Unii dintre noi cred că un pertinent criteriu de departajare al dreptăţii ori veridicităţii sau chiar al valorificării, reale, este acela de a lătra cu câinii pe verandă sau la padoc, şi cu totul altceva e să cotcodăceşti cu găinile...
Eroare.
Câinii au ajuns doar să mârâie eficient ba chiar să smulgă bucăţi de carne-vieţuitoare.
Cu toate astea devine imperios necesar sau privit atent, că nici găinile nu mai sunt ce erau odată: ouăle sunt mult mai preţioase, iar cotcodăcitul lor este tratat cu solemnitate. Au devenit imnuri, hituri, laitmotive, preludii ba chiar scenarii de urmat!!!
Asta nu înseamnă că tot ce zboară eficient se consumă sau are credibilitate în faţa cocoşilor.
Cu toate astea Oscarul nu poate să ocolească(firar el al diavolului) politicul-războinic-corect. Semn că până la urmă pragmatismul îşi bagă coada vârtos în dormitorul domnitorului, a celui care huzureşte peste victimele visătoare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu