Conform jocului-social e singura lor modalitate intimă de a se simţi acceptaţi şi iubiţi.
-E singura cale de a fi primiţi de acolo de unde au ieşit, ca un soi de manifest împotriva căruia sunt nevoiţi să lupte împotriva voinţei lor.
-E unica bucurie, cea mai înaltă pe care o simţi în doi. Momentul necondiţionat ivit mai mult sau mai puţin pe neaşteptat, e un fel de sărbătoare tăcută pe care îl manifestă cu multe salve de artificii, interioare! Acum depinde de pompier că artificieri sunt destui, de altfel mulţi îşi dau şi foc.
-E singurul mod sigur de a fi iubit fără a suporta şuvoiul ambigu al unr înlănţuiri de cuvinte şi expresii pe care de multe ori nu le pot/poţi înţelege sensul.
-E unica victorie repurtată pe un teren necunoscut şi ostil! Deci tot-dea-una vor vrea mai mult.
-E modalitatea izbăvitoare de a fi reCunoscut fără a face eforturi pertinente pentru a se construi, consolida.
-Îi scutesc de frica a le simţi superioare dar şi mai complexe decât ar trebui.
-Cea mai mare şi deopotrivă seducătoare, scurtătură cale de a ajunge la inima celuilalt. În condiţiile în care nu s-a născut nici măcar o schiţă a profesorului, darămite a unui pedagog.
-E modalitatea perfectă de a te răzbuna pe „acţiune”. Naturaleţea fiind întotdeauna supusă boicotării din cele mai surprinzătoare cotloane sociale, culturale .
-E un răspuns în faţa neputinţei de a exista. Masturbarea se dovedeşte prea săracă, aşa că... vor să se piardă în ea, în femeie definitiv. Se trezesc însă mai revigoraţi decât s-ar fi putut aştepta, ceea ce îi vor face să persevereze. În fond o odă împotriva gândirii, un soi de efort nerăsplătit cum se cuvine.
Încă nu se poate pune problema în termeni de vinovăţie. Din păcate.
Poate doar de...celebrare :)
"Între bărbaţi şi femei prefer femeile pentru că au asupra primilor avantajul de a fi mai dezechilibrate, deci mai complicate, mai perspicace şi mai cinice, fără să mai vorbesc de acea superioritate misterioasă care îi conferă o sclavie milenară" Emil Cioran
Sexualitatea reprezintă misterul cel mai profund al speciei pentru că ţine la creaţie.
Misterul trebuie însă protejat şi întreţinut. Un mister nu se apără cu jandarmi, paznicii sau eunucii, dar senzaţia de culpă există. Totul e o problemă de convenţie şi context.
Ştii că mă simt acum ca cei daţi în urmărire prin Interpol sau ceva de genu'?
RăspundețiȘtergereO să încerc să fiu cât mai concisă şi la obiect.
În esenţă, problemele mele nu ţin strict de bărbaţi sau de femei. Ţine de oameni în general. Orice mă calcă pe bătături şi-a semnat sentinţa în principiu. Nu prea stau să discut. Eu îmi văd partea mea de pahar sau încerc să mă prefac că fac asta, că de obicei, sunt prea empatică, fut-o undeva de empatia mă-sii, şi să-mi văd doar firescul meu care evident că nu e echivalent cu al turmei odioase. Dar nu-mi iese, după cum bine ai observat, să-mi văd numai de ale mele. Se găseşte câte un prost, o proastă, să tragă de mine în nj de direcţii că aşa îi place lui/ei şi eu să mă las târâtă că nu-mi bag fix aia care e prezentă în titlu când trebuie. Sau poate pentru că nu mă îndur să o fac. Şi prefer să-mi asum ca proasta, ca fraiera, mânjirea mea după ce eu de-abia am izbutit să curăţ ceva. Ştiu, îmi merit soarta de fraieră ce sunt. Fly zicea azi că de bună ce sunt. Eu prefer fraieră.
Ideea e că eu simt nevoia cel mai tare în perioada asta de iubire din partea unui el. Şi sincer nu prea mai am ce să adaug la asta. E o nevoie firească sau nu, eu am parte de ea şi nu spune nimeni că trebuie să mi-o înăbuş, dar şi nesatisfăcută rămâne şi nicicum nu e bine.
Cred că ştiam şi fără să-mi reaminteşti tu că bărbaţii sunt inferiori din foarte multe privinţe.
Asta e toată buba mea! Punct!