Nu mi-e teamă să lupt ca să fiu văzut.
Masca nu-i pentru tine, ci pentru a-i proteja pe cei apropiați ție. (Christian Bale)

23.09.2011

Roboţii prejudecăţilor versus Frica de iubire





Preferăm să etichetăm bucuroşi-frustraţi în sec.21 ca: "prostii" sau "li se scoală".... manifestările Iubirii, decât să înţelegem în al 12-lea ceas că educaţia puiului de om nu se face "după ureche" sau după poveţele lu' ţaţa Leana care, acum, poate să fie chiar şi judecător
În primă şi în ultimă instanţă, viaţa ia naştere precum raza de soare: într-o nanosecundă, atunci când încerci să controlezi bătăile aripilor unui fluture sau te întrebi de ce câinii dau din coadă cu putere şi te privesc admirativ? Este acelaşi lucru cu torsul pisicii: toarce, pentru că şi ea simte CHEMAREA. Atunci... viaţa îşi dă tributul, însufleţind ca într-un Cor Universal întregul mecanism viu.

Aşa se face că omul după două mii de ani "nu ştie"ce este viaţa: el o substituie (încă)involuntar unor înşiruiri de automatisme cărora li se închină Sfântului...invizibilului instinct de supravieţuire. Mai repede "este pregătit" şi se "antrenează" pentru ea.

Omul nostru, a învăţat de la predecesori capcanele, avantajele, slăbiciunile şi diferite tertipuri(cu inteligenţă!)pentru a obţine cele necesare şi de trebuinţă doar propriului corp sau propriei familii, ABERÂND ştiinţifico-dramatic în dreptul CELUILALT. Nevoia de se îmbuiba, de a fenta moartea, de a nu se îndepărta de cele lumeşti şi din "rândul lumii" fac în continuare destule victime în rândul abonaţilor trişti ai cimitirelor, precum şi în dreptul celor care vor să meargă mai senini cu metroul.

Individul nostru nu învaţă pornind de la el. Este încă Marele Perdant în faţa obiectului său de care, este indispensabil legat, precum victima de călăul atotputernic. Chiar şi în dreptul iubirii: obiectul ei-Femeia, consideră a fi venit timpul răzbunării pe....METODELE arhaice ale PROSTULUI crescut de Mamă-Biserică-Stat!!!

....
A
titudini formate-la întâmplare mai repede decat dumnezeiesti, precum tandreţea, mângâierea şi chiar pipăirea sau atingerea "iubirii", (a evenimentului-suprinzător numit-Iubire) par să se desfiinţeze într-un cadru organizat, reglementat şi dirijat! De cine?
De acelaşi "mental colectiv" bolnav, de a afla răspunsul în faţa celuilat.
A
sta ne arată fără echivoc cum că oamenii în contiunare se fut la întâmplare, iar căldură simpla a apropierii nu se poate traduce decât.... în termenii paraşutaţi şi paraştiuţi ai "capacanei milenare" cunoscuta si sub numele de <şiretlicul speciei>
Iar MAJORITATEA/TURMA chiar intelectuală??...Ce face? Îşi perfecţionează discursul! .....
Nevoia instinctual-tradiţională a făcutului de copii este net superioară iubirii, a respectului(?) şi a înţelegerii lucrurilor cele mai sensibile şi cele mai dureroase.

Frumuseţea, Naturaleţea manifestării bărbatului in societate sau a femeii au ajuns la cota maximă a absurdului, la un soi de cataclism otrăvitor mondial, în mare parte pentru că se ascund şi se feresc, deoarece se doresc orbeşte!!!

Nu există pur şi simplu:"a învăţa" sau "a respecta"... DE CE? Pentru că trebuie să rămâi robotul bisericii şi să asculţi placa cu iubitul aproapelui, întocmai ca să rămâi un PROST-SADEA dar cu foarte multe cunoştinţe!!?? Ori cumperi, ori minţi "ce trebuie"! Iată de ce nu prea avem oameni pe lângă noi. Avem doar 1 şi 2(femeia). Dorim diversitate, mister, diferenţe, dar unde să-i găseşti, să...le găseşti? Peste tot e un "el" şi o "ea", şi încercăm să tragem de chiloţi, pardon de elastic poate nu se rupe.
I
nterzicerea, ipocrizia, limitarea cu bună ştiinţă sau omisiunea capacităţilor de DESCHIDERE, atrag de la sine în acest secol: frustrare, răutate gratuită şi senină, muultă prostie, şi de asemenea un voluntariat fericit al depresivilor inocenţi nevoie mare. Eu unul, m-am săturat de mediul rural, urban, real şi virtual. Câteodată ne-adaptarea la imbecilitatea regulilor citadine îţi dau un mare damf de fericire, important rămâne să ţi-o re-Creezi.
Pentru Gavroche şi Cosette.

20 de comentarii:

  1. Ai sintetizat cât se poate de exact. Şi cântecul e explicit.
    Cam asta-i povestea: iubeşti, crezi, vii deschis şi plin de bune intenţii şi poc! celălalt te loveşte. Iar şi iar.
    De ce? Cui foloseşte?
    Nici nu pleacă, nici nu rămâne, doar amăgeşte şi loveşte fără rost.
    Şi analizezi, studiezi, îţi faci procese de conştiinţă, îl ierţi şi te ierţi, apoi iei măsuri să îndrepţi ceea ce crezi tu sau ceea ce crede celălalt că ai greşit. Dar...totul e inutil. El loveşte în continuare în pofida a orice.
    În final rămâi privind în gol şi te întrebi ce e asta? Ce nume poartă şi ce rost are?
    O întreagă cultură universală îţi stă neputincioasă la picioare. Nimeni şi nimic n-are răspuns la această întrebare. Şi nici soluţii nu-s, fiindcă ai încercat deja orice era omeneşte posibil.
    Ce rămâne?
    Acceptarea neputinţei de a rezolva, resemnarea în faţa aberaţiei.
    And that's all, falks!

    RăspundețiȘtergere
  2. Tind să-ţi dau deptate entuziasmantă.
    :)
    Mă rog, Blue, până la urmă important, esenţial zic...este să-ţi croieşti DRUM nou pe lângă drumurile paralele ale celorlalţi, doar trăim în regina-ţară-anomică-a-lumii. Ţara în care, totul e posibil pentru că răul/prostul/hidosul dă tonul
    ...

    RăspundețiȘtergere
  3. Da, mergem mai departe.
    Oricum, tre'i să trăim coşmarul până la capăt, nu prea avem de ales.
    Totuşi n-ar fi stricat să pricepem de ce?
    Sau ce naiba e asta?
    Şi niciuna din teoriile, din explicaţiile psihologice, religioase, spiritualiste, istorice, antropologice, biologice şi de care mai vrei tu, niciuna nu reuşeşte să exprime mecanismul.
    Parcă ar fi teoria ghimpelui!
    :))
    Pe jumătate înfipt, nici nu iese, nici nu intră... doar chinuie.

    RăspundețiȘtergere
  4. Crestinismul nu indeamna la incultura.Ba din contra.Caci n-ai cum sa vezi cand esti in bezna.Prostu' intelege ce vrea el.Pentru asta s-a inventat interpretarea si in politica,nu doar in poezie.Interesatul 'iubeste' dupa interes.Eu te intreb insa pe tine: fost-am noi creati sa fim nefericiti..sau creat-am noi,fericitii, nefericirea? El.Z

    RăspundețiȘtergere
  5. "Nu îndeamnă"??
    Nu!Oferă cadrul perfect RELATIVIZĂRII lăsând totul la îndemâna legii, cultivând TOTUL prin sistemul"omisiunii".Rămâne doar parada şi: descurcăreţii
    A te folosi de orice, şi de grandioasul "scopul scuză mijloacele", nu conţine niciun CREŞTINISM.
    A te viola şi a te fura...prin părţile tale moi
    şi să-mi ofer ocazia să merg să mă spovedesc nu e dovadă că a existat sau că există "credinţă"
    sau "creştinism".
    Este exact ca legea:cum dracu s-o respect când nu pot câştiga nimic!Şi atunci intervine esenţa:
    -să ocoleşti cu tact şi talent pt a obţine....
    -să te faci/să joci/să minţi atât de bine astfel încât să poţi induce în eroare CÂT TREBUIE.

    Uite vezi unde te strici tu!:)
    "Interesatul 'iubeste' dupa interes"
    Nu există un "interesat": EXISTĂ DECÂT UN CADRU PERFECT DE MANIFESTARE ŞI UNII CARE ÎL IAU DREPT EXEMPLU, DREPT MODEL DE REUŞITĂ PUNCT
    ...
    Eu cred că în viaţă "bâjbâind" pe nimeritelea poţi să dai de FERICIRE, însă dacă nu EŞTI "Tu"
    proliferezi involuntar şi prosteşte un model pe care forţa te îndrituieşte şi aventajează să-l proliferezi.
    Iată Blestemul, iată Frâna, iată Entropia.
    Oamenii nu mai au încredere, ei vor să prindă măcar clipa şi să facă ce vrea muşchii lor:)
    De unde şi isteria:îngrijirii, cultivării ORGANELOR.
    A venit vremea când nu mai ţine "subiectivitatea pertinentă" a unora.

    Singurul merit autentic al Bisericii este că reuşeşte să ţină f.bine Frica în sân. :)El.Z

    RăspundețiȘtergere
  6. Biserica e una, dogma cu totul alta. Am ajuns vremurile in care treci mari si tari ca sa gasesti un duhovnic autentic, daca e pana acolo. In rest, biserica este o simpla institutie si o politica goala. Plina de interese. Insa a crede fara a cerceta nu este un indemn. Cel mult, este o pilda. Cine cauta, are nevoie sa caute. Pur si simplu. Si este chiar autentic prin necredinta lui. Faptul ca cel care crede fara a cerceta este fericit, e un fapt care nu anuleaza deloc existenta si autenticitatea celor care nu cred sau cred indoielnic.

    Nu exista un interasat? Mon cher, atunci de ce exista prejudecati si de ce avem in sange instinctul de supravietuire? (De ce ne vine sa ne urcam pe pereti daca nu mancam cateva zile? .. de blonda de la TV sau de popa care fumeaza?) Ca sa il combatem ca pe un alt Eu sau ca sa invatam sa-l subjugam si sa-l imblanzim? Nu poti sa iti tai radacinile si sa ai seva totodata pentru urmatorul nivel. Nici macar nu este vorba de compromis, ci de adaptare. Vechiul Testament s-a adaptat timpurilor si evolutiei Universului, devenind Noul Testament. Abordand altfel problema, fara a se falsifica. Mai bland si absolut carnal. Indepartandu-se incet, dar sigur de consecintele instinctului de supravietuire. Treptat, nu brusc. Caci daca vrei sa postesti cu adevarat in unele aspecte ale Eu-lui tau complex, se cere RABDARE si CREDINTA. E legea Universului si se vede la tot pasul. Din creier pana'n os. Asa devine parte din tine, si nu doar 'moft' si 'ordin' si 'lege'. Doar asa te schimbi, fara a te falsifica.

    Da. Relativizare. Einstein se saluta cu Dzeu, dar nu vorbeau. Remember? Nimic nu dispare, totul se transforma. Dar printr-un proces..fizic, energetic. Material. Sau, SI material. Un proces de o anumita DURATA.

    Cand insa iti vorbeste un strain pe alta limba, nu te afecteaza cu nimic. Nu pricepi nimic, nu esti compatibil cu nimic. Relativitate nu in esenta, ci in comunicare, abordare, TIMP.

    Si tot nu mi-ai raspuns la intrebare. O omiti, sa inteleg? (Caci raspunsul poate l-ai 'trantit', dar din pacate nu a ajuns la mine..poate sunt doi pasi inapoi, sau doi inainte. Gravitatia si-a spus cuvantul). Si atunci, la ce rost?

    El.Z

    RăspundețiȘtergere
  7. Aţi dat-o pe d-astea "grele" din câte observ.
    :))
    Părerea mea e că adevăratul Creştinism este realmente în folosul oamenilor şi urmăreşte bunăstarea şi fericirea noastră.
    Toate principiile lui sunt utile şi vizează beneficiul tuturor.
    Dar, câţi dintre noi suntem creştini adevăraţi şi câţi mai ştim ce înseamnă asta?
    Îl confundăm pe Dumnezeu cu instituţia religioasă, sau înlocuim Legea cu ceea ce fac sau spun preoţii - care, de fapt sunt şi ei, tot oameni, după care căutăm vinovaţi pentru tot ce ni se întâmplă.

    RăspundețiȘtergere
  8. @Anonim,
    E adevărat, principiile Creştinismului veritabil s-au pierdut din pricina interpretărilor.
    Totuşi, a devenit utopic să crezi că poţi să fii fericit într-o lume de orbi şi nefericiţi.
    Şi, fie vorba între noi, toţi suntem proşti câteodată. M-aş mira ca vreunul să aibă impertinenţa de a afirma că le ştie pe toate. În realitate, ne descurcăm fiecare după posibilităţi.
    :)

    RăspundețiȘtergere
  9. Ei..:)
    Există un "interesat"dar şcoala lui e mult mai lăuntrică decât pare să se vadă şi să conştientizeze el. Adică este de acceptat până în puctul când ştie ce face: adică se verifică şi se recunoaşte "El" în ceea ce vrea să fie.
    Corul inconştienţilor interesaţi(luaţi după alţii/mimii) ajung să facă rău altora sau chiar lor înşilor perpetuând automatisme sau sisteme de comportament sau gândire chiar admiţând că sunt PROASTE/RELE, dar, făcute, concepute de ei:după modelele furate,"găsite"!
    Aici băteam eu:din lipsa de originalitate(naturaleţe)iese o grămadă de căcat de multe ori rezumat la"pachete de muşchi"
    sau păpuşi de carne.

    -Noi?:)
    Am fost creaţi!(făcuţi-din??)
    Aşadar, dacă nu ştim prea bine de UNDE AM VENIT, neavând timp de a căuta răspunsuri am ales din viteză cuvinte care să ne atragă stări"Fericire" de pildă:)
    Dar, ne-a mâncat prea repede opusul ei(atracţia ei), de ce?
    Pentru că, nu ştim pe pământul ăsta: Ce este cu răul sau binele, şi nu din cauza instinctului de supravieţuire ci din cauza grabei a prostiei şi atracţiei luatului pe de-a moaca.
    Să simţi şi să vorbeşti altuia devine ASTFEL imposibil de la o zi la alta. Iacătă ţi am răspuns.83%:)

    RăspundețiȘtergere
  10. Blu, "adevăratul Creştinism" poate exista sau apare cu oameni în timp real:)
    Deci înainte de bunăstarea"noastră" există bunăstarea "mea"aşadar care numai ajunge la tine/mine. E atât de simpluu!:)
    Se diluează pe parcurs, ca iubirea! Te-aş iubiii vreo 5 ani! Dar parcă e mai lejer 2 luni.:))
    Daar, parcă e şi mai mişto 3 minute.
    :)))))
    Şi? Lumea?
    -Ce facee?
    Se iau după ei...
    :))))
    Poţi să te opui valului? Nu.

    Blue Freedom(poţi?:))
    "vizează beneficiul tuturor"?

    Zici că "după posibilităţi"?
    Păi mi se pare firesc ca eu să ţi le minimizez pe ale tale ca să nu tragi din ale mele.
    :))
    E, vezi? ce previziune şi explicaţie macro u am?
    Ce-mi dai?
    :))

    RăspundețiȘtergere
  11. Iisus spunea : Lasati copiii sa vina la mine. Copiii nu inteleg, doar simt. Adica, nu ca simt ca prostii. Simt diferenta, fara sa aiba nevoie a o intelege. Spune Iisus al crestinilor : 'Manati copiii sa vina la mine?'

    Tu condamni Biserica si preotul gregar? Dar tu ce esti cand consideri ca omului trebuie sa i se deschida mintea? Poti miza tu pe 'interesul' tau, fie el si in slujba iubirii, pentru toate sufletele de pe acest pamant?

    Nu, nu e vorba de lasitate. E vorba, posibil..de smerenie. Smerenia ta, mon cher, cat la suta iubire e (sau nu e)?

    El.Z

    RăspundețiȘtergere
  12. :)
    Îţi dau o îmbrăţişare!
    :))
    Ceea ce ai spus corespunde unei stări de fapt şi deşi principiile enunţate par comode, ele sunt superficiale. Din păcate, sunt cel mai des înâlnite. Mă refer la "iubirea" de 3 minute şi la "fericirea mea" care este considerată mai importantă decât fericirea celorlalţi. D-aia spuneam şi eu că într-o lume de nefericiţi e foarte dificil să fii tu însuţi fericit. Ceea ce se obţine e doar o satisfacţie de moment, doar o iluzie a fericirii.
    De ce spun asta?
    Pentru că, oricât de bine mi-ar fi "mie", dacă lumea în ansamblul ei e o lume bolnavă, atunci acest aspect mă afectează şi pe mine. Contează prea puţin dacă "eu" am capacitatea de a conştientiza acest fapt. Fie că-mi dau seama, fie că nu, realitatea e că "sunt" influenţată fizic, mental, spiritual etc. de disfuncţionalităţile lumii în care trăiesc.
    Şi tot de aceea promovam eu ideea de iubire de sine prin celălalt.

    RăspundețiȘtergere
  13. El_Zorab>: eu nu am contestat acest principiu al "inocentei"cu ce simt copii, eu iti spuneam de retorica intrebare: Cum facem sa iesim de sub tutela bisericii!? Pentru ca ea este in toate si ea formeaza:conduita si personalitatea individului care se pregateste "sa creada". Asadar revenim iarasi la slabiciuni si influente puternice.

    Dincolo de momentul deschiderii mintii pe care care l-am trecut, si nu mi-am infundat-o:)
    zic,raman cel putin in "apropiere", iar "interesul" oricare ar fi el, nu incerc a mi-l
    indeparta de o anume stare naturala a lucrurilor(proprii). Sau aliena.... ca posibilitate de intelegere sau empatie daca vrei. In concluzie sunt de acord cu sistemul enuntat de tine, asadar fara a-l boicota.
    Nu sunt de acord insa cum in numele iubirii adica respectului,pervertirea si ulterior prostia iau statut de norma.

    Smerenia mea este undeva la 66%:))
    Am vorbit serios.
    Pentru restul nu ma bag, as vrea totusi sa ies viu.:)

    RăspundețiȘtergere
  14. Blue!
    Te-ai intrecut pe tine:)
    E foarte limpede ca cerul fara nori cum ca fericirea noastra nu poate rezista in fata majoritati, dar eu pentru asta lupt.
    Pot sa te imbratisez?
    :)
    De asta mi-e sila in lumea noastra: de aceste influente covarsitoare!
    Vivat inocenta si curvele(de ambele sexe)...
    dar, sa le mai puna totusi cineva si la munca.
    :)))
    Si, sa nu lase toata treaba pe umerii lui Dumnezeu, are astfel tataie foarte mult de treaba.
    :))))

    RăspundețiȘtergere
  15. "Vivat inocenţa şi curvele"... ??!!
    Asta e antologabilă!
    :))
    Stăteam să mă gândesc dacă mi se aplică şi mie "vivat-ul" ăsta? Probabil că nu, fiindcă nu-s cu totul inocentă. Nici cu totul curvă.
    :))
    Bre, după ce am tras la "galere" mai mult de 20 ani, cre'că merit să fiu "pensionată".
    Da' şi dacă nu merit, tot nu se mai poate face nimic, fiincă io atât am putut duce ura şi duşmănia celui pe care l-am iubit. D-aci mai departe, duc-o cine vrea. Mie atât mi-a stat în putere.
    Şi lasă să mai lucre şi "asistenţa", că prea au şezut ca spectatorii şi au spart seminţe când alţii dădeau la vâsle pentru binele comun.
    :))

    RăspundețiȘtergere
  16. Oricine ai fi tu cel care mă ţii acum în mână,

    E ceva fără de care totul va fi inutil,

    Un avertisment cinstit

    înainte de a continua să mă ispiteşti:

    Nu sunt ce credeai tu,
    ci sunt cu totul şi cu totul diferit.



    Cui i-ar plăcea să devină un adept al meu?
    Cui i-ar plăcea să-şi anunţe candidatura la afecţiunea mea?



    Calea e nesigură, rezultatul e incert, distructiv poate.

    Va trebui să renunţi la tot, eu îţi cer să mă ai

    drept standard unic şi exclusiv,

    Chiar şi aşa iniţierea ta va fi şi ea lungă şi obositoare,

    Orice teorie din viaţa ta trecută şi orice conformare

    la vieţile din jur vor trebui abandonate,

    Lasă-mă aşadar acum

    înainte de a te tulbura mai mult,

    ia-ţi mâna de pe umărul meu,

    Lasă-mă deoparte şi urmează-ţi drumul.

    (Walt Whitman: Leaves of grass)

    ... iti multumesc!

    RăspundețiȘtergere
  17. Am voie sa injur vehement robotii?? Ca iar apar in postare la tine pe blog in paralele acida cu iubirea ...mama lor de roboti !!! :)
    Am zis-o .
    Oameni or mai mai Jokerino, ia zi tu...or mai fi, din aia de mananca pita cu ceapa, de dau cu pumnu' in masa sa auda toata suflarea cum isi iubesc ei nevestica, ori mandra lor faina...de sa se auda pana la sfarsitul zilelor lor ??!!

    Daaa..ne-au invadat robotii! Sunt in noi :(
    Oare aia ce mananca de nu mai vor hrana cu iubire ?! :))

    RăspundețiȘtergere
  18. Cât de departe eşti Andrada!
    Eşti atât de aproape încât nimănui nu-i vine a CREDE.
    De ce?
    Nu au acel vino-ncoa', de fapt el nu există.
    Eu mi-am imaginat.
    De fapt nu eu, nu ştiu cine.
    Îl caut pe acel iscoditor etern.
    Mi-apare din când în când.
    E un intrus.
    Ştiu, că mormăie ceva...vibrând nedesluşit
    ...tu l-ai depistat
    Îl înalţi, înseninezi...îndudrerând.
    Uneori e o competiţie(culmea!)
    E acea întrecere cu multe abandonuri.
    Pe margine stă ispititoare iluzia. dezbrăcată.
    Şi ţipă, şi se zvârcoleşte
    ...

    Eşti în inima mea, şi acolo vei rămâne
    Cosette e lângă, poate să probeze, cred, acum! ...şi cred că m-a auzit, din taste

    RăspundețiȘtergere
  19. Brânduşa.:)
    Nu cred că e cazul.:)
    De unde atâta simplitate. De unde atâta certitudine a "prea-frumosului" ce rezidă în ea SIMPLITATEA:cu care repiri, trăieşti, munceşti(?),
    gândeşti(?)şi iubeşti...mângâi sau zâmbeşti...
    dincolo de orice cepi.:)

    Ce mănâncă?
    Ce li se dă sau ce văd. Simplu.
    Dar una e ce vezi şi alta e "ce este"
    Un fel de Shakspeare neo-modern sau Caragiale
    redivivus, dar pe dos...în toată direcţia lor,
    dreaptă sau mai bine zis "prea dreaptă":(
    :)

    RăspundețiȘtergere

Căutati pe acest blog