Nu mi-e teamă să lupt ca să fiu văzut.
Masca nu-i pentru tine, ci pentru a-i proteja pe cei apropiați ție. (Christian Bale)

13.11.2010

Cum filmele americane de dragoste ne iau la misto...dragostea


Nu stiu cum or fi unii dragilor, dar eu unul cand ma trezesc in mijlocul unor personaje din filme mi se pare de-a dreptul fascinant. Lumea actorilor trebuie sa fie una fabuloasa. Sa joci ceea ce in viata de zi cu zi... sa-ti para un adevarat calvar si de multe ori departe de infaptuire este strasnic . Ca in afara a 4, 5 oameni apropiati tie sau ma rog, 12, 14... jocul, dialogul, misterul, pozitivul... si poate chiar intrebarea, sa constati ca nu pot aparea sau nu se poate infiripa...un construct firav acolo, pare alienant pentru o societate democratica, cu multiple posibilitati de comunicare, intelegere sau educatie. Cat despre o idila ce sa mai. Eu stiu ca sunt urat, dar macar la altii sa vad asta. Canci.
Sa revin, ce este subiect ales de regizor... este extraordinar cum creste, cum se continua, cum se infiripa, cum se rastoarna! Cum creatia se infrateste... sau daca vreti...cum se iubeste cu credinta, sau de ce nu, cu bunul simt. In viata cotidiana n-ai sa vezi asa ceva. Aici trebuie sa te gandesti la soarta, la destin sau mai stiu eu... ce vrajitoare sa-ti ghiceasca.(Mizerabil/Umilitor)
In realitate, in alta ordine de idei colcaie prejudecata, prezumtia de (ne)vinovatie, premeditarea si Maria sa previzibilul. Pare-se ca cineva, foarte probabil in educatie, a tinut sa inoculeze si sa infuzeze asta...cu brio. Stau si ma intreb: de ce!? Cat involuntariat! De fapt ce volum...asa pretentii.
Cate certitudini ...atatea de deziluzii!
In sfarsit, nu vreau sa inventez roata sau apa fierbinte pentru spalat pielea sau gandurile de impuritatile de peste zi, dar tot mi se pare ciudat cum in filme realitatile isi dau mana cu realizarile, iar relatiile cu satisfactiile. Fara a visa cai verzi(ca nu cazul)este frustrant sa vezi cum firescul si intrebarile isi gasesc „calea”, iar in viata de zi cu zi, prostii, nulitatile si fintele placerii inca nesiliconate merg, gandesc si iubesc in GOL. De limbaj ce sa mai vorbim..e sarac, cu duhul. 
Oamenii bine ca-si reinventeza(pacalesc)sexul si astfel pun si ei acolo de-o mamaliga, de-un sprit, de un gratar, de un orgasm tras de par...cum o fi acolo. Iarasi, bine ca se duc si la ser-viciu si isi mai clatesc gandurile de la televizor...ori de la mami sau tati. E si asta ceva, decat deloc!! Sau mai discuta o lege, o frauda si o faradelege a politicienilor care ii(ne)conduc.
Altfel spus pe mine filmele astea americane, cele cu mesaj ma refer, ma 'nerveaza ce pot scoate la iveala! Ce pot pune pe tapet, si cu o acuratete pe care.. o invidiez puternic si asta ma refer in special in comparatie cu cineastii nostri , pe care nu-i banuiesc de neputinta ci de lipsa de interes social, familial, spiritual!! 
Am cativa prieteni care se aventureaza sa sustina ca „de vina” e cererea, ca si cum oferta ar fi pe toate drumurile si ar putea sari oricand la inima romansului inghesuita, de atatea imagini, intrigi si false impliniri! O fi de vina castigul rapid, sinonim de multe ori cu NEVOIA STRINGENTA, nu stiu.
Stiu insa, de fapt vad... ca in filmele cu grad sensibil marit de reusita... nu exista nervi, nu exista dreptate, orgolii sau prejudecati. Sa faca referire la „momentele unice”din viata noastra, a fiecaruia? Foarte posibil! O singura „hiba”as sesiza: imagine plina de sex appeal. In sfarsit, o gaura mica acolo nu se pune. In rest doar atuuri, gata de a cuceri publicul larg(prin imaginatie, nu prin exemplu oferit).
Altceva, la americanii astia forjati in Uzina de vise, nu se vad ”pietrele tari”, ci doar caractere bine formate, individualitati libere. Joaca viata, se joaca pe ei, liberi. 
La astia nu exista „facutul mistoului” , exista doar joc, intamplare, inocenta ne-violata, idei impletite sau incurcate. Ei nu se opresc, ei traiesc. Mult, putin...si inventeaza. 

Creatie si limbaj.Ce minunat. Ce hrana! Ce puritate. Ce festival sexual mutual si spiritual.Grandios! 
De'..! Asta cred ca ar rezida dintro educatie PERFECTA, inuman de perfecta poate. Si nu e "intreprindere de visare" pentru prosti/nepregatiti, este exemplu de creatie, de iubire, de Dumnezeu. Chiar asa!  Astia nu se supara! (...)
Au in ei un soi de contra-imbufnare, un fel de automultumire, parca si-ar iubi respectul acordat siesi si celuilalt. Plus de asta par a nu se gandi deloc a-si folosi sexul ca arma de castigare in masa... sau de limitare, compensare ori... premiere a celuilalt.
Cineastii de la Hollyood fac misto nelimitat de americanii lor si de loc in ultimul rand... de romanii nostri de pretutindeni(sic), la greu. Si in orice caz, filmul face misto de viata, de festele pe care le joaca imaginile in capul si dorintele contemporanului nostru pierdut intre cap si inima. 
In acest caz My Fake Fiancé ...reuseste sa dea un imbold constincios, un exemplu elocvent cum poti afla sau sonda Dragostea. Fara sa ceri, fara sa astepti, fara sa impui. Acel balet al imposibilului.

Imaginea incaleca realitatea si o calareste inteligent, fiabil, silentios, artistic. 

  Nu poate sa lipseasca “one night-standismul”care vine pana la urma, sa batjocoreasca perceptia omului capos, modern. Facut, pe tehnici moderne. Si este autentic, entuziast de inocent!!! 
E acea igiena mentala ca un “pod prea indepartat”, e un bonus pentru autenticitate, e un premiu pentru libertate. E suprema libertate fata de tine insuti, conceptul..cautat. 
Te intreaba la un moment dat:-Unde e libertatea noastra? ...Dar o face pâş, pâş , sa nu deranjeze caracterele sicanate, stresate.
My Fake Fiancé” e un regal al suprizelor, la fel si “National Lampoons One Two Many”, unde exagerarea prinde viata, iar fantasma ce bantuie realitatea castiga teren ...si dintro constiinta imbacsita, reuseste sa faca...sa se iveasca o arta. Posibila.
Iluzia si imaginatia prind contur cu ajutorul unui scenariu bine facut si gandit impotriva prejudecatilor rigide. Finalul e previzibil si de bun simt. Rau famatul, porcul de/din barbat este trezit la civilizatie, la duritatea egaliatii, de sanse, de placeri. Iubirea castiga, insa doar pe micile sau marile ecrane. Sunt filme dragilor, care nu merita pierdute. Frivolitatea, ne-seriozitatea...se transforma in opera cinematografica. Ea, poate face, noi, Nu! Avem junghiuri, n-avem camere de filmat si in orice caz nu ne intereseaza lipsurile sufletesti, spirituale. Clipa, placerea la noi, este bruta, incercam s-o mangaiem noi... dupa propriile invataminte. 
Care sunt...care miros a ... miros a.... 
 Vizionare placuta.

Ce e american merita. Iluzia lor e buna, visul lor e valabil, e constructiv. Noi insa ne visam pe noi: Cum ar fi...daca ar fi...? Actiunea e manjita, ingredientele ei au saracit. Formei, dimensiunii ii dispare consistenta, inlocuitorii nu au prins coaja credibilitatii. Asteptam si noi pe plaiurile astea o Uzina de vise, nu de iluzii NECREDIBILE.


23 de comentarii:

  1. Stii ce idee mi-a venit azi in minte?
    Ca in film se gasesc toate impotentele noastre din viata reala. Sa ma desfasor, ca sa ma intelegi/inteleaga toti.
    Eu, de pe margine, ca imi place teribil de mult pe margine, ca martor ocular, ca fin observator, am observat destul de multe de-a lungul timpului. Ma rog, nu asta e relevant acum, ce am observat eu de-a lungul timpului, ca nici eu nu mai stiu ce tot invat.
    Ideea era ca noi suntem prinsi in nevoile noastre tampite. Poti tu sa te duci la o vecina si sa o intrebi daca vrea sa faca sex cu tine? De putut poti, dar te asigur ca n-o sa primesti ce vrei si inca o sa-ti primesti si o serie de invective si probabil niste tigai de teflon in cap. De ce nu o sa primesti ce vrei, desi tu vrei sa o penetrezi pe saraca vecina, desi tu stii ca tie iti place cum se misca si mai stiu eu ce ti-ar putea placea la vecina ta? Pentru ca e limitata. Pentru capsorul ei, asemenea propunere e imorala, nu e etica, e indecenta, pici drept alienat mintal. Iti spune "NU!" pentru ca asa a invatat ea de la ma-sa si de la cine o mai fi invatat. Ei trebuie sa-i duci mai intai flori, sa o hranesti cu bomboane de ciocolata, sa ii aduci sapmanie, sa o duci in Monaco, sa nu stiu ce si de-abia dupa-aia obtii si tu sexul, daca il obtii, vorba aia.
    Ei bine, filmele sunt tot ceea ce noi nu facem in realitatea prezenta, dar am vrea sa facem. E ca un fel de introspectie a celor mai ascunse dorinte ale noastre, dar pe care le inhibam pentru ca nu sunt morale, nu sunt in conformitate cu crezurile (inexistente as putea spune) societatii. Noi daca facem ceva ce in mod normal nu am face, o facem sedati, o facem inconstienti de noi ca sa pledam nebunia si sa scapam mai ieftin de gura lumii, care judeca mai rau ca mine si dupa principii tampite, spre deosebire de mine, care macar stiu ceva concret.
    Aici cu inconstienta, cu pledarea nebuniei exista produsele sintetizate si parasintetizate care ajuta, dar cel mai bun produs sintetic tot motivatia, crezul in ceea ce faci ramane de baza, parerea mea!
    Filmul e portavocea sufletului nostru, dorintelor noastre reprimate. Si nici nu ne recunoastem in fata ca radem de cum altii au avut curajul sa spuna ce noi vrem, dar nu indraznim sa cerem de gura lumii, ca doar simulacrele sunt mai importante decat esentele, sintezele. Noi doi suntem doar doi alienati si nimic mai mult punct!:))
    Am vazut in seara asta One, Two, Many si m-am prapadit de ras:)). Personal, mi-a placut cum la hotel n-a reusit cu ambele ca cerea prea multi bani oxigenata aia si cum si-a luat-o la sfarsit in freza. Deci i-au facut alea in SAC in ultimul hal:))! Si scena din final si mai in SAC face!
    Te pup de noapte buna, ca banuiesc ca mergi si tu la culcarica in curand:).

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu cred că, în principal, cu situațiile cotidiene ne luptăm; problema probității spirituale, să-i zic așa, apare atunci când cunoaștem persoana, ea ne cunoaște pe noi, dar iubirea... nu apare. Atunci apar întrebările. Cum, când, de ce, cu ce, pentru ce?
    Când apare unul singur din toți neatractivii, ce ne facem? Ne facem că nu observăm, ne facem că nu este chiar atât de atractiv, ne facem că nu știm despre ce este vorba? Inevitabil, vom ajunge să vorbim pe marginea subiectului cu coada între picioare, după ce acesta a trecut de mult din raza noastră de acțiune. Apoi ne uităm la filme... pentru adulți, cu adulți, și comparăm, diseminăm, când în tot timpul ăsta puteam trăi, putem iubi, puteam chiar muri sau reînvia...
    Ce simplu ar fi fost să trăim cu toții într-o țară și într-o cultură în care romanțul nu s-a pierdut..., într-o societate în care iubirea își face loc, cumva, printre șacalii și rechinii omologi unei societăți de consum corporatiste. Libertate, iubire, afecțiune, băgare în seamă, ce visuri... mărețe!?
    Hmm, poate trebuia să știm până acum că fabrici de vise halucinogene există peste tot, dar că de fapt nu de acestea avem nevoie. Poate trebuia să știm până acum că tot ce contează este aici și acum(în materie de iubire), că de fapt ceea ce avem nevoie întotdeauna este concretețea faptelor, nu întrebările speculative, ce din păcate nu pot da nicicând vreun răspuns satisfăcător.
    A fi sau a nu fi... asta-i întrebarea!

    RăspundețiȘtergere
  3. nu inteleg de ce scrii atata despre filmele americane... filmele astea sunt produse... produse bine vandute si nimic mai mult... nu vise, nu iluzii, nu nimic.... doar marketing si vanzare ...

    RăspundețiȘtergere
  4. Iunia
    "filmele sunt tot ceea ce noi nu facem in realitatea prezenta, dar am vrea sa facem"
    NU!
    Filmele...(cele de dragoste) prin actori si toti ceilalti, iti ofera prin jocul protagonistilor Principali(Da!)SUBIECTE SI CAZURI frecvent intalnite in sanul familiei si al societatii moderne..in care REZOLVARILE SI SOLUTIONARILE SUNT DOAR DE MOMENT.
    Regizorii stiu f.bine ca LUMEA nu este decat o adunatura..niste "comunitati" de oameni, care se iau unii dupa altii/se imping de la spate unii pe ceilalti/isi ofera unii altora modele si exemple dupa care...ASTFEL VOR CASTIGA
    "Ceva".
    Exemplele lor cineastice au DARUL de a strecura prin mintea oamenilor "culoare" ideale de comunicare, ipostaze de indulcire a "efortului de gandire", ceea ce in viata de zi cu zi nu prea exista. Aici exista doar limbaj de lemn si expresii ce conjuga "fapta","actiunea"de dragul infaptuirii, al vanitatii. Nu credinta...urmata de con-stinta si nici ce vrea sa spuna IDEA invatarii "din greseli" si in orice caz nu bunul simt...perpetuat, recreat. Plus de asta exista o dimensiune marita a neincrederii, o "umflare"a sexului pe care "traitorii" nu o pot percepe decat prin cresterea neincetata a ispitei.Iar aici exista un sex...care adulmeca mereu "sange":)
    La fel regizorii, realizatorii cine-mato-grafici STIU F.BINE asta, lucrand si scotand din sufletele "celor de acasa" orgoliul sau neincerderea. Asta se face atat prin reactii si decizii ne-definitive(asa cum o are prostimea), dar si printr-o GINGASIE APARTE.Ce lasa loc...tocmai CREDINTEI IN REALIZARE/IMPLINIRE.
    Happy-endul american-asta inseamna!!
    SA CREZI CA IN URMA SACRIFICIULUI...SI A ACTIUNILOR ASUPRA PARTENERULUI..SUNT EFECTIV INCARCATE DE DRAGOSTE. Lumea insa e pierduta intre "ACTIUNE"si "CUVANT",iar Hollywoodul, asta face calareste perfect doritorii fericirii. Si o reusesc din plin. Carpe diemul manelistic este prins precum o Ciuperca Otravitoare in mijlocul trupului democraticului zambitor, dar gol.
    Deci Iunia, filmele americane, nu sunt tot..cea ce nu facem noi in realitate...,
    Ele ofera prin imagine si cuvant "bine venite" sau "la tzanc"
    solutia si modelul aproape perfect de urmat...in cotidian. Tocmai pt.ca aici OAMENII SE LIMITEAZA SAU SE CONTREAZA RECIPROC si au nevoie de "reperul ideal", de solutia certitudinii...a multumirii fara de regret/remuscari/privirii inapoi cu manie.
    Si ofera pana la urma legatura perfecta Cuvant-Dragoste, ceea ce la un simplu individ/a si in cuplul de zi cu zi...e imposibil de existat..sau mai ales de mentinut.
    De aceea se dezvolta si pragmatismul/fututul!!!
    Filmele astea au rol de "bucurie" a visatorilor cretinoizi. Este un fel de "ras de complezenta" tampa. Distactia de moment a prostilor. Regizorii stiu si ei f. bine asta, si majoritarii lumii. Astfel filmele de acest gen au doua taisuri. Din pacate nu si din inavatat dein ele.

    RăspundețiȘtergere
  5. "Filmul e portavocea sufletului nostru"?
    NU.
    Pentru fiecare dintre noi un film spune...altceva.
    Sufletul de fel se hraneste prin celalalt, real.
    Acum, sa-l vezi pe celalalt din film, e ca si cum esti o gaspodina care traiesti prin procura.
    Filmul nu e "portavoce"...este un Harap/Ileana
    o umplere a unui gol creat, in fiinta noastra complexa. Minunea aparuta, acolo unde realitatea iti propune vertijul,actiunea la intamplare si nu "din intamplare". Acolo unde nevoia si privirea sunt insidioase de multe ori, acolo unde solutia iti vine la brat cu compromisul nu cu inocnta...sau perseverenta conjugata pe teren favorabil.
    REALitatEa iti propune terenul arid impingandu-TE sa-ti iei tractor, unde... vei treiera DAR VEI MANCA SINGUR.
    Asta e Ideea. E complicata , de aceea scapa multora.

    RăspundețiȘtergere
  6. the Women..
    Eu am pus in balanta situatiile cotidiene, in contrast cu dimensiunea uneori mareata..de fericita a filmelor astea:)
    Asta am propus eu, in postare. Flagrantul cotidian..plictiseala mondiala versus actiunea mai mult sau mai putin surprinzatoare featuring misterul love-ul hollyoodian. Da, in general putem iubi sau invia in realitate, dar sa nu trecem prea repede de la una la alta..prea seriosi si sa nu intelegem nimic din ele. din asta:)))
    Vezi tu? Filmul bate(invinge) Viata! Unde pui ca toata lumea zice invers. Si ce, nu stim asta? Dar de ce?? Dee ce? Cat sa mai bata viata! SENSUL se schimba! Numai il bate. Face misto de el, de privitorii lui. Viata rade de film, se hlizeste la el, prin inconstienta, prin puerilitate. Ea/Ei...viata bate...pana ucide filmul. Sensul lui, mesajul lui..atentioanrea lui. Nebunia lui frumoasa pana la urma. Ne uitam la filme...si ne alienam. Din pacate. Invatamintele lui sunt insuficiente, realitatea ne violeaza. Filmele...risca a deveni o masturbare...artistic-sufleteasca.
    Deci, ce-am mai putea compara?De unde plecam..?

    hmm..:)
    Mi a placut enorm pasajul urmator. Am sa-l reproduc cu mare drag:
    "Ce simplu ar fi fost să trăim cu toții într-o țară și într-o cultură în care romanțul nu s-a pierdut..., într-o societate în care iubirea își face loc, cumva, printre șacalii și rechinii omologi unei societăți de consum corporatiste. Libertate, iubire, afecțiune, băgare în seamă, ce visuri... mărețe!?"
    "romanțul"?
    the women, asta e o notiune extrem de nuantata, daca nu cumva e chiar o nuanta...ce vine a desemna...a anunta Fericire/Implinire/Satisfactie..in urma actiunilor,a planurilor si a gandurilor oricarui cuplu pamantean.
    Romantul nu e romant. E dorinta umanitatii ca in sfarsit..ceva sa se termine "bine".... multumitor, acceptabil, prostimea spune si.."corect". Deci este o dorinta indreptatita la siguranta, la intelegerea termenilor, a conceptelor...a scopurilor propse de cei doi!
    Hmm:))
    Spui tu ca tot ce contează este aici și acum(în materie de iubire)! Da. Asta e idealul. Si ca orice ideal....contine VIATA. Obstacole, lupte, piedici, otravuri..prin cuvinte strecurate etc:)
    "Concretetea faptelor"asta in iubire este ca si cum ai cere oricarui cetatean sa fie bun, harnic, sa-si stranga unde mananca,sa fie un bun coleg, sa invete ce e ispita, sa se casatoreasca de tanar(la timp), sa iubeasca animalele si sa mai puna si el mana pe o carte:)
    (...)
    Asta a fost si subiectul propus de mine, dar ce poti sa le ceri MULTIMII!!!?
    uite te la comentariul de mai sus, unde Ea..CC Power intreaba: De ce scriu?:)
    scapandu-i FIRESC de altfel intamplarile DIN JURUL EI.
    Asa sunt si oamenii NOSTRI, le lipsesc aproape cu desavarsire:
    INTAMPLARILE
    AVENTURILE
    IUBIRILE
    EXCEPTIILE...DE LA REGULA
    Ei nu au de fel nici in clion nici in maneca...cu sensul ascuns, cu miezul lucrurilor, cu adevarul fiintei umane DUREROS..
    Ei vor sa "traiasca"fara a cunoaste!!
    Filmul ca este sau nu, nu conteaza. Viata este facuta dupa proprii reguli(COPIATE).
    Proaste! Bune...ca parfum de esec(excitabil)
    Lipseste forma sufletului...ce anunta indepartarea continua..a fondului.
    Suprafetelor din viata asta le place prea mult joaca, fara reguli, fara invataminte, insa cu legi. LEGI!
    Asa ca Women...soarta este cam pecetluita.
    De asta ziceam de filmele americane:
    -Ele fac misto, fara sa ne dam noi seama. Iata supremul misto. Nu cel mioritic, pestilential.. mirositor

    RăspundețiȘtergere
  7. Eu știu că ai dreptate, doar că mi se pare atât de bizară starea culturală a omenirii în tot contextul global, încât nu știu exact ce reprezintă, sau dacă reprezintă ceva toate acestea. Foarte corect ai spus, viața imită filmul, realul imită virtualul, dar este o răsturnare a valorile cum nici măcar Nietzsche nu ar fi putut vreodată prevede. Iar majoritatea reacționează în fața pervertirilor și a transformărilor tehnologice precum niște copii, care mai târziu în viață realizează la ce folosea de fapt joaca.
    Referitor la dragoste, la „concretețe”, te dezaprob cu toată vehemența: NU POATE FI NICI IMITATĂ, NICI ÎNLOCUITĂ, NICI MIMATĂ, ȘI ÎNTOTDEAUNA ÎNTRECE IMAGINAȚIA. Deci filmele sunt utile dezvoltării noastre sufletești, îmbogățirii perspectivelor asupra vieții,mângâindu-ne dorul de împlinire, dar mult mai bine o fac cărțile, oamenii, noi înșine prin noi înșine. Chiar dacă nu avem parte de micile bucurii efemere și frugale pe care Hollywood-ul ni le servește, viața noastră e unică, irepetabilă și mult mai importantă și semnificativă decât orice altceva.
    Știi(e chiar comic) unde ai tu de fapt dreptate? În faptul că te emoționezi la astfel de filme, pline de clișee consacrate în cele din urmă, că ești receptiv, sensibil, adică uman. Poate ai remarcat și tu, dar cei ce nu gustă nici măcar aceste clișee sunt nereceptivi în general, deci se poate spune că aceste filme deși sunt comerciale, au un rafinament greu de accesat neaoșului nostru obosit de viață. Pentru acesta din urmă există telenovelele și dualitatea morală, altoite pe o sesibilitate needucată. Cred că ești un om haios cu care aș mânca popcorn și cremă de alune uitându-mă la cele mai în vogă clișee și regii ale dragostei, corect prezentate.

    RăspundețiȘtergere
  8. Cand am vazut titlul si trailer-urile..ma gandeam "ce sa comentez..la cate filme am vazut eu in ultimul timp.. " Desi imi place sa vad cate un film..si imi pare rau ca nu mai am timp pentru asta (ma tot consolez cu gandul ca recuperez la pensie :)) ..sunt de parere ca trebuie sa luam din filme o idee, sa tragem invataminte sau pur si simplu sa mai spargem monotonia existentei noastre..dar sa nu uitam sa ne traim viata noastra. E important cred sa stii ce sa iei de bun din filme..au si americanii atitudinea aceea pozitiva, increderea in ei, spiritul de invingator, care noua, romanilor ne cam lipseste, insa orice exagerare duce la devalorizare.

    RăspundețiȘtergere
  9. "Sufletul de fel se hraneste prin celalalt, real."

    RăspundețiȘtergere
  10. fly2sky...
    parca mi-ai luat cu dragoste...mintea
    ti-am imprumutato:) luand-o pe umerii tai...comentand aici ce mai ar mai fi trebuit adaugat. Imi raspunzi de fapt, ca Dumnezeu este Iubire..si forta... de receptare a mesajului.
    "Sufletul de fel se hraneste prin celalalt, real." :)
    Asta am scris si eu. e ESENTA adica BUCURIA noastra pe pamant, e parfumul neinecacios ce anunta mantuirea... stie si The Women asta:)
    Multumesc pentru vizita ta, ce intotdeauna imi da semnalul prezentei puritatii...sensibilitatii,a unei anume educatii

    RăspundețiȘtergere
  11. The women..de aici am pornit!
    "viața noastră e unică, irepetabilă și mult mai importantă și semnificativă decât orice altceva."
    Insa "daca" ..isi ea "el" valoare...mai mult decat ii permite nasul, ce ne facem? Cati? Cum? De ce? :))
    Te aprob bucuros...insa "concretetea" se masoara in intensitate, in substanta si asa cum bine ai mai zis..in actiune. Actiunea insa presupune feeling cel putin apropiat al celor 2 persoane implicate in nasterea IUBIRII. Este poate coup de foudre, este poate sentiment exaltat prin sustinerea..sentimentelor reciproce. Este daca vrei un foc "adevarat"si nu "de paie"!
    Mai mult, este recunoasterea propriei valori impartasite. Toate cele expuse de mine aici...presupun acceptarea celuilalt. Infiriparile iubirilor de azi..pacatuiesc prin neautentic, prin calcul al interesului..al dorintei, de aceea multe nu sfarsesc bine sau nu prind consistenta necesara...din cauza mai multor factori. Temerile si necurajul de a iubi astazi...sunt "o moda". Raman "Marea Neghina sufleteasca". Nestiinta este coplesitoare, instinctele sunt superioare sentimentelor sarace...de cele mai multe ori.
    In teorie asdar ai f. mare dreptate, practica concretetii insa...este cea care lasa de dorit.Si asta pentru ca deschiderea necesara presupune inocenta, daruire, frumusete personala si nu sarm brut! Oamenii nu mai IUBESC, asa cum spunea si Aurora Liiceanu Iubirea "te apuca". Si avea foarte mare dreptate. Deci, unde este adevarul?
    La mijloc. Dar la mijlocul, cui?
    Educatia, credinta..sunt PRECARE. Imitatia invinge...intr-o societate mult prea nepregatita pentru a iubi. Si asta au stiut-o inaintasii nostri ilustri. Asadar "ceea ce exista"in acest popor se propaga foarte bine in continuare.
    Astept completarile de rigoare:)
    La puritatea teoriei tale...destul de pertinente, de altfel.

    RăspundețiȘtergere
  12. Întradevăr. Eu vorbeam mai mult în general, fără să ating ceea ce cred eu că este ireductibil: sensibilitatea proprie. Putem oare vorbi despre iubire în general, sau doar intersubiectiv? Iubirea e o ecuație ce presupune perfecțiune.
    Iar eu cred, nu știu de ce, că din toate timpurile oamenii nu au prea iubit. Când vorbim de iubire, instictiv simțim, comitem niște impudori profunde. Doar cu puțină nebunie putem exprima iubirea, iar majoritatea pun la zid „nebunii”.
    Anyway, sărăcirea celorlalți nu ar trebui în niciun timp să se interpună în ascensiunea noastră... spre nori, desigur :)

    RăspundețiȘtergere
  13. stiam eu ca esti o frumoasa.si mai stiu ca nu o sa te opresti:)
    N-ai putea sa te multiplici...si... sa-ti mai trimiti sosii si pe la giurgiu?:)
    Cum dracu sa fie oamenii nostrii frumosi cand instructajul atat de complex al gandurilor...nu si-l pot lor aplica.

    RăspundețiȘtergere
  14. Si ce misto pentru ei se leaga.. graba, iluzia si interesul. Pff...ce coktail molotov..ingurgitat ca pe supa..

    RăspundețiȘtergere
  15. Mintea ta doar incerc sa o inteleg..si poate nu reusesc intotdeauna, dar am impresia ca inteleg undeva dincolo de ea..:)..o fi iluzie?

    RăspundețiȘtergere
  16. The Women -"problema probității spirituale, să-i zic așa, apare atunci când cunoaștem persoana, ea ne cunoaște pe noi, dar iubirea... nu apare" si pe urma zici:"Poate trebuia să știm până acum că tot ce contează este aici și acum(în materie de iubire)"
    in aceste doua idei ce incorporeaza celelalte cuvinte din comentariul tau arati de fapt ca iubirea nu apare ci este,chiar de noi avem senzatia de aparitie.

    Joker,tu vorbesti de miezul lucrurilor care pare ascuns,misterios datorita imposibilitatii noastre de al numi.dar hai sa vorbim de originea miezului.noi ce dorim?misterul,sa-l manipulam dupa bunul nostru plac sau devoalarea sa ne jucam cu ea?
    "Ei nu au de fel nici in clion nici in maneca...cu sensul ascuns, cu miezul lucrurilor, cu adevarul fiintei umane DUREROS..."-asa zici tu.
    sa zicem ca miezul lucrurilor este doar o parte din originea lui,a miezului.jucandu-ne sau manipuland doar o parte,e de prevazut ca ne plangem de mila sau radem privind ca vitelul la poarta noua.eu am testat oameni din viata mea,considerati chiar prosti,dar care mi-au aratat ca miezul lucrurilor nu le era strain ci doar straina le era evitarea lor a miezului.aceasta o numesc eu lipsa.e logic sa simti o lipsa a ceva,cand tu eviti acel ceva.
    a,am o intrebare sa-ti adresez,cam iesita din context:Dumnezeu e urat?


    -foarte clar zis pt mine,dar iti zic ca eu in viata de zi cu zi daca sunt atenta si prezenta in totalitate vad aceste "culoare" oriunde privesc.si nu este acesta doar un exemplu de ideal pt caci mie imi este evident si inconfundabil.degeaba ar exista un culoar,si chiar un infinit,daca eu nu as intoarce privirea spre el.si chestia filmelor de acest gen si a oamenilor care ajuta este de a scoate individul din efortul de gandire,nu doar al indulci,ci de a evidentia clar ca e posibil.
    joaca ne evidentiaza clar propriile abilitati,viata posibilitatile.de aceea acestea doua combinate merg atat de bine impreuna.eu de cand eram mica si ma jucam,am constientizat acestea si de aceea am continuat.chiar de mai tarziu,in viata,in aceeasi viata,nu mai gaseam parteneri,eu nu ma plangeam.

    RăspundețiȘtergere
  17. fly..
    Nu e o iluzie:)
    Bun-simtul are el o "lungime de unda" aparte,
    un fel de feeling...autentic. Stii?
    Eu simt, si probabil si tu o faci:)
    Deci nu e "iluzie", ci simtire. Inalta:)

    RăspundețiȘtergere
  18. ah da voiam sa mentionez ca in blogul meu,la aceasta postare: http://iubiresifrumusete.blogspot.com/2010/11/tao-te-ching.html
    am aratat un text despre miezul lucrurilor si originea lui.
    nu am dezvoltat pe marginea acelui text,o voi face eu...

    RăspundețiȘtergere
  19. toteu:)
    "miezul lucrurilor care pare ascuns,misterios datorita imposibilitatii noastre de al numi"?
    Miezul lucrurilor nu-l simtim, de aceea.. nu-l numim.
    Oricum chestiunea de "miez"e plina de nuante, miezul lucrurilor este GREU de simtit, de aceea si mai greu de "numit"
    misterul toteu:)nu-l manipulam dupa bunul plac!!!! Ca asa se intampla asta e alta poveste, misterul este o succesiune de devoalari ce se petrec in sanul celor 2. Acestia daca nu stiu a-l intretine prin intrebari, taceri si raspunsuri pertinente in functie de context, risca sa piarda tot. Odata cu misterul si...candoarea comportamentala cotidiana pierdute, relatia ramane suspendata in sex...si trebuiri casnice. Totodata si toleranta se subtiaza...pana ce se dilueaza si ea, depinde bunul simt cat este de concentrat,la fiecare.
    Sunt oameni care arata ca nu le este strain miezul lucrurilor, insa il trateaza CU MULTA SUPERFICIALITATE. N-au consistenta. Cine manipuleaza si rade...e un semi-imbecil...si va PIERDE. Chiar daca poate castiga:incerdere, orgasme, pareri de bine etc. El tot gol ramane.
    :)Pana la urma ramane de vazut ce denumim fiecare"miezul lucrurilor"
    in DRAGOSTE..IN IUBIRE.
    Spuneam de "adevarul fiintei umane...ca e dureros pentru ca exista o adevarata cultura planetara de a fugii de tine, de a fugi de iubire si ingredientele ce fac sa se apropie de ea:priviri, povocari, intrebari, rezistenta la...raspuns. SEXUL este inca calcaiul lui Ahile si se traduce prin orgoliu, teama..si pretentii exagerate...de a-l apropia...de dragul lui:)
    Deci avem parte cu brio de prosti si proaste cu pretentii de puternici...si "caractere puternice"
    Belive me:)

    RăspundețiȘtergere
  20. toteu, imi imaginez ca nu te plangeai...
    cineva insa poate observa tendinta general obtuza de IGNORARE SI NEINCERDERE...
    Asta nu e"plangere", e realitate pura, evidenta!

    RăspundețiȘtergere
  21. mie asta`mi place cel mai mult
    http://www.youtube.com/watch?v=hd3KsL9oIOg

    dar cred ca`mi place nu pentru ca e un film bun, cu dragoste, comedie, vise iluzii viata sperante, tot ce vrei, ci pentru ca mi l-a recomandat un prieten ... acel prieten :-) cred ca fazele astea conteaza mai mult decat filmu` in sine sau ce transmite el ... asta asa ca sa adaptez ideea ta la persoana mea :-D sa fim amandoi impacati :-P

    RăspundețiȘtergere
  22. Joker,tu sti,ai vazut macar odata in viata ta ca nimic nu se pierde,subtiaza?
    astazi aveam o discutie in contradictoriu cu cineva,ca o relatie nu se rupe niciodata chiar daca doi oameni nu mai sunt impreuna.
    am simtit si eu sentimentul acela,cand nu am mai fost impreuna cu cineva,sentimentul de separare.
    dar nu am simtit instrainare,rupere sau vreo lipsa a ceva.ce sa fac eu cu aceste posibilitati,daca eu am evidenta in fata:omul nu e mort,e destul de viu,iubire in el are?
    sa ma simt eu incapabila,dependenta?nu,caci eu iubesc,cu sau fara tine si nimeni nu ma ajuta sa vad asta.
    ii mai ziceam acelei pers. astazi ca eu intru intr-o relatie c-un om,sa fac ceva frumos si nu ies niciodata.celalalt,treaba lui ce face,daca vrea il ajut si pe el sa faca ceea ce ma pricep eu.eu in relatiile de pana acum,am avut senzatia ca am avut prea putin timp la dispozitie,stii ca oamenii se ocupa cu tot felul de chestii.sti cum se zice inainte sa mori:am avut prea putin timp la dispozitie.aceasta este ceea ce simt eu.si nu ca as crede ca iubirea moare,caci ea imi este constant alaturi,dar am respectat intotdeauna decizile celorlalti oameni.asta nu inseamna ca am fost indiferenta pt. ceea ce simt oamenii,ci din contra,le-am privit si mangaiat intotdeauna sentimentele.
    oamenii nu fug de ei insisi ci doar de alti oameni.aici e marele mister.tu esti om,atunci explica-mi mie cum faci sa fugi de un om?imagineaza-ti...Dumnezeu a pus alaturi de noi un om,nu un robot,o imagine sau cine stie ce.fugi de un om,iti negi propria natura,fugi de doua ori,mai o negi o data.de aceea ai impresia de cultura planetara sau cum a citit Lorelei undeva si zicea azi intr-un comentariu:prinsi in iluzie.
    intreaba pe cineva,de cate ori a simtit la viata lui ca au fugit oameni de el,intreaba-ma pe mine,caci am uitat sa numar,daca un singur individ,femeie sau barbat o facea de mai multe ori intr-o singura relatie.
    si cine sunt eu,sperietoare de ciori,sau mai bine zis de iluzii sau le e frica bietelor ciori sa faca caca in cultura mea,pe ce am semanat eu?

    RăspundețiȘtergere
  23. miezul lucrurilor ajunge pana la urma si la simtire,dar trece asa de rapid prin aceasta,ajungand la a trai.asa poti numi:viata.
    pe mine mai demult cand cineva ma intreba suparat:ce e asta?
    ma blocam,nu reuseam sa numesc viata,fiind un pic influentata si de supararea omului.pana ce nu am dat de miez,nu am putut sa o numesc in nici un fel,nici macar viata.

    RăspundețiȘtergere

Căutati pe acest blog