DIFERENŢA!

Ea este minunea mea. Un copil controversat, un copil ce şi-a zis încă de pe băncile şcolii: "Eu nu vreau cu vidaţii ăştia, de consistenţă" A simţit de atunci înfundarea ca o avalanşă în aparenţă a celor ce ne înconjoară şi vorbesc sau acţionează împotriva oricăror principii asiguratorii de firesc-continuator, de speranţă sau... de o minimă apărare în faţa falsurilor grosolane instauratoare...
Are acel unic tumult interior de-o calculare uimitoare feeling se numeşte a plusurilor şi minusurilor tuturor lucrurilor. M-a urmat involuntar într-un drum sinuos şi presărat cu capcane, acela de a nu se dilua şi mai ales aliena. Asta au simţit-o şi cei care s-au apropiat de ea, bineînţeles că s-au SPERIAT uitând de ideile lor, de.. forma sânilor ei sau de ochii ei dansând a inocenţă si incertitudini!
-Da chiar!!!
-Cum poţi să ai seninătatea în faţă şi tu sa fugi?? Raspunsul?..o generaţie de pierduţi-bărbaţi!!!

E drept, nu reuşesc în filigran, dar, anticipez sau mai repede recunosc cu o oarecare eroare hazardantă G este confirmarea Dumnezeului meu; este acea lacrimă a durerii ce-mi arată şi confirmă! separearea celor 2 Lumi: prima-Simplitatea şi Talentul Bunului Simţ, iar cea de-a doua Complexitatea si Compromiţătoarea Condiţie a Promisiunilor legalităţilor de orice fel, cu toate prăjituricile ei.


Ea este mângâierea mea rotundă şi mai ales cu-rată: interioară, sensibilă, temătoare, fragilă, recunoscătoare tocmai datorită controverselor bântuitoare în ceea ce priveşte respiraţia în Cetatea regulilor. Refuză mântuirea prin interes, drept pt care surâsul purificator o apără de microbii strălucitori şi mai ales dezirabili ai zilelor Noastre. Ştie asta şi se înarmează în continuare cu un soi ciudat de spirit reprezentând ISTORIA înaintaşilor şi a sacrificaţilor, noştri. În interiorul ei urăşte la fel ca mine faptul că aceşti CRETINI ce ne conduc, şi ne fac să-i urmăm au batjocorit generaţii întregi de tineri şi idealuri. E un soi foarte ciudat de încăpăţânată ce refuză valul trăiriştilor îmbibaţi groaznic în aparenţe şi suprafeţe lucios de goale.

Este o certitudine uimitoare! G îmi arată separarea celor Două Lumi confirmate... de curând. Prima, surprinsă tocmai la Veliko Târnovo într-un Club de muzică Live unde am găsit(nu numai saptămâna trecută) o trupă extraordinară cu un interior special şi cu nişte expresii de oameni fascinaţi de CEVA.., de muzica rock dar, şi de sentimentele ce poate anima ASTA prin cei ce o slujesc înălţându-se.
 Inevitabil, trebuia, sa apară "opoziţia", dualul, natura-românească a fenomenului rock.
Cu toate că a fost aleasă aleatoriu, cred că locaţia "Muzic Club" nu este deloc întâmplătoare, ba chiar aproape aleatorie ea venind să confirme ceea ce ŞTIM(Sic) că AVEM:
-Formaţie cu instrumente foaarte sunătoare... undeva pe la graniţa profesionalismului cu excesul.
-Repertoriu pretenţios ales.
-Interpretare sub ton şi căutare permanentă de atmosferă...similară cumva dacă vreţi cu o fufă de bun-simţ care, se boieşte ţipător când iese la întalnire...cu viaţa.
-Tatuaţi cu chemare pentru "impresionabilitate".
-Îndrăgostiţi falşi, de-o evidenţă DUREROASĂ ce ... stăteau şi în primul rând, lângă Band
(!!!!!!!!!!!!!!?)
-Bărbăţei cu alură de steroizi proaspeţi...cu fetele necesare creşterii-n sensul ăsta..
-Mutre de patronaşi acriţi dupa ziua chinuitoare- sociabilizatoare forţată.
-Cremuite înainte sau... după solar....
-Ceva domniţe care ţineau ritmul dar nu-şi găseau locul relaxant căutat între muzică şi interlocutori. Şi cu voia voastră nu ultima pe lista observării: ATRACŢIA IREZISTIBILĂ a tuturor prezenţi către baclanism şi ritmuri apropiate manelelor noastre, acele ritmuri de nunţii&botezuri:) ce sălăşuiesc prin venele confraţilor ce aşteaptă cu o nerăbdare tîmpă a se reîmprospăta şi... să se manifeste...

Iată după simţurile mele umile şi amplificate ce face diferenţa dintre FRUMUSEŢE şi COPIA FIDELĂ a Ei.
Este adevarat, n-am intrat în toate cluburile în care se cântă rock-live din Bucureşti să aud şi alte banduri dar, mărturisesc că-mi este teamă, dincolo de orice exagerare f.posibilă...în acest context pretenţios propus. De la Veliko bulgăresc unde am simţit cu Geo că plutim, în urma forţei şi pasiunii dedicării pentru muzică a solistului trupei auzite şi până la uşurătatea abordării tonalităţilor ROCK de către domnii talentaţi(fără echivoc)ai Cortez Band este ceva cale lungă. Din păcate.
Avem ceea ce merităm. Avem ceea ce cerem. Este diferenţa pe care o face LUMEA INTERIOARĂ!
Cum să nu simţi diferenţa dintre cele 2 Lumi? Geo reprezintă naturaleţea şi rezistenţa cu tot ceea ce înseamnă incomodul în faţa nealienarii, iar în  partea cealaltă, românească, i-as zice: întâlnim adaptarea la turma nivelatoare, invitaţia silenţioasă la aplatizarea sentimentelor, ce e drept: colorat-de-tulbure.
-Cine are curaj să se pună de-a curmezişul ideilor proaste şi deci maximum posibile... De faţadă sau retrograd-paternaliste?

Iată diferenţa!
O poate face oricine până la urmă. Orice român, este însă imposibil aproape să nu ţii cont de vecin care, e leit cu celălalt(?????) şi are oroare interioară dacă faci altfel decât El(tatăl lui, doctorul lui, preotul samd). Este un copiator sau un imitator sofisticat al Legii scrise şi a celei nescrise.
Astăzi este Ziua Prietenei mele căruia îi mulţumesc că există, mulţumesc tatălui şi mamei ei! La Mulţi Ani G! Stiu că n-ai ce să faci cu cuvintele astea şi că te lupti cu ordonarea energiilor, dar cineva acolo sus te iubeşte...şi-ţi las în continuare lumina neatinsă în ochi.
 Ce aş putea să-ţi mai doresc, decât să-ti revezi Rock-starul.., minunea nebunească a Clubului din Veliko.
ps: Sâmbata seara mă uitam în Muzic Club cu G după Oama de tinichea poate poate îi zăream ţâţele pe acolo. :))))

update
Mi-a fost adresată zilele trecute replica:
"Nu sunt îndrăgostită de tine"
Mi se pare un răspuns firesc, decent, şi de cel mai autentic bun simţ..
Nu poţi afirma afirmativ şi.., responsabil pentru inima ta atunci când: ne raportăm la întregul fenomen TERESTRU. Ştii?
M-a durut ceva.................

De ce?
Pentru că atunci când Ceva are nevoie de cuvinte este sărac. Ne situăm deja în dimensiunea săracului...autentic(ce credeaţi?)
Şi cu siguranţă nu pot emite pretenţii raportate la întreaga scară a fenomenului, să pot primii şi totodată simţii "răspuns divin", şi merituos pe deasupra. Dar asta ştim majoritatea muritorilor-căutători de frumos.
Nu. Nu merit. Inima ştie mai bine. Doar ea emite semnalele, grandioase. Pretenţiile naturale, fără a le pune la îndoială.
Nu te îndrăgosti de mine. Nici nu vreau.
La fel ca şi Oti, mi-ar fi frică.
Prefer să spun, acum, că Dragostea este oarbă.
Dar inima mea nu are nevoie nici de ochelari, nici de lentile de contact iar tu ştii asta.
Ştii că te iubesc. Şi asta n-are nicio legătură nici cu sexu' nici cu contractul căutat sau cu răspunsul necesar ori cu profunzimea gigacaloriei ce umblă brambura prin minţi şi alte calorifere....


 a nu se citi simplu această postare fără a lua în calcul toate ingredientele aşternute în ultimele mele scrieri.