Nu mi-e teamă să lupt ca să fiu văzut.
Masca nu-i pentru tine, ci pentru a-i proteja pe cei apropiați ție. (Christian Bale)

26.12.2013

Toţi oamenii frumoşi din viaţa mea

         
                                   

                                                   Tuturor le dedic compoziţia asta

 http://www.cinemagia.ro/trailer/the-english-teacher-8678/

Şi în special prietenei, minunatei, formidabilei mele... prietene.
....... pierdută în 2013.
Ea oricum nu ştie nimic.
Doar zâmbetul ei... ştie.

Doar El este îndrăgostit..

Zâmbetul ei este precum pisica.
Sare tot timpul în braţele mele..
De aceea nu ştie că este îndrăgostit.

N-a ştiut-o,
Şi nu o va şti...
Doar zâmbetul.



 

nevoia?
ne-voia?
Nevoia???
:)

29.11.2013

România sau obsesia NEvinovăției

Nu știu cum se face dar românia este bântuită de fantoma vinovăției. Există o anume cochetare și cochetărie cu compromisul atât de profundă, astfel încât s-a cristalizat în nația asta o stare latentă de nevinovăție. Cotropirea nației, nevoia de apărarea a sărăciei și mai apoi a orgoliului, a-profundarea securității... au dus inevitabil la buimăcirea totală familiei, de aici și o stare latentă individual-insituțională care vine să absolve orice act ajuns extrem sau definitoriu.

La nivel local-de Giurgiu există exemplul Lucian Iliescu-Victor Boiangiu conducători beligeranți de la revoluție până deunăzi de partide, însă, doar în aparență sau pe hârtie. Asta ce înseamnă? Că dacă te faci că te lupți și te întreci, după aceea te faci și că te doare. Simulare perfectă percepută și luată în gospodării și de populație.
 Exemplu devenit concret și involuntar la nivel național de USL!

Traducere: Pentru a da vina pe cineva ai nevoie de unul. Nicidecum în urma unui act legal, liber consimțit să-l poți depista firesc și normal pe vinovat...din cauze ALEATORII și să reglezi balanța cauzal-socială. No.
Altfel spus: Primul să-l învinovățească(contrazică pe celălalt)iar celălalt să se apere sau să scape. Motorul devine însăși acțiunea, însă o acțiune securizată, de strategie. Simularea nu e spontană, ea miroase. Așa este și în sânul societății. Nu poți simula un rol și după aceea să înțelegi că ai greșit. De ce? Pentru că și celălalt a simulat, când de fapt: A FOST PUS SĂ JOACE, deci să SIMULEZE. Iar când ești pus...înseamnă că și SFORARUL/patronul/Nato samd sunt de vină.
AFLAREA ÎN TREABĂ ABSOLVĂ ORICE ACȚIUNE, DECI ȘI VINA!
Esența este de a-ți câștiga dreptul de a arunca vina.

Când ești PUS de cineva înțelegi că regula jocului este falsă din start. Așa că FALSITATEA devine mama regulilor și a legii, iar populația a început să deprindă foarte bine asta și să-și creeze noi mecanisme de protecție, apărare și simulare.
Bărbații nu sunt vinovați că femeile pleacă la muncă în UK iar ei se sinucid
Femeile nu sunt vinovate că bărbații merg la curve și nu mai sunt bărbați.
Nici bărbații nu sunt vinovați că nu mai sunt bărbați pentru că termenul a suferit schimbări majore în optica feminină și socială. Nu poți bate, manipula și fura, să fii și bărbat și să fii și vinovat. Nu-i așa?

Profesorii dau vina pe părinți
Părinții dau vina pe profesori
Preoții dau vina pe televiziuni
Angajatorii dau vina CULMEA!! pe angajați!
Grasele dau vina pe romantismul surprinzător lipsă din bărbați
Pacienții dau vina pe doctori
Doctorii pe sistem.
Sistemul pe legi.
Femeile cu curul mare dau vina pe banii în plus ai partenerului
Cele cu sânii imenși pe bărbații care doar la asta se uită(inclusiv eu)
Politicienii dau vina pe Criză
Alegătorii dau vina pe politicieni. Și surprinzător s-au autoprostificat dorind pentru ei și familia lor să ajungă tot acolo.
Copii dau vina pe profesori.
Cei care fac dragoste dau vina pe cei care fac sex
Curvele dau vina pe bărbații care fac legile pentru că nu au o muncă onorabilă și plătibilă
Cei care fac sex pe cei care nu muncesc.
Miliardarii pe ceilalți că sunt leneși și proști
Simulacrele din presă dau vina pe politicieni că nu i-au învățat din timp parcursul succesului și realizării
Farmaciștii sunt singurii care nu dau vina pe nimeni. Și ei au mirosit că starea națiunii este clară de a lua medicamente preventiv din cauza bolii și a prostiei generalizate în care nu se sfiesc să intre.

Morala: Nu poți fi vinovat când ești condus de vinovăție când nu ai învățat nici să respecți și nici să iubești. Fututul acțiunii sau acțiunea fututului este seva. Tupeul este doar uleiul pentru a putea acoperi consecința...fututului. E drept la alte state seriozitatea și respectul mai salvează, la noi nu este cazul. Suntem nevinovații prostiei generalizate, sadicii cercului închis în căutarea de masochiști...pentru că n-au unde pleca.







02.11.2013

Jack și Rose


Mă trezesc și eu luat prin suprindere simțind că în mine recunosc un Jack Dowson și un Rose.
Ideea conturată, verificată ca pertinență în ecuația periculoasă a schimbării mă ia prin surprindere ca un  Balet al dracu suav de dual interior. Și iubesc tot cam ca un Jack și o Rose împotriva atâtor iceberguri colosale cu pretenție la unicitate, originalitate și tărie...a căldurii.

Nu e neapărat o asumare pe cât o măreție interioară pe care o simt continuu revărsată...și o dăruiesc.
Și șchiop dar și cu forța unui tsunami, uneori de aproape alteori de la distanță.
Frumusețea Vieții m-a învățat asta. Sau poate Cameron târziu.
Cotrobăit de atâta pasiune ancestrală de un Jack și o Rose, mă învăluie în mister și nebunie alte două ființe: Cossete și Gavroche care îmi dau dimensiunea întreagă/provocatoare a unui Dumnezeu plenar.

Animale, dușmani surprinzători, înfricoșate ale pasiunii...iubesc cu atâta pathos încât și eu mă sperii, de la atâta vitamine, recunoaștere! puritate și recunoștință. Iar în timpul ăsta Îngerul mamei îmi zboară năuc prin inimă spunându-mi că Irina e toată un înger...pe pământ, lovit, iubit, blestemat și hărăzit din lumina și întunericul celor sfinte și păgâne.

Un Jack și un Rose mă vor cotrobăi neîncetat prin vene, în inima atât de nebună, pe care o voi dărui aceleași frumuseți interioare care o cere, pentru înălțarea purității...parcă venită săraca de NICIUNDE...pentru eternitatea dragostei-con-știente, ba chiar raționale!
Acest dușman ultim atât de drag, atât de războinic în fața slăbiciunii generale...stereotipiilor grandioase.

Iubesc prostia pentru că iubirea poate să iasă atât de bine în evidență, prin constrast...prin frica tuturor de împlinire, prin ajutorul divin.
Rușine! Nu. Milă! Nu. Uitați-vă în inima voastră. Lăsați-vă  "ochelarii cumpărați". Faceți-o. Reîntoarceți-vă la Început: la un an, la cinci...sau chiar cincizeci.
Să mă adap din ea...pentru a fi eu însumi un izvor de Jack & Rose.

Îmi iubesc lacrimile? Care nu știu nici să iasă nici să stea, și nici să spele toate rufele atât pure ale haosului nostru al tuturor?? Da. Unicitatea lor nebună. Jack & Rose vă iubesc! atât de mult...
Parcă a-ți fi mântuire, exemplu abstract și atât natural tot-odată. :)
Plăsmuirilor ce sunteți.

Ps: Ce mișto și relaxant trebuie să fie să-ți reușească să fii o oama de tinichea sau căpcă1. inteligența să te ajute să treci peste. ca și..în alte cazuri cu ea să sări peste, dar, să cazi pe același senin cenușiu al grandioasei indiferențe care naște...dorințe...serioase.

05.10.2013

Geniile și Dragostea... în marșul Relativizării!?


Poate că Geniile au reușit să ne țină la suprafață... să nu cădem de tot.
Parcă Geniile ne-au dat consistență Dragostei, nu?

Geniile ne-au întors înapoi de pe drumul pierzaniei...al carierei bezmetice.
Geniile ne-au arătat că Iubirea face minuni și Isus nu e doar un concept pe post de exemplu postat de gânduri în suflete.... sau de agățători multimpli prin biserici, nu?

Geniile au arătat fără echivoc că dragostea ne salvează, iar noi acum, că nu mai avem genii încercăm să ne păcălim cu poezii ca să, chemăm DRAGOSTEA.
Ea nu vine acolo unde FAPTA a trimis populația la farmacii sau la miracole pe care nu le mai crede nimeni.

FAmilia? Doar dragostea instinctuală-cea la prima mână, pură, necizelată, fără forma perpetuă care anunță finalul desăvârșirii. Doar cu Ea, ești aproape mort. Te pasc alți hămesiți...văduviți involuntar...de necredința frumuseții universului termen, pe care, cei mai mulți îl confundă: de la futut la mângâire, de la miracol la un zâmbet, ivit parcă de nici unde... Dumnezeu cu mila.

...controversă, duplicitar, chiar? ...Da. Însă Nu Curvă, Nu proastă...
                   Unul din geniile românilor Adrian Păunescu. Un ajutat conjunctural desigur
*

23.09.2013

Eşti frumoasă. Într-adevăr. Dar eşti proastă.

Atunci când spui că ai o copilărie fericită...
Şi când ai oamenii minunaţi lângă tine care continuă să îţi slujească inima....
Şi tu măria ta, de dragul vremurilor adaptate politizându-ţi-o!!! crezi că eşti pe drumul Iubirii. Este ca şi cum aş spune despre mine că sunt dependent de viol dar îl fac cu dragoste pentru că am plăcerea de a merge la Biserică să mă-nchin şi spovedesc şi să mi se ierte păcatele.
Cum să te judec sau să te condamn? :)
N-aş putea face asta. 
Te atenţionez însă, că joaca frumoasă a cuvintelor, ieşite jumate din minte jumate din inimă este boicotată şi la tine!!! de ieşiri necontrolate ale gusturilor tale (verificate) pentru bărbaţi.
N-ai fi singura care te păcăleşti cu acordul Tău.

PS: Iubirea lui Dumnezeu asupra ta...generoasă de altfel, nu ţi poate da rapid sau expres gânduri sau sentimente mahalagistico-îndoielnice. 
Asta arată că poţi da dovadă singurică-şi neforţată că eşti PROASTĂ.
 Desigur "prost" înseamnă: să nu ştii şi să nu vrei să ştii, să argumentezi şi să vezi în doi. 
 Morala: O situaţia amplă poate fi defalcată oricum, numai ca subiectivitatea prostiei să se retragă într-un colţ. 
Iată confuzia preferată a Vorbitorilor De Iubiri.
Cretini de fapt, sunt la tot pasul! Noroc că nu au pretenţia la iubire, ci doar la mâncare şi dreptate, iată entropia. De fapt,Dumnezeul pro-stiei care desigur nu este de condamnat, ci de apostrofat: -Bă te-ai născut obosit şi ai vrea ca la televizor să-ţi vezi personajele preferate Harapul Alb şi Cosânzeana fericiţi la Roşia Montana în USL!? :) 

18.08.2013

Regele Cioabă a murit!

                                                            Mic corolar al regi-mului

Nu, nu a murit. A murit (din nou) noţiunea de"Rege"pentru a se revigora mai vechiul principiu: "Râde Ciob de oală spartă".

Termenul de rege la români este sinonim cu îmbuibarea, cu delăsarea, cu indiferenţa şi ignoranţa strălucitoare, care are puterea înzestrată social de a fi... in se si za bil!

"Regele" este similar şi îl asociem  cu văzutul sacilor în căruţă. Acel orgasm corect de altfel al nesimţirii ulterioare, şi asta deoarece include cele două părţi componente statale:social şi familial, din care "ajunsul" sau "împlinirea" recomandă statutul salutar şi retrograd de "burtăverde-cu ea la soare" în propria ogradă; iar de acolo implicarea formală care să-i menţină starea recunoscută.

În fond, vorbim(la nivel naţional) de menţinerea aparenţelor cu rolul de a ascunde problemele sub preş, de care ai habar, dar, te întrec toate prin dimensiunea uriaşă de care îţi pemiţi să stai la umbă, că ai sceptrul.

(Şi)ăsta, a stat până în ultimul moment al vieţii... mai mai că ar fi putut veni Maica Domnului să-i arate recunoaşterea Sa; să-i ofere viaţa cu porcuşori la proţap veşnică. Ceea ce, nu l-a deranjat nici cât negru sub unghie. De ce?  Pentru că a învăţat de la toţi ceilalţi că pe PĂMÂNT important este să bagi în tine şi-n cei dragi. Şi nu, nu este genocid pentru că a devenit port-popular: să simţi-pentru tine, autosuficienţa mediocrităţii trasă de altfel din securitatea ceauşescului neamului.

ps-de florile merilor
Diferenţa între un rege şi un preşedinte este dată de numărul de admiratori şi de interesaţi care îţi dă feedbackul necesar. Până la urmă, un preşedinte este un îmbuibat profesionist unde starea sănătăţii lui este dată de cantitatea de imbecilităţi gestionată până în momentul punerii în funcţie. De acolo educaţia de acasă îşi spune cuvântul, însă el ce face?... cosmetizează vorba care i dă pretenţia de cuvânt, pentru ca aceasta să ajungă literă de lege la prostimea nevoiaşă.

corolar: orice andreiradu-eminent al inteligenţei mioritice-cu tot cu porumbeii păcii este insuficient(dar necesar). pentru că: nu are funcţia de intrare în miezul dodoaşcei. aplombul intens al dimensiunii abordării sale prezintă sincope deoarece nu poate realiza Marea Ieşire din subiectivismul naţional, acea detaşare....de personal cu care se identifică. puţin mai mult.

04.08.2013

Cele 2 tipuri de munci ale noastre


Munca? Nu este brăţară de aur, ea este acum doar un pseudolux, însă esenţial.
Să vedem cum se traduc cele două părţi muncitoreşti ale românului: înainte şi după 90


1-- A Munci: Efortului îi răspundeai cu frumuseţe-manifestarea artistică a inimii.

2- Şmecheriei ei. Tacticizarea şi abilitatea muncii îi corespund acum băşcălia şi zgomotul.

Dacă din primul a reieşit:privirea, expresia, inocenţa, din cel de-al doilea, din generaţia nouă iese doar dulceaţa zaharisită a esteticului şi mai apoi sex-appealului. Şi nu că este rău, ci pentru că este şi se doreşte prost*, noţiune care se traduce ca:"nevoie utilitară de slab", adică în "păcălire", recte tăierea crăcii de sub picioare pentru a ne fi NOUĂ înşine şi familiei noastre "bine".
Exemplu:
 Veronica, cel mai bun film de copii(şi pt o sută de ani mai înainte) nu va fi întrecut de nicio altă producţie cinematografică, prin simplu motiv că "mama idioţilor"(STATUL) nu că va fi mereu însărcinat/ă, ci pentru că va fi întâi însărcinată înainte să iubească şi să respecte ori să înţeleagă SENSUL Ei. Adică un fel de animală-corectă, unde puii-masculi o exploatează spre durerea avantajului ei.


13.07.2013

Iubesc



Un ţigan

 
Cât aş vrea să-mi reprim ciudăţenia asta interioară nu o pot face la infinit... 
Desigur, iubesc ţiganul ăsta dpdv spiritual, asta pentru că l am auzit vorbind-vibrând-disimulând  la scenă şi în culise.

Ştefan Relu Mihalache este ceea ce se cheamă un ARTIST, dacă vreţi o îmbinare perfectă între un lăutar, un manelist şi un interpret de muzică uşoară. Nu ştiu dacă " uşoară " este termenul cel mai potrivit într-o lume de grei-obezo-sensibili şi puritano-conservatoro-grosieri dar, Mihalache este un mic geniu răsărit de aiurea într-o Românie căpiată de simulări  şi medio-a-crităţi în căutare de orice numai bani să iasă.

Connect-R este de departe deasupra multor compozitori şi cantautori ai României neo-moderne, şi asta datorită pasiunii sale, a unei simţiri la superlativ(FEELING ) şi dedicării totale pentru muzică.
Trecând peste faptul că este artistul care după revoluţie a născut cea mai Iubită melodie a românilor "Vara nu dorm" cu zeci de mii de vizualizări triplate de ascultări, cel mai mult m-a enervat da! că în momentul auzirii "Mai dă-te-n dragostea mea", mi s-a părut (şi mult timp de la apariţie) o băşină răsuflată, şi o contra-reclamă dragostei şi chiar liniei melodice!!?

 Acum însă consider o încercare reuşită a ţiganului de a răspunde controversei inimii,Dragosteia "ţigăniei" sentimentului uman, prin interpretarea şi zgubilitismul versurilor. În fond nişte Elfi ai inimii înşurubaţi surprinzător.. 

Vi-l las să-l descoperiţi...atunci când inima vă va spune.
Deşi... pentru cei mai mulţi mângâierea(sau trezirea) ei este egală cu umilirea, confuzia sau inferioritatea.

Plus de asta i-o dedic persoanei de care mi-e Dor şi ea ştie asta...
 Cu toate că, fiind femeie e o mare varză în capul şi-n inima ei. Tocmai de aceea o Iubesc, că e varză!
Ăsta este chiar MESAJUL: Dă-te-n Dragostea Mea. :)
(Şi să vrei nu poţi, şi asta pentru că eşti,dusă. Deci, n-ai cum ignora. Insesizabilul este chiar Iubirea. Beţia de care te prevalezi. Adică acea frică a sensibilităţii Lumii. Un soi de clit voit depărtat de tine şi viaţă)
Sper să fiţi şi voi, la fel de norocoşi. Adică să nu daţi de inteligenţă şi siguranţă, ci de varză cu multe, foarte multe.... foi.
 Cred că ăsta e idealul, să dai de foi: la propriu şi la figurat erotice, spirituale, educaţionale.
Cine poate mai mult?
Noroc cu Răspunzătorul: Who care s? 

05.07.2013

Epoca romantică sau cum de abia se întrezărea


MUZICA,
în căutarea sufletului pierdut:
Muzica Lăutărească 


Atunci oamenii nu se plictiseau la mare când ploua

Atunci băutura doar încolţea supărarea

Atunci frumuseţea românului începea să dea roade din munca lui prin licărirea versului sărac chiar, dar curat.

Pe vremea aia "fututul" nu venea din presiune, cel mult dintr-o plată vinovată...dintr-un divertisment-haotic, fie el şi serios şi poleit de rigiditate. 

În rest încântarea/petrecerea-muzica veneau din inocenţă, teama exagerării şi bucuria ambiguă a celuilalt.

Dezvrăjirea era departe de a-şi înfige colţii şi a goli de sens Iluzia.



Câteva comentarii you-tubiste, dar superbe.
ALEXANDRU ILIE
Sincer, asta este o mostenire adevarata. Mai ales a noastra a tiganilor, dar si a intregului popor roman. Noi avem 20-30 de ani si comentam aici, fredonam versurile a unor melodii vechi, totodata in opinia noastra nemuritoare, dar sper din tot sufletul ca peste 50-60 de ani tot muzica asta sa fie nemuritoare, nu = REGHETTON sau ZANAMASELUTA (ZANELOR). Adica eu sunt tigan, dar totodata urasc si tiganiile

                                                                   BRANZICA 79
Gucci, ma scuzati, ceas crustat cu pietricele, marca: Q&Q (asta m-a amuzat ce-l mai tare),ochelari Vertu, probabil si aia imitatii multe lucruri de prost gust! Dar asta este maneaua. O fala cu chiciuri atat in muzica cat si in imbracaminte. Iar ce ce mi s-a parut cel mai grav a fost ca insusi romanii sunt mai incebuniti dupa manele decat tiganii... N-am sa inteleg niciodata.


RADU BĂDĂLĂU
Gabi Lunca a fost,v-a ramane ce-a mai mare cantereatza de muzica lautareasca a Romaniei ! Ce conteaza ca e tiganca sau romanca?!Nu mai comentati aiurea..ca daca ati face ce a facut dumneaei v-ati pupa in cur ! Scuzati expresia ! Mainile sus cine e cu mine ! Sa va de-a Dumneazeu multa sanatate doamna Gabi !

                                                                      
Spanioli au stiut sa promoveze cultura din jurul tiganilor la ei....si uite asa toata lumea de pe planeta asta mare cunoaste cuvantu "flamenco" ....noi cu tigani nostri ce am facut? i`am invatzat sa fure sa cerseasca si sa stranga fiare vechi.....lasa`ma prafu sa se ajeze pe niste capodopere lautaresti! si ne batem joc de cultura tiganeasca....care promite mult! (sunt roman si urasc "tiganiile" )

**********************************










23.06.2013

Servilismul curvar al prostituţiei Ro-mânia


Mic tratat al legilor nescrise româneşti  implementate democrat-haotic 


Sistemele moştenite de a nu-i arunca "pe urâţi afară din ţară" bazându-se pe modelele inalienabile masculine conducătoare de protejare a familiei cum că trebuie să fie" puţin mai urâte decât dracu", se întâmplă tot mai adesea tocmai pentru a legifera şi autoriza întâmplarea(clipa) şi individualismul bolnav. Subiectivitatea iese tot mai bine dintr-o fostă dimensiune. Hulitul este înlocuit aici de ură latentă şi de prostia insesizabilă.

Ce facem noi? Ne specializăm continuu de a ascunde sub preş consecinţele Fructului prea des semănat, numind şefi politici la întâmplarea Banului în toate sectoarele de activitate. Aşa că avem din plin un pionierat generos al mediocrităţii cu cravată şi cărucior, în care slăbiciunile needucaţiei răbufnesc prin toţi porii cu excitaţiile grosolane de rigoare.


 Ucigând mai abitir satul românesc specializăm curvele pe domenii distincte de conducere, în idea să ducem până la capăt interesul propriu sau de colectiv şi comunitate. Aşa ne-am trezit enclavizând prostia la nivel naţional cu pretenţie la erudiţie prin ipocrizia păstrării aparenţelor.


Am împins în braţele unora la ceilalţi, pe administratori la ziarişti şi pe mogulii de presă în libidoul strâmb dar pertinent al politicienilor, ai celor pe care i-am ales din cea mai josnică şi neruşinată prostie!
Am cuplat dragostea pentru copii la Celula prostituţiei supreme, iar blestemul, nu este decât al celor mulţi care amendează tăcerea de pluş a ignoranţilor familiilor şi colectivităţilor simple sau formate aiurea ad-hoc.

Un simplism care se confundă exasperant adesea cu naturaleţea, o dimensiune GĂUNOASĂ şi care crează ozon în haznaua cu căcat de zi cu zi a noastră, a tuturor.



Scoatem la iveală depunând efort susţinut excepţiile(ex. grobianismul lui Becali)pentru a acoperi caracterul nou asumat al poporului ne-ruşinat şi ruşinos totodată. În buna lui creştere(de meditat) învăţat să îngurgiteze creştineşte şi deci suav, sintagme precum "orice drum spre rai este pavat cu intenţii bune". Românii au ajuns  precum căprioara legată la ochi voit-strategic: într-o cuşcă lărgită cu hiene corecte, dar BOLNAVE. Tarate de trecut, de nenumărate confuzii, de sexualitate, de respect, de a înţelege ce dracu e cu fiinţa de lângă.

Confuzaţi de faptul că meseria îi duc către bani şi frustrări, iar profesia spre împlinire şi nerecunoaşterea celorlalţi, indivizii se boicotează cu o indiferenţa crasă a unui bun-simţ căcăcios şi previzibil în ochii Lor.
Colac peste pupăză am propulsat CURUL şi ŢÂŢELE pentru că ne iau prin suprindere,
şi că ele sunt câştigătoarele, asiguratoarele viitorului pe termen scurt, dar sigur!!!
Ele ne sunt râul şi ramul, pavăza şi oglinda. Copiii aici sunt doar scutul ipocriziei de necondamnat. 
Paradoxul este acceptat cu ochii închişi deoarece haosul este adjuvantul nonsensului proliferat la toate nivelele de trăire şi înţelegere colectivă:familială-instituţională.

Frica corespunde aici orgoliului noilor imbecili,  mai de catifea ca oricând. Asta se întâmplă pentru că ei conştientizează că ar putea rămâne mai singuri şi mai înstrăinaţi decât ar fi visat vreodată. 
Verdict? Neputincioşi-din apărare(de necondamnat), săraci nu cu duhul, ci cu prostia, unde inima au propulsat-o exclusivităţii & impunerilor. 
Nişte lepre ale individualismului sălbatic care joacă...mută...în timp ce, faptele nu au suport logic şi moral: în timp! Naţional este deja anacronic.
Ne apropiem Biserica şi de bună voie ne lăsăm fetele la produs, pentru ca munca să aibe supapa necesară, de a respira reformarea necesară.

Din ecuaţia asta căreia îi lipseşte sensul ucidem mielul, pentru ca "lupul" să aibe exemplu înaintea ochilor. Mai mult ca oricând lupul şi lupoaica nu pot ajunge decât nişte CURVE la îngrăşat pe care bunul simţ şi-l prevalează doar din neputinţa de a mai genera consolidarea celulei de umanitate , prietenie, coagulare minimă socială, respect samd

Datul din umeri,  stereotipurile,  răzbunarea,  clişeele,  obezitatea,  ignoranţa,  compromisul 
sunt doar o parte a vitaminelor produse de nesimţirea naţională 
şi care încearcă totodată salvarea şi îndreptarea caracterelor, a personalităţilor formate
... şi în formare. 
Ne-am fi dorit mulţi ca alergarea democratică după bani să fie una pertinentă şi firească!
 Numai că ea a creat deja monştri, anticorpi şi anticoarpe, proaste... nesubstanţiale, cu efect de bumerang. 
Respect excepţiile însă, numai acelea care au probat credinţa, nu şi frica, nu şi orgoliul, nu prostia dreptăţii şi corectitudinii rigide din propria lor educaţie. Uitaţi-vă la elite ca să găsiţi răspunsul. Doar cu ochii minţii...

15.06.2013

Viaţa fără reclamă e ca soţul Fără soţie..

                              
                                    De ce?


 Este nevoie ca să acoperi naturaleţea, pentru a subjuga fiinţa.

Asta deşi  paradoxal  chiar nimeni nu o vrea!
 (Mică morală: dacă drumul spre rai şi dragoste e pavat cu bune intenţii şi cuvinte, aunci orice intenţie în acest sens e ca un viol banal cu pretenţii la puritate)



"Dacă locuieşti în orice oraş mare, vezi 800 de reclame pe zi.
În cele mai multe, modelele se vor uita la tine ca şi când ar vrea să vă futeţi.
Eşti atât de obişnuit cu asta încât nici nu-ţi mai dai seama.
Dar corpul tău îşi seama. 
Creşte ritmul inimii, se dilată pupille, respiri mai repede... Devii mai vioi.
Ai fost captat.
Privirea la un panou trebuie să fie ca dragostea la prima vedere.
Dar nu e una adevărată. E doar marketing.
Iar fără acesta  nici măcar n-ai şti cine eşti" 

                                                               *********

     "Trebuie să te vinzi înainte de a face asta reclamele cu tine" 


Amber Heard a jucat minunat...un rol impunător. Ce tragedie!! Să joci, să dai mură-n gură lumii, iar ea/ei să nu înţeleagă nimic, complăcându-se în rolul de alienat liniştit aparent..

"Scopul suprem, fireşte este o metodă de a face orice persoană dată să se îndrăgostească iremediabil de orice produs dat"

                                                         
                                                                    *********
Fiindcă nu ai fost schimbat 

şi nu ai fost perfecţionat, bei doar aceleaşi chestii vechi

08.06.2013

Munca, Procesul muncii, zâmbeşte candid cu curul Familiei


Nu are legătură cu pregătirea.
Deşi de acolo derivă... 

1- Munca dispare
2-Procesul muncii se răzvrăteşte

Consecinţa este chiar cauza acestui soft blestem:

Familia


A ajuns o telenovelă, o manea împuţită. Un soi de vulcan noroios cu intenţii pure-pline de băşini involuntare. 
 Sintagma "prinde orbul scoate-i ochii" a devenit lege imperativă în sânul societăţii româneşti. Şi asta pentru că a te afla în treabă îţi este necesar o nouă construcţie interioară, pentru o nouă faţadă exterioară, a  unei adevărate facultăţi personal-familiale.

Acuplarea întâmplării nu mai are aceleaşi coordonate!!
Germenii căsătoriei i-au de această dată Iubirea la mişto şi nu din consideraţii instinctive aşa cum ar crede *majoritatea.

Prostituţia şi video-chatul îţi arată cum se face dreptatea, în fapt cum se restabileşte echilibrul, balanţei stricate.

Instinctualii şi noii imberbi-nevinovaţi, în fapt curaţi-înmuiaţi în maneaua cotidiană(prostimea-corectă) te împing cu acelaşi spor să-ţi faci nuntă şi copii, ignorând iubirea precum şoarecele şi şobolanii pisica.

O altă culme: 
Procesul de educaţie îl urâm prin omisiune. 
Pe cine ar interesa imbecilii ieşiţi cu faţă mondenă? :)

Morala:
 Aparenţele ne ţin şi ne susţin în viaţă.  Doamne ajută!

06.06.2013

Diferenţa realităţii-lor şi inerţia Bunului-simţ

Parcă prea pe nesimţite a trecut timpul!?... iar el crud ne spune ce am ajuns.
   Pentru că ne-am dorit.
      Pentru că asta cerem NOi
         Pentru că asta valorificăm. PROst

                                                           
                                                            DIFERENŢE

Pentru că în muzică se traduc şi se devoalează sentimentele, năzuinţele, visările, speranţele şi devenirile. 

Trecutul apropiat: Mariah Carey, Whitney Houston, Madonna 
Prezent: Rihanna, Lady Gaga sau Shakira spre exemplu

Dacă cele din trecut vorbeau, zâmbeau, trăiau şi se zbuciumau...
La vedetele de astăzi nu mai este cazul, astea se joacă cu falusurile pe scenă încercând să atragă atenţia.

Ceea ce denotă exact ceea ce suntem: noi, copiii noştri şi ceea ce încearcă să dosească foarte mulţi dintre voi; crezând că dacă ne place bocelli sau angela filip am scăpat.


La aşa traducătoare ale sufletului, aşa generaţii de degeneraţi.(în mod firesc ar trebui să fiu acuzat de generalism deşănţat)
....

Nu că ar fi o problemă acută asta, ci, că ipocrizia internaţională devine pe zi ce trece tot mai absurdă.


 Bunul simţ trădează falsitate, neîncredere, micime şi superficialitate a sensibilităţii 


04.06.2013

Nişte indivizi care fac Legea, iar Prostimea îşi dă girul.


Cine are interesul să-L condamne pe Gigi Becali!?



Nişte javre de indivizi
Nişte educaţi parţial  în problemele familiale boicotaţi de rigiditate în comunicare şi dragoste
Nişte rahaţi de indivizi la care pregătirea lor se referă strict la şpagă şi la învăţatul mecanic
Nişte futuţi, nu născuţi, ai soartei, răsuflaţi în funcţii de conducere
Nişte justiţiari degradaţi ai sistemului securităţii care se rezumă la a asculta vocea superiorilor din UE
Nişte frustraţi de viaţă şi naturaleţe 
Nişte  imbecili cu funcţie de  apărare a aparenţelor care vor să ţină subjugată o ţară de oi cu frica de Dumnezeu


Scara valorilor este bulversată nu de un incult-şmecheraş ca Gigi Becali, ci de un Băsescu ca stereotip al recunoaşterii legii şi legiuitorilor.
                                                 *******

Nu trebuie să ne fie ruşine de noi, ci de oamenii pe care îi alegem!

Dumnezeu în ecuaţia asta este doar apărătorul hranei. Ruşine! Prostiei pe care o legiferăm:toţi


Ps: Dacă frustrarea ar fi  avut girul lui Dumnezeu, poporul ăsta ar fi avut o şansă. 

18.05.2013

De ce a plâns Cezar Ouatu o jumătate de oră.



Pentru că a simţit că cei pe care îi reprezintă sunt  răi & proşti.

Pentru că românii nu ştiu de frumuseţea sufletească că se converteşte în feedback.

Pentru că românii lui nu mai ştiu că muzica este cea care ne întregeşte atunci când nu mai suntem nimic.

Pentru că frumuseţea şi mesajele ei nu se canalizează strict în homosexualitate, iar homofobii sunt încă reprezentativi în ecuaţia socială.

Şi pentru că dragostea este o valenţă pierdută între criteriul sexualităţii şi al aprecierii...

A simţit că superlativul se află la răspântie cu vulgul calificat al multor caractere...naţionale. 


"Eu, profesional şi personal, mă simt împlinit. Mi-aş fi dorit un loc mai bun în clasamentul final, pentru mine şi pentru România, dar ştiu că ceea ce a ţinut de mine am făcut. Show-ul nostru a ieşit foarte bine, am muncit cu toţii enorm şi le mulţumesc tuturor celor care au făcut posibil ca această muncă de echipă să prindă formă. Le mulţumesc tuturor celor care au crezut în mine şi au votat România. România rămâne, însă, o ţară negată oarecum de Europa, aşa că, în această seară, cele două mari familii - Scandinavia şi 'Mama Rusie' - au învins. Eu am fost favorit la titlu din partea fanilor, dar, geopolitic vorbind, nu mai ţine de mine…"

06.05.2013

Diluarea Iubirii condiţia necesară întreţinerii Iluziei. Ce ne separă?

T o t u l
 ****

Între cele două sexe lipseşte Numitorul Comun

Dacă pentru cei mai mulţi Iubirea este o stare, un afect sau o boală fără de care nu pot să trăiască, pentru alţii este o îmbinare reuşită a aptitudinilor personale, profesionale şi a mofturilor; valorile familiale nereuşind aici să menţină la suprafaţa trăirilor proprii cele însumate şi asumate anterior. 
Dacă de cele mai multe ori ne confruntăm cu ataşamentul faţă de ceva sensibil şi deci supus transformării, atunci orgoliul este cel care fură luciditatea şlefuirilor necesare continue.

Desigur Dumenezu este Iubire, dar şi condiţiile necesare existenţei şi păstrării ei, Iubirii sunt suverane, şi deci de cele mai multe ori despotice. De ce?
Efemerul, gingăşia, sensibilitatea intră pe acelaşi loc şi palier cu educaţia, autoeducaţia, slăbiciunea. Toate sunt stări influenţabile ale REALITĂŢII. 
Adesea ne confruntăm cu spiritul de turmă...el este modelator, încurajator, credibil.



Realitatea nu se poate sustrage condiţiilor de trai, a conştiinţei de 2 + infinit !

Iacătă cum avem parte doar de momente străfulgerătoare, de stări de graţie pasagere, de întâmplări norocoase. Inocenţa şi delicateţea acceptării celuialt sex "aşa cum este" , reprezintă o Rara Avis. Şi în orice caz acolo unde ea se manifestă, zborul păsării este ori restrâns, ori controlat sau supus întâmplării. Capricioasa Fortuna niciodată nu a fost relevantă. Asta o spune şi mitul: Jocul dragostei şi al întâmplării.

Adnotări necesare:
1- Cei mai mulţi dintre noi se amăgesc singuri că iubirea şi reuşita vin acolo unde caracterul şi personalitatea formate în procesul muncii şi al disciplinei, vin la braţ cu lubrefiantul universal: acest Venish-înălbitor numit Banii! Fără a lua în seamă intrarea involuntară pe tunelul-micii orbiri. Mica ignoranţă nu are putere de recreativitate, ea se năclăieşte în sucul propriu, proteinele necesare niciodată n-au vitaminizat îndeajuns spiritul sau liberatatea de mişcare. Acei Săraci cu Duhul sau cu Gândul cotit, reprezintă doar spoiala strălucitoare a aşa-zisei Iubiri trăite/avute/întreţinute.

2- Este iarăşi o modă să crezi că dacă eşti "diferit", deja ai câştigat peste 50% din sufragiile Fortunei, Realităţii şi Familiei(Facebookului). Această gumă necesară minţii democratice este contrazisă de Numitorul Comun.

 Încredere


Siguranţă




Numai un Numitor Comun îţi poate conferi privilegiul Iubirii. Starea necesară are nevoie de fundaţie, de un fundament: în condiţiile în care prietenia între cele două sexe este boicotată de istorie.

Şi pentru că Lumea respiră împotriva Lui/ei, a Iubirii, dorind-o inconştient sau conştient în aparenţe, Blestemul continuă a nu se nărui.


Vivat Prostia şi încercările civilizate de a ridica capul(în iubire)prin scris, prin curaj(acte limitate)sau prin faptele proprii în acest sens!

IMPRESIONANT
      

Lipsa 'numitorului comun' re-creează replicile nemuritoare, în speţă, ne repune pe tapet MITUL TENEBRELOR(Emma Thomson către fiica sa):

"Iubirea e doar o vrăjeală a minţii, înţelegi? Nu există cu adevărat, nu există în NATURĂ. Iubirea e o magie creată de muritori ca să le dea femeilor ceva cu care să se joace,în loc de putere.
      Vreau ca tu să ai putere.Vreau să fii cine eşti cu adevărat.
     E întuneric în tine, nu încerca să negi.
     Revendică-l şi vino   cu mine, Fii cu mine.
     Putem conduce împreună o nouă lume, lumea noastră."



Voila..

                                                                         ***
Apropo de linkul adăugat de mine mai sus, iată comentariul Roxanei despre prost-ituţie. :) :



"Si uite asa in loc sa discuti economie te contrazici cu surzii si pierzi timpul aiurea. Ca astora ca Alpino nu le scoate nimeni din cap “dreapta credinta” cu explicatii logice.E ca si cum ai juca sah cu o maimuta
Ca mare branza a realizat pana acum biserica ortodoxa in ce priveste curvele, a obtinut succese peste succese, de aceea se inmultesc. Si cate sunt care taxeaza pe sub masa. mai bine o curva cinstita impozitata decat mironosite care iti pun tarif la pupic."

Concluzie? F.bine că suntem ţinuţi fiecare în pătrăţica lui, că oricum nu putem duce nimic mai departe sau să înţelegem, ceva .Un loc la cimitir este bine venit în condiţiile în care lăsăm şi ceva în urmă. Sic. :)

01.05.2013

O planetă. Previzibilă.


Şefa şi planurile ei(Filmul SF al vieţii sau realitatea micilor)


 
O conducătoare(soţia)


Un tehnician(soţul)


Acţiunea generală: Grija faţă de armament(Slugi)


O miză: Planeta Titanium(Fiţele, Siguranţa)
(Şi prostia pentru că au distrus Luna) 


Motivaţia: Nerecunoaşterea sentimentelor, naturaleţei..dis-preţul pentru ele


O replică a soţiei: "Cunoşti regulamentul nu?"
(Nu vă impacientaţi filmul e doar SF)


Morgan Freeman după capturarea unei slugi,Drone :) 
"-O armă cu mult temperament"

                                                 
                                                              *************


Morala:
Plăcerea pentru cultivarea prostiei acoperă realitatea pământească.
Poezia vieţii este doar derâdere la superlativ, pe două voci. Sau un izvor natural pentru creator.


"Dacă avem un suflet el se hrăneşte cu dragostea pe care o împărţim.
Netuburat de timp... Eliberat de moarte"

26.04.2013

Ochiul. Suprem.

 



  --De ce ar fi atât de bucuros ochiul?
  ....Atât de disperat după comori?
De ce atât de foame?
...În căutarea nebună concretă de mititei şi bere? 

Deoarece/ normalitatea/ a ajuns insuportabilă, de neacceptat.
Firescul suportă transformări:Alien! 
Oricât de neimpacientat ai fi Legea cruzimii tot te va ajunge din urmă!

Reţeta?
Să scapi de Dracu şi să dai de Ta-su!

Norocoşii?
Doar creativii şi educaţii-eficienţi! 

Şi ei vor fi loviţi până la urmă de uraganul cercului închis al indiferenţei-Regulii şi a Rigidităţii pe care o atrage precum o gaură neagră.

Nimic nu este întâmplător

                                                                         *******

Ochiul încalecă culmea! Curul! De ce?
Nu-l are. Nu-l ştie!?  Îl cunoaşte din istorisiri ca bun-simţ. Acest fiasco acceptat ca bolnăviciune permanentă.

21.04.2013

Manele. Americane.


                                                         
Şmecheri. Rău.
      Foarte şmecheri...
                         (Gustul rafinat la maxim de a ocoli)
    
                                           
                                                      Impresionant!                                                       

Reuşesc să pună în contrast realitatea cu inima dincolo de orice exagerare...
dincolo de orice ipocrizie.
Prostia de altfel românească, europeană sau transatlantică nici nu mai contează.

Sex appeal-lul, dreptatea, fayr-playul şi misterul dă forma întreagă  a Iluziei! Singura formă acceptată a ei.

Idealul este atins!
Minunea la care nimeni nu ajunge şi nimeni nu poate râvni.

                                            ****
Avem fete care vorbesc de frică, avem femei care vorbesc de copii, bărbaţi ce sunt purtaţi de lege şi corectitudine. Întâlnirea firescului cu haosul nu mai impresionează pe nimeni, poate decât pe teleghidaţi şi acei mecanici ai vorbei sau profesiei.
Pe ei îi scot basma curată, pe noi toţi până la urmă:

                           Teatrul de păpuşi. De carne.



Prietenii ştiu, de ce..

"Ştim amândoi că aurul e bun, cât timp se sapă după el" 


06.04.2013

Cum natura şi politicienii fac mişto de noi. Iubindu-le prea mult, le urâm

  în traducere
            Dragostea şi sexul sau făcutul de copii şi statul




 13 ani are buricul. mama ia dat acceptul.







Privesc cu stupoare şi răceală  gratuitatea, gratitudinea şi beatitudinea pe care femeia o datorează puiului ei-copilul! Nu adolescentului, nu domnişoarei, nu bărbatului...

Cum forţa naturii pretinde femeii aurul şi din "piatră seacă", ba chiar nevoia altora nebunească de a da ţării cât mai mulţi copiii la hectar, la ogor sau lor un ajutor.
 Este aici şi se produce o inversare, anume să reuşeşti face mai mult (sau mai puţin)decât visezi sau să poţi realiza mai mult decât este posibil să scoţi. 
De unde se naşte şi întrebarea: să fie matriţa asta românească un soi de blestem? 
Aş crede că nu, dar e nebunesc pe undeva să găsească cineva un răspuns.

Să revenim la concreteţea relaţiilor noastre şi legătura indisolubilă cu Statul român
(bărbat-stat şi biserică-femeie)

Dar, oare, nu trebuie să ne mai oprim??????O brumă de respect, de înţelegere, de simţ nealterat nu mai avem?

Nu mai trebuie să iubim NATURA ÎNCONJURĂTOARE? 
Nu-i suntem datori lui Dumnezeu şi în felul acesta?
Nu ne putem aşeza la masă pentru a discuta şi frânele pentru ca acceleraţia prostiei şi urii să se mai ostoiască?

Noi avem pretenţia să NE IUBIM cu toţii-în familie, credincioşi, ortodox şi la întâmplare. Şi statul şi bărbatul să ne ofere toate condiţiile necesare şi tot ce ne trece prin minte de la tati şi mami/mă-ta:) pt ca propriul nostru copil să AIBE! Şi dacă nu are cineva trebuie... urât, dispreţuit sau în orice caz unul din doi poate să-şi ia tălpăşiţa sau să plătească!
(Anatema mi se pare exaltantă aici-meritorie)

Nevoia Copilului pertinent(...) poate să facă victime în rândul societăţii cu condiţia ca prostia să-şi revendice drepturile iar politicienii să aibe adepţii lor în toate păturile sociale!

Şi cei care sunt civilizaţi pot respira aerul normalităţii(Ei sunt la categoria "diverse") cu condiţia însă de a sta deoparte ori de a-şi arunca băşini pârţuri oficiale celorlalţi. 

De ce avem o societate bolnavă? Compulsivă şi mecanicistă de sorginte parentală cu tendinţe puternice de aparenţă?

Pentru că vrem cu ardoare produsul sufletesc (copilul), fără a conştientiza că "prea-multul" consecinţele organizării Celulei familie-instituţie-stat se fac  în defavoarea noastră, de unde şi repulsia fiecărui trac-drac-român în faţa noţiunii concrete de "opoziţie".


Miezul end fructul 
Speranţa, pregătirea ba chiar şi iubirea noastră este boicotată din interior, însă preferăm să credem fără o bază. Noi muncim, noi nu gândim este o amprentă grosolană de care nu putem scăpa dragii de urmaşi ai lui decebal sau cuza, asta şi în condiţiile în care Fortuna îţi poate fi alături o anume perioadă din viaţă.

Altfel nasol spus privilegiile ba chiar şi inteligenţa rămân în obscuritate, ignoranţa "realizaţilor" în cazul ăsta nu produce niciun fel de efervescenţă, deschidere; ele doar satelizează regula-proastă, precară, necredibilă, şi se zbat/e să rămână aşa.
Voila-la maison roumain.

Desigur, toate  astea nu boicotează cu nimic frumuseţea şi minunăţia dumnezeiescului propriu, al simplului, ozonantului: 
-Bună dimineaţa!



            "Cine are să-i trăiască cine nu să nu-şi dorească" 

Este mai mult ca niciodată un "tun" pompieristic. Motto-ul generează doar iluzii, cel mult un ideal neatins.
He hei... e un "hei-rup"care angrenează întâmplarea, dar manipulată! de ce? nu-i aşa :)

Politicienii şi mamele "dansează" (pinguinul) manele pe puritatea de care educaţia şi civilizaţia sunt departe de a fi produse sau impementate în vreun cadru organizat.
 Înţelegerea şi sensul aici(SORRY) produc nevralgii, isterii şi multă indiferenţă.
                               
                                                                      *******

Ştiu de mulţi ani  că i s-a dus vorba că e un curvar,vocea însă este extraordinară,compoziţia. Cristi Enache 
 


      Apropo de relaţii, glume, sictireli, prevenţii şi previziuni româneşti, am primit şi citit un banc :-)


Într-o biblioteca universitara, un tip se apropie de o banca in care mai statea o tipa si intreaba discret:
"Te deranjeaza daca stau linga tine?”
Tipa raspunde cu voce sonora: "NU VREAU SA MA CULC CU TINE!"                    
Toti studentii din biblioteca incep sa se holbeze la tipul cel indraznet, care era extrem de jenat. 
Dupa cateva minute, tipa trece usurel pe langa masa unde era tipul si zice incetisor: "Sunt la psihologie, si stiu ce gandesc barbatii. Te-ai simtit jenat, asa-i?” 
La care el raspunde cu voce sonora: “
1500 EURO PENTRU O NOAPTE? E MULT PREA MULT!”
Toata lumea din biblioteca se uita socata la tipa. Tipul ii sopteste la ureche: "Sunt la drept, si stiu sa fac pe cineva sa se simta vinovat.”

                          ***
Acu' fie vorba între noi, "dreptul" nu îl înţelegem doar în cele două moduri: personal şi divin, el coagulează şi prinde SENS în vindicativ, în frustrare, în democratica lipsă a educaţiei, a "cererii şi  ofertei". În fond nişte traficanţi de suflete de suprafaţă sau altfel spus ignoranţii de zi cu zi ai intenţiilor bune.

24.03.2013

Like Sex. Sau cum vă place, mai pe scurt.

Mic tratat de Likeologie virtuală pervertită

Din ciclul nevinovat şi nerecunoscut al tonului care face muzica vă prezint Motto-ul:
 "Nici un claxon nu mai e ce era o dată"

N-aş vrea să fac apologia miezului din dodoaşcă sau să arăt fiinţei interioare cum pulsiunuile sexuale sunt tratate diferit: cu ură, dispreţ ori cu băşcălie deloc întâmplătoare, nu!
Ci mi-am permis să găsesc o explicaţie noului fenomen ascuns dar debordant, al Like-ului.


Restrânşi ca arie emoţională.

Constrânşi la a vorbi doar din pătrăţica-noastră.

Reduşi la orgoliul vanităţii ori a clipei sacrificate pe altarul exclusivităţii sentimentale Omul nou/ este-ticul subţire s-a văzut şi s-a trezit în ipostaza de a încerca să se desfăşoare din cuşca/colivia lui.

De aici nu mai are voie să trăiască(devine treptat regizorul-regizat), nu mai are nevoie să cunoasă, să înţeleagă prin celălalt. Nu.
Ecuaţia familială plus accesul la platformele de socializare ia înlocuit(fără să ştie)respiraţia şi inspiraţia lucrurilor simple.

Din faţa televizorului, a calculatorului emite, decide, consideră şi distribuie păreri. Se numeşte Like (sau dislike)

Plăcutul este în acest nou-dat substitutul perfect al emoţiei, al încercării de a explora sau de a încerca a te manifesta natural. Familia ajungând din acest punct de vedere chilia mântuirii sufleteşti prin subiectivităţi uşoare necesare oxigenării creierului.


   Dacă mă simt înghsuit, în ceva tot am să mă recunosc.

De ce ai putea înfrunta necunoscutul dacă fecalele bisericeşti ale creştinismului te-au pus la lojă pentru a putea arunca de acolo simplităţile propriului tău eu? 
Nu te doare nici mâna, nici capul să poată să-ţi placă toate animalele din ţarcul democraţiei, nu? Cu condiţia să nu deranjezi, desigur nu de alta, dar nu ai avea ce!?

Ca să trăieşti: trebuie să fii altfel în fiecare zi.
Ca să scapi: trebuie să dai de mâncare eului care poate să devină obez cât vrea, nu se vede. Ai scăpat!


                                  Iată obezii plăcerii!

Alienarea fiinţei a creat stereotipuri până şi în plăcut.

Plăcerea îngrădită pe ascuns respiră prin tot felul de universalităţi.


Plictiseala, lenea, luxul şi temerea nasc naşte hibrizii umani ai like-urilor!

În fond trec străini unul pe lângă altul preocupaţi, ignoranţi, constrânşi de cele mai sensibile lucruri. Sexul se lăfăie şi strigă în biserică!


                                

16.03.2013

Cum şi de ce ne Jignesc unii!



Joi seara mii de suporteri români strigau(obişnuinţă)pentru patrioara lor România!
Asta în meciul de fotbal disputat pe un stadion din centrul Londrei! 




Englezii ne-au replicat cu un banner pe care scria: România=Ceauşescu!

 Întrebarea pentru a înţelege dacă ceva este în MANIFESTARE aici şi nu e nimic întâmplător se pune în felul următor:
 -Un gram de adevăr se zbate şi e doar izolat(1),
 un ofuscat a vrut să-şi verse otrava(2)
 sau cumva asta ne este mai mult decât o ştampilă şi ne chiar curge prin vene(3)?

 Ceauşismul ca şi rigiditate,  şi cenzură aplicată celorlalţi sau înfometare a subordonaţilor pentru onoarea sau orgoliul lui(ROMÂNIA)!?

Dacă stau bine să analizez descreieratul ăla cu pancarta a avut dreptate, însă nu să jignească la momentul acela al întrecerii sportive!!!

ROMÂNIA este un CEAUŞESCU!
De ce?

De la Familia privilegiată a plecat conceptul de "securitate".

Securitatea la apărat, securitatea la înălţat, controlul riguros al siguranţei familiei-tălâmbe a fost unul dus la extrem, vezi crimele şi atrocităţile comise de-a lungul a zeci de ani. Securitatea devenind structura perfectă-de succes! în modelul comunist(şi nu numai)de apărare al FAMILIEI/clicii/samd.

Ce anume înseamnă şi de unde să înţelegem că nu putem confunda conceptul, pentru al minimaliza, ci mai repede îl extrapolăm la Revoluţia din 89!
Presiunile de tot felul, constrângerile, pumnul în gură tradus mot a mot prin CENZURĂ, care nu este decât fermentul principal al consolidării securităţii, al formării celulelor de siguranţă pentru a proteja FAMILIA!!!
Ceea ce de altfel s-a şi materializat După revoluţie în dreptul FAMILIEI ROMÂNE.

Securitatea în fapt servind modelul-posibil-dezirabil, al supravieţuirii în orice alt sistem de existenţă pentru, PENTRU? Familie!!!
Iacătă societatea românească cum colcăie de un posibil ceauşescu în orice casă, ş-o elenă în orice cămin. Faptul de a nu apărea unul din 2 este o minune şi trebuie tratată ca aparte şi ca atare!


Societatea românească se dizolvă pentru că ÎNCREDEREA este 0 

Statul Român ştiind exact(securiştii, nu comuniştii)cum să aşeze lucrurile/domeniile astfel ca SISTEMUL SĂU să dea mereu "eroare", în traducere liberă "să nu ieşi"din legea-securităţii!

Poţi să faci cum ai vrea Tu, cel de lângă însă îţi poate lua totul, te poate ruina! S-a încercat prin acte, prin rude, prin afecte sau plăceri (ne)vinovate, coabitarea plus reuşita îi lipseşte CONCRETEŢEA pentru că până la cer, la un moment dat te vor mânca sfinţii.

 Cine sunt "sfinţii"? Exact sfinţii părinţi de pe pământ: cei care dau legile, cei care împart resursele. Sfinţii părinţi din ceruri au fost înlocuiţi cu cei din apartamente sau curţi amenajate!
  Festivismul este de acum grandios dar te scapă şi de belele, şi de necunoscute de care n-ai "chef" să dai! Ignoranţii perfecţi(docili)îşi dau mîna cu violenţii iubirii creştine. 

Familia nu este decât schiţarea serioasă a conceptului  propus de  Ceauşescu, faptul de a nu o simţii se datorează intenţiilor bune, a subiectivităţii fireşti şi personale, dar  mai cu seamă încercărilor "sufleteşti", în fond aplicării manelelor în propria viaţă personală şi socială. 

Căutati pe acest blog