Condiţionările sunt cauza suferinţei noastre, ca şi cauza falsificării iubirii
„Când am devenit indiferentă a venit la mine şi mi-a spus că nu mai poate trăi fără mine”
Celălalt- este atras de faptul că noi nu mai condiţionăm iubirea.
Necerând nimic-noi iubim.
Când Celălalt vrem să fie după cum vrem noi, noi îi cerem să...
Când un bărbat respinge o femeie sau invers, nu este nici sfârşitul lumii şi nici o acţiune conştientă a celui care respinge.
Condiţionările născute în mintea celuilalt, adică exact acele condiţionări pe care le conţine şi mintea celui ce respinge.
Dincolo de concentraţia oricărui purtător de raţiune(pragmatism) sau simţire, la întrebarea:Cum ne prezentăm în faţa condiţionărilor şi cât la sută din planificarea lor ne este cu adevărat utilă...pentru liniştea noastră, rămânem în continuare surprinşi sau miraţi.Însă pe dos.
De ce?
Încă nu ştim ce înseamnă Celălalt, părinţii sau statul sunt ocupaţi cu alte treburi îndeobşte pentru asigurarea burţilor şi a condiţionărilor, nu cumva... să scape de sub mână pojghiţa tot mai subţire a controlului oricărui lucru din preajmă, chiar şi propriul copil.
Nimeni nu ne forţeză să stăm "capră" în faţa consecinţelor/nevoilor.
Cel mai simplu şi la obiect rămâne"cumpăratul". Nici nu-ţi dă bătăi de cap, nici mintea nu poate avea pretenţia peste noapte eventual de a interpreta un rol de Oscar. Local.
Da, de acord.
RăspundețiȘtergereÎnsă e o distincţie între "a iubi" la modul generic şi a te afla într-o relaţie cu persoana iubită. Cred că uneori e mult mai uşor să iubeşti pe cineva de la distanţă.
Teoretic, iubirea armonizează, practic-condiţionările şi egoul pot distruge sentimentul.
În plus, depinde şi ce înseamnă "ce vrem noi"?!
Că există o distanţă apreciabilă între a pretinde un tratament special şi a aştepta să fii tratat decent (adică cu respect firesc, fără agresiuni inutile).
Da' ce ştiu eu?!
Ai atins punctele nevralgice..conditionari, control, asteptari.. Iubirea care da impresia unor asteptari prea mari..sperie de-a dreptul. Dar aici as adauga TEAMA, frica celuilalt de iubire..frica de responsabilitate, da a-si pierde libertatea. Adevarul ca de obicei e pe la mijloc..iar falsificatorii sunt pe de-o parte cei care cer, pretind si de cealalta parte cei care o iau la goana de teama.
RăspundețiȘtergereIubirea fara asteptari, fara cerinte..e intr-adevar adevarata iubire ce vine din preaplinul nostru..dar nu este decat o stare ..care trebuie intretinuta. Iar intr-o relatie de iubire nu au cum sa nu apara asteptari si conditionari..singura problema e ca ele sa fie fondate, sa cerem cui trebuie si doar ceea ce poate :)
Sarcina primordială Blu-ule este aceea de a nu lăsa să apară înstrăinarea. Dacă ea a apărut instalându-se înseamnă că alegerea făcută a fost una foarte-nesănătoasă!!!
RăspundețiȘtergereApariţia condiţionărilor este efectul a ceea ce eu spun:Iluzia de a iubi/de a fi fericit şi în armonie cu "el". Ce vizăm?
Co-municare/Tan-dreţe.
Dacă te uiţi chiorâş la astea AI SFECLIT-O. Partenerii deja dau bir cu fugiţii către,către
....... ACELEAŞI "ţări calde"
amant/e prostituate vecine sau cum s-or mai numi
...alea ce trebuiesc să fie amendate pe veci...şi tot scapă.
:)))
:(
Fly
RăspundețiȘtergereMinunată legătura între "frica de responsabilitate" si aceea de a "pierde libertatea".
La prima ajungi dacă-ţi proclami starea de iubire(cu tot cu fiţe)iar la a doua dacă cei doi î-şi permit "întreţinerea".
:))
Dar, de fel, te faci că nu poţi fi responsabil
tocmai pentru a nu-ţi pierde libertatea:))sau.. ţi-o iei în cap impunându-i celuialt subtil sau grobian diverse "responsabilităţi"...întocmai pentru a nu-l lăsa liber.Aşadar toate drumurile duc la FRICĂ ce are la bază ne-cunoştinţele.
ADEVĂRAT ai grăit/simţit..
Iubirea nu poate veni, consolida ori construi
...decât din "preaplinul nostru"!!
De acolo îţi permiţi şi sacrificiul şi ne-eşecul sau sănătatea!
Frumoasă fly...uite-te în jur, vezi tu...decizii/aprecieri..."sa fie fond-date" ??
:)
>:D<
Sunt însă un norocos, ceea ce îţi
Jokerino, toată vieţişoara mea am dat tandreţe, am arătat duioşie şi am căutat să comunic. Aşa m-a făcut Dumnezeu, deci ele au venit din fiinţa mea, fără vreun efort.
RăspundețiȘtergereApoi, ceva a distrus mecanismul şi acum sunt incapabilă să mai ofer ceva. Din partea mea, mnealui le poate lua la înşirat pe toate (amante, vecine, cumetre etc.), că e lipsit de importanţă pentru mine. Oricum, sunt o femeie prea rar şi prea puţin geloasă.
Am spus şi repet, am depăşit stadiul "schimburilor" de pe acest palier. Sunt fără aşteptări şi fără oferte, deşi, admit că uneori îmi mai zburdă hormonii, fără - însă - să înregistrez asta asociat cu dorinţa, ci doar ca pe o reacţie biologică. Şi se rezolvă prin o sesiune de fitness.
:)
În rest, am trăiri vagi şi general umane: mici afinităţi şi simpatii, un fel de drag de lume (de specia umană), rareori puţină furie sau "sâcâială" legată de vreun incident şi poate, ceva tristeţe atunci când observ o persoană care refuză să priceapă anumite lucruri. Cam atât.
bunica imi zicea ca aceste conditionari vin din perceptia omului asupra libertatii care o are.
RăspundețiȘtergerenormal... conditionarile ne-ar fi utile doar daca ne dorim o incetinire in desfasurarea lucrurilor...pt simplul fapt de a ne mai gandi un pic,si eventual sa ne inlaturam ramasitele de neancredere ramase din anterioarele relatii.ezitarea e prietena conditionarilor...de aceea, mult dorita naturalete ramane ca ultim pas... naturaletea in sine ar fi putut fi un start(nu un final) favorabil consecintelor de rumegat.
Blue Freedom-e superb ce vad in acest ultim mesaj al tau,banuiesc ca iti dai seama uneori de tine...de ceea ce ai devenit.daca ai sti ca ai o multime de lucruri de care sa te bucuri,ce ai face?niste lucruri care nu se termina niciodata...si ai libertatea sa te bucuri,pt ca sti...
RăspundețiȘtergereJoker-instrainarea nu exista...ci doar Incredibilele noastre capacitati.
si...te rog, arata-mi si mie pe cineva care a reusit sa falsifice iubirea,caci poate asa vom sti ca putem ajunge si la adevarata iubire.
fly2sky-iubirea nu e o stare care trebuie intretinuta...tu esti o stare?crezi ca solutia nefericirii e intretinerea fericirii...credeti ca solutia neiubirii e intretinerea iubirii ajunsa in stadiul unei stari.
RăspundețiȘtergeresti cum mi-am observat eu starile in viata mea?ele erau ca suflarile unui curent de aer...eu fiind naiul.in cazul acesta, iubirea ce este?golurile naiului,poleiala de pe el sau ingredientele cu care el a fost construit pana la intitularea lui cu numele de nai...sau orice.
@Toteu,
RăspundețiȘtergeree adevărat, am sentimentul unei libertăţi care iese din limitele clasice ale conceptului.
E libertatea eternităţii, e ceva ce transcede timpul şi materialitatea. Dacă vrei, e conştiinţa faptului că esenţa a ceea ce sunt acum aparţine unui alt palier de fiinţare.
Ştiu că pot fi orice, pot face orice, dar am primit capacitatea de trăi după nişte legi pe care le am în mine, firesc şi natural. Le respect pentru că le înţeleg funcţionarea. De aceea, deşi natura mea umană mai are anumite impulsuri, le pot depăşi fără frustrare sau zbucium.
Frumos şi adevărat modul tău metaforic de a te descrie. Da, unii oameni sunt ca un nai prin care trec energiile universale.
Şi sunt de acord cu faptul că "a întreţine" ceva reprezintă un efort inutil. E mai aproape de natural acceptarea cu seninătate a evenimentelor şi stărilor, decât lupta de a ţine, de a păstra ceva, orice.