Nu mi-e teamă să lupt ca să fiu văzut.
Masca nu-i pentru tine, ci pentru a-i proteja pe cei apropiați ție. (Christian Bale)

30.10.2011

Societatea noastră cea latentă


Aşteptarea...ca o boală sau lupta nevăzută cu E-urile vieţii
Însufleţirea noastră cea de toate zilele, cancerigenă.
..


Ne luptăm cu răul, ne luptăm cu binele, ne luptăm cu aparenţele, ne luptăm cu regulile.

Luăm de-a gata cuvintele, primim cu entuziasm sentimentele, acceptăm necondiţionat complimentele...

Aşteptăm pe ascuns plăcerile, aşteptăm foarte siguri avantajele şi aşteptăm neîncetat manifestările altora:pentru nevoi oferim, pentru diverse temeri ne închidem mintea şi sufletul cu un simplu click.


Simulăm, disimulăm, provocăm şi lăsăm totul să curgă....

De ce?

Pentru că fiecare ştim ce vrem, tocmai pentru că nu ştim şi nu putem să aflăm.

INIMA e moartă tocmai pentru că acţionează făţiş... exersată poate de sute de ori în faţa socialului, a insului constrâns.
De la El aşteptăm ucigând încet...dar sigur frumuseţea, creaţia, construcţia implicit DRAGOSTEA.

Nu am fost instruiţi în faţa Cifrei 2 sau în faţa Iubirii a ceea ce înseamnă respect.

Respectul reprezintă în faţa fiecăruia o biblie sau o minune căreia trebuie să te închini doar făcând ceea ce fac alţii. Iată prostia... Iată entropia! (Norocoşilor-de-moment)

Mai departe: Credem şi ne încredem orbeşte în muncă şi responsabilităţi.

Aşa că:
Iată adevărata faţă a acestei Societăţi bolnăvicioase cu indivizi sexy, cultivaţi, inteligenţi şi oneşti, unde ghilimelele nu-şi au rostul!
Doar aparenţele trebuiesc hrănite pentru a ne menţine la aşa zisa linie de plutire a existenţei de zi cu zi.

Trăiască creditele şi băncile şi cei ce "pot da"orice, pentru satisfacţia tuturor mecanismelor formate şi respectate cu sânge. Acolo unde, sângele reprezintă dispreţul, ura şi lehamitea continuă.
....Şi mai ales "educatorii" cei ce învaţă a fi ascunse foarte bine pe premisa prostului gust a ivirii Speranţei!


18.10.2011

Câţi oare...?

dintre noi nu au fost sau sunt nişte actori grăbiţi?


Câţi nu vor să-şi joace rolul învăţat?

Acum, depinde cine vrea pe scenă... şi cine în culise.

Mie unul mi se pare mai interesant să stau în culise şi să ies pe scenă numai atunci când ROLUL am cu cine a-l interpreta. Şi iar:

Reuşeşti să "joci" cu adevărat numai atunci când ai învăţat Lecţia în Iubire:
creşterea, descreşterea, acceptarea, înţelegerea mecanismelor... sau iertarea.

Dar un actor? El vrea să joace cu tot dinadinsul... Are pentru cine, are şi de ce. Foarte bine aş răspunde, însă, eşti pregătit dragule actor şi pentru preţ?
Pentru acela pe care nu-l vezi şi nici nu ai fost instruit sau învăţat?

Asumăţi-l! Ia-L, acceptă-L!
Bine, acum orice bipedist se mulţumeşte cu Clipa! Ce să zic...La mai mare.
:)


Iubirea,nu se joacă,se simte şi se construieşte.Dincolo de condiţii şi orice tip de pre/dispoziţii.

Ce argument?

14.10.2011

Giurgiu-Urbea imbecilităţii sau a mediocrităţii absolute!?




Deşi pare şi sună dur, o asemena caracterizare dincolo de percepţia oricărui individ giurgiuvean sau nu, este foarte adevărată! Chiar dacă muulţi cochetează atât de seducător cu subiectivul încât cred că şi alţii... pot fi la fel. Fals.

Giurgiu
: o comunitate de surzi şi muţi! Un loc foarte periculos!
???
Aşa ne-au văzut personalităţile mediatice naţionale în urma multitudinilor de evenimente, într-unul singur(nefiind nevoie de mai mult) din ultima vreme şi care...întâmplări s-au putut contabiliza cu ochiul liber, chiar şi cu unul neavizat..

La Giurgiu, MEDIOCRITATEA aşa cum e ea cunoscută în economia poporului ăsta, este la ea acasă. Cele două curve, Serviciile militare poliţieneşti şi de graniţă cu
cele oficiale ale Primăriei şi CJ, se înţeleg din instinct pentru a duce la îndeplinire "planul"diabolic al pierzaniei.
Din astea două au ieşit numai copii bastarzi... şi continuă să iasă!1! Fără ca vreo singură... MINTE să poată "dori", să poată "ridica"ori să construiască ceva pentru comunitatea de care aparţin.

RUŞINE!

Oamenii, cu copii cu tot îşi trimit "delegaţii" spre capitală sau spre alte zări sănătoase cât de cât economic. Aici a rămas TĂTUCUL-ILIESCU, care şi-a creat un cadru perfect intact şi intangibil, selectându-şi în amănunt oamenii, pentru... a-şi creea o echipă care să nu permită efectiv vreun sprijin străin din afară!
Da aţi înţeles bine: Involuntar!


Aşadar nema investitori, nema oamenii valoroşi şi un Nu-Categoric oricăror idei novatoare ce ar veni să susţină vreun proiect sau vreo investiţie profitabilă pentru tinerii comunităţii, pentru cei ce ar lua în calcul stabilirea liniştită într-o urbe, care, ar conferi un minim de decenţă socială şi culturală.


Lehamitea este instalată de mai multă vreme la Giurgiu iar oamenii gândesc şi iubesc(respectă) în consecinţă. Toţi aşteaptă rudele din străinătate, copiii din Bucureşti sau părinţii de la ţară să-i poată susţină.

Ăsta e giurgiuveanul un arhi-suficient de condiţia oferită de autorităţile locale. Mai grav e că nimeni nu poate lua atitudine în vreun fel: atât de mult s-a cultivat de către autorităţile locale şi judeţene sau rudele acestora IGNORANŢA ŞI RESEMNAREA!


Ca această mămăligă să explodeze a trebuit ca nişte Căcaţi-cu-Ochi să linşeze un copil american! Semn că ,indolenţa crasă&ignoranţa au atins cote alarmante d.p.d.v. al civilizaţiei, minime. La limită cu sălbăticia, prostia şi inconştienţa!


Paharul s-a vărsat şi a lăsat să se vadă ce le curg prin vene tinerilor de aici: o otravă care, se scurge de la înaintaşii, de la părinţii lor.
..de la aşteptările acestora.

A te face frate cu dracul...să-ţi vezi sacii în căruţă nu este o atitudine care lasă să se întrevadă o sănătate sau o siguranţă cât de cât mintal-familială SAU o conştiinţă cât de cât acceptabilă...pentru tine-bă: mulţumitoare! Zevzeci cu faţă umană.

Ce e drept este că atitudinea-girgiuvenească, a transpărut zilele acestea priin toţi porii. Comentatori politici, analişti de marcă şi-au pus mâinile în cap la propriu şi la figurat când au văzut sau au auzit: cum se pot comporta instituţiile statului şi reprezentanţii lor de la Giurgiu!
Am ajuns de râsul Lumii! Exact unde ne-a dus conducătorul stimat. Pentru pavele şi băncuţe.Scopul adevărat a ieşit în sfârşit. Mâncătorii de mici şi urmaşi au fost devoalaţi!


Cum să laşi unul siluit!!! cu orele să stea ca prostu'????

Cum să linşezi un sportiv american ce vine să apere culorile oraşului în care tu ori vegetezi ori o inseminezi pe una descărcându-te pe o alta?

Cum tu ditamai Spitalul să-l tratezi pe ăla ca pe un drojdier de'franţescu sau buligea?

Cum să simulezi compasiunea când anii întregi ai dispreţuit tot ce ţi-e străin de aceste locuri? Bă!!!!!!

Cum să nu L cunoşti pe Butoane când însuşi numele şi apelativul-dorit trădează atitudinea predilectă A ORICĂRUI CETĂŢEAN GIURGIUVEAN?
??????????

Asta este o consecinţă firească a tuturor firelor, a oricăror evenimente petrecute aici în ultimi 50 de ani. Ne mai trebuiesc încă o sută de ani să ne adunăm, să vorbim ce ar fi bine şi ce ar fi frumos să clădim pentru copii noştrii.


Restul?
Imbecili, retrograzi, crescători de animale şi bipezi.

Condamn ipocrizia, indolenţa, ignoranţa şi prostia tuturor conducătorilor de instituţii giurgiuvene şi pe părinţi. Ei văd aceeaşi continuare a lucrurilor.
Iacă-tă,
blestemul v-a ajuns. Chiar dacă n-o să vă deştepte că n-are de ce, v-a arătat: Cine şi Cum sunteţi: Aleluia sau Amin! Alegeţi
..






:)

09.10.2011

Duminica Iubirii...


"Prefer femeile pentru că au asupra primilor avantajul de a fi mai dezechilibrate, deci mai complicate, mai perspicace şi mai cinice, fără să mai vorbesc de acea superioritate misterioasă care îi conferă o sclavie milenară"
Emil Cioran



"În general o femeie părăseşte un bărbat pentru alt bărbat, în timp ce un bărbat părăseşte o femeie din cauza ei":)

07.10.2011

Cele două greşeli mirifice: adulterul & prostituţia




Cum să poţi contracara adulterul?
Sau prostituţia?



Dacă la prima nu putem nega "trambulina" pentru sărit gardul, la cea de-a doua nu putem anihila Misterul, el îşi trage seva din "blocarea în căsătorie"


Şi să începem cu Adulterul.
Cum să poţi sta cu mâinile încrucişate când ştii că atâtea mii de suflete stau încătuşate şi obligate culmea! ca naturaleţe ori pornire interioară sau datornică, ca ... fiecare să-şi iubească partenerul, până la sfârşitul contractului?

Iată de ce s-a strecurat ca şi soluţie "căsătoria din dragoste"(?)
Când ea, e mai repede o "poluţie" recte o substanţă care deversează în urma unei fireşti depresurizări, decât o unire responsabilă şi sinceră între sensibilităţi şi slăbiciuni.



Câţi dintre voi nu cunosc oare avantajele unanime ale adulterului...şi recunoscute pe alocuri, a acelora care aleg statutul de ori ori: ori mulţumit şi împrospătat, ori dezamăgit şi salvat!




Acum, cum să poţi nega sau anihila Prostituţia...
Când ştii că un El, întotdeauna va vrea mai mult, şi pentru că cea de lângă tine în speţă mai orice femeie, îl va "încadra" sau "conduce" pentru o anume normă-de iubit ori pentru momente de pură naturaleţe şi de manifestare a plăcerii?
Astea, plăcerile, au şi ele dramatismul lor şi un anume timp cronometrat în funcţie de dispoziţie sau merit, şi de la care, sistemul bine pus la punct de-stat al femeii, nu poate fi dislocat astfel încât să se poată iniţia o altă ordine a simţirii în doi.


Altfel spus o "dragă" va ŞTII cu siguranţă că: îi dă ori prea puţin, ori când vrea el sau când îl apucă pandaliile...alea NEEXPLICITATE. Şi asta e valabil pentru aproape un întreg mapamondul, sau mă rog, unde nu e, se încearcă evitarea. Deci...? E totuna!




Aşa că dragilor...fără echivoc durerii existenţei fenomenului-Prostituţiei, i se opune doar o vorbărie care are menirea de a se înţelege(???) ori că nu e moral ori că nu e cuvincios! Iar aici, ştim cu toţii: i se mai spune interlocutorului că "nu este în ordine".
Fireşte aici vorbim de o ordine prestabilită în care mai departe de statutul de jetoane ÎNCĂ ne este foarte greu să trecem. Important e să "ne dăm" sau să "ne impunem", şi asta arată o SĂRĂCIE. Da, firesc devenind astăzi... să nu aibe cine să ne-o arate!



Mică dar consistentă concluziune:
Cum să stai într-o căsnicie foarte serios şi să te ocupi de lecţii cu copiii şi de umplerea burţii şi organelor, când ştii că adulterul feat prostituţia, au milioane de adepţi? O grămadă de profitori şi buni samariteni?
Cum să nu te oftici când ai auzit de "căsătoria din dragoste" iar tu... săracul, şmecher, responsabil sau simplu şi plătitor de orice.., ştii doar de un coit de rutină care în prealabil s-a numit "pasiune"? Dar, nu ştii cum a dispărut! Şi de ce te-ai chinui s-o întreţii dacă ai numai piedici sau partenerul nu dă semne de importanţă inteligibilă ori naturală, de la mama de acasă?



Mic corolar
Putem şti sau învăţa orice, ne e imposibil să cuplăm munca şi plăcerea. Dar libertatea cu iubirea? Lubricitatea le-a venit de hac. E de nestăvilit şi de neînţeles!
Suntem mici şi gălăgioşi. Ne vrem drepturile ulterior peste celălalt. Asta la adăpostul ignoranţei şi a muncii concomitent. Şi mai credem că este totul în viaţa asta.
Ne aruncăm fără colac să iubim copiii şi animalele, de preferinţă mici, pentru a scăpa de dezideratul ca o ghilotină: Căsătorit-din dragoste!
Bond. Gheorghe Bond.

Pentru Gavroche şi Cosette




06.10.2011

Ceva-ul nedefinit sau Dumnezeu...

Există la aceste două specii distincte ale lui Dumnezeu, un Ceva anume, un Ceva ce face să vibreze toată fiinţa din rărunchi. Nu o vezi, dar o simţi pentru o clipă. Nu ştii când apare, nu ştii când dispare, e ceva între zâmbet şi atingere.
Există un Ceva care dincolo de ridicat şi coborât îţi arată calea spre nemurire şi izbăvire. Cred, este Încrederea, care are capacitatea să te înfrumuseţeze de aşa fel încât chiar crezi că o poţi realiza.

Acum, mântuirea chiar dacă în realitate e un termen ce vine să-ţi propulseze doar câteva idei şi sentimente, provocându-ţi prea multe nebuloase pe care de fel te mulţumeşti să le simplifici, ea, mântuirea...te poate preschimba în acel Ceva hrănit de nici unde, cu speranţă şi credinţă şi pe care... nicicând nu te-ai gândit că poţi ajunge!


Există uneori în viaţă Miracolul! Pe bune! Acesta are darul şi capacitatea reală, RE-A-LĂ de a surclasa IMPRESIA!
????????????? (Aminte impresioniştilor şi visătoarelor!)
Şi anume acela ce ţi se arată şoptându-ţi: -Nu te vei mai uita, nu vei mai pierde timpul cu atenţia, ştii?
-La podoabe, la ce mănânci, cât te încadrezi, cât surprinzi sau cât enervezi norma sau normalul.


Şi iarăşi, există uneori CEVA-ul care îţi şopteşte:-Vrei să scăpăm de banalul şi previzibilul cotidian?
-Uite, eu îţi dau o porţie de ÎNŢELEPCIUNE, vrei? Văd eu că ai o farfurie întreagă, nu ştiu cu ce e... dar are un gust... de merge la inimă, uns.
Mai Există uneori în viaţă o asemena dispoziţie astfel încât ea îţi aduce doar senin, frumuseţe, încredere şi speranţă, şi astea nu clădite pe iluzie. Culmea!!!
Ce te faci însă când constaţi că a fost un simulacru, o simulare? Ca la bac!
Oamenii cred că merg, cu aşa ceva. Să ajute simularea la întregire, să ajute simulacrul la adunare, la întregire, la percepţie şi nu la deraieri mici şi/sau convenabile?


Acel "Ceva"mie mi-a intrat în fiinţă cu o mângâiere şi o îmbrăţişare dumnezeiesc-extraterestră, iar în timp am constatat, cu neuronii mei mei nervoşi şi frăgeziţi că?...cu aceste jumătăţi de "credinţe" nu mă împac. Nu le cred.



Da.Mă doare.Dar doare acel CEVA ce nu îl văd, Nu ştiu ce E!
Habar n-AM. Nu e dragoste, nu mă iluzionez, este acel Ceva ce nu că îţi apropie nemurirea, nici nu îţi confirmă că eşti viu. Nu îţi arată nici măcar Miracolul, dar, îţi lipeşte totalmente DUMNEZEUL pe care cred oricine îl caută, fără a-l dori sau chema..
Este acel Ceva-ca-superlativ care VEDE iertarea, VEDE bucuria, VEDE inocenţa şi înţelege acest mecanism al vieţii pe pământ...pentru că: nu-l poţi ignora.
Chiar dacă "inima"nu o vezi sau cu durerile te înveţi, dar eşti obligat de Dumnezeu(sfinţii părinţi)să-ţi vrei ŢIE binele:de la tine el porneşte, şi nu invers dezamăgiţi ai pământului!




Există lucruri frumoase sau superlative într-adevăr, dar Cine ni le udă? Cine ni le întreţin? Cine le vede?? Cine... le mângâie ca să crească? Cine şi de ce iubeşte?
IATĂ ÎNTREBAREA.

Muzica: Ion Cristinoiu Text: Roxana Popescu- Îngerul sau nemuritoarea Mihaela Runceanu

Ce noroc avem. Ne plac răspunsurile

05.10.2011

Paradox sau Adevăr...


D
e câte ori îl ascult pe Bruckner concomitent mă zburleşte realitatea înaintaşilor şi... planurile cele mai sensibile ale postdecembriştilor.


Maculatura sufletească se răspândeşte cu o dezinvoltură maniacală în sufletul... greu încercat al românului. De ieri, şi de azi.


Ce rămâne?...Nu
dragostea!!? Şi asta pentru că...nu mai are cine să-i poată stăvili forţa entuziasmantă a diluării.

???

Săracă naţie fie vorba între noi...
Vă dau voie să vă ţineţi bine de scaune.... şi de sentimente, de pe un(u)a din două sigur veţi cădea. :)Dar, aveţi grijă, s-ar putea să nu le mai prindeţi.


Ps:
Bine că Speranţa e o curvă muult prea cosmopolită pe lângă celelalte.
Aşadar rămâne....Muzica. Ea uneşte toate limbile, trăirile sau dispoziţiile.
Să nu credeţi că scapă cineva fără "a asculta"!
Condiţie necesară


Căutati pe acest blog