Concediul...românilor

Mirare... Încercare... Aparenţe... Disperare

Ce te-ar putea relaxa într-o frecvenţă robotizată ajunsă aidoma unui vertij al regulilor şi  din care te trezeşti... obligat să le respecţi?

Muncă, facturi, griji casnice-gospolubrice samd ...

Acum, fiecare...încearcă "să iasă" în ceea ce denumim socialmente cu toţii  "Concediu".
Păi să vedem: Cine, poate....
Fiecare stresat îşi doreşte să meargă într-un loc cât mai izolat sau pestriţ...
Pentru ambele variante opţiunea principală, după orgasmul forţat al privitului locurilor noi sau exotice, este satisfacerea/satisfacţia poftelor gastronomice acumulate până la acel moment. De regulă(sic!) "plăcerea" se îndreaptă către mititeii sfârâitori şi licorile bahico-dumnezeieşti. Restul, sunt nuanţe ...identice ca şi tipologie a satisfacţiei.
Dar.
Dincolo de aceste alegeri "libere"cu arome toxiinfecţionale...de stereotipie întru rudenie, se pierde Obiectivul principal urmărit, dincolo de orice joc ludic, startegic bine-intenţionat sau erotic.
Repetabilitatea automatismului(ticul), de umplere optimă a stomacului cu diverse produse alimentare...nu eliberează aşa cum s-ar crede funcţiile creierului acrivate... odată cu plecarea şi accesarea perioadei "concediului". Orgoliul satisfăcut, de chimia splendidă a unui produs îngurgitat(uman/alimentar)nu scoate rezultatul scontat.
Nici măcar diversificarea poziţiilor sexuale aprofundate(concentrarea asupra "obiectului
muncii")în acest sens...nu aduc satisfacţia dorită, acel refresh autentic dorit: doar aparenţa reuşitei...devine importantă. Aici apare"deficienţa" sau soluţia superficialităţii. Şi asta dincolo de micii şmecheri care preferă să inducă tensionarea de acasă..pentru eliberarea ei  întru o presupusă armonie.
Ce este interesant de ştiut este că în oricare din cazurile existente "boicotul necunoscutului", al autenticului, va da întotdeauna târcoale oricăror capacităţi forţate comunicative inter-personale, iar "elementul surpriză" care să revigoreze cu adevărat nevoia de relaxare şi deci de recunoaştere a INDIVIZILOR după respons-a-bilităţile apăsătoare de acasă(socio-familiale)va produce pagube! Oricum. Dixit!
Dar,  de unde Tomograf de văzut în sufletul bieţilor bipezi ?Hai că am exagerat, dar esenţa?....înţelegerea?

Iacătă de ce concediile românilor precum cele de pe V. Prahovei sau Litoral se rezumă la fâţfâţ-uri manelistice şi popasuri resta-urantice (închise prea...devreme) ori cluburi...pline doar "imperativ" (în ochii tuturor???)şi  cu Pizzde-Bani(scuzaţi).
Singură...stingheră muzica veche, entuziasmul miraculos al unora la karaoke scapă neînsemnate...nevoii energiei pregătirii, a revenirii stresului de acasă. Şi pe cine am condamna? Pe nimeni!
Un ORGASM BINE STUCTURAT îţi poate oferi "gura de oxigen" de care ai nevoie....să te păcăleşti esenţialmente pe mai deparete cum ai fost învăţat. Şi din care nu mai suporţi şi pe alţi să iasă!!!


Pentru mine MAREA este concediul pe Pământ!
Este intimitatea exuberanţei libertăţii (interioare)privind în jur cu superioritatea inocenţei. Este Muzica Valului ce niciodată nu trece... Conştient de el şi de semnificaţiile forţei lui.
Muntele este deschiderea către piscurile sălbăticiei, savurarea locurilor virgine, expirarea aerului tare al Vieţii: al prostiei, al falsităţii...al autenticităţii...ca pericol iminent!!! 

 D incolo de toate astea burta bucură, dar, nici(sic!)odată îndeajuns. Orgasmul ştie... Agresivitatea posesivităţii banului la fel.
Inevitabil ajungem la întrebarea: -De ce se pleacă la bulgari?

Dispreţul pentru limbă şi limbaj, pentru comportamentul celuilalt dar..., şi pentru imaginaţie, lipsă: care denotă un suflet uscat cu dimensiuni de
aparenţă... gata pentru acaparare.
De ce serviciile?
-Pentru că furnizorii ştiu. Politica e în toate! Prostia intervine...nonşalant de a obtura mintea..şi inima deopotrivă. Să vă bucuraţi bine...de bucate.
Este o certitudine, omul de lângă nu.
Şi ca să înţelegem şi mai bine cum stăm cu concediile trebuie să vedem CUM ni se inoculează un Catindat la un fotoliu de conducere "edilică sau
i-dilică":)
Să alegi un candidat este precum concediul, nu poţi spune:
"Eu îl propun pe...X"  -De ce?
Nu poţi aştepta "o propunere"... ca să te duci orbeşte!
E imperios să "ştii", nu cu argumentele altora!
TOTUL vine din interior.
Bineînţeles că te poţi "acomoda". Dar prost! Asta se numeşte democraţie, dar e altă "mâncare de peşte"...
Poftă bună...hai că am glumit :)