Nu mi-e teamă să lupt ca să fiu văzut.
Masca nu-i pentru tine, ci pentru a-i proteja pe cei apropiați ție. (Christian Bale)

18.11.2012

Julie Deply & Shirley Bassey


 În Duminica Iubirii

Julie Deply si filmul ei:idealist, tâmpit, frivol, simplu, chiar simplist dar extrem de adevarat.  Mesajul!
 "2 Days in New York"
 

 Fragment:

"Dacã îţi trãieşti viaţa doar cu o singurã persoanã
Într-o bunã zi ea sau tu veţi pleca.
Şi unul dintre voi va rãmâne singur, în aceastã lume rece.
Familia în care ne naştem în cele din urmã dispare.
Pânã atunci, ţi-ai creat propria ta familie, dacã eşti norocos.
Mai întâi, trebuie sã alegi persoana
Cu care sã clãdeşti aceastã familie,
Sã o pãstrezi cât mai mult posibil.

La câte încercãri ai dreptul pânã sã eşuezi complet?
Când a murit mama, cu doar câteva ore înainte de sfârşit,
m-a privit în ochi şi avea expresia unei fetiţe...
Care nu ştia ce i se întâmplã.
Aceeaşi privire pe care o avea Lulu
când s-a nãscut, ceva absolut pur.
Aşa cã, bãnuiesc cã putem creşte cât vrem...
În final, în sufletul nostru, rãmânem la fel.
Dar înaintea sfârşitului trist
care ne aşteaptã pe toţi...
Poate putem împãrtãşi momente frumoase,
efemere cu cei pe care-i iubim."

Doamnelor şi Domnilor o voce şi o interpretare excepţională Shirley Bassey

................................. 

Sunt o voce de cap

Cu atâtea idei
cu atâtea forme
şi bucăţi de neant excitant...

De parca mi-aş striga călăul
 ce nu mai vine...
-Cum să fii EXCITAT de atâta prostie??

Un cap cu frânturi de infint, înghesuite
şi-ndesat de Domnul cu nişte de bucăţi de întrebări nemestecate
de frumuseţea echivocă a sufletului...

Atâtea răspunsuri în căutare de Întrebare..
de formare a ei confundându-se cu Ea!!!
de parcă întrebarea nu-şi mai găseşte dicţionarul descoperirii.

Am în cap atâta astral concentrat
într o bucată de pământ blestemat...
de frumos şi ignorat , hulit şi alungat...


Uneori stau şi mă mir ca prostul efectiv
constatând al dracului de fără exchivoc...
de unde atâta foame de nefugă?...

Şi de unde atâta chiulire generală...
astfel încât creaţia frumusetii mi se face Univers...
Satelizat de păcat, de impurităţi si greutăţi de cântar
al unei pieţi care se bagă exact ca o gospodină proastă
plină de buna credinţă ce nu-i iese.

Aşa că:aş mânca din colţii de argint retraşi...
într-un mistreţ vânator mâncat în cele din urma... de Vânătorul nostru general.
Poftă bună! ....
Sunt îm(n)păcat.

2 comentarii:

  1. ... ai vrea (ne)impacat sau poate dis(persat)perat ?!

    RăspundețiȘtergere
  2. Mulţumesc Brânduşelul pentru întrebare, pentru echivocul esenţial
    Neîmpăcarea îmi vine din nerăspunsul INIMII.
    Ceea ce se subînţelege că nu agreez sub nicio formă simţirea şi sentimentele-mi a fi predispuse spre dispersare.
    :)
    Există o disperare interioară, dar ea nu este nici socială, nici provocată, nici îmbrăţişată şi nici măcar autoindusă....
    Este răspunsul dispariţiei. Şi a instaurării lucidităţii, a unui apel serios la discernământ.

    Nu poţi pune pe aceeaşi balanţă a vieţii minunea cu realitatea, iată împăcarea!Dureroasă prin cruzime..........

    RăspundețiȘtergere

Căutati pe acest blog