Nu mi-e teamă să lupt ca să fiu văzut.
Masca nu-i pentru tine, ci pentru a-i proteja pe cei apropiați ție. (Christian Bale)

02.07.2011

Omul plin.


Poate singurul OM/FIINŢĂ plin, întreg al Terrei!!? După milioane de ani de evoluţie, stagnare sau autodistrugere.                                                                                                                      Doamnelor şi Domnilor Omul etern: Emil Cioran  acum şi întotdeauna
"Soarele nu numai că nu învinge întunericul, dar măreşte până la suferinţă aspiraţia nocturnă a sufletului. De ne ar servi azurul de pat şi soarele de pernă, sfârşeala voluptuoasă ar chema noaptea spre a şi îndestula nevoia de oboseală vastă."
Frica/eludarea/ipocrizia/tendinţa bolnăvicioasă pentru nesimţire, caracteristici esenţiale RomânEşti l-au îndepărtat pe Cioran de propriul popor.
La 100 de ani de la naşterea lui, omagierea şi recunoştinţa au venit cum era de altfel de aşteptat, mai mult din partea celorlalţi:a germanilor sau a francezilor de exemplu.  La noi, recepţia sau receptivitatea rămân încă tribu-tare. La mai multe nivele, dacă nu la toate!!!


"O autobiografie trebuie să se adreseze lui Dumnezeu, şi nu oamenilor. Natura însăşi îţi dă un certificat de deces când te povesteşti muritorilor."
"Gândurile cele mai adânci şi cele mai scumpe sunt acelea pentru care regretăm că n-avem lacrimi!"
"Orgasmul este un paroxism; disperarea la fel. Unul durează o clipă; celălalt, o viaţă."
"Omul e un animal care se vede trăind."
"Aş putea, eventual, să am raporturi adevărate cu Fiinţa; cu fiinţele însă, niciodată."



11 comentarii:

  1. "Gândurile cele mai adânci şi cele mai scumpe sunt acelea pentru care regretăm că n-avem lacrimi!" aceasta o simt si eu mai pregnant.
    iar aceasta...n-am ce zice: "Aş putea, eventual, să am raporturi adevărate cu Fiinţa; cu fiinţele însă, niciodată."

    am scris si eu ceva referitor la subiect in ultima postare,iar in comentariu simtisem un iz de infocare.
    dar spune-mi...tu mai treci din cand in cand pe blogul meu?uneori pare ca ne asemanam in ganduri,iar mie imi e util sa vin sa citesc pe aici.
    cred ca nu ti-am adus vreo ofensa in contactele acestea vorbaresti,sau vreun prejudiciu mental...nu am obiceiul in acestea.
    este onorabil sufletelor noastre sa ne umplem vorbele de simtire si sa ne impartasim aceste trairi,chiar si prin intermediul spatiului virtual.
    te rog,te sfatuiesc din proprie experienta,nu iti fa vreo imagine despre mine.sa ne lasam asa cum suntem din respect(e asa frumos...),ca exprimarea sufletelor noastre sa zboare inspre unul si altul.blogurile ne ating punctul nevralgic:gandirea.cand cosmeticul devine ingrijire si nu acoperire,si deci cosmetizarea isi pierde esenta denaturarii.

    RăspundețiȘtergere
  2. melodia e: jos palaria!
    e un dans al sufletului nostru.

    RăspundețiȘtergere
  3. Mă bucur Toteule că rezonezi la acest univers, la acestă paradigmă.Ştiam că simţi f.bine onoarea sufletelor noastre de aceea nici nu am pus... la îndoială. Nu prea îmi dau seama cum ai ajuns la cosmetizare sau denaturare.
    Din partea mea...tot respectul.
    Despre melodie aş putea spune că e o capodoperă a sufletului:)

    RăspundețiȘtergere
  4. cosmetizarea gandirii asa de des intalnita,a fost simtita si de unii blogheri in acest spatiu.
    gandirea este un punct nevralgic pt ca avem preferinta de a o cosmetiza,in loc de ingrijire.
    pentru multi conteaza aspectul gandirii pt a prinde elemente din care sa-si faureasca o imagine despre tine.in fata lor tu iti expui mintea ca aspect,nu ca un continut atragator/absorbit de esenta.oricum,deseori la o prima privire aruncam ochii/interesul asupra aspectelor si apoi asupra continutului care transgreseaza aspectul,folosit ca o frontiera.
    te uiti la o femeie cum arata?sa sti ca sunt mai multe feluri de a arata(cu degetul):fizic si mental.dar ceea ce este de netagaduit este avantajul pus in valoare al sufletului...nu aratarea lui cu degetul ca simplu aspect(al gandirii noastre).
    eh,in fine...o cam dau pe ulei,zilele acestea,cu filozafarile.daca simt asa o efervescenta,de ce sa nu profit!?

    RăspundețiȘtergere
  5. na,ca m-am pus si eu sa dorm o ora,si tu m-ai trezit din somn...adica era o idee ce veneam sa o scriu la calculator.asa se intampla cand in mine se propaga o anumita pulsatie de forta,vin tot felul de elemente spre mine,spre intarirea faptului produs,intr-o realitate.zici ca sunt undeva pierduta in irealitate si ceva ma atrage inspre afara,spre adevar...asta ar fi o senzatie.nu stiu daca si alti oameni au aceasta senzatie,dar par ca se manifesta in acelasi sens.
    nu ai pus la indoiala...ci din suflet.
    uite acest respect...e diferit de acel de care spuneai ca e trezit in altii,ca sentiment caracterizat dintr-un amestec de frica si respect.aici e cheita deschizatoare de drumuri,de suflet.

    RăspundețiȘtergere
  6. sa o tin si pe a mea: ma bucuri ca vezi dansul sufletului ca o capodopera a frumusetii divine.

    RăspundețiȘtergere
  7. "gandirea este un punct nevralgic pt ca avem preferinta de a o cosmetiza"?
    DA!
    Uneori cosmetizarea, cel puţin la mine, apare şi de a unii două punţi ce sunt sau stau la depărtare
    Nu e nimeni vinovat că între două maluri un pod este greu de construit. dar cei de pa malurile opuse gândesc la fel..))

    RăspundețiȘtergere
  8. Plus de asta mare dreptate ai când ai constatat că: "pentru multi conteaza aspectul gandirii pt a prinde elemente din care sa-si faureasca o imagine despre tine."
    E totaală asta:"te uiti la o femeie cum arata?sa sti ca sunt mai multe feluri de a arata(cu degetul)"
    :))
    Letală şi asta: "daca simt asa o efervescenta,de ce sa nu profit!?"
    :))
    Apreciez Toteule ce zici de realitate:"sunt undeva pierduta in irealitate si ceva ma atrage inspre afara,spre adevar"

    Foarte de acord şi cu "cheita deschizatoare de drumuri"....
    De.., dar sufletul e o TAINĂ...UN MISTER...O CHIMIE DIVINĂ CE NU MOARE CI SE TRANSFORMĂ....
    de multe ori prost.

    RăspundețiȘtergere
  9. tin sa-ti spun ca ajungem iar la esenta subiectului care l-am mai discutat odata:
    "...In cazul tau insa esti o artificiera.., iar tulburarile de factura interna imi seamana..prin concentratia si intensitatea sufleteasca, prin fecunditatea sondei.."
    sau
    "Interesanta abordarea, cheia este insa putin cam pretentioasa. De acord toteu(imi place cum suna asta)...dar cum poti scapa de o educatie centrata grosier pe"pacat"si"prostie", unde a pune "raul in fata" e litera de lege.A se citi puternica lege nescrisa.
    E foarte simplu! Trebuie sa slabesti mana..ca lumina sa ti scape la fel si scopul. Si asta se realizeaza:-Mersul cu frana de mana trasa. Cea mai lovita este iubirea..si sora-sa respectul. astea doua LOVINDU-LE e foarte firesc sa te"centrezi" pe ceea ce se "face"...pe "drum". Bani/profesie/minciuna frumoasa/orgoliu etc.
    Saracia si hotia lucreaza impreuna ca "viata"...vietii...sa nu i se simta importanta: intregul! Mantuirea. Rolul frumosului sau al iertarii. Mai bine sa avem niste circari seriosi care fac copii...si se intrebuinteaza...care este mai responsabil sau mai capabil!!!
    Repet...cea mai lovita este Iubirea.
    Ea este totul. Ea e Ceausescul:)
    ...Ea este preschimbarea sexului, a durerii si rusinii lui. Ea este inaltarea privirii spre cer, falnicul spirit ce se traduce prin VOIOSIE..RE-CUNOASTERE. Suportabilitatea vietii ca intreg"

    la sensul din cuvinte am o memorie vizuala excelenta.

    despre transformarea sufletului,am cautat,caci stiu ca am scris,in vreo postare despre asta...dar parca am scris in fiecare cate putin.
    ceea ce vezi tu ca se transforma,nu este sufletul...sa nu crezi niciodata faptul ca sufletul trebuie transformat!sa nu te indoiesti niciodata de puterea si puritatea lui,indiferent ce vrem noi sa ajungem.
    sa fie un pic mai clar zic ca noi suntem o marioneta in mainile sufletului nostru.daca nu vedem atele care ne sustin,nu vom putea sa ne armonizam cu miscarile lui.acele miscari laudabile spuse mai sus:"ca vezi dansul sufletului ca o capodopera a frumusetii divine."
    oricum, despre pacat...nu stiu ce sa mai zic...cred ca de fapt ideea de pacat e indreptata spre directia asta: "Caci prin har ati fost mantuiti,prin credinta.Si aceasta nu vine de la voi;ci este darul lui Dumnezeu."(Efeseni 2.8)
    mantuirea pare ca o curatire din interior spre exterior...cu acel dar dat in primire.
    Credinta,un dar de la Dumnezeu!...pai,poate aceasta sa insemne transformarea sufletului,de care vorbesti tu!

    RăspundețiȘtergere
  10. de fapt,fac o plecaciune in fata cuvintelor lui Cioran,ele spun totul:
    "Soarele nu numai că nu învinge întunericul, dar măreşte până la suferinţă aspiraţia nocturnă a sufletului. De ne ar servi azurul de pat şi soarele de pernă, sfârşeala voluptuoasă ar chema noaptea spre a şi îndestula nevoia de oboseală vastă."

    RăspundețiȘtergere
  11. Deseori slăbiciunile întărite pot deforma puterea SUFLETULUI"vitaminele"din el. Crede-mă există un adevăr. trebuie să-l simţi! nu-i uşor.
    De acord cu tine despre păcat:)

    RăspundețiȘtergere

Căutati pe acest blog