Nu mi-e teamă să lupt ca să fiu văzut.
Masca nu-i pentru tine, ci pentru a-i proteja pe cei apropiați ție. (Christian Bale)

28.10.2010

Modă şi Sex: Cultura piţipoancei


Exceptii fericite..citiţi!
Pentru ca să ajungi piţipoancă îţi trebuie doar să mănânci, iar noii părinţi au asimilat asta ca un model de aprărare, ca şi instinct de supravietuire. Fixarea pe copil, pe carne...pe cocoloşirea familială, scutirea de riscul mai multor eforturi şi transformări au dus...încet dar sigur la apariţia unui corp bine amprentat de tipul de societate în care trăim: frumos, ispititor, reptilian. „Produsul” este scos pentru aceaşi destinaţie sau scop: ostoirea forţelor tipurilor diferite de şmecheri...care se înmulţesc din te miri ce.
Oare?

Radio Guerrilla pitipoanca de companie
Asculta mai multe audio diverse
Azi de dimineaţă întro scurtă plimbare taximetristă, am auzit un alt spectaculos adevăr social din seria aia care-mi place mie cel mai mult... hai-hui prin mentalul românilor! Desigur, este vorba de un format nou... cu tendinţe puternice de consolidare şi împământenire, prin rădăcinile lui percepute ca avantaj. Deşi sunt destule voci care vor să minimalizeze ”cauza răului” , el se îngraşă bine mersi, pentru că ..nimeni nu-i vede buba. Aşa că să revin la faza..care m-a surprins prin exprimarea debordant-lucidă a unei... realizatoare de la Radio Cultural ce a ales, încă odată spun..surprinzător să sune în capul meu, că.... trăim întro „cultură a piţipoancei”??? Măi să fie mi-am zis! Dar imediat, am simţit întregul eşafodaj ce vine să de-a credibilitate acestei structuri mental-educaţionale pe care părinţii, dragii de ei habar n-au sau... nu pot a conştientizeaza deloc rolul negativ, ce e drept de suprafaţă.
Ce o fi aia „piţipoancă” şi ce o fi aşa de grav? Păi este, pentru că vine să inferiorizeze mai abitir statutul(viitor) femeii în societate, dar şi rolul ei edificator în construcţia şi la clădirea familiei, în speţă a personalităţii noii femei!
Tot vorbeam anii trecuţi.. cu diferite prilejuri de rolul familiei în a educa tânăra fată...după revoluţie, recte părinţii de fată. Binenţeles, că cei mai mulţi şi în special „ele”, nu mi-au dat dreptate. |E cumva enervant ca mai mereu să nu poţi aborda frontal... punctual sau minuţios lucid cele două sexe, fără să nu te trezeşti-involuntar în casa funiei spânzratului. Iată însă că prinde contur...foarte mult contur, cele spuse sau analizate de atâtea ori. Adică, nu poţi cocoţa tânara fată spânzurată de imagine..şi nevoia de a fi complimentată cantitativ...întro cultură deşănţată a complimnentului(fals)şi să nu te trezeşti întro bună zi că EA, doar asta va vrea! Noua schemă: menire=imagine.
Dorinţa ei se va plia doar pe speranţa de a impresiona, de a arăta bine şi de a scoate bani din asta. Cultura TELE-vizorului/novelei/bingoului/show-ului de orice fel, vin-e să arate perfect nevoia lor, a PĂRINŢILOR prin această „împlinire”!!
Cât mai puţină muncă în orice, cât mai puţin efort DE A ÎNŢELEGE ADEVĂRUL...şi un câştig cât mai rapid! Ca al Şefului(bărbatului). Până la urmă cultura şefească la asta se rezumă UNUL care dă ordine, unul care „spune”non-verbal, unul care ..normează şi formează noul-adevăr, de ascultat cu sfinţenie!!
Sex-appealului, nu-i mai trebuie mister, cu toate că uneori mai „trăieşte”, însă involuntar de posesoare. Pe nimeni nu deranjează că Ea... la 16, 18 sau 26 de ani îmbrăcată provocator...naşte necontenit păreri din partea masculilor că vor doar să o...doar, să o..! Tuturor le repugnă concluzia democratică... că(scuzaţi)..Vreau să te fu_!
Dar politica acceptată socialmente...există... şi se dovedeşte...pe dos. Tuturor părinţilor de fete, le convin de minune ideea...de a fi admirată odrasla şi ...să fie pusă pe „soclul”/”rolul”de generatoare de posibile penetrări.
Ăsta este cuvântul. Doare întradevăr... Tocmai de asta se doseşte: pentru că...neputinţa şi ipocrizia să nască mai mulţi ipotenţi ai socializării, ai recunoaşterii noilor percepţii. Tuturor, le apare acum oportun... ca frumuseţea decoltat sexuată să poată facă „victime”, argumentul principal fiind unul stră-vechi împlântat adânc cu precădere în bipedul de rând: Vina! Cine are ceva în căpşor şi iubeşte îndeajuns omul, sesizează fără să stea prea mult pe gânduri că suntem în plină cultură a victimizării, în care doar cel mai bun „TREBUIE” să-şi culeagă fructul şi de asemenea.. SE IMPUNE să te bucuri, de pradă. Se im pu ne!! Iacată de unde şi moftul îndreptăţit al oricărei femei de ai cere bărbatului altceva decât cea ce ea „citeşte” la el, TOTUL.
Mitul vânătorului a decăzut grosolan dar democratic(?) în faţa celui „ce poate”, acelui care dă „mai mult”. Părinţii simt asta..şi se bucură..că în jurul fetei lor se iscă un asemenea spectacol cu parfum de realitate-pură, de lege a firii/nescrisă.
Nevoia de a te „bate”, de competiţie, pentru cea mai „cocotă” a născut false păreri despre seriozitate. Normal că orice părinte închide ochii de drag...şi de nevoie..pentru ca fata lor să fie cooptată într-un asemena „rol” de „Cea Mai Dorită” de a fi penetrată de oricine „merită” sau „are”....
Bărbaţii reacţionează ca băiatul lui Pavlov , iar Evele eşteaptă „prinţul”(mai frumos decat dracul). Şi este firesc să-şi urle nemulţumirea în ele! Cele mai multe, îndeosebi după oficializarea relaţiei acceptă tacit...fără a realiza consecinţele acestui model democratic de percepţie asupra tinerei, care se expune privirilor bărbaţilor îndoctrinaţi cu iubirea-exclusivistă, impusă de Cel de Sus!
Pentru că nimic nu este întâmplător:cu cât o lege este ocolită ..mai greu, cu atât o tânără fată trebuie să devină mau uşoara, să se arate disponibilă Marelui Învingător. 
Bucuria şi fericirea chinurilor bărbaţilor trebuie răsplătită. Firesc, banal, cu o proastă, ceea ce devine important este ca ea să nu ştie...ori bineînţeles... să nu poată să recunoască(din cauza avântului tineresc) sau cel mai simplu ca „bună ziua”să nu o intereseze. De ce ar avea de ce? Motivul?
Ce pot face părinţii de fete?Aşteaptă să vadă sau să iasă învingatorul,.... şi puţin le pasă lor, că VULGUL ŞI EŞECUL dansează manele prin toţi porii...dar mai ales.. pentru toată lumea!(??). Ideea de fluşturatecă...de piţipoancă este doar în gură, în cuvânt. Pe nimeni nu deranjează. Ipocrizia e aici prezentă indirectă, e mediatică, ba chiar mediatizată şi... nicidecum nu poate ajunge în inima vinovaţilor acestui mecanism urnit în favoarea muncitorului, recte bărbatul. Ave!
Masculii, libidinoşii entuziaşti sunt astfel fericiţi...că....promovarea sexului în atari condiţii...se desfăşoară..tot mai frivol...şi trebuie să ştii nu carte, ci să faci bani. Amin!
Timpul vechiului hit”Eşti frumoasă dar eşti proastă ”a apus. Acum se află în circulaţie pe sub mână: „Sunt frumoasă pot să fiu şi proastă(nihilista estetică)...mare foc am...dar scoate cât ai! Cu toate astea, frumuseţea rămâne apanajul sufletului oricât de ghebos şi înghesuit ar fi el, moneda, cursul de schimb s-a pervertit.
Poţi fi cât de cretină sau analfabetă, o ţâţă şi un cur (nou) oferit „la timp” aduce bani , mulţumire şi audienţă Companiilor de oameni. Până la urmă. Nu-i aşa?
„Cultura piţipoancei” încet dar sigur în sânul societăţii, se remarcă prin cristalizarea unui vechi prototip caracterial, acum mult îmbunătăţit: de a minţi şi de a fi minţit-frumos. Minciuna ajută enorm la dorinţa ardentă de acum de a te distanţa de Adevăr.
Noua pervertire îşi cere dreptul pentru un nou limbaj...şi un nou registru amplu al cotei de piaţă. „Sunt piţipoancă şi mă mândresc,” ar suna noul slogan al tinerelor fete care-şi au o grilă de valori numai de ele ştiute. Băieţii buni le rânduiesc, slabii, nu mai pot ajunge nici la firimituri pentru că celelalte rămase, tind in corpore la trupurile de invidiat, acolo unde e caşcavalul adevărat. Toţi cei care ştiu să facă copii(scuzaţi) cunosc „mecanismul de succes”, foarte greu este însă de dus la îndeplinit.
Bărbaţii cad în general la datorie pentru că ei „nu pot” ajunge la statutul deja... de starletă-piţi/ porno, sau „nu sunt în stare” dacă au făcut fete, să le aducă la nivelul de „păpuşă de carne”(Simone de Beauvoir).
Desigur acestea sunt tendinţele existente, nu reperul principal sub care se trăieşte, cultura piţipoancei nefiind decât un demers familial de o nouă sorginte, fiţoasă, un model reuşit şi reîmprospătat: o tânără femeie mai proastă decât precedentele din istorie. Neapărat acestea trebuie să fie şi „rele” , astfel să condimenteze...încât să poată să suplinescă lipsa crasă de discernământ. Cui îi trebuie până la urmă?
De fapt şi de drept, românilor la această oră, le trebuiesc „angajaţi”. Asta „s-a urmărit” şi cu piţipoanca, crearea unui prototip să fie mai „aţâţător şi mai disponibil”, meritocratic. Mai concret spus, la un model la care poate adera...toată lumea. Nevoia de a subordona sau de a exploata...de plăcere...crescândă. Asta te va face prost mai rău. Vorba Lianei Stanciu:proastă de păcăne. La drept vorbind, ştie că are şi cine s-o audă.:)







19.10.2010

Decăderea fotbalui şi a bărbatului...o glumă? Aţi vrea? ..Am vrea!

De ce nu ne mai putem compara sub nicio formă cu occidentalii?
Pentru că ne lăsăm prostiţi de ceea ce... culmea, nu ne dăm seama!
Iata suprema decădere a bărbatului în secolul ăsta.
Paralela cu fotbalul este răvăşitoare, dar adevărată. Nu că ar fi şi singura..
Aproape că a devenit tradiţie în percepţie ca noi românii la ceea ce ne uităm să „ne placă” sau să
”nu ne placă”..”ceva”. Aşa se face că ..din eficienţa muncii, a fricii ca şi componentă principală a responsabilităţii(!!!)..şi în cazul fotbalului..s-a ajuns la „plăcere”. La „este”sau „nu este”. După pofte(ale orgoliului), dispoziţie sau bani. Cum disciplina, ascultarea ..ca respect, şi determinarea, încet dar sigur au devenit nişte simple slugi ale banului, aşa ne-am trezit că tot ce este Fotbal Românesc a ajuns degradant şi puturos cu accente severe de nervozitate. Deloc întâmplător asta este şi evoluţia comportamentului bărbatului de fapt involutia în societatea românească.
Sportul rege, confirmă faptul că el Creatorul, Moş Crăciun(sic)trebuie „să fie”nu să simuleze , sau să ocolească regulile eficienţei, ale seriozităţii, trebuind aşadar a-şi aduce aportul său CONSIDERABIL în cadrul comunităţii şi familiei, numai astfel va putea fi văzută societatea!!!
La o privire atentă, vom vedea că jocul de fotbal cuprinde acel cumul de calităţi necesare reuşitei individuale şi colective.
Pasele reprezintă nevoia de ludic.  
Şuturile la poartă...sunt momentele de curaj sau întrebările.
Sau să luăm „golul” care aici simbolizează reuşita individuală şi colectivă totodată.În cazul unei tentative de seducţie un „gol” îl asemuim orgasmului,să nu mergem însă prea departe cu efortul, apropo:)
Aşa că vă propun să vedem de ce bărbatul se apropie din ce în ce mai mult de „un puturos”, de un hoţ..de un trişor mai concret ..şi care vrea să ajungă „sus” în Euro-pa, doar „de dragul” muncii sale, a plăcerii proprii, acelei plăcerii mincinoase..care prin forţa colectivă duce la evidentul „aflat în treabă”. Firesc..încă ne-retoric apare întrebarea: Cum vine asta? Sa te afli în treabă?..
Este foarte simplu, aşa cum este condusă astăzi ţara, şi cum vedem cine ne sunt reprezentanţii în Parlament, cum sunt conduse principalele instituţii naţionale, precum şi bineînţeles priorităţile familiei ..aşa şi (viitorul)bărbatul român joacă(există)în formaţia sa de fotbal. Cum?
Groaznic, sau hai să-i spunem lamentabil. Cel putin in comparaţie cu anii 90.... Aruncă mingile”ţopăit”, unde se vede delăsarea şi indiferenţa, strategiile de joc sunt haotice indicând întâmplarea.., simulările sale-la atacurile la corp, surprind astăzi foarte bine hoţia şi.. micimea caracterului noului tânăr! Ce astfel, crede el.. că poate păcăli nu numai arbitrul ci şi o ţară întreagă care se uită(!!!)de la tv sau din tribună. Ignoranţa unui lucru simplu, de bun simţ, a unui construct ludic...devine nesperat lege!!! Atât pe teren cât şi în viaţa de zi cu zi. Şi ca să aprofundăm această paralelă a fotbalului cu viaţa socială şi nu numai...să aruncăm o privire şi în tribună... Asistenţa, privitorii, susţinătorii, nu sunt cei care pot oferi garantul a ceea ce se „joacă”..întâmplă pe teren,mai precis nu pot credita ce „se face”, ceea „ce văd”.
Decăderea aplauzelor.
Aşa cum se întâmplă pe cele mai multe stadioane din Vest, populate cu mii zeci de mii de femei şi bărbaţi, trecuţi de vârsta a doua, pensionari şi oameni veniţi parcă de la serviciu, fără să se gândească la casă ca şi cum ar lua foc de foame.., sau la credite că ar da năvală... nuu, la noi, tribunele sunt populate cu ciorchini de copii-zurbagii.. undeva între 14 şi 30 de ani, exact acea imaturitate cu care este catalogată şi apostrofată Societatea românească. De ce..această concluzie..la prima mână? Pentru că ei-tinerii, sunt produsul...valorificat, acela care „se joacă”(gândeşte/trăieşte)pe teren-în Viaţă. În altă ordine de idei, aceia care nu sunt mânaţi să susţină şi să aplaude ci să strige , să urle, să huidue...mai mult decât adversarul... In concluzie, tribuna este oglindită şi este oglinda a ceea ce se joacă şi ”cum se joacă”.
Fără viziune, haotic, fără strategie, pase la brodeală, simulări de toate felurile în special în careu, intrări „la scarificiu”care denotă ciobănism şi intimidare... Aşa este şi bărbatul de astăzi. Pentru ce-şi propune uzitează tot mai mult acţiuni la intimidare, agresiv sau previzibil, greu se lasă pe mâna..comunicării şi încearcă să obţină totul cât mai rapid, nu contează cu ce mijloace, el cunoaşte foarte bine consecinţele.
Îşi experimentează de multe ori jocul prin simulare..pentru „a pare”, „a impresiona”. Vrea să fie un Alfa..pentru că şi „ăilalţi..câştigă”. Iar femeia îl susţine. El ştie asta! Se decalară apărătorul şi fanul strategiei de „luptă surdă”, el „trebuie” să fie învingător. O manea: plăcere dintro bucată,dacă se nimereşte.Vădit şi dureros..ideea de bărbat se reflectă în cea de fotbalist/jucător.
De ce credeţi că pe femei le plictiseşte în mare..fotbalul! Ori se aleargă fără rost, ori rezultatul este cel care contează. Bărbatul, nu a rămas deloc indiferent la această confuzie, pe care o resimte...ca o responsabilitate, nevoia „de rezultat”.
Toată lumea trebuie „să bată” ca să-şi mai poată câştiga existenţa. Disperarea se vede şi în teren, şi la sfârşitul jocului, în tribună, în gura finanţatorilor, dar şi a familiei...perdanţilor.
Dacă nimeni numai suportă să piardă, toată lumea vrea să câştige .
Culmea, individul, fotbalistul lasă de acum impresia...că fără bani nu te mai poţi concentra. Nu mai poţi da randament, nu mai te poţi concentra pe teren sau acasă..dacă nu ai bani.
Suprema prostie...îngurgitată astăzi. Tocmai de aceea şi relaţiile păcătuiesc: numai de la un anumit standard poţi face „faţă”.
Nu se mai ştie precis pentru ce se luptă!!! Pentru bani sau pentru eficienţă...pentru tine ca individ...sau pentru celălalt!!! Pe teren ca şi în viaţă, bărbatului îi surâde mai mult ca niciodată calea cea mai scurtă. Dacă şi numai dacă are banii. Încercă să păcălească fotbalul(menirea sa)... ŞI SE VEDE în joc(rol), în rezultat, în scăderea substanţială a spectacolului, nimeni însă nu-l va lua în seamă. Jocul său de pase, rolul, nu şi-l îndeplineşte, noile condiţii de aşa zisă criză îl obturează.
Se gândeşte la bani şi cum să-l păcălească pe „Regele Fotbal” pentru a ieşi „El”în faţă, nu echipa sa. Nu succesul comunităţii ci El, să fie „mai bun” decât colegul sau „ceilalţi”pe care îi dispreţuieşte pe ascuns. Atmosfera din sânul echipei(comunităţii), nu îl mai stimulează...către seriozitatea performanţei. A se citi spre a ieşi din turma mioritică. Nu-l atinge îndeajuns cum se joacă în Vest, fayr-play-ul îl lasă rece ştie însă foarte bine să-i simuleze importanţa. El joacă pertinent pentru bani acum, însă fără cap. Dacă bani nu mai sunt, nici el nu mai este!De aceea încearcă să păcălească , să înşele fotbalul, îşi poate permite să devină puţin femeie, pentru că poate! Pentru că aşa „se face”. El se chinuie să câştige. Iată rolul bărbatului de zi cu zi..în acest sistem. Excepţia nu-l impresionează, ba chiar o urăşte. Ăsta e omul modern iar bărbatul subscrie, deseori chiar voios.
El e prea prost, este prostit cu bună ştiinţă. Doar atunci când va avea bani se va simţii îndreptăţit „să facă” ...ceva. Prost însă ori condamnat  la ne-credibilitate. Degeaba. Nu-l interesează!
Iată legea nescrisă care conduce de acum ostilităţile: cea a ignoranţei din ipocrizie. Proba contrarie sau contra-exemplul Steaua 86 sau Urziceniul lui Dan Petrescu, reprezină acele minuni...sau excepţii ce au un alt substrat pentru Ei. Nu au resortul necesar pentru a înţelege!!!!!!! Educaţia s-a înfipt adânc într-o indiferenţă incredibilă! Este pusă în paranteze.Nu se mai poate pricepe rolul efortului, conjugat cu dăruirea şi credinţa. Sărăcirea eului a dus la orgoliul de a te simţii neputincios, nefiind aşa.
Noul prost defilează şi nu mai este dispus să audă, să înţeleagă
El e un autist gălăgios şi foarte vital... multilateral dezvolat egocentrist. El, e prostit de femeie..care îşi trage şliţul. Este luat la mişto pe bună dreptate, El se află în mijlocul taifunului, mai repede DĂ ...burtă şi nu eficienţă conjugată. Consumul sporeşte, femeia jubilează. Deşi o doare decăderea şi previzibilitatea lui, ea măcar râde, hâd... de el
În loc de concluzie
Adio ludic, adio joc pe gazon. Bine ai venit fals..şi chin. Evele..ştiu de ce!


13.10.2010

Femeia alege!? Da. Bărbatul o salvează . Pe alta...

Una dintre cele mai captivante discuţii din ultima vreme pe bloguri am descoperit-o zilele trecute pe Duelul minţilor. Şi anume:Femeia alege!Aici persoane dragi mie, ca Pheideas, Lorelei, Lolita, MyEyesOnyou sau Fly2sky au dezbătut alegerile primare sau primordiale ale femeii, de asemenea cauzele ce de multe ori duc la rupturi iremediabile şi parcă etern neschimbabile. Cum concluziile legate de cauzalitate nu au fost evidenţiate, mi-am propus eu...să mă aplec(nu prea mult) :)

Întradevăr Femeile aleg, iar de aici se pare că începe ruptura. Sau prăpastia...ce ar fi trebuit...să de-a măcar o punte de legătură ori una de înţelegere. De ce? Ne păcălim noi...sau interesul....
Femeile aleg deoarece „ştiu” din instinctul prelucrat de-a lungul secolelor...că bărbatul este:
responsabil de...
trebuie să....”
Doar în urma acestora se poate începe acea armonie reciprocă...şi care are liniştea necesară pentru construcţia a „ceva”. Şi pentru că sexului tare i se iau de la o zi la alta ingredientele personale necesare pentru a putea fi „el”, Femeile vor jongla şi vor putea cere la fel sau ..mai „îndreptăţit”!
Ele aleg! Dar pentru mulţi...pe limba lor, trebuie spus mai concret: „Banii aleg” .
Bărbatul de cele mai multe ori alege... să fugă „la altele”. Ei înşeală relaţia pentru că niciodată nu au avut pedagogi(mame ori profesori)...ci doar parte de experienţa „în doi
...şi o sumă considerabilă de legi nescrise pe care trebuie să le respecte cu sfinţenie, unii bineînţeles.
Şi oricum am face ajungem la tendinţa veche, arhicunoscută că bărbaţi înşeală mai des...sărind gardul genetic sau nu...mult mai repede, permiţându-şi satisfacerea nevoilor încornorat-fiziologice. Acestea, pe care partenerele lor de viaţă le văd ...doar în urma unor „merite”, în speţă ale unor eforturi susţinute pentru a o/le cuceri(de fiecare dată) sau a le determina să cedeze....
Ei mai înşeală pentru că ele...„se mint”singure că îl pot schimba alegând alienarea pe moment, adoptând diferite strategii ce se dovedesc nefericite, dar nu din start. Deşi sunt şi cazuri în care ele îl modelează dincolo de orice prejudecată bine împământenită, neavând modele false în cap şi pretenţii împrumutate de la alţii.
Şi trebuie să recunoaştem, că nu poţi îmbina „practicul cu sentimentul”, ambele având valenţe de-o înaltă acurateţe în ochii celuilalt...decât dacă eşti un mare norocos. Pretenţiile îmbinării celor două, sunt fals justificate în mintea femeii care crede că El...trebuie să se dovedească „BĂRBATUL”, iar „acela”trebuie să se arate ...jolly-jokerul momentului: fin, delicat, sociabil, înţelegător, atent manipulator cu ceilalţi..
Dar şi Marele reglator al propriilor hormoni, în care „ei” trebuie să de-a năvală doar la semnalul iubirii...sau la click-ul soţiei-iubitoarei, într-un fel şi-n altul, al partenerei de viaţă pentru că nu-i aşa „Ea te ridică şi te coboară”.
Iar aici...trebuie menţinută liniştea suspectă. De ce? Poate îmi răspundeţi voi...pentru Ei...Pre(ten)ţioşii... De ce legile re-cunoscute lucrează împotriva lor!!!
Acelaşi lucru este valabil şi-n sexualitate...nu o poţi îmbina...armoniza după propriile-ţi pofte(??), cu misterul sau sinceritatea, care îţi vine.. din educaţie şi respect. Concluzia haosului relaţional sau a.. pseudo-relaţiilor, după mintea românului, de dinainte şi de pe urmă este următoarea: Cine are noroc are, cine nu..nu!
Iacă-tă ce putem face!!!
Din discuţiile spumoase de pe Duelul minţilor a reieşit că first motivaţie e.. Sexul. Foarte bine:)) 
Ăsta e minunatul răspuns, prezent oriunde, şi care... lipseşte cu desăvârşire...sau există în doza lui..pentru că... Femeia alege! Dureros, dar adevărat.
Şi în aceeaşi cheie tot ele sunt cele care (in)voluntar dau „frâul liber” libertăţii bărbaţilor...sau dacă vreţi:
”Laa.. curve” sau „Faceţi ce vreţi”, dar cu limitele „IMPUSE”
Ar crede cineva sănătos la cap că prostituţia mediatizată vârtos prin ziare...sau de pe stradă ar trebui eradicată, ca „nevestele”să priceapă care e ADEVĂRATUL ŞPIL AL VIEŢII?:) ...să fim serioşi:)
Din păcate încă se incriminează foarte mult sintagmele... şi toate stereotipiile de gen, voluntar şi voios „ajutându-ne” în vechea tradiţie de a ne depărta cu brio de CON-ŞTIENTIZARE! 
Con-ducătorii ştiu de ce. Pentru că, trebuie să le aibă lângă ei. Nici nu se poate alfel!!!
Revenind la marele motiv/motivaţie al „alegerii” recte Sexul, el este frumos şi minunat, însă foarte înşelător. Corect este: nevoia de iubire şi de a fi înţeles.
Dar, întotdeauna se caută un terţ, o scăpare, o derogare de sarcini apăsătoare şi mai ales imposibil de priceput.!!? Armonie, Obişnuinţă, Monotonie, Sinceritate. Plus Iubirea Şi Iertarea...
Totul bulversează, (ne)separă şi ramifică.
Libertatea, s-o recunoaştem:agresiv de fumoasă..,oferă simulacre ale rezolvării la orice. Cum spunea şi Lolita: „Socialul şi economicul s-au cuibărit în dormitor şi trag cu dinţii de cearşeaf” În concluzie, cine e dispus să priceapă că nu înşelăm „din motive sentimentale”fly2sky...sau din „plictiseală ori divertisment”pheideas, ci din lipsă de iubire(înţelegere)? Răspunsul este extrem de simplu: NIMENI!.
Adică să fii prost, să devii tot mai prost(necunoscător)...şi să vezi baza, istoria şi tradiţiile atitudinale şi comportamentale.
Re-luăm.Femeia alege. Bărbatul alege.. şi el la discreţie. Fiecare...ştie ce-i trebuie celuilalt!
Prima este femeia ...şi totodată prima...care păcătuieşte prin „crima secolului”: omisiunea. O interesează căminul său..fiii ei. Nu are timp şi niciodată nu a avut timp pentru „Bărbat”. Ea, trebuie să aibe. Şi pe bună dreptate. Vina se împarte, numai că cineva nu a predispuso să recunoască....esenţa...ci ceea ce se poartă. „Nu are timp de filozofii”
...Deci ce alegem. Cunoşterea celuilalt sau Eficienţa acţiunii? Ipocrizia triumfă admiţând că de prima se ocupă îndeobşte. Iar prima aici este tot....F
Iar tuturor place la ei.. F

...în mod normal aici trebuia să sălăşuiască un M.Mărgineanu, am zis însă....
să ne în-cânte sufletele două femei, două artiste imense, două inimi care bat autentic
pentru iubire...pentru credinţa în ea! Vă invit.Dacă rezistaţi :)



04.10.2010

De ce...

Postare trecatoare
...la fel ca eternele molatece poteci

Mi-e dor de EA...ca nimănui
Ca unui vechi nomad de drumul lui...
.......
De cine azi să prea ascult....
De vântul ce-mi închide uşi
De greieri sau de cărăbuşi...
.......
Vroiam să pleci...vroiam ca să rămâi
Mai ascultat...de gândul cel dintâi
Nu te oprise gândul... fără glas
De ce-ai plecat de ce-ai mai fi rămaas...
.....
De abia plecaseşi, te-am rugat să pleci
Te urmăream...până ai pierit la capăt în trifoi...
Nu te-ai uitat odată înapoi...
........
Vroiam să pleci...vroiam ca să rămâi
De ce-ai plecat de ce-ai mai fi rămaas!!
......
Vroiam să-ţi fac un semn după plecare
Dar ce-i un semn...de umbră îndepărtare...

De ce Fructul Oprit....De ce!
De ce fruct...şi nu seminţe...
De ce Tu...Interzis
De ce joc...interzis
De ce iubire...
De ce Tu?
De ce tu blestemată
De ce Tu..Adevărată!:(
De ce tu încununată doar în Cer
De ce tu omule...
De ce...
De ce neputincios
De ce bărbat
Dar de ce...tu... femeie..
De ce tu Dorinţă...
De ce neîmplinită
Tu...tu...n-ai oare oglindă?
De ce Proastă...De ce?
De ce?
Tu...Imposibilule
Doar tu eşti curajos?
De ce!
Dee cee?
De ce eşti limitat...
Simte-te!
De ce imposibilule te crezi veninos....
Uite-te mai bine, că eşti copil...
Şi aşa vei rămâne, nematurizat în iubire..

Căutati pe acest blog