Filă din junalul ascuns al unui simplu şi mult mai puţin banal...misogin sadea. Sau criza fericită dinaintea andropauzei.
:)
Câţi oare dintre noi nu am simţit nevoia cioranian-caragielească de a povesti sau de a asculta poveşti?
Micile scrieri sau întâmplări au darul de a ne ajuta la palparea, familiarizarea şi cunoaşterea alfabetului iubirii.
Astfel după primii paşi viguroşi în viaţă simţim nevoia acută de a “lectura” poveştile fiinţelor adevărate, educate, responsabile, împlinite.
Ce te faci însă, dacă poveştile nu s-au înfiripat şi au rămas doar la stadiul de încercări ori experimente lingvistice...?
O “poveste” n-o poţi auzi, nu o poţi învăţa, doar o trăieşti!
Trebuie însă a o aprofunda cu minuţiozitate de chirurg. Firescul, cursivitatea, naturaleţea trebuie(?) să conţină întotdeauna exact... piperul şi sarea optimă astfel încât ea să nu boicoteze.
De abia din acest moment... trebuie să-şi ia din univers caracteristica principală: de tâlc.
Fără tâlc, fără subânţeles(socoteală), nu există strategie, nu există minciună frumoasă, nu există iluzie, nu există nimic!
Cherchez la femme...la donna e mobile susţin aceaşi teză, acelaşi principiu universal nu al transformării stricto senso, ci...conduc la remodelarea unui mister spart şi care răsuflă prin zonele sale esenţiale, de formare.
O poveste, se cere trăită la intensitate maximă datorită seriozităţii cu care trebuie abordată(sîc!) precum un elev în bancă în faţa profesoarei. Se poate şi invers biensure, dar se numeşte viol. În orice caz, şcoala proprie reprezintă baza succesului emoţional. Garantat. Dacă nu eşti sârguincios pentru a lua cele mai bune note, rişti să rezolvi ori să înveţi cunoştinţele sau metaforele mecanic!
Povestea riscă atunci să fie gonflabilă şi să posede doar elemente de bravare sau simulare. “Povestea” creată cu femeia din femeie va rula în continuare, pe bandă rulantă, de florile mărului, unde aceiaşi bărbaţi se vor alege cu acelaşi act minunat copulativ, iar femeile cu avantajul obţinerii unui copil.
Femeia, eterna poveste, este acel sistem ce ne arată că ea se joacă, subjugă şi aşteptă să propună celorlalţi exemplul entuziasmant, literar chiar, cu care se făleşte.
Surprinzător însă... povestea nu merge mai departe şi asta pentru că bărbaţilor le-a fost indus prea mult lecturarea în viteză pagină cu pagină. Aşa că...dânsele plătesc în continuare, acel vid al tributului de care beneficiază pe mai departe... datorită mulţumirii gratuite din partea superficială a tuturor lucrurilor născute ori făcute.
Mai mult decât frustrarea...ce nu are sens, e miştoul!
Femeia-eterna poveste? Rămâne fascinantă prin doza de durere sau nemulţumire care o lasă în urmă. De abele părţi. Ea este o scriere în viteză...De ce? Ca să nu înţeleagă nimeni, nimic-dar tot!!! Poate doar bucuria enunţului, a auzirii lui. Este acel Mister, acea Taină pe care ne-o dorim cei mai mulţi.Însă...?
Tocmai de aceea suntem în Europa naţia cu cele mai multe ore lucrate, semn că nimic nu este întâmplător. Sic!