Nu mi-e teamă să lupt ca să fiu văzut.
Masca nu-i pentru tine, ci pentru a-i proteja pe cei apropiați ție. (Christian Bale)

14.08.2010

Sinuciderea din dragoste: pretenţie neacoperită sau absolutul imaginat..

Unul dintre cele mai delicate şi eludate subiecte.. grosolan aş putea spune.. vânturate prin târgul ăsta de vechituri românesc, este acela al sinunciderilor..
Dincolo de sărăcia multora, motivul cel mai des întâlnit de lepădare a vieţii.., sinuciderea "din dragoste" este următorul motiv pe lista "priorităţilor"... celor ce.. nu au putut fi deprinşi cu acest montagne russe numit Viaţă..şi care.. în numele "înfierbinţelii" s-au grăbit "a crede" că orice act personal...poate sfârşi "în" şi "cu" dragoste întru recunoaşterea în Iubire.
Sinuciderea din dragoste este şi va fi mult timp de acum încolo un obstacol imens în defavoarea ei..a împlinirii actului "de dragoste"şi al Iubirii îndeobşte. Iar chestiunea nu e deloc una nouă..cu toate elementele ei surpinzătoare apărute.. pentru noi toţi. Supărător este tratarea cu o superficialitate dezarmantă a actorilor implicaţi:părinţi, profesori, oficialităţi sau cadre cu pregătire superioară în acest sens. Fenomenul este foarte asemănător cu cel al consumării drogurilor, unde.. la fel..se discută...şi se creditează în mod oficial cu un limbaj găunos, tipic societăţii în care trăim.. înfierbântaţi şi cu accente de agitaţie..la modul imperativ! În cele două cazuri..sau fenomene grave mai repede, lipseşte cu desăvârşire punerea reală în discuţie a cauzelor..şi a eliminării consecinţelor..iminente şi dureroase...a factorilor care converg către alegerea ...şi punerea lor în aplicare a celor două. Totul e de mântuială..în sensul că "trebuie făcut".
În atari condiţii..oricine poate percepe bine mersi şi DUPĂ BUNUL PLAC: Iubirea, Viaţa, Moartea..sau alte puncte de referinţă existenţiale. Aşa se face că sinuciderea din dragoste..poate fi văzută ca şi purificare înaintea morţii...şi tot în această ordine ca "act de curaj suprem"
în virtutea purtării crucii în spate. O asemenea viziune este prezentată de ANDRADA pe blogul ei, unde.. dezvoltă cu lux de amănunte sacrificiul şi ofranda adusă Iubirii..prin Actul Sinuciderii.
Motivaţia celui ce alege să-şi curme viaţa "din dragoste"are la talentata jună un aer mai mult spiritual decât unul banal..al oricărui muritor ..de rând..rupt în gură de foame, taxe sau responsabilităţi... Constrângerea..de a pune capăt zilelor capătă brusc proporţii incomensurabile, sub imperiul sfâşietor al durerii..unde cerul...se deschide pentru a salva ceea ce viaţa.. în complot cu realitatea, nu au putut aduna sau împlini. Andrada invocă prea-plinul şi lipsa de reacţie a zeilor...trecând prea uşor de dansul mortual al simţurilor, al slăbiciunii.. ca păcat primordial, inevitabil în ecuaţia Iubirii. De asemenea în jertfa adusă, Andrada elimină orice urmă de motivaţii şi raţiuni inconştiente, atribuind actului "luării propriei vieţi" motivul purificării, al poverii ducerii propriei cruci. Altfel spus ..sare în ajutorul celor ce neagă raţiunea, înţelegerea sau sacrificiul, pentru a lua apărarea pe considerentul bine întemeiat de a nu fi învăţaţi, îndrumaţi ori conştientizaţi de cineva anume. Actul sinuciderii..e întemeiat! Este concluzia dureroasă la care ajunge ea, încercând să spulbere...ţelul suprem al oricărui credincios...mântuirea. Statutul de martir..îl înlocuieşte iar preţul..merită: durerea..tortura divină, înălţarea!
Zice ea"Dragostea absolută este o punte acceptată spre moarte"..şi nu ia în seamă, timpul, istoria, răbdarea..! Destinul îl vede ca implacabil..iar de raţiunile sinucigaşului ..nici nu poate fi vorba... ce "l-au împins la actul necugetat". Clarificările vin însă la final, argumentul principal işi i-a porţia triumfătoare..iar subiectul...este lăsat baltă...în plenitudinea lui, în complexitatea-i necunoscută, de către muritorii ne-învăţaţi. Andrada foloseşte chintesenţa...şi miezul otrăvitor al oricărei despărţiri ..."eroticul". Asociind pertinent subiectului sinuciderii, cu un citat marca Emil Cioran, mai mult decât relevant. Şi mai departe.. legătura intrinsecă a Iubirii... cu Infinitul erotic. Astfel, ni se relevă tipul viziunii asupra necugetatului gest al sinuciderii din dragoste. Paradoxal...finalul devine relevant şi ne edifică..cutremurător, înţelegând parcă mai bine de ce uriaşul scriitor a trebuit să fie alungat din ţara lui.
Iată adevărul concentrat, atât de bine şi de clar..în forma lui culturală:
"A rămîne singur cu întreaga iubire, cu povara infinitului erotic – iată sensul spiritual al nefericirii în dragoste, încît sinuciderile nu sînt probe ale laşităţii omului, ci ale dimensiunilor inumane ale iubirii"
În mod normal dacă încerci să înţelegi ce a vrut să spună genialul luminator aici..mai bine ori te căsătoreşti ori te iei şi tu după alţii pentru că..nu-i aşa.. multora "le merge" Şi îi înţeleg!
Aşa că dragilor, cine se încumetă a pricepe că Iubirea e buba! Dar nici să-ţi urmezi propriul instinct nu merge dacă nu ai cuvintele să-ţi coloreze fiinţa. Nici să cumperi pe cineva..nu ţine...şi nici să dăruieşti cât ar trebui nu!...Pentru că atunci ajungi de fazan..la proţap.
Cum o ei , cum o dai nu e bine, a conchis parcă pitpalacul istoric românesc.. cel mai bine.
Aici, spune Mihai Eminescu "Iubirea se foloseşte ca monedă". Simularea iubirii ca "Celălalt" să prindă vraja...şi tot el să o întreţină. Dacă nu...să cumpere butelii, super butelii..buteliile vieţii pentru "focul ei".
Fără a deţine o statistică în acest sens..înclin totuşi să cred că sunt în scădere sinuciderile din dragoste. Cel puţin în jurul meu...în zona mea de acţiune...motivaţia..pare a lipsi cu desăvârşire...şi asta ca o dovadă de prea multă raţiune, că de luciditate nici nu încape vorbă.. Parcă totuşi.. aş face-o eu. La mişto...sau mai bine.. mă gândesc..la to the end of love .....

Voi v-aţi sinucide din dragoste pentru gagici, pentru shopping, pentru un pret la carne mai ieftin sau pentru preschimbarea blănii politicienilor? Aştept variante...


38 de comentarii:

  1. Hellow :) Sunt "in vacanta", nu ma pot loga nici pe cont bine. Revin in cateva zile, cu tot cu impresii despre ultimele tale postari of course. semi-dor? :)) how's that? sau mai bine zis, in ce sens :-?

    o zi frumoasa iti doresc, sir Joker

    RăspundețiȘtergere
  2. @Krissu
    In ce sens..? Pe contra-sens!
    Multumesc de urare:si tie..nopti "cu luna"
    ..in acest sens?!
    Da!:)

    RăspundețiȘtergere
  3. Multe probleme la tinerii nostri. De fapt, false probleme. Misto melodie.

    RăspundețiȘtergere
  4. Sinuciderea e un act atât de intim, încât mi se pare o impietate să ne amestecăm în structura lui, disecându-i motivaţiile şi modalităţile. Sunt cazuri particulare, atât de particulare, încât pe lângă ele treci în vârful picioarelor, scoţi pălăria, arunci o floare şi îţi spui că, indiferent de motiv, a fost o luptă pentru omul acela. Ca într-o boală incurabilă, s-a bătut până la sfârşit. N-aş putea spune dacă a pierdut sau a câştigat şi în unele situaţii prefer să nu tulbur praful de pe lespezile unor morminte.

    RăspundețiȘtergere
  5. da...sinuciderea din dragoste....
    orice alt fel de sinucidere inseamna lasitate...teoretic si practic totodata...
    sinuciderea din dragoste inseamna curajul de a pastra...''viu''un sentiment...perisabil...
    dar tot cioran spune :''daca suferinta nu ar fi un instrument de cunoastere,sinuciderea ar fi obligatorie''.
    si atunci...care ar fi calea??

    RăspundețiȘtergere
  6. Pandi
    Pui aici pe tapet viziunea Andradei, de a pastra "viul"..si al duce in eternitate..pentru "inima" sacrificatului.
    Esenta lucrurilor "in dragoste"..este de a face SENTIMENTELE-NEPERISABILE.
    Iata asadar suficienta...slabiciunile...
    surprinzatorul..la brat cu banalul..daca vrei, din vietile noastre.
    Prea multi au lipsit la aceste "LECTII DIVINE".
    Intrebarea, se pune in felul urmator:
    -Cine si-a facut lectiile?
    -Este.. pregatit..pentru Iubire...sau..ne incanta..franturile de eternitate..parfumate intens(?)..tratandu-le ca pe ABSOLUT?
    Si binenteles..ca "El" nu este..asa!
    Dehh...e de gen neutru...si mai mult decat atat.
    Ca o mica concluzie..muritorii au ramas la stadiul de ...perisabilitate!? Sic!!!

    (Pot apare pe neasteptate in viata momente in care..UNII se preschimba..in Fitosi)

    RăspundețiȘtergere
  7. @QED
    Sa inteleg ca faci apologia servirii painii la masa?! E simplu:Pofta buna!
    Si sa inteleg ca te aprovizionezi constant de la fabrici! Tii...!!!
    Nu-i rau! Dar, cozonac ai mancat?
    (...)
    Ce noroc pe tine..cu Hipermarcheturile!
    Dar shopping?:))

    RăspundețiȘtergere
  8. neperisabilitatea sentimentelor imi aminteste de''suferintele tanarului werther''al lui goethe...

    ( daca nu se preschimba in fitosi cu''t''si''z''...se preschimba degeaba :D )

    RăspundețiȘtergere
  9. pandi
    Chiar nu faceam referinta cum ca orice Romeo..are Julieta lui. Ci.. la modul practic de a nu calca pe urmele "imbietoare" ale Celorlalti. Daca societatea e de gen feminin nu inseamna ca unii... "ar muri dupa"... Ea-Julietina! Preschimbati fiind..la misto asa..de dragul modernitatii..cu "t" si "z"..isi duc VISUL mai departe..intrecut fiind, surclasat de CREDINTA+
    (cu sau fara pretul mai ieftin al carnii din hala) .. ......

    RăspundețiȘtergere
  10. pandi..de fapt si de drept(oficial si ne-)
    razboiul este dus intre Ei si Carn ea!
    Parca ma gandeam..la o alta exprimatiune(fite)
    am zis totusi...sa protejez:)

    RăspundețiȘtergere
  11. nu stiu cat de important e daca pasesti pe urmele''imbietoare''ale celorlalti...asta e un fapt secundar...
    motivatia are nuantele ei si la modul general si la cel particular...iar ''Carnea''....nu este total absenta....indiferent de cat de suava...paradisiaca e iubirea...chiar ignorata...''Carnea''isi face simtita prezenta...si o parte din durere...este a ei....si cea suprimata in prima faza este...EA...CARNEA....
    asta daca vrei sa fii realist :)
    daca vrei sa tastezi cuvinte imbietoare si pline de miez cu gusturi si arome de sezon...te voi urmari cu placere....ai toata atentia mea :)

    RăspundețiȘtergere
  12. M-am lasat de secundaritati de mult, i-am lasat pe altii sa le iubeasca dar carnea, "ea-carnea"..tot secundara e..in esentialul ei determinant.
    O suprim cu placere,asta daca nu te-ai prins:)
    Iar consecintele ei cu parfum..de eternitate...mi-e egal cu zero la plus infinit.
    Pot sa fiu si "realist" si sa si o..inving?
    Da pot!Am muschi:)
    Cat despre "cuvinte"..aici ma plasez..bine de ceva vreme in "extra-sezon".
    Apropo..vrei sa faci o plimbare? Esti invitata mea!
    Totusi ai grija..de te vei decide.
    Te paste un vertij. De tip "contra-sens"
    Ca sa zic asa...mi-e teama.. nu de atentia ta, ci de ALTCEVA:))

    RăspundețiȘtergere
  13. ma tem ca acest...''contra-sens''nu-mi apartine...:)
    ce ALTCEVA imi mai ramane? :))

    RăspundețiȘtergere
  14. Daca iti mai ramane "ceva"...Pastreaza Restul.

    RăspundețiȘtergere
  15. Hmmm...sinuciderea din iubire....
    Mai e iubire?
    E obsesie ,disperare...cale de ne-intoarcere,nebunie.Dar nu nebunia aceea frumoasa pe care o avem toti atunci cand iubim...cu obsesie si disperare.
    Iubire e drog.Toti stim asta.Dar un drog pe care trebuie sa-l consumam cu atentie.Daca nu respectam doza...nici mama rehab-ului nu ne mai salveaza...

    RăspundețiȘtergere
  16. Cand iubesti MyEyes....nu vezi niciun dozaj, daramite sa mai respecti..
    Insa ce iubim.. de ce iubim..si daca....
    ne intereseaza doza..de "primire"...sau cea a "generozitatii"...reusim sa intelegem ceva.. sau pierderea busolei.. este scopul!
    Ori ne pierdem in vechea capcana a subiectivitatii(interesului)iar parfumul consecintei va ramane "previzibilul" si "raul inainte"
    Si inca n-am stabilit daca e nebunie sau boala...alta confuzie..dezirabila MULTORA:)

    RăspundețiȘtergere
  17. Joker, ar trebui sa incep prin a-mi pleca capul umil in fata ta si a astepta sa imi saruti ca un parinte care si-a luat copilul sub aripa. Nu imi e cu putinta sa o fac, insa iti multumesc ca te-ai aplecat asupra celor scrise de mine. Ma opresc la cele citate de tine "..şi nu ia în seamă, timpul, istoria, răbdarea..! " si te intreb ce inseamna timp, ce e istoria, ce e rabdarea in fata iubirii? Nimic. Caci atunci cand e iubire, nu e loc de altceva. Caci ea nu poate fi legata de lanturile conditionalului, nu poate fi imbracata in corestul stramt a timpului, timpul se dilata, istoria isi linge degetele de amprente, iar rabdarea se daruieste nerabdarii.

    QED, nu astept sa intelegi mare parte din cele spuse mai sus, e greu intradevar. Dar te-as ruga pertinent(imi cer mii se scuze daca ti se par prea "indrazneata") sa asterni pe foaie 5 lucruri care te fac sa zambesti. Vei gravita negresit in jurul iubirii. Te intreb acum.. exista viata fara iubire? Imi vei raspunde convinsa: DA. Bine, se poate numii viata
    ceea ce traim in afara iubirii?

    Vocea-de-departe: Ar fi greu sa gasim o parere mai pertinenta in ceea ce priveste sinuciderile. Te invidiez pentru luciditate!

    MyEyesOnYou: Da, mai e iubire, iubirea care capata dimensiuni inimaginabile, iubirea care devine sinonima cu non-sensul ei, iubirea in forma ei absoluta. Sa nu uitam ca iubirea e obsesie, e disperate, e suferinta, e fericire. Iubirea cuprinde in extensiunea ei toate sentimentele posibile. Inclusiv ura.. ura pentru ca ajungi sa il iubesti mai mult decat pe tine, pentru ca tu, in ecuatia vietii, nu mai contezi deloc, ura pentru ca ai facut din El/Ea religia ta.

    RăspundețiȘtergere
  18. Minunata Lectie de daruire umana. Insa cred ca gravitam in Universul-mic,ohh..atat de mic al cifrei 2.
    Andrada i-a adus prinosul ei de recunostinta.
    Oda Sacrificiului a Mantuirii prin Celalalt.
    Ce.. poate fi mai frumos?... mai inaltator?
    NIMIC!
    Dusmanul insa ramane neclintit, impasibil..Societatea si elementele ei inconstiente...isi ascut la unison sabiile!!
    Si vai...de amaratele..ipocrizii..si ele.. embrionare palide sperante ale implinirii, cazute in satisfactii de sorginte pesimista.

    RăspundețiȘtergere
  19. Subiectul...prefer sa nu. E ceva de neinteles pentru mine. Dar melodia e superba! Printre preferatele mele.
    Cand iubim nu stim catre ce ne indreptam. Dar, sper ca spre ceva frumos!

    RăspundețiȘtergere
  20. Andrada...iti spun cu mana pe inima...ca nu mai e iubire.Si peste cativa ani ...o sa-mi dai dreptate.

    RăspundețiȘtergere
  21. Trăim vremuri mult prea încărcate de istorie, asta arăți atât de ostentativ Joker, nu-i așa, la orice tentativă care pare că devine prea naivă sau prea impregnată de o doză de inconștiență. Conștiința nu trebuie să doarmă, împroști tu în fața copiilor mult prea bine crescuți, cu părinți mult prea iubitori. Nu aveți dreptul de a trăi liniștiți, spui ridicând glasul impacientat celor ce se amăgesc cu clipele, cu futilitățile, cu tot ce le stă la îndemână. Ca să completez, îndemni o lume la reflecție, autodepășire și nemulțumire în fața vieții, precum un Childe Harold nepieritor ar trebui să renunțăm la facilitățile obținute din prea mult noroc chior, care de fapt nu ne aparțin.
    Asta e impresia mea mai ales după răspunsul Andradei. E frumos ce spune, dar ar trebui mai bine gândit, căci da iubirea e un liant, un panaceu, sau toată suita de adjective, dar este mai ales o direcție în viață, cu tot ce presupune aceasta. Dacă alegem iubirea trebuie să știm că ceva se va schimba, că o lume întreagă ni se va pune pieziș, că vom fi dezaprobați pentru lipsa noastră de spirit pragmatic, iar din păcate mai toți cedează presiunilor uriașe ale mediului, alegând constrâși fiind. Dar, dacă ne menținem pe calea noastră de unde vom ști oare că într-o zi nu ne vom trezi plictisindu-ne de el/ea căci nu mai există provocare? Nu știm.
    Eminescu e genial, dar el a experimentat iubirea ,în forma ei stilistică, pentru prima dată în istorie, noi, epigonii, nu vom mai avea parte de așa ceva. Va fi ceva totuși, dar nu așa ceva. Trebuie să ne mai gândim.

    RăspundețiȘtergere
  22. IMPRESIONANT..WOMEN
    Suntem parca intr-un templu virtual..insa..
    mai mult real al Iubirii..in care sensul existentei noastre este perturbat de idealul oricaror..celor mai dezirabile dorinte de pe acest pamant,simtirea superlativa a jumatatii noastre.
    Dar noi..inca..nu am putut sa decelam daca avem nevoie de El/Ea pentru a "functiona eficient" SAU..pentru a trai"adevarata iubire"? Cert este ca.. toata lumea doreste o combinatie si iese..un ciot, ascutit.
    E totusi foarte interesant cum ne-am adunat:))
    Tu-mai putin dedicata Ei..si mai mult intelegerii hatisului social..iar mai apoi..ati face timp Iubirii(daca apare imposibilul)
    Eu-dedicat, sacrificat...si inca mai astept provincia
    MyEyes-arde si ea..dedicata pasiunii..a propriilor reguli si putin indatorata"calculelor"
    Pandhora-parjoleste..atunci cand pune mana.. La ea, "dedicatul" cuprinde obligatoriu "necunoscuta"
    Andrada-e o concentratie imensa de spirit..si de dedicatie..cu accente ale esentei-neconditionatului..,acest copil de 17 ani lasa puternica senzatie..ca "actul-necugetat"l-ar face fara sa clipeasca, daca "El" se dovedeste din start, si nu viceversa asa cum se folosete "regula" in iubire...aceea a furcilor caudine..doveditoare.
    In sfarsit
    Vocea-de-Departe...are gratia de a nu pune nici macar un firicel de aur..peste subiect, recunoscand..,ca la baza oricarora dintre noi exista IUBIREA, fiecare dintre noi avand dreptul de a alege: Boala sociala ori pe incurabila.
    Asadar...ca o noua concluzie:)The Women...
    Trebuie sa stii..din start, daca dispare provocarea. Cantitatea de iubire acumulata in tine...trebuie sa recunoasca acest lucru.
    Asadar.. iacata de ce "nu vedem" sau..nu mai gasim "iubiri".
    In linii foarte mari, din cupluri..doar unul "iubeste"...iar cu scurgerea timpului face sa se dilueze si ce mai era..sau apucase...
    sa creasca..nitelus, precum cozonacul:)
    Iacata asadar Fondul Problemei puse de Andrada:
    Merita din plin "pentru"...cine merita.
    Arta-Simtirii Neconditionarii-conditia ridicarii la Cer. Mai concret.. acel FEELING RECUNOSCATOR...si care devine "mantuire" substituind..."Cele lumesti..bisericesti"
    Cine se baga?:))

    RăspundețiȘtergere
  23. Asta întreb și eu... Dar mă mai întreb și: cine merită? Pare din spusele tale că ori îl poți descrie și decripta conform unei formule, unor criterii pe acest „iubit” mai frumos ca în povești, ori că ține de iraționalul simțirii intuitive a celor dați astfel, aleși întru grația divină. Adică aceste combinații rare, pretențioase(în mod bun), aproape miraculoase, par a fi mai degrabă constructe, iar oricât ai exclama că educația este cheia, totuși unde sunt semnele veritabile care pot spune fără echivoc cât de buni suntem pentru alții? Pentru că acesta este sensul iubirii, apropierea, empatia, nu pura trăire a unor simțăminte aleatorii, care ne fac să ciripim ca păsărelele, apoi să ne luăm viața în numele... a ce mai exact? A intrării în împărăția iubirilor neîmpărtășite, a sufletelor neprihănite? Un suflet neprihănit este mai degrabă un suflet temător, care fuge de șocul în fața realității(nu există cuvânt să o poată descrie), iar în ultimă instanță este un suflet nematurizat, neresponsabilizat, neasumat.
    Anyway, vreau și eu formula, că din păcate eu nu o am momentan, și continui să mă tem de oameni, să nu am încredere în ei, să nu înțeleg logica lor. Nu acuz pe nimeni, dar problemele oamenilor sunt oamenii, iar lumea asta a inventat iubirea numai ca șansă de evadare autentică,de regăsire, tocmai fiindcă în primă instanță lumea este neprimitoare.

    RăspundețiȘtergere
  24. "Unde sunt semnele veritabile care pot spune fără echivoc cât de buni...."
    @The Women
    Dupa un inceput ezitant..ai confundat sensurile/soselele, pentru ca mai apoi sa revii la "Drum".
    Concret W "semnele veritabile" sunt de fel inlocuite cu "simtirea", "declikul" care are rol de "FACETOTUL", iar aici "asteptare" nu exista!!! E credinta + simtire punct.
    Nu exista "asteptare"! Deci nu "buni" de care ai amintit!
    In iubire "empatia"are obligatia de a fi sustinuta!
    da, poti sa ti iei viata in numele "eternitatii"...unei Clipe de Adevar ale Sufletului tau! W, de aceea asta e un subiect nediscutat!!!!
    Si..nu te mai teme de oameni! Provoaca-i sa fie Ei!! Provoaca-i sa-ti scoata Frumusetea din tine, energiile pozitive, entuziasmele ascunse, stii?
    Formula..zici? E sa crezi! Dar uite-te si in Ochi.



    Unde sunt semnele

    RăspundețiȘtergere
  25. MyEyesOnYou, cu siguranta experienta ta de viata, superioara comparativ cu a mea, iti spune o cu totul alta poveste despre iubire. Dar vezi tu, iubim diferit. Unii ard, altii se lasa rasfatati de scantei. Mie nu imi e cu putinta sa nu ard. Eu iubesc definitiv. Iubesc cu epiderma, cu plamanii, cu narile adulmecand mirosul de sange, iubesc arzand si prefacandu-ma in fiecare secunda in cioburi si ruine. Nu stiu sa iubesc altfel, nu am ales sa iubesc asa. Pentru mine iubirea e o fatalitate. M-am obisnuit cu ideea ca niciodata nu voi putea iubii fara sa ard. Pentru mine a iubi nu e nicidecum o alegere. Mi-am asezat trupul pe altarul iubirii inca dinainte de a-mi constientiza propria existenta. Ma simt pregatita oricand sa mor in numele iubirii.
    Nu pot sa spun ca e bine ceea ce simt, modul in care simt. Dar in fond cine decide de e bine sau rau?
    Pentru mine e definitiv si fatal.
    Sunt altii care pot iubii altfel, cei care pot alege, eu nu am putut sa aleg niciodata. Nu judec celalalte moduri de a iubi, insa pentru mine ramane unul singur: Cand esti capabil sa faci ORICE pentru persoana iubita atunci iubesti, daca nu esti capabil sa faci ORICE inseamna ca nu ai iubit niciodata iar ceea ce simti poti numi afectiune, devotament cum vrei tu, dar nu e iubire.

    RăspundețiȘtergere
  26. "..căci da iubirea e un liant, un panaceu, sau toată suita de adjective, dar este mai ales o direcție în viață, cu tot ce presupune aceasta. Dacă alegem iubirea trebuie să știm că ceva se va schimba, că o lume întreagă ni se va pune pieziș, că vom fi dezaprobați pentru lipsa noastră de spirit pragmatic, iar din păcate mai toți cedează presiunilor uriașe ale mediului, alegând constrâși fiind. Dar, dacă ne menținem pe calea noastră de unde vom ști oare că într-o zi nu ne vom trezi plictisindu-ne de el/ea căci nu mai există provocare? Nu știm."

    TheWoman, e foarte corect ceea ce spui aici, corect din punct de vedere pragmatic. Mie insa pragmatismul imi e strain, iar rationamentul pentru mine e o boala de care vreau sa ma vindec. Te intreb daca putem oare sa alegem iubirea? Pentru mine nu a fost alegere, eu m-am nascut ca sa iubesc, dar nu ma simt privilegiata, dimpotriva in clipele mele de lasitate as dori sa fiu altfel. Iubirea este o directie in viata, o cale, e greu sa apuci pe calea aceasta cand cei de afara striga: Gandeste, nu iubi! Dragostea nu trece prin stomac!. E drept ca intr-o clipa poti sa pierzi calea, poti sa te ratacesti, sau sa te trezesti intr-o dimineata si sa te intrebi daca il mai iubesti pe cel de langa tine. Dar cine iti poate garanta ceva in viata? Iti poate garanta cineva iubirea sau inexistenta ei? Eternitatea sau provizoriul? NIMENI, NIMIC. Nu ne ramane decat sa iubim. Iubirea nu ar trebui sa moara niciodata, iar daca totusi moare inseamna ca frica noastra a omorat-o. Suntem atat de lasi incat atunci cand ne ratacim intr-o poienita din padurea iubirii preferam sa ne asezam la tulpina unui copac si sa asteptam decat sa cautam calea. Calea iubirii e luminata intotdeauna, trebuie insa sa invatam sa urmam lumina.

    RăspundețiȘtergere
  27. Nu este vorba că poate muri iubirea, ea ca orice alt lucru poate fi reprodusă în concept, chiar de pare absurd să iubești conceptual. Iar a iubi ține mai mult de șansă, de a te fi născut la locul potrivit, de a fi fost tu mai întâi iubit, apoi să fii în stare să deduci de aici că ai ca datorie pe această lume să iubești. Din păcate există și liga neconsolaților într-ale vieții, care dacă sunt fericiți găsesc sensul chiar mai abitir ca ceilalți. Sincer, nu prea îmi plac confesiunile, doar dacă sunt literare, deci detașate, altfel îmi provoacă o stare de confuzie, în sensul că e interesant ce trăiești, Andrada, dar a descrie acestea nu este echivalent cu simțirile tale. Eu tind de obicei să mă raportez la ceva ce toți știm, anume că există mult mai multă suferință decât tindem să recunoaștem. Mi-e mai familiar decât să-ți povestesc încercările mele într-ale amorului, iar oricum, tot Cioran zicea, omul nu ar trebui să facă în viața asta altceva decât să-și contemple până la paroxism nedesăvârșirea. Lentilele tale sunt ale tale, eu văd mai aburit peisajul, dar îl văd fără lentile. Și cunosc iubirea probabil mult mai bine ca mai toți confesionarii, tocmai fiindcă o las în nedesăvârșire...

    RăspundețiȘtergere
  28. hmm recunosc nu am avut rabdare sa citesc articolul pana la capat si nici comentariile de mai sus. Nu e genul meu sa tai si sa spanzur dar... E simplu: SINUCIDEREA E O PROSTIE! Absolut nici un motiv nu face ca acest gest sa fie intemeiat. Da, iubim cu foc cu patima si scantei care ard si sfasie fiinta in cenusa unui phoenix care nu mai renaste. Suferim, ne trantim ochii si sufletele pe altare si ne sacrificam visele pentru idealuri. Dar pentru numele a tot ce e sfant, a te sinucide e impotriva legilor biologice in primul rand (ceva in creier e defect iar spiritul de autoconservare nu isi mai face simtit prezenta, nu intru in detalii cu bolile psihice sau traumele care pot duce la dereglari grave). Sunt cazurile in care oamenii se sinucid pentru onoare, pentru iubire, in sensul de a apara ceea ce e drag, dar in nici un caz nu e acceptabil sa iti curmi viata pentru ca... suferinta e prea mare din iubire... Chiar daca simti ca e sfarsitul si ai sufletul gol, te sfasie o durere groaznica (vorbesc in cunostinta de cauza, asta pentru a nu se face diverse comnetarii gen "nici macar nu stii cum e") daca iti iei viata, ce rezolvi? Unii oameni meritau sa traiasca, si totusi au murit in accidente sau au fost marcati pe viata. Iar altii... fac gestu nerusinat de a se sinucide pentru cele mai stupide motive...

    RăspundețiȘtergere
  29. p.s. in sens sau in nesens :P am impresia ca te cunosc. sau tu pe mine, nu stiu exact. dar familiaritatea expresiilor tale e destul de coplesitoare.

    RăspundețiȘtergere
  30. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  31. Mulțumesc Joker, mi-ai dat cel mai adevărat răspuns, de care probabil mă și temeam, că exact asta nu fac, din varii motive sau scuze; ar trebui să știu, și să știm, că în noi găsim totul indiferent de orice ar fi, și că există multă frumusețe pe lume, trebuie doar să o vedem.

    RăspundețiȘtergere
  32. The Woman, ceea ce descriu este echivalent cu ceea ce simt, nu stiu sa scriu altfel, ceea ce astern pe hartie e reflectarea experientei mele trecute si viitoare. Nu e oare prea usor sa ne raportam la cea ce toti „stim”? Acesta e scopul? Eu cred ca suntem datori sa cautam, nu sa ne multumim cu ceea ce „stim”. Si in fond eu nu cred in suferinta , cred in invatamintele pe care suferinta ni le preda. Totul e spre bine. Cat despre lentile, nu imi permit luxul de a vadea doar ceea ce vreau sa vad, decat atunci cand sunt doar eu cu mine. Nu am lentile, am retine, e drept si cateva cicatrici pe iris.
    In alta ordine de idei, am gasit asta: „A fi liric inseamna a nu putea ramane inchis in tine insuti. Aceasta necesitatea de exteriorizare este cu atat mai intensa cu cat lirismul interior e mai profund si mai concentrat. Devii liric atunci cand viata in tine palpita printr-un ritm esential si cand trairea este atat de puternica, incat sintetizeaza in ea intreg sensul personalitatii noastre.” Iata ce spune Cioran despre lirism (dorinta de a te confesa), ceea ce contrazice un pic cele spuse de tine. Nimeni nu cunoaste iubirea mai bine decat un altul, iubirea nu poate fi cunoscuta, iubirea o traim, fiecare in felul sau. :)

    RăspundețiȘtergere
  33. :)) nu stiu. s-au intamplat si lucruri mai ciudate. oricum feelingul inca persista. sau poate e doar deja-vu.

    RăspundețiȘtergere
  34. Andrada
    " cred ca suntem datori sa cautam, nu sa ne multumim cu ceea ce „stim” "
    "nu cred in suferinta , cred in invatamintele pe care suferinta ni le preda"
    Acestea sunt axiomele Iubirii si ale Vietii. Principiile sub care inaintam...cu minima conditie de a fi ramas frumosi... dupa oricare dintre multiplele experiente ale vietii.Si care ne duc indubitabil..spre ceea ce a afirmat Cioran de a fi profund..dar si mai concentrat. Multumim Andrada

    RăspundețiȘtergere
  35. in cazul sinuciderii din dragoste,iubirea e ca o turbata si nu isi mai gaseste locul ei,draga de ea daca o tot confundam cu de toate si daca o tot vedem amestecata cu mai sti ce ne mai arunca mintea colac de salvare celor care cred ca se inneaca... de frica.eu,observandu-ma,am vazut ca in fata unei despartiri,in cazul relatiilor sau mortii,raman cu gura cascata de uluiala caci nu imi vine sa cred ca mult ravnita comunicare dintre suflete este intrerupta si imi da senzatia ca nu ar mai fi in posibilitatea mea sa mai acced la ea cu persoana lipsa,durerea nici nu mai are loc.dar,cei care vor sa se sinucida nu iau,nu ofera nici macar o sansa comunicarii dintre suflete,ei decid cat de vii li-s sufletele pt a-si lua viata?pe cel care il arde nerabdarea sau orice altceva,in nici un caz iubirea,sa se sinucida,il sfatuiesc sa se gandeasca sau sa simta daca iubirea este cea care il impinge spre sinucidere.cand va realiza in sfarsit,sau poate nu,ca nu iubirea se face vinovata de pierderea,innamolirea sufletului sau, va face macar o data in viata cunostiinta cu respectul pt iubire,suflet si atunci va simtii compasiunea care parca racaie pana la sange orice urma de noroi si te trage parca pana la sfasiere din miile de parti de pe unde te-ai ratacit.caci parca in iubire esti intreg si de aceea curat si in sinucidere va asigur eu ca nu mai esti intreg.

    RăspundețiȘtergere
  36. Una din esentialele probleme ale Iubirii..este aceea a "comunicarii dintre suflete"..asa cum ai zis si tu. Numai ca "un suflet" nu se poate despartii de componenta ei sociala. Civilizatia "te impinge" draga mea. Acest "punct terminus" in Iubire impinge pe buna dreptate la sinucidere. Nu oricine are "atata Forta". Nimeni nu este vinovat ca "Forta" lipseste. Cea formata din caracter, personalitate..sau putere de scrificiu. Respectul pentru Iubire sau Suflet..nu este un dat. El se castiga dupa multe lupte...plus o gena aparte...iubita de zei...si de Dumnezeu.Deci in culpa nu este nici vina..nici subiectul pierdut...si castigat de eternitate. Chiar si forma superficiala a eternitatii este "castigata" de om..sau copil. Neputinta, slabiciunea..la noi, sunt cultivate ..sunt ingrasate cu mii..prin mii de modalitati, in defavoarea "sigurantei"..ce pana la urma nu ti poate oferi decat un dolce far niente..sau o pofta buna la masa, gandindu-te cu pofta..ce bine e sa procreezi:)

    RăspundețiȘtergere
  37. cat de multe stii de aceste lucruri esentiale...se pare ca in descrierea ta m-ai si complimentat ca si cum m-ai cunoaste de pe undeva...din comentariile mele dezvaluesc multe despre mine?ca nu prea imi dau seama...:)

    RăspundețiȘtergere

Căutati pe acest blog