Nu mi-e teamă să lupt ca să fiu văzut.
Masca nu-i pentru tine, ci pentru a-i proteja pe cei apropiați ție. (Christian Bale)

30.01.2012

Optimismul original(fals)românesc.




Cârje necesare: 
-moda, fiţele, facebook, inocenţa(?), partidul, politicienii, protestatarii..


Sunt prea optimişti cei care reuşesc şi se încred în propriile arme: cum că iubirea(grija)lor poate arbitra educaţia, relaţiile de muncă, politica şi viaţa în genere.


Ordinea afectivă încă o menţine pe cea socială.
Iar capriciile ei... prin vârful fin al iubirii nu face decât să sporească ipocrizia ignoranţei, în competiţie veritabilă cu prostia(dorinţa latentă de a nu afla).
De asemenea tot din ordinea afectivă, (violată ca la-carte) continuă să înflorească prejudecata care, la rândul ei, nu reprezintă decât motorul stricat de drum bătătorit împotmolit, în tradiţiile locurilor prin care ne ducem existenţa.


Neutralitatea, este departe de a fi un modus vivendi, şi asta mă face să rămân într-o anume stare de impacientare socială, cu toată opoziţia intimităţii intangibile dar sensibile.


Îmbrăţişez cu voioşie ideea lui Bruckner, ce vede Marea bucurie a vieţii publice precum:
"Să împleteşti între ele universuri străine, să evoluezi în contexte diferite, să te delectezi cu trecerea, cu tranziţia, să nu fii prizonierul niciunui grup, să scapi de endogamia* socială(contractarea obligatorie a căsătoriilor), de fatalismul consangvin. 
Ce poate fi mai sufocant decât aceste congregaţii de persoane care se deranjează unele pe celelaltele şi se axfisiază prin efuziuni reciproce? Asta numai e societatea afinităţilor, ci o mulţime de termite". :)
Şi ce mişto să vezi zilnic termite cu pretenţii la nautilus sau titanic(vals).


Au anticipat asta..foarte bine Caţavencii.
Şi de ce optimism... original(fals) românesc? 
Pentru că se bazează pe: "Speranţa" şi pe o anume ordine "firească" a lucrurilor, a aranjărilor.
Iarăşi... pentru că există o LEGE SUPERIOARĂ, încălcată mult prea brutal. Plus de asta unii îşi astupă urechile crezând în victorie, personală, familială, comunitară.

28.01.2012

Dragul nostru Emil...îţi mulţumim.


De ce ai refuzat să mai lupţi, să mai iubeşti....
De ce ne-ai părăsit aşa de îndurerat, mâhnit, îndurerându-ne înzecit, dragul nostru Emil  Hossu.


Îţi mulţumim pentru generozitatea ta, pentru rolurile în care ai trăit pentru spectatorii tăi. Durerea prietenilor e sfâşietoare ştii,  dragul nostru Emil..


Mulţumim pentru rolurile minunate din "Secretul lui Bachus" , "Sosesc păsările călătoare", "Toamna bobocilor", "Iarna bobocilor" şi câte altele, pentru personajele care le-ai interpretat pe scenă şi la microfonul radioului, roluri care ne-au înfrumuseţat viaţa.


De aici de jos, pentru viaţa ta veşnică, la stele...ne plecăm în faţa ta, Pasăre călătoare
spre infinit...

Ion Dichiseanu spunea astăzi:
"A fost prea nedrept Dumnezeu cu el"...şi cu noi, a omis să spună!

24.01.2012

Haosul, Prostia şi Căcănăria Politică=România


Soluţii, soluţii şi iar soluţii, asta încearcă în aceste zile de foc searbăd driguitorii statului român care parcă s-au trezit din beatitudinea gol-goluţă a entuziasmului cu care şi-au fezandat cititorii, telespectatorii, ascultătorii şi ceilalţi subordonaţi care le-au mai rămas.
După ce s-a încercat...tot ce era posibil de-o minte mioritică în domeniul hoţiei şi manipulării, minciunii şi duplicităţii, şi-n materie de simulare şi festivism s-a ajuns la ideea salvatoare(????) că, doar alegerile anticipate şi plecarea agale a lui Băse mai poate oferi românului oxigenarea de care cu onor trebuie să aibe parte, în anul alegerilor.

Creaţia, platitudinea, originalitatea, frustrarea sau plictiseala notorie a românului visător, pragmatic, sper-gasmic, dă semne acute(în sfârşit)că toată SERIOZITATEA asta oficial-senioral-patriarhală, e de foarte proastă speţă: cu precădere un motor cu injecţie băşinoasă care nu mai impresionează pe nimeni ÎN SFÂRŞIT.
Dar a trebuit să secăm toate holdele şi resursele COMUNICAŢIONALE pentru ca în sfârşit să ne dăm seama că, un Început se face pe nişte baze strategice, sincere şi  în orice caz de coeziune naţională.
Acum după ce am obosit, bătut, futut cu drag şi violat boii, acum ne-am trezit să ne uităm la CĂRUŢĂ: Hopa!!!
În timpul ăsta, vizitiul ce a făcut? ... S-a CRETINOIDO-LUXURIZAT! Să fie de vină Sclava Isaura?
Şi în orice caz cel mai grav este că.., este căă: a făcut copii. Aştia s-au împrietenit şi la rândul lor..iar au făcut copii! Vai!
                                                                     .....

Momentul ZERO a trecut. Acum e 0,1  "dă cu virgulă" cum îi place prietenei mele să spună..


Cine confirmă toate astea? RĂZVAN EXARHU. Un tip pe care vi-l recomand cu căldură..

"A mânca rahat nu e o deviaţie bolnăvicioasă, ci o cutumă socială transmisibilă. Nicicând nu au mai fost oamenii atât de dispuşi să se pupe în fund sau să se înjure, în condiţiile în care nimeni nu le stă cu pistolul la tâmplă. Din cauza asta, e firesc să îşi dorească toţi să ajungă nişte amatori de mare succes. S-ar putea să vă aduceţi aminte de o mare schemă piramidală."
Şi tot el afirmă graţios:
" Cum spunea un prieten de-al meu, românii fac nişte revoluţii care seamănă cu chefurile alea la care te îmbeţi foarte rău, faci foarte urât, uiţi, dar de la care rămân multe fotografii şi filmuleţe. Mi se pare foarte amuzant că tocmai noi, urmaşii vitejilor care au făcut probabil cele mai multe fântâni din Europa, pentru că le tot otrăveau în luptă, avem senzaţia că dintotdeauna am ieşit în stradă de capul nostru ca să ne strigăm nemulţumirile, cum titrează toate televiziunile"
Sau
" Adevărul e că asta e marea noastră măiestrie, facem nişte kestii spontane foarte bine organizate. E foarte interesant din punct de vedere ştiinţific şi fenomenul isteriei care a cuprins mulţi cetăţeni respectabili, care au simţit brusc nevoia să iasă în stradă pentru a susţine programul politic şi social generos de simplu al opoziţiei:Vrem să ajungem şi noi la putere. Ajutaţi- ne şi pe noi, suntem doi lideri acasă, bunicuţa e bolnavă şi murim de foame până la alegeri. 
La urma urmei, pe lângă penibilul discursurilor sau al abuzului de media, pe lângă mesajul deloc subtil că nişte iresponsabili vor să ia locul altor iresponsabili, rămâne doar întrebarea dacă nu cumva s-a stricat ceva definitiv în fibra naţiei, pentru că prea nu mai e nici una la locul ei.
După atâţia ani de gimnastică democratică, soluţia vine tot din joc de gleznă de judeţeană de partid. Oamenii de rând şi politicienii gândesc la fel, au memorie scurtă şi planuri pe termen la fel de scurt. Dacă n-ar fi atât de jalnic spectacolul, ar mai putea fi amuzant, cu toată inflamarea şi infantilismul care au cuprins presa şi poporul, deşi au trecut 20 de ani de repetat glumele astea"


                                                                              ***
                  Corolar                                          
Jean reprezintă dorinţa, talentul, audienţa, vestimentaţia, entuziasmul şi expresia cea mai elocventă a dezirabilităţii românului de azi. Atâţia ani după 89 s-a căutat 
un brand de ţară! El este, multora însă le este greu să accepte. Este adevărat, nici n-au căutat:n-au unde şi nici cu ce, de unde să înţelegem că în faza cu nomenclatorul de meserii nu numai prostituata constitue un mare minus pentru statul român.



22.01.2012

Popor falimentar angajez preşedinte.


Esenţă...de protest.
:)

       
         Piaţa Universităţii a redevenit de ceva vreme locul unde nemulţumirea şi disperarea modului de guvernare se fac auzite.


Aşa că de vreo o săptămână încoace, scandări...au împletit în cel mai dulce viu grai românesc stereotipuri, violenţe, autisme colorate dar şi mesaje sublime prin cantitatea de înţelepciune surprinzător exhibată.


Pe unul l-am văzut aseară scris pe un cartonaş şi m-a emoţionat, de unde m-am gândit că nu suntem în secol 21 o mână de proşti cu mult prea mari pretenţii.

         "Popor falimentar angajez    preşedinte"

20.01.2012

Bendeac-Piersic: predare de ştafetă!?



                      ... Nici nu-mi vine să cred!

Amza, Caragiu, Puiu, Dem, Jean ne-au luat câte-o bucăţică din inimă şi-au plecat dintre noi. Acelaşi lucru l-au făcut Vacanţa mare, Vouă sau Divertis, ultimele două de curând prin diluare!            .... A mai auzit cineva de Doru Octavian D-tru?

Ne-a rămas Mihai Bendeac...

- Talent, spontaneitate, însufleţire, naturaleţe ieşită din comun.
- Ce frapează la acest nebun-frumos este dualitatea perfect jucată a Românului de Azi. 
- În El este mândria şi prostia, exuberanţa şi limitarea, dorinţa şi rigiditatea,  entuziasmul şi apatia, ba chiar nebunia şi schizofrenia.
- Asta joacă mi-nu-nat! MIHAI BENDEAC: ROMÂNUL & ROMÂNIA.
- Un "tâmpit exaltat" în care bate nebuneşte un suflet mare.
                                                            ***
Ce-ai putea face în faţa lui Florin Piersic, decât să te emoţionezi confruntându-te cu...o bucurie nemaîntâlnită şi să îi pupi mâna!
Asta a făcut şi Mihai Bendeac. Vă invit să vedeţi o scenă memorabilă.
Marele Actor al trecutului acestei ţări faţă în faţă cu Unicitatea unui prezent al apoplexiei româneşti:   Mihai Bendeac.
Se cuvine o întrebare:
- Mai avem umor? E vizibil/ă? Simţim? ...Şi totuşi există: ruda lui săracă, miştocăreala... şi ea susţinută de un talent trebuie să recunoaştem. Sărăcia însă transpare, stă după colţ, dincolo de orice optimist textier.
                                                                         ****
Mulţumim Gyuri...

15.01.2012

Despre noi...altfel.



Există o relaţie, o comunicare la nivel subtil între mâncare, sex,  agresivitate, posesiune, nesimţire şi indiferenţă.


Automatisme cristalizate lent, supuse rutinei, monotoniei, derizoriului: o relaţie atroce, nefastă între bani şi calitate, între furnizor şi plăcere...cuantificarea momentelor, a dispoziţiilor succesive.


Dacă munca ar fi fost apreciată/cultivată(sic!), dacă lui nea'Nicu i-ar fi plăcut măcar în treacăt filosofia, şi nu bătutul cuielor featuring pingelitul, ar fi ieşit alt-ceva.


Astfel ne-am ales cu o tendinţă, deloc neglijabilă. Şi nu că am fi singurii...
(doar originali, prin damful aparte)


Asta sugerează regizorul şi scenaristul Peter Greenaway



Iată opinia lui Jul31:
" Un film complex care reuseste sa selecteze scene reale din viata noastra,a tuturor.Exagerarea voita intareste emotiile prin sunet,culoare si nuante comportamentale.Te prinde,ca si viata,aproape nepregatit in fata unor aspecte la care n-ai chef sa participi.Surprinzator!"


Despre noi...

14.01.2012

Geniul neamului...şi sufletului românesc

                                                                              1850 - 1889
                                                             


"Unde eşti tu Ţepes,Doamne? Ca punând mâna pe ei, Să-i împarţi în doua cete, de nebuni şi de mişei, Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni, Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni!"

Din păcate astăzi este prea târziu. Mişeii s-au familii-tarizat şi oficii-alizat cu acte-n regulă pentru!!..a fi urmaţi de toţi ceilalţi! 

Câţi ani oare să mai treacă pentru a CONŞTIENTIZA cum să revoluţionăm respectul, bunul-simţ sau dragostea faţă de aproape?

Am ajuns nişte semi-automate care încearcă din răsputeri să dreagă busuiocul cu te miri ce găselniţe şi noi comitete.


Mihai Eminescu a anticipat şi a văzut cu ochii minţii blestemul fiinţei ăsteia.

Atunci şi acum nimeni nu l-a putut sau poate integra în societate precum un model real de urmat, pentru cei mai mulţi dintre noi. CONCEPTUL său ori învăţămintele sale sunt ignorate sau etern festivizate. Este foarte adevărat: El ne va judeca!

Tristă rea-litate...   O tempora...

Cu aproape 160 de ani în urmă, un Eminescu foarte tânăr era disperat de lipsa de talent, cultură, ideal a generației sale, comparativ cu trecutul care dăduse un Alecsandri de exemplu. Și cine, ar fi putut să exprime mai frumos durerea decât cel care a scris versurile Iară noi? noi, epigonii?… Simțiri reci, harfe zdrobite, / Mici de zile, mari de patimi, inimi bătrâne, urâte, / Măști râzânde, puse bine pe-un caracter inamic; / Dumnezeul nostru: umbră, patria noastră: o frază; / În noi totul e spoială, totu-i lustru fără bază; / Voi credeați în scrisul vostru, noi nu credem în nimic.

Doamne ocroteşte-i pe Doina şi Ion

06.01.2012

Traduceri...de An Nou.

:)

Criticul  = Unul care atrage atenţia nu  organelor statului, nu presei, nu opiniei publice, ci sufletului.


Fanul Hipermarcheturilor=  Mănânc ca să mă lăsaţi odată în pace.


Îndrăgostitul  = Un Yeti-Omul zăpezi cu valenţe de Moş Crăciun, sau.. un primar care aşteaptă să-şi pună tricolorul împotriva intereselor necunoscute ale celorlalţi grăbiţi hormonali.


Scriitorul politic(bloggerul) = Unul care se răcoreşte întreţinând artificial vorbele în vânt şi care adie pe nesimţite spre noi frustrări.

Misoginul = Urâciosul femeii care de fapt şi de drept este unul ce a avut ghinionul de a nu da sau auzi măcar de o singură femeie frumoasă!

Manelistul = Un foarte încântat individ de durerea proprie şi a celorlalţi. Un bucuros pe dos.

Afemeiatul = Singurul bărbat autentic care poate aspira la perfecţiune, celălalt ar păcătui prin omisiune sau ipocrizie.

CretinulUnuia căruia i se bălăceşte foarte bine în cap binele şi răul şi care alege întotdeauna în dauna celuilalt motivând în sinea lui, că-şi face "bine" propriului interes.

Ziaristul = Un mutant involuntar apărător al păcii şi legii, un lucrător parţial împotriva firii.

Asistentele Tv = De ce nu ştiţi să vă purtaţi cu nevestele voastre?


Vatmanul = Singurul tip plăcut de toate femeile, pentru că nu şi schimbă direcţia, dar şi că ia curbele foarte sigur. De asemenea pentru constanţa lui. :)

Patronul = Cel mai mare suferind în viaţă, în ziua de salarii.

Dependentul de droguri = Oricum n-am ce să fac cu voi în viaţa reală.

Alcolistul = Nimic mai frumos pe lumea asta...nu este decât să-mi circule în cap doar ideile mele. Un posibil Isus întârziat la momentul învierii.


Asistentele DE SPITAL = Înnebunesc de dorul fiinţei româneşti pe care o aştept s-o îngrijesc doar cu banii potriviţi.

Un ipocrit- = Un om care te ajută, îţi vorbeşte cu foaarte mult bun simţ dar care te aştepată după uşă să-ţi spună: Asta E! sau Mori?

Un simplu Prost = Un tip care nu-l interesează că nu ştie şi este nerăbdător să treacă în rândul lumii.

ProstituataDulcea beneficiară a persistenţei virtuoase a Căsătoriei. Cea mai sigură de salariul ei, în viaţă.


Băşcăliosul = Iubesc trădarea, dar sunt în funcţie de dispoziţie. Cine poate mai mult?...Să mă valorizeze! Killerul naţional al bunului simţ, cu pretenţie de superioritate.


Sexul la telefon = Urăsc gestionarea copleşitoare a sentimentelor care se diversifică fără să le dau eu voie. :)


Maseuzele erotizate = Mă rog în fiecare seară la acea Biblie specială să nu se risipească Criza.

 Moş CrăciunDatornicul etern pe lunga listă a necuminţilor.


Doctorii  = Hăis- Ceaul atitudinilor nobile.


SpectatorulAplaud doar pe cine vreau eu.

                                      Preferata...
Groparul = Un romantic nedescoperit.  Păstrătorul cel mai concret al artisticului Adio!
Vă vine să credeţi? Dan Spătaru n-a murit! :)O splendoare de melodie cu o ingenuitate lirico-imaginativă..

02.01.2012

Love For..Ever Michael Jackson

"Michael Jackson nu a murit. El reprezinta o parte a copilului din noi. Cu respect, Alex."




Îmi lipseşti Michael Jackson...Ne lipseşti!Lumea nu mai este aceeaşi.


Te Iubesc...


     "Cuiva îi lipseste un prieten 
         Cuiva îi lipseşte un erou 
     Şi ei nu au un indiciu....  Când totul se va termina. .... 


   Tu poţi schimba lumea....      Nu pot sa o fac de unul singur....
  Poţi atinge cerul.... Trebuie să mă ajute cineva. 
Tu eşti singurul ales... 
    Am nevoie de un fel de semn. 
               Daca toţi vom plânge în acelaşi timp diseară...."

Căutati pe acest blog