Nu mi-e teamă să lupt ca să fiu văzut.
Masca nu-i pentru tine, ci pentru a-i proteja pe cei apropiați ție. (Christian Bale)

13.12.2011

Femeia, Iubirea şi Statul


....Bărbatul la pământ.


Femeia este reprezentanta oficială a statului în iubire.
Bărbatul este reprezentantul speciei în iubire.
Nici să te omori în Piaţa Sfatului(sic!) şi n-ai putea hotărî în dreptul celuilalt, să treci peste el printr-o convenţie, de exemplu. Cum ai putea să treci de patronul tău spiritual?


Femeia VREA copii sănătoşi, specia, îţi cere să fii performant şi să ridici standardul societăţii în care te afli sau, să-ţi menţii poziţia onorant. La afacerea asta delegată, pe nimeni nu interesează preţurile. Scopul scuză mijloacele cu Iubirea ştrangulată la mijloc ori folosită pe post de pistă de încercări.

Să revin, dacă bărbatul şi femeia au ţinte diferite întru comuniune realitatea însă îşi bate joc de ei: dislocarea celor doi este vădită, evidentă!
Bărbatul nu-ţi poate iubi(respecta) STATUL deoarece este parte componentă şi prea complexă pentru a-l putea duce capul!

Cu toate astea îşi cunoaşte f.bine atribuţiunile de desfăşurare, scopul îi revine aici ca şi obligaţie!!
Tocmai de aceea, este foarte conştient că trebuie să apeleze la toate abilităţile posibile pentru a accesa dimensiunea necesară a ilicitului. Istoria învăţându-l că aşa îşi poate apropia Iubirea(Sic!), prin a îngenunchea STATUL, seducând astfel la modul concret FEMEIA, câştigând-o de partea sa. Atlfel, nu s-ar mai explica susţinerea benevolă a femeii care este sclava necondiţionată a bisericii şi aflată sub tăişul-subordonant al legilor statului.

Bărbatul îşi câştigă femeia obligat SĂ TREACĂ ORICUM, ÎN ORICE FEL ŞI ORICE MOD de biserică,de stat şi de legile lui!
O femeie nu-ţi poate obloji sau repara specia, fără a sluji intrinsec statul!!! Şi asta prin standardul cel puţin optim al familiei, ceea ce înseamnă că, oricând poţi fi expulzat de educatoarea instituţiilor mai sus amintite.
Cheie ajutătoare:

Cutia bărbatului de scule, necesară pentru a repara orice stat pricăjit de atâtea nelegiuiri, niciodată nu a fost pe placul femeii.

Tocmai de aceea femeia-reprezentanta statului în teritoriu, trebuie ţinută apoape de biserică: oblojind astfel, RĂNILE supuroase lăsate în urma bătăliilor de către Bărbaţi.
Aici este foarte interesant...prin ce metodică perfectă biserica ţine aproape femeia: Biciuind-o pe ea prin bărbatul său.

Coroana de spini deasupra Domnului spune acest lucru. Iar dincolo de lacrimile Ei....mesajul arată acelaşi lucru. Plânsul este sinonim cu aşteptarea, pasivitatea, a se citi resemnarea. Îngândurarea lui este Supliciul Vieţii, în fapt ofranda adusă statului.......
Neostoirea şi blestemul pământului...al Iubirii.

Şi totuşi, după atâtea miii de ani, nu au fost depistaţi profeţi de iarmaroc?
Pentru această continuă neputinţă, măcar să fie prezenţi prin versuri: ca oricum, nimeni să nu înţeleagă nimic...

"Dar obloanele' s lăsate pe o lipsă de mirese...
Umblă zvonul că s plecate să devină împărătese....undeva prin Istanbul.
...Cu confort sporit de Cuşcă....
Poate nu e exact decorul, poate împărăţia-i tristă însă plină de umor.
Hai să tragem drag zăvorul, realitatea nu există, Doamnelor şi Domiiloor...."
:)

5 comentarii:

  1. te iubeste un stat...de drept...:)te iubeste o femeie.

    RăspundețiȘtergere
  2. Îşi permite luxul?
    :))
    Dacă îmbrăţişez femeia... şi te iubesc pe tine...
    ce poate să iasă?

    :))

    RăspundețiȘtergere
  3. :)
    Asocierea femeii cu biserica şi a bărbatului cu statul e cunoscută de multă vreme. Dar ele sunt doar jocuri de roluri pe care, un cuplu de oameni treziţi ar trebui să le depăşească, să le abandoneze atunci când trăiesc în spaţiul lor intim. Că, dacă prelungesc aceste roluri şi în familie, atunci, vorba zicalei: cum e turcul -şi pistolul!
    Şi aici, la Romania, e un talmeş-balmeş şi-n familii şi-n conducerea şi administrarea statului.
    În ceea ce priveşte iubirea... cam peste tot, ea îşi dă ultima suflare. D-aia zic şi eu că Ameno e un clip foarte potrivit.
    :))

    RăspundețiȘtergere
  4. Mă bucur că ţi-a plăcut întâi melodia...şi mai ales că ai recunoscut talmeş-balmeşul.
    Blue, nu ştiu dacă ţi-am zis: ştii că te iubesc?
    :))
    Pentru că identifici falsurile şi artificiile naturaleţii ăstea cotidiene...te îmbrăţişez,
    foarte strâns, şi îţi declar că mi-eşti dragă.
    Aşadar ieşită din context.
    :)

    Adevărat.
    Cum e turcul şi pistolul. Dar să se termine cu producţia de turcaleţi, sau cu fabricarea de pistoale.
    Vezi subiectul atacat de moa..
    :))

    RăspundețiȘtergere
  5. Mulţumesc, Jokerino!
    Noah, e bine să ştiu că mă iubeşte şi pe mine cineva!
    :)
    (am glumit. Fără răutate. E mai mult un fel de răsfăţ...)

    Offf, e greu bre! Turcaleţii şi pistoalele încă se fabrică. În virtutea "sfintei" inerţii.
    :(

    RăspundețiȘtergere

Căutati pe acest blog