Nu mi-e teamă să lupt ca să fiu văzut.
Masca nu-i pentru tine, ci pentru a-i proteja pe cei apropiați ție. (Christian Bale)

10.06.2011

Dualitatea, confuzia, relativitatea

Cine oare să poată contoriza sau de ce nu, a stabili pentru a înţelege: în ce perioadă a istoriei umanităţii pământenii să fi avut mai mult suflet? În Mezozoic, în Arhaic, în Paleozoic, Renaştere, Revoluţia franceză, română...?                             
Toţi-până la urmă ştiu că:mereu şi din totdeauna...cu precădere însă atunci când i s-a dat forma culturală complexă, adică mai cu pupu, pasiune, cu convingere, patos sau dăruire, oamenii şi-au dat cu părerea despre suflet.
De la un moment dat am tot început să ne însufleţim, nu că altceva nu am fi putut să facem. Dar căpierea, alienarea şi cu precărere sentimentul de aparţinere-cuiva a tot început să se dilueze, până la semnale de alarmă dintre cele mai confuze. Astfel,am putut să citesc ieri la metrou o vorbă de mare efect(laxativ pt mulţi), bineînţeles scoasă de un artist, plastic, parămise:
   "Lumea e însufleţită şi în plin proces de deghizare”
Paradoxal sau nu, cu cât oamenii îşi caută mai mult forul interior pentru a şi-l repera sau dimpotrivă să şi-l depărteze simţindu-i sensibilităţile, ori...cu cât îşi caută mai mult o „jumătate” cu care să rezoneze: că o bate sau „face dragoste”cu ea, nu mai contează! Cu atât...oamenii încep a se deghiza şi prezenta sub altă formă decât cea adevărată: aceea de identificare cu ceea ce ne place sau ne dorim cel mai mult!!
De aici începe cavalcada.                                                                      Foarte mulţi încep a se îmbrăca cât mai fistichiu, să nu poată fi recunoscuţi, câte unii vor să devină şi mai agresivi, pentru că le este frică să piardă. Câte unii doresc să „înveţe” ca să fugă tot mai departe de ei, unii au început să cânte pentru bani, alţii vor f.mulţi bani pentru că nu ştiu altceva. O bună parte au luat decizia să spună tot din viaţă, asta pentru că nu au ce găsi la ea, unii vor să facă televiziune pentru a cosmetiza prostia prezentă la tot pasul, deci şi în familia lor!!!!!!!Şi în general cei mai mulţi din presă se deghizează pentru că nu au avut părinţi pedagogi sau iubitori, cum vreţi să-i spuneţi.Alţii se fac muzeografi(şi se înţelege că asta rămân!) pentru că le este teamă de deschiderea orizonturilor. Unii se fac taxi-metrişti,ascunzându-se de munca în gospodărie, şi în orice cazl tendinţa este una clară: de a fugi la slăbiciunile celuilalt, ceea ce devine garantul viitoarelor succese. 
 Da, desigur,râde Ciob de Oală spartă.   
   Ce aş putea să ascund?
Dar, ce aş putea să arăt??????
Cine arată ceva în România??
  Guţă? Vameşii? Columbeanu? Nici măcar Cotabiţă sau Piersic..! Sunt frânturi, secvenţe, excepţii, ce nu pot deveni repere sau exemple.Sau orgasme povăţuitoare sau dacă vreţi, tihnitoare!?
Tocmai de aceea tendinţa e de deghizare: Să te ascunzi, să fugi de un loc de care...un spiriduş interior îţi spune că nu e al TĂU!
Ţâţe?Da.Mă uit şi eu.Am văzut ieri la Unirii:mai să te/le uneşti...într-o horă, umană.
Tablouri?
Ansambluri populare sau statuare?
Copiii minune, inteligenţi?
Motoare de cai putere? Câte nu sunt trecătoare, şi le simţim ca atare,foarte bine!!!!!
Desigur, fie că... vorbim de senzaţii,certitudini sau mândrii personale!?
Valoare? Ha! Cu termen de garanţie. Misterul? Taina? Le boicotează, anihilează.
Pentru că vrem să ţinem în loc CLIPA nemuririi, de aceea ne deghizăm! Încercăm să o căutăm în altă parte. De aceea ne luăm „un domeniu”, de aceea ne cuibărim în el. Vrem să stăm la adăpost de toate necunoscutele şi ignoranţele noastre de ”zi cu zi”.
   Adevărat!Lumea este într-un proces de deghizare.

De ce?
Nu e o chestiune de asumare, ci una de SENS.
Nu e o problemă de devoalare, de a rămâne descoperit, pe cât e una de „capăt de line”, de sfârşit de drum, de ciclu dacă vreţi. Lumea se deghizează şi pentru că a conştientizat că „facerea de bine e...F-tere...” dar şi pentru că a „face” rău, trebuie să aştepţi momentul prielnic. Iar a prinde terenul slab,nu ţine de tine(Dumnezeul/Cuvântul), ci de el, celălalt(Dracul).
Automat vizezi un nou proces de deghizare. Nu ai cum să rămâi TU! Să cobori în tine, cât timp nu ştii ce eşti. Şi la alţii îl vezi pe Dracul!!                                       :)
Tu ştii că eşti dracul, dar ăla care câştigă. De aceea nici nu cobori în tine:pentru că nu crezi, ţi-e frică precum că Dracul din tine câştigă.
Ps:Naturaleţea şi firescul au intrat în gură. Ea le pronunţă, e conştientă că trebuie de acu' să facă impresie

7 comentarii:

  1. Deghizare..sau devenire? Poate ca suntem doar sensul care ni l-am dat candva (sau ni l-au dat parintii). Unii spun ca devii ceea ce gandesti..eu cred ca tine mai mult de subconstient..

    RăspundețiȘtergere
  2. Cu siguranţă sensul ni l-au dat alţii. Noi l-am preluat dar nu am putut înţelege mare lucru.
    Exact!!
    Devii ceea ce gândeşti!
    Uite-te în jur să vezi ce devin oamenii.
    Te îmbrăţişez.

    RăspundețiȘtergere
  3. deghizarea eu o vad tocmai ca un capat de linie.
    omul jongleaza cu ceea ce este,in nici un caz nu accepta ceea ce Vede ca este.jongleria poate fi luata ca un fel de ascundere dupa deget.
    eu sunt tot ceea ce vad in jurul meu.dar imi iau eu responsabilitatea de a nu fi egoista vazand acestea?de ce zic egoista?pt ca orice om de pe planeta asta,este ce sunt si eu.si daca intr-o zi nu mai vreau sa FIU eu,ma ascund dupa el,si ii dau lovitura cu ceea ce nu vreau sa fiu eu,adica ceea ce este el.
    toata harababura vine de aici:ce treaba am eu ca tu nu vrei sa fi tu?eu sunt ce esti si tu...si respect asta.

    RăspundețiȘtergere
  4. Eu cred ca devine din ce in ce mai greu sa 'arati ,simti , traiesti ' cu sufletul. Nimic din frumusetea lucrurilor nu ne mai face sa tresarim si nimic nu ne facem sa scriem poezii despre lucruri frumoase vazute si simtite. Cred ca multi incep usor usor sa-si piarda sufletul ..

    RăspundețiȘtergere
  5. Toteu:
    Omul nu jonglează cu ceea ce este.El poate "jongla" cu ceea ce crede el că "este" sau ceea ce a devenit(conştientizând), părţi.
    Realitatea lui, coincide prea puţin cu ceea ce ar vrea el să fie:frustraţii. Sau...
    Realitatea lui, nu coincide cu ceea ce şi-ar dori el:Hoţii de frumuseţe sau dreptate.

    Mai este categoria de indivizi care cred că nu coincid niciun pic cu Cei Mulţi.Şi se ascund pt.a rămâne întregi sau nealienaţi.
    MIŞTO!
    "ce treaba am eu ca tu nu vrei sa fi tu?"
    :))
    Super Tare. Bravo! adevăr puternic. democratic.
    :)

    RăspundețiȘtergere
  6. Cris:
    Aşa este, devine din ce în ce mai greu.
    De ce?
    Trăim într-o CULTURă a explorării consecinţelor şi mai ales a exploatării.
    Totodată ne aflăm în interiorul inimii-fricii a cauzei. A CAUZELOR.
    E ca şi cum toţi OAMENII vor să facă dragoste cu tine însă pe nimeni nu interesează că ei, tot ei, pot face asta nici măcar doar 2 ore o viaţă întreagă.
    Mă rog, cei mai mulţi, nu trec de 30 de minute,
    50 sau 60 de ani.
    :)
    Desigur vorbim de dragoste ca de DRAGOSTE nu de Carpe Diem.
    :)

    RăspundețiȘtergere
  7. .. Corect .. cred ca setea de 'material' si lucruri materiale este mult mai mare decat orice placere generata de spirit , de sulfet .. Din pacate ''we live in a material world!''

    RăspundețiȘtergere

Căutati pe acest blog