
O bêtise! O infini!” -Flaubert
Exista doua infinituri, Dumnezeu si prostia“ -Edgar Varèse 
 
Titluri de cărţi apărute în Franţa
Prostia se ameliorează“, „Cum să-i suporţi pe imbecili“, „Sa trăieşti cu proştii“, „Să lucrezi cu proştii“, „Mic vocabular al prostiei actuale“. Există chiar un volum numit „Moarte imbecililor“, întemeiat pe ferma convingere că imbecilii nu sunt reformabili şi că doar frica îi poate face să stea la locurile lor. În aceeaşi direcţie se înscrie si un „mic ghid de supravieţuire în faţa tîmpiţilor“. „Prostia nu este o entitate patologică, nu are de-a face cu coeficientul intelectual, nu este o carenţă şi nu este expresia unei deficienţe; şi nici nu poate fi considerată o cădere în animalic sau în iraţionalitate. Prostia se revendică, dimpotrivă, de la raţiune şi de la legile acesteia, iar păcatul ei, dacă există unul, constă în exces. Divinitatea căreia i se închina prostul este „ratiunea suficienta“, iar forma cea mai spectaculoasă de prostie este cea identitară, exprimată de preferinţă prin tautologie, prin formule de genul „un ban e un ban“ sau „afacerile sunt afaceri“, de o abisală stupiditate.
Un prof.universitar american: 
„Prostia costă scump atât firmele si întreprinderile, cât si economia naţională.”

Ce facem noi?
Jubilăm absenţa unei definiţii clare si precise a prostiei:definiţia ei ramâne obscura si confuza“ -Alain Roger

22.11.2010

Dragostea costa, Cinismul...ne iubeste

Presedintele Congresului National al avocatilor pentru divorturi Miles Massey:

-As vrea sa va vorbesc despre inima astazi. Stau in fata voastra gol, vulnerabil... indragostit. Dragostea, e un cuvant pe care noi avocatii de divorturi il evitam, nu-i asa?
-Suntem speriati de acest sentiment care ne pericliteaza
munca. Astazi am sa va spun ca Dragostea nu cauzeaza frica.
Dragostea nu cauzeaza rusine...ca dragostea e buna. Desigur, ma veti acuza cu cinism.


Cinismul e reclama pe care o facem indiferentei pentru sentimentele umane!
-Sunt aici sa va spun ca cinismul, care credeam ca ne protejeaza...de fapt distruge Dragostea, pe clientii nostrii. Si in final ne distruge pe noi, colegii..
-Cand vine cineva cu dragoste incercam sa stingem flacara aia.
-Ca sa stam pe ruine si sa savuram castigul?
Sau incercam sa reinviem aceasta pretioasa flacara, care este dragostea, fiind sensul vietii! -Consiliem teama sau increderea?
-Construim sau distrugem?
Intampinam problemele clientilor nostrii cu cinism...sau cu dragoste(????)
Alegerea e a fiecaruia dintre voi! Din partea mea ...m-am indragostit si nu am sa dau inapoi.”

 
Monologul ii apartine lui George Clooney si este extras dintro parodie...o comedie spumoasa a fratilor Coen, Ethan si Joel ”Intolerable Cruelty”, care.. asa cum am scris si in precedenta postare si ei la randul lor, fac misto de sentimentul dragostei.
Dragostea..in mediul justitiei sau in forul interior al fiecaruia numai conteaza pana la urma. Mesajul din 2004 al filmului cade ca uns...in cadrul societatii moderniste si dezvaluie interesele ce anima sentimentul... pentru perpetuare, pentru folosinta sa (ne)intamplatoare.
Producatorii filmului, scenaristii, fixeaza aici exact punctul nodal, laitmotivul de azi: acela al competitiei pentru intaietate...al supravietuirii armoniei relatiilor dintre barbat si femeie. Competitie tributara...sentimentului dragostei, mentinerii unei minime inocente...diluarii acestuia si ...intrarea inevitabila de multe ori...in clasica lupta dintre sexe. .
Mesajul filmului nu este exceptional doar prin faptul ca ...trece FLUIERAND peste comunicarea-saraca sau saracita cu timpul in cadrul cuplurilor moderne, ci...mai mult, prin prisma faptului ca s-a ajuns la cinismul de folosire...de desemnare a sentimentului...pentru impresionare, pentru etalare a imaginii acestuia daca vreti.
De asemenea, extraordinar mesajul prinde... prin: MAREA SPERIETURA A CONTACTULUI CU DRAGOSTEA, a omului la modul general..in contactul cu partenerul sau, in virtutea aparitiei...oricarui “inamic”care... poate aparea “cu mainile curate”,”vulnerabil”.
Slabiciunea...in marele sau contact cu sensibilitatea si sinceritatea, ramane aceeasi paria, acelasi teren de inflorire al nesimtitilor alesi pe motiv ca...sunt puternici. Nu degeaba vorbea Balzac de prostitutia sentimentului...dragostei.
Ethan si Joel Coen, la fel precum Zeta-Jones ...joaca tontoroiul pe spatele oamenilor-loviti de dragoste.

"Dragostea..e ca o raie...te mananca si-n calcaie "
Avem noi un refren ce ne defineste ca entitate, un fel de scurtatura proasta a psihologiei personale. Pentru placerea ...de intra cu picioarele ”mancate de dragoste” si i-as zice congenitala, iremediabila, asta deoarece in mod curent, se foloseste subcultural....si anunta o saracire spirituala puternica :cuvantul mister!
In spatele relativizarii excesive a dragostei, in viata de zi cu zi filmul ”Intolerable Cruelty”(Dragostea costa!) transmite voalat, cinic: FRICA, NEPUTINTA ne vor ucide, treptat. Institutionalizarea, practicismul si pragmatismul desantat creaza necontenit modele proaste, culmea de urmat!! 
Iar noi ce-am putea face??
Sa visam.  
La trait, deja se pare ca ne-am specializat pe existente pe termen redus si foarte redus. 
Traiasca intensitatea goala si efortul optimismului visarii, ca principala arma de contracarare a tuturor nestintelor si neputintelor noastre. In final dragilor, ajungem si noi...mai speriati...de dragoste? Sau facem misto si noi...altfel, precum unul de la tv:care ne-a spus cu emfaza:-Am trecut de etapa asta a indragostirii. Si...cine/cate dintre FEMEI nu ar vrea una-TARE in fata?? Hai ca am dat-o si eu “la Misto”, ca incepe sa-mi placa nu de alta:)
-Cine se indragosteste?
-Cine se napusteste? Obstacole imaginare aveti indeajuns?
-Cine are curajul, SA FIE LIBER?
-Cat de frumos puteti fi...sa fi-ti “mancati”?
Unde raportam dragostea?
La educatie...ca sa nu o intelegem, si sa se lase prada amenintarii clare a relativismului
La sex.....ca sa o luam la sanatoasa..?
La propriul sex...sa o invinga vanitatea?
La egalitate...sa o contorizam si astfel sa-i pierdem sensul?
La joaca de a o intelege...si s-o folosim dupa bunul plac al dispozitiei...unde ajungem inevitabil prin neabilitatea de a-l cunoaste pe celalalt? Sau... la ce?
Final nasol
Specialitatea Casei Dragostei: Fluturasii de stomac

Fara echivoc lumea in care traim imparte sau dilueaza la intamplare dar nu intamplator dragostea, intre instinctul de supravietuire, cel de reproducere si... invatamintele de acasa probate mai mult sau mai putin. Aici, sau in toate celelalte momente...fierbanteala apropierii-de-Celalalt....face din infiriparea sentimentului ...pe drumul consolidarii sau destramarii...o superba Ciorba de fluturi in stomac. 
Ca de obicei, depinde de fiecare ce-i place...si.. ce-i cade greu la stomac. 
In genere...toata lumea ar manca ceva nou, un meniu neasteptat propus de un “oricare altul”...hranitor sa fie! Insa cum nimeni nu accepta un tip sau doar cateva feluri de mancare..ci permanent... o schimbare...culinar-sufleteasca, inevitabil fluturii gingasi...inocenti..se vor incurca prin matele carpi-dermistului sau dupa certitudini... casatoritului. Dandu-si obstescul trist sfarsit.
Cine sa ne invete ca SENTIMENTUL se intretine, se baga(cu grija) in cuptorul propriu al credintei si, nu se arunca...in malaxorul sofisticat al oricarei mari experiente personale sa zicem! 
Cine?
Sentimentul pentru Celalalt nu este activ continuu... la intamplare. De fel merge la brat...cu dragostea...sau cel putin respectul pentru Ceilalti.. Diferenta intre ceea ce spui sau simti pentru Ceilalti trebuie sa existe. Binele si Raul astazi UCID in continuare cu nonsalanta milioane de oameni ZILNIC. De aceea iata de ce este imperios necesar ca cineva sa denumeasca SENTIMENTUL, sa-i inteleaga ROSTUL & SENSUL! Dar Cine? 
Pana atunci, fratii Coen...au unda verde si la alte luari la misto peste capul nostru, tot mai alienat de firesc, de ceea ce este natural... Le-a iesit totalmente filmul...splendid, in fata modernistilor...si sofisticatii cetateni democrati hedonico-cinici involuntari.

Căutati pe acest blog