05.10.2011
Paradox sau Adevăr...
De câte ori îl ascult pe Bruckner concomitent mă zburleşte realitatea înaintaşilor şi... planurile cele mai sensibile ale postdecembriştilor.
Maculatura sufletească se răspândeşte cu o dezinvoltură maniacală în sufletul... greu încercat al românului. De ieri, şi de azi.
Ce rămâne?...Nu dragostea!!? Şi asta pentru că...nu mai are cine să-i poată stăvili forţa entuziasmantă a diluării.
???
Săracă naţie fie vorba între noi...
Vă dau voie să vă ţineţi bine de scaune.... şi de sentimente, de pe un(u)a din două sigur veţi cădea. :)Dar, aveţi grijă, s-ar putea să nu le mai prindeţi.
Ps:
Bine că Speranţa e o curvă muult prea cosmopolită pe lângă celelalte.
Aşadar rămâne....Muzica. Ea uneşte toate limbile, trăirile sau dispoziţiile.
Să nu credeţi că scapă cineva fără "a asculta"!
Condiţie necesară
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Jokerino,
RăspundețiȘtergeremă faci să plâng cu clipurile astea.
Parcă spuneai că faci parte din "arcaşii" care trag în aer. Acu' ai ţintit direct din câte observ. Şi ai nimerit.
:)
Să nu te puie nenumitul s-o ştergi din perimetru!
Păi cu cine mă mai boscorodesc io pe teme de sexism?
"direct"?
RăspundețiȘtergereÎn ce?
:)))
Poţi să ai tu săgeata albatră sau japoneză,
întotdeauna vine unul cu una mai ascuţită, devoalandu-şi oţelăria.
Cred, că cel mai mult contează concursul.
:))
Sunt f.trist, dar mai făcut să zămbesc larg.
:)
Şi, să ştii că nu există niciun sexism, există decât unul sau una...care reuşeşte să-l păcălească.
:))
Ca mai apoi, să-şi arate lipsa de antrenament.
Prin muncă.
:))
Ghinion cu calea, noroc cu Dumnezeu.
Şi Io, nu te "boscorodesc", io înerc să-ţi scot vitaminele din tine...până nu le arunci.
:))))
Lasă tristeţea!
RăspundețiȘtergereTu ştii că şi eu te iubesc pe tine.
Undeva în toată povestea asta se află un miez, o minune care urmează să înflorească în fiecare din noi.
Îmi permit să spun toate astea fără reţinere, căci jocul sau "concursul" se apropie de sfârşit.
Ştiu că nu există niciun sexism...acum! Şi nu la noi doi. Dar nu despre "noi" doi era vorba în "propoziţia" asta.
Ştiu, de asemenea, ce faci şi ce ai făcut.
Îţi mulţumesc cu multă recunoştinţă.
Sunt în preajma mea câţiva oameni prin care Dumnezeu m-a ajutat şi m-a vindecat.
Dar ţi-am spus deja că te iubesc, nu?!
:))
>:D<
Bluee!
RăspundețiȘtergereCum?
Unde?
În ce fel?
Eu am ştiut?
Şi cam cât...
:)))
>:D<
Eh, poftim!
RăspundețiȘtergere:)))))))))))
Vrei să te trag de mustăţi?!
:))
"Întrebăciosule" care este!
Parcă eu eram aia care târa după ea un şir luuung de semne de întrebare.
>:D<