Mintea după urmă a uitucului prefăcut fără voia lui....
Există un soi de impotenţă a cunoaşterii de sine...a iubirii
Se promovează asiduu prin rândul nostru o impotenţă a identităţii...spirituale
Există printre noi o promovabilitate crescândă a nerespectului de sine...soră geamănă cu duplicitatea... şi cu vitaminele esenţiale...
Este triumfătoare printre noi o impotenţă a amplitudinii rudă apropiată a câştigului cu orice preţ
Există o fixaţie totodată printre noi toţi...ce nu te lasă să vezi...Iubirea, respectul, posibilul, "normalul" ca firesc: început-sfârşit, inocenţă-refresh "sex"-sacrificiu...
Există un soi de impotenţă a fiinţei tradusă forţat în cuvânt corect sau minciună alintătoare...Este O evidenţă a neputinţei căreia disperarea îi croştează mărţişoare... (vezi nenumărate bloguri/familii)
Jokerino...suntem doar oameni..limitati..doar particica aceea minuscula numita suflet ne poarta spre infinituri. Dar cand privim cu ochii mintii spre impotenta noastra..normal ca ne apuca disperarea. Iubirea..da e mult mai mult decat o relatie intre doua persoane, dar si o relatie trebuie privita prin prisma conditiei noastre umane...si poate oferi un cadru unde iubirea sa infloreasca.
RăspundețiȘtergereCondiţia de "Om" conţine conştiinţa de "limită" de depăşire a ei.
ȘtergereSufletul este cel care vede dar şi realizează.
E o spirutualitate neîncetată ce nu poate stagna de nevoi sau alte drepturi...
Cifra 2 este cea care îşi cere DREPTURILE pentru ca noi să funcţionăm. Nu putem fără ea, fără întregul ei. Nu fracţionările sau ocolirile ei.
E un fel de pedagogie primară. Este şcoala înaintea şcolii, dincolo de orice morală sau idealism...
Woooooow, Osho!
RăspundețiȘtergereBravo!
El a vorbit, noi citim/citam. :)
"A fi in starea de iubire", cf Osho (asa am inteles eu, cel putin) inseamna a iubi si curvele, si mioriticii, si andreiirazi.
RăspundețiȘtergereAsa cred eu. :)
Nu a iubi doar nimfetele pure gasite pe bloguri sau iubitele noastre sau parintii sau cativa oameni din preajma noastra.
E o lectie grea iubirea si foarte amar insusibila.
Cam asta nu intelege nimeni, desi e simplu ca "Bonjour!". Ca iubirea se revarsa asupra tuturor, e o stare a fiintei, nu alege, "Pe tine te iubesc ca.."/ "Pe tine nu te iubesc ca...".
Mai avem mult de "achiesat"....:)
Lorelei.
ȘtergereLuxul de a nu fi şi rău şi prost în timpurile prezente este cu adevărat aproape de neevitat...
De ce spun asta?
Demonstrabilitatea principiilor după care ne ghidăm în viaţă nu mai are de multe ori efectul scontat...şi tocmai de aceea "simţim" nevoia să fim"ai dracu"în traducere liberă:bărbat/adevărat/
percutant.
În acest sens mulţi nu au "de a face"(principial vorbind) cu dimensiunea negăsită a echilibrului, cu acel paradis-pierdut şi negăsit vreodată al IUBIRII.., dar atenţie! asta nu înseamnă şi NECĂUTAT...!
De aceea, revin, în "starea de iubire" nu-i poţi include pe semi-imbecili precum ics sau andreiraduM. Pentru că niciodată nu i-au putut prinde CARACTERISTICILE ESENŢIALE... şi tocmai de aceea, nu-i poţi include în :
-Normalitate(firescul ambiguu)
-Univers acceptat
-Regularitatea stânjenitoare..
Dacă viaţa ar fi fost simplă o "mâncau câinii". DE ACEEA: pentru a porni în viaţă cu motoarele turate la maxim trebuie să ŞTII cu cine "porneşti la drum". Sunt fiinţe umane care nu pot fi învăţate, mângâiate niciodată îndeajuns...pentru a-i "domesticii" şi pentru a-i civiliza întru iubire(acceptare necondiţionată/comunicare samd).
Orice ar fi avut Osho de demonstrat în axioma lui nu putea cuprinde şi oamenii-imposibili: oscilanţi între a "face rău" şi a fi şi "pro-şti", adică dincolo de a emite presupuneri cu "judecăţi de valoare" şi a arăta celorlalţi că ei înşişi nu se pot păcăli, ei emit şi teoreme care să "arate" că CEILALŢI nu sunt cei ce se pretind că sunt şi deci în concepţia şi demonstrabilitatea lor sunt şi FALŞI şi deci "de neîncredere".
Iată ce denumesc eu:"Om Prost" pe deoparte. Iar pe de alta, aceştia nu se încadrează la imperativul real de "a-i iubi" a se citi scoate la capăt şi asta pentru că inevitabil vei ceda în faţa prostiei lor argumentate ce e drept.Numitorul comun va avea de suferit din cauza egoului(bolnav)a frustrărilor majore şi din copilărie....
:)))
Da iubirea se revarsă asupra "tuturor", cu siguranţă, dar de la distanţă! Capisci?
Una este starea "fiinţei"şi alta este aplicabilitatea intrinsecă sper să poţi înţelege.
Cât despre faptul că ai vrut să-mi demonstrezi mie "ceva":recte că iubesc disipat te-ai înşelat. Amarnic. Ţi-ai câştigat luxul de a nu-ţi mai fi niciodată un prieten-adevărat samd...şi mă gândesc că chiar nu-şi avea rostul şi sensul.
Noi, unii, nu ne războim în cuvinte sau cunoştinţe ci avem dreptul de a discerne şi respecta individualitatea sau personalitatea celiulalt, nu a i-o minimaliza prosteşte pe considerentul că vrem să-i arătăm că ştim "mai mult".
Una este să VEZI evidenţa şi alta este să anticipezi bîjbâind cu teoreme aparent bine fundamentate NEŞTIINŢA/NESIMŢIREA AVUTĂ....
Şi aici vorbim de fiinţe umane:adică ne împărţim după următorul criteriu:Mulţimea şi Ceilaţi(cu valoare de excepţie).
Da, e greu, bine ai zic, ne ajută cunoştinţele altora:vii, morţi, înţelepţi sau rude....
"zis":)
RăspundețiȘtergereVorba cuiva, ma atragi in disputa, si nu sunt dispusa sa incep o noua dezbatere.
RăspundețiȘtergereMai bine o lasam cum a picat. Ca altfel nu mai terminam!
Eu raman cu ce cred eu despre iubire, tu, cu ce crezi tu.
Pe principiul "Nu te supara, bro (frate)!"
"ah, sa coboare in el insusi nu-i da prin minte nimanui
RăspundețiȘtergerepriveste fiecare-n traista ce-o poarta cel din fata lui"
spune Persius...
exista in iubire o buna cuviinta, o limita a bunului simt, fara de care iubirea scartaie?
noaptea, ghemuita in canapeaua mea, imi place sa-mi port inaintea ochilor si micimea viciilor si maretia cutezantelor...citesc in mine ce-am daramat, ce-am cladit si-mi spun de fiecare data sa nu ma retrag din lupta. de multe ori nu reusesc sa ma tin de cuvant. caci asa sunt eu, nu pot trai mereu cum as vrea... :)
nu-mi place sa definesc iubirea. ea este sau nu este. m-am obisnuit sa n-o confund cu starile tranzitorii, ci sa o simt ca pe o stare de exceptie. stare primitiva si cea mai adevarata.
ps - sa nu ma certi! :))
Interesantă viziunea asta cu aromă anacronică să nu-i zic cu tentă autistă. :) Desigur draga mea Și ea are valabilitate însă ține pe undeva de inventarea apei calde(sic!).Eu unul niciodată nu m-am orientat încercând a-i da o oarecare definiție comportamental-ideală așa cum intruziv sau involuntar ai făcut-o asupra aprofundărilor mele,ce vrei,îmi place uneori să mă pun în pielea unui observator bine plasat și repoziționat loc din care îmi place a privi când e cerul senin cu telescopul ba chiar cu periscopul mișcările magmei sensibile.
Ștergereerys:
Dacă iubirea este sau nu este n-o poți interpreta precum un guță de mare audiență sau un luciu de mare efect știi? Iubirea are ea niște calcule matematice proprii inimii de care ar trebui să fie ceva mai CONȘTIENTĂ DECÂT INCONȘTIENȚA ei proverbială (care este):)și care îi dă mai mereu cu virgulă, iar asta înseamnă că din gropile ei principiale ar trebui să mai învețe(SĂ SIMTĂ) câte ceva, metaforic vorbind desigur.
"Buna cuviință sau bunul simț" nu reprezintă decât ABC-ul în alfabetul iubirii, el este mult mai extins, și asta au aflat avocații.... :)
Iubirea nu e o luptă e mai repede o conștientizare a inconștiențelor, a talerelor sociale, a gusturilor copleșitoare ce se succed..
Te-aș certa, dacă aș dezvolta le ce te gândești tu atunci când scrii că:"nu pot trăi mereu cum aș vrea, dar te iert de data asta".:))
multumesc pentru raspuns. si pentru observatii, firesc. si o sa-ti las in dar cateva randuri sa te amuze:
RăspundețiȘtergereea n-a reusit sa fie
nici copil
nici femeie.
dar stia sa prepare
apa clocotita.
punea apa la fiert.
si astepta sa fiarba
pana urca nervoasa spre marginea vasului.
cand nu mai era deloc rece
asta afla incercand cu degetul
inseamna ca este clocotita.
si la ce bun?
:)
:)))
RăspundețiȘtergereDa, apreciez! Nu degeaba te-am asaltat de la "dragostea e o salată"..
:)
Când o să "venim" cu toții la etimologia, speculația, valoarea și trădarea lui "stia"!?
RăspundețiȘtergerePlus de asta supraevaluezi bucătăria întreagă.
Acum dacă oamenii n-au avut niciodată butelii e un motiv întemeiat de a le arde tu degetele?
Ca după aceea să se răzbune și ei...la rândul lor?
:(
erys: m-ai cucerit!
RăspundețiȘtergere:))))
Nu cumva ești reprezentanta sindicatelor Evelor terestre?
Auzi la ea "încercăm cu degetul".:))
Lasă lasă că au domnii alte metode...:))
Cât despre mine (mă sesizez) ce pot să-ți spun mi-a plăcut de mult bucătăria....dar doar atât.:)
Deci îmi permiți să-mi placă mirosurile nu-i așa?
Chiar și de apă clocotită...
Au început în sfârșit să-mi placă versurile, mai ai?
:))
Au și versurile astea în economia mondială un tribut de dat:comunicării, sensului și chiar inteligenței.
RăspundețiȘtergereCum aș fi eu împărat pe planeta maimuțelor!?
Dar mă rog, tot s-ar găsi cineva...să scoată "ceva" din mine un speolog dacă nu un preot. Și într-un caz și-n celălalt apa clocotită este dată de banii cu care se umple butelia.
Sic!
:p
:)
:))...eu accept intotdeauna placerile tuturor. si asta fara explicatii. poate ca multe din simplitatile mele vin de la un asa zis defect: nu ma pricep la matematica iubirii :))
RăspundețiȘtergereuite, chiar daca ti-a placut bucataria si atat, iti las o reteta usoara:
Să facem turtă
dulce.
bate a inimă
râzi miere pe buze
unduiri de unt
pomadă de scorţişoară-n obraji
ninsoare glazurată pe gene
făinată apoi pe coapse
bătută
în cuişoare sus pe cerul gurii
la
frăgezit...
:)
Acum ce vrei:plăcerile omilor sunt diferite de la preludii post-ludice
RăspundețiȘtergerepână la creații proprii, originale și înlânțuiri simple sau dulci, asta e, suntem diferiț dar tot cu miros de im-posibili(mântuiți/
orgasmic) sic!:))
cât despre turtă dulce ce-aș putea să-ți mai transmit decât:Poftă bună!galopantă....delicioasă...muzicală....secvențială....Ceea ce-mi doresc și mie...
:)
ps:mi-am amintit(pe final)zici: "matematica iubirii"!?
N-ai nicio treabă tu cu așa ceva, ci cu fizica iubirii!
:)))