Nu mi-e teamă să lupt ca să fiu văzut.
Masca nu-i pentru tine, ci pentru a-i proteja pe cei apropiați ție. (Christian Bale)

24.11.2012

Filmul Căsătoriei




   De câte ori nu avem impresia că scenariştii sunt în trombă întodeauna după întâmplările noastre banalo-crăcănato-cotidiene?
Ei imaginaţi-vă că din mii de nuanţe şi ipostaze, s-a găsit unul(?) care să fotografieze exact firul firesc de sinuos al trecerii anilor peste cuplul iubibil şi serios. Pelicula e cu atât mai generoasă cu cât contribuie esenţial la reconfirmarea priorităţilor existente în capul oricărui întreprinzător privat, liber(...) şi banal la consimţirea uniunii sexuale corecte şi responsabile a trebilor casnice.


Clasic, minunat, frumos, crud, adevărat...pro-porţionat 


          "-Schimbarea e întotdeauna dificilă"

                                                            "-Căsniciile nu se schimbă.... "

Dacă până azi am ştiut că există doar o singură creaţie cinematografică care să introducă TOATE elementele Iubirii curteneşti/ pasionale a Omului nou "Luna Amară", filmul fabulos al lui
Polanski, e... de astăzi putem spune(Sic!) că am găsit şi Filmul Căsătoriei, "Terapie de cuplu".
Protagonişti Meryl Streep,Tommy Lee Jones, Steve Carell.

Filmul se centrează pe miezul dulce-amărui al tuturor caznicilor-multumiţi:
-Economia produselor administrative  lejer realizată
-Jubilarea  tacită a  existenţei diversităţii produselor de bucătărie
-Cadourile în strânsă legătură cu obiectele pe care le merită gospodarul/gospodina casei
-Importanţa nederanjării pe timpul refacerii resurselor în scădere, adică pe timpul nopţii....
şi nu în cele din urma
-Refuzul conştient, raţional al rolului deţinut de reparatorii de Inimi corect-legate şi întreţinute
socio-erotic:Psihologii. :)

 

Ea în faţa psihologului:
"-Îmi pare că locuim împreună ca doi muncitori care stau în aceeaşi camera"
El...
"-Cu cât ne rănim mai mult unul pe altul cu atâta va trebui să plătim mai multi bani ca să ne ajuţi să ne revenim."
 :))))

Psihologul catre El:
-Când aţi făcut ultima dată sex?
-Ce vrei de la mine, sânge?
:)))))))))))))))))))))))))))

Comedie, satiră, cinism total! Adevărat! Fundamental....!?
              Ridicolul în stare pură, nefardat, nejucat aproape... Doar mimat!

Încă un dialog memorabil
El:
"-Nu sunt o maimuţă dresată..."
Ea:
"-Eşti un terorist!" :))))

                                                                     *********

Un film pe care vi-l recomand cu caldură şi din care se desprinde o morală zguduitoare:
În viaţa "de zi cu zi" nu te poţi împărţi/nu poţi împărtăşi.., poate cel mult povesti, impro-viza...
Lipseşte cultura necesară...
Inima nu-ţi dă ghes, ea nu are educaţie.., Ea nu are părinţi, nici măcar sfinţi!!!
Afli asta atunci când constaţi stupefiat/exuberant că Sexul te împinge sa "o înfigi"/
să "i-o tragi".
Zeilor, Regulilor atotputenice nu li te poţi sustrage! Adrenalina Prostiei înconjurătoare va fi întotdeauna mai ofertantă decât manifestarea plenară a cuplului în interiorul căsniciei. De ce?

Simplu...
Orgoliul rigidităţii, atât de plutitor astăzi aidoma Libidoului cât Şi impetuozitatea constantă a Ignoranţei fac neîncetat din Dorinţă o regină beată în plină beatitudine şi proastă pe deasupra. Place asta* însă la toată lumea!!!
Poate mai puţin femeilor de vârsta patra, dar deja nu mai contează...

10 comentarii:

  1. Jokerino, n-am văzut filmul dar din ceea ce spui tu aici se anunţă "promiţător".
    Cât despre tema căsniciei, ea îmi dă imboldul firesc să vorbesc despre tema creierului, a minţii şi a deprinderilor statuate de generaţii.
    E treaba cu "a fi şi a nu fi conştient". În orice, dar mai ales in relaţiile cu ceilalţi. Cineva mi-a spus o chestie monumentală: creierul nostru trece foarte uşor pe pilot automat. Şi atunci face totul din inerţie. Iubim, mâncăm, vorbim, muncim, ne sexăm - pe pilot automat. Ştii ce e cred eu că-i cel mai nasol într-o căsnicie? Cel mai nasol e ca unul din soţi să fie conştient şi celălalt nu. Vai de mama celui conştient, amărâtul!
    :)

    Merci de recomandare. O să-l văd şi eu. Poate-mi fac timp in acest we.
    >:D<

    RăspundețiȘtergere
  2. "pe pilot automat":))))
    E, asta e o traducere perfectă, ce mă deranjează pe mine...aşa de florile mărului meu interior este de ce o bună parte a Evelor nu mă cred atunci când vine vorba de alesul piloţilor.:)))
    Hai că am glumit...:)
    -Cum să mă uit eu în ochii tăi din inerţie?
    :))))
    Apropo de "conştient":) îi spuneam unei prietene zilele trecute că şi în domeniul ăsta al ALEGERILOR PARTENERILOR pare că ne situăm în/pe sistem: "Nu este pt cine se potriveşte ci pt cine se nimereşte
    *"Alwais:))))
    Şi eu te îmbrăţişez Blue..

    RăspundețiȘtergere
  3. Îmi place cum gândeşti! Cine-i pilotul, să mă dau şi eu pe el, o tură.
    :)))))))
    Am glumit şi eu!

    Ai văzut ce s-a discutat pe blogul lui Moşu? La postarea... http://blogulluimosu.blogspot.ro/2012/11/despre-iubiri-si-curcani.html
    Sunt acolo câteva păreri pertinente ref la criteriile de alegere a partenerului.

    Ca s-o scurtez, eu recunosc că l-am ales pentru procreere. Avea gene bune, sănătoase şi era compatibil. Atunci n-am conştientizat, dar acum ştiu. Şi odată cu încheierea menirii reproductive, el a degajat. Eu aş fi vrut să rămânem fericiţi până la adânci bătrâneţi, dar el s-a simţit prizonier. Mintea lui zice că l-am folosit. Ca pe mixer, crede el. Dar e dovadă de neconştientă fiindcă nu vede şi vice-versa. Că şi eu am fost folosită de el in perioada asta.
    :))
    Glumesc şi nu prea.

    RăspundețiȘtergere
  4. Ai glumit?
    Şi eu?
    Dar forţat de realitate...
    :)))))))

    Gene bune? Dar sprâncene?:))))

    Ştii, legat de chestia asta cu "folositul"eu am în general o altă părere, merg pe alt principiu. Ce să zic...cum m-aş disculpa eu acum că nu pot să izbândesc în viaţă că este prea puternică Mama Natură..:)
    Nu trebuie să confundăm general vorbind stările, dispoziţiile samd
    "prizonier" te poţi simţi un moment, un timp limită, nu poţi spune că m am lăsat prizonier legilor căsătoriei, ci că NU te- ai gândit la altceva. Nu ai ştiut, nu ai vrut şi nu ai putut să Fii Altcineva, Altceva.... Tu...întreg, sănătos/acceptat interior..

    RăspundețiȘtergere
  5. Genele erau în complementaritate cu ale mele. Ai dreptate, nu trebuie să confundăm Nu trebuie multe, dar uite că se mai întâmplă. Cât despre el, tot ce pot să mai adaug e că din fericire, progeniturile au ieşit deştepte ca mine şi frumoase ca el.
    :))))))))

    Mei, eu spun că subconştientul meu a fost deştept. A ales după criteriile corecte. Şi ar fi putut să ne fie bine până la sfârşit. Doar că trezirea asta e un fenomen ce poate determina evenimente catastrofale.

    RăspundețiȘtergere
  6. Eh...Uite buba! Călcâiul, laitmotivul!!
    "au ieşit deştepte ca mine şi frumoase ca el"
    Frumuseţea e departe de: harnic, gospodar,devreme acasă, fidel:)))))
    calm end the nealterat:)

    Tot mapamondul vorbeşte de "rezire": trăieşte clipa, trăieşte-ţi viaţa, o viaţă ai şi aia... bla bla:))
    Aşa că firescul nostru de toate zilele s-a întâmplat, pt că trebuia să se întâmple... Excepţia de la Regulă e rară, grea, de negăsit plus greu de creat în dormitor..:))
    >:D<

    RăspundețiȘtergere
  7. Glumeam! Doar nu crezi că eu aş fi nasoală?!
    :))))))))
    Nope. Toate astea ("harnic, gospodar,devreme acasă, fidel") vin din altceva. Era suficient să fie treaz şi s-ar fi pliat pe realitate aşa cum era de dorit. Atunci ar fi gândit şi acţionat în corelaţie directă cu comportamentul meu. Dar el a făcut-o după prejudecăţi şi din cauza educaţiei de... cacao pe care a primit-o, fiind tributar unui model de familie disfuncţional, identic celui din familia de bază.
    În timpul convieţuirii noastre a fost conform scripturii, avea ochi - dar nu vedea, avea urechi şi n-auzea! Dădea cu mine de pământ din pricina minţii lui defecte. Orice aş fi făcut eu, el mă judeca după legile alea strâmbe din propria-i tărtăcuţă.
    Nu'ş dacă îţi mai aminteşti dar d-asta ţi-am spus cândva că "n-am avut nicio şansă reală la fericire". Niciuna!!
    Sunt fiica lui Don Quijote. :)) Jumătate de viaţă m-am luptat cu morile de vânt. Şi ele au sfârşit prin a mă învinge.

    RăspundețiȘtergere
  8. "treaz"?Hm....
    Blue, ne situăm în interiorul mitului de neieşit vorbind de "prejudecăţi şi educaţie".. Oricine are o educaţie conform regnului şi cerinţelor sociale, adică el trebuia să aducă bani şi să confirme ca valoare individuală. Nu-i poţi cere bipedului de secol 21 să gândească în doi la rezolvarea şi eficientizarea problemelor apărute peste zi. Este o nucă prea mare pentru un secol individualist şi tributar eului...
    Blue pe tine nu te-a învins nimeni, prin simplu considerent că eşti frumoasă şi luptătoare pe deasupra. cu sculele necesare.

    Să înţeleg că pe "morile" astea trebuie ori să le minţi, ori să le fuţi ori să le ucizi? ...pe considerentul că nu sunt îndeajuns oameni care să le arate Cum sunt CU ADEVĂRAT?
    Sau cumva faci reclamă că la orice moară lăudată nu te duci cu sabia... ?
    :))
    >:D<

    RăspundețiȘtergere
  9. Da, Jokerino, TREAZ! Adică, conştiinţa lui să aibă priză la realitatea curentă şi la momentul acum, nu să meargă din inerţie pe nişte idei pre-formate. În fine, e de prisos să mai dezbatem.

    Îţi mulţumesc pentru aprecieri. Frumuseţea e in ochii privitorului. :)

    Adevărul - deşi dureros - trebuie evidenţiat: a fost prea mult pentru mine, mult mai mult decât am putut eu să duc, iar acum e prea târziu. Mi-am epuizat toate resursele interioare.

    Morile vor rămâne să vâneze vântul în legea lor. Iar eu sper să plec cât de curând de aici. Ştii, atunci când viaţa ajunge să fie cea mai urâtă întâmplare, e lipsit de rost să te mai preocupi de ea. Aştepţi să curgă şi te rogi timpului să se grăbească. Moartea devine Marea Evadare.

    RăspundețiȘtergere
  10. Mi-e greu să îţi răspund, e prea mare tristeţea, TE ROG nu mai gândi aşa...fă ceva! Cum bine ai spus viaţa este o "întâmplare"...
    Dar noi putem să ne schimbăm, putem să alegem cum vrem să trăim...lasă moartea în legea ei..

    RăspundețiȘtergere

Căutati pe acest blog