Servilismul curvar al prostituţiei Ro-mânia

Mic tratat al legilor nescrise româneşti  implementate democrat-haotic 

Sistemele moştenite de a nu-i arunca "pe urâţi afară din ţară" bazându-se pe modelele inalienabile masculine conducătoare de protejare a familiei cum că trebuie să fie" puţin mai urâte decât dracu", se întâmplă tot mai adesea tocmai pentru a legifera şi autoriza întâmplarea(clipa) şi individualismul bolnav. Subiectivitatea iese tot mai bine dintr-o fostă dimensiune. Hulitul este înlocuit aici de ură latentă şi de prostia insesizabilă.

Ce facem noi? Ne specializăm continuu de a ascunde sub preş consecinţele Fructului prea des semănat, numind şefi politici la întâmplarea Banului în toate sectoarele de activitate. Aşa că avem din plin un pionierat generos al mediocrităţii cu cravată şi cărucior, în care slăbiciunile needucaţiei răbufnesc prin toţi porii cu excitaţiile grosolane de rigoare.


 Ucigând mai abitir satul românesc specializăm curvele pe domenii distincte de conducere, în idea să ducem până la capăt interesul propriu sau de colectiv şi comunitate. Aşa ne-am trezit enclavizând prostia la nivel naţional cu pretenţie la erudiţie prin ipocrizia păstrării aparenţelor.

Am împins în braţele unora la ceilalţi, pe administratori la ziarişti şi pe mogulii de presă în libidoul strâmb dar pertinent al politicienilor, ai celor pe care i-am ales din cea mai josnică şi neruşinată prostie!
Am cuplat dragostea pentru copii la Celula prostituţiei supreme, iar blestemul, nu este decât al celor mulţi care amendează tăcerea de pluş a ignoranţilor familiilor şi colectivităţilor simple sau formate aiurea ad-hoc.

Un simplism care se confundă exasperant adesea cu naturaleţea, o dimensiune GĂUNOASĂ şi care crează ozon în haznaua cu căcat de zi cu zi a noastră, a tuturor.

Scoatem la iveală depunând efort susţinut excepţiile(ex. grobianismul lui Becali)pentru a acoperi caracterul nou asumat al poporului ne-ruşinat şi ruşinos totodată. În buna lui creştere(de meditat) învăţat să îngurgiteze creştineşte şi deci suav, sintagme precum "orice drum spre rai este pavat cu intenţii bune". Românii au ajuns  precum căprioara legată la ochi voit-strategic: într-o cuşcă lărgită cu hiene corecte, dar BOLNAVE. Tarate de trecut, de nenumărate confuzii, de sexualitate, de respect, de a înţelege ce dracu e cu fiinţa de lângă.

Confuzaţi de faptul că meseria îi duc către bani şi frustrări, iar profesia spre împlinire şi nerecunoaşterea celorlalţi, indivizii se boicotează cu o indiferenţa crasă a unui bun-simţ căcăcios şi previzibil în ochii Lor.

Colac peste pupăză am propulsat CURUL şi ŢÂŢELE pentru că ne iau prin suprindere,
şi că ele sunt câştigătoarele, asiguratoarele viitorului pe termen scurt, dar sigur!!!
Ele ne sunt râul şi ramul, pavăza şi oglinda. Copiii aici sunt doar scutul ipocriziei de necondamnat. 
Paradoxul este acceptat cu ochii închişi deoarece haosul este adjuvantul nonsensului proliferat la toate nivelele de trăire şi înţelegere colectivă:familială-instituţională.

Frica corespunde aici orgoliului noilor imbecili,  mai de catifea ca oricând. Asta se întâmplă pentru că ei conştientizează că ar putea rămâne mai singuri şi mai înstrăinaţi decât ar fi visat vreodată. 
Verdict? Neputincioşi-din apărare(de necondamnat), săraci nu cu duhul, ci cu prostia, unde inima au propulsat-o exclusivităţii & impunerilor. 
Nişte lepre ale individualismului sălbatic care joacă...mută...în timp ce, faptele nu au suport logic şi moral: în timp! Naţional este deja anacronic.

Ne apropiem Biserica şi de bună voie ne lăsăm fetele la produs, pentru ca munca să aibe supapa necesară, de a respira reformarea necesară.

Din ecuaţia asta căreia îi lipseşte sensul ucidem mielul, pentru ca "lupul" să aibe exemplu înaintea ochilor. Mai mult ca oricând lupul şi lupoaica nu pot ajunge decât nişte CURVE la îngrăşat pe care bunul simţ şi-l prevalează doar din neputinţa de a mai genera consolidarea celulei de umanitate , prietenie, coagulare minimă socială, respect samd

Datul din umeri,  stereotipurile,  răzbunarea,  clişeele,  obezitatea,  ignoranţa,  compromisul 
sunt doar o parte a vitaminelor produse de nesimţirea naţională 
şi care încearcă totodată salvarea şi îndreptarea caracterelor, a personalităţilor formate
... şi în formare. 
Ne-am fi dorit mulţi ca alergarea democratică după bani să fie una pertinentă şi firească!
 Numai că ea a creat deja monştri, anticorpi şi anticoarpe, proaste... nesubstanţiale, cu efect de bumerang. 
Respect excepţiile însă, numai acelea care au probat credinţa, nu şi frica, nu şi orgoliul, nu prostia dreptăţii şi corectitudinii rigide din propria lor educaţie. Uitaţi-vă la elite ca să găsiţi răspunsul. Doar cu ochii minţii...