Întrebarea?A văzut-o cineva?

...mai are cine?

"Specia umană parcurge momente de restrişte. Bărbaţii opun obstacolelor şi transformărilor tot mai puerile coitul, femeile le răspund pe măsură:dezgolindu-se pentru a reuşi...în sfârşit să-şi ia revanşa. Părinţii jubilează(??), copiii visează, adulţii se împăunează. Echilibrul? Nu contează. Plăcerea născută din dezechilibrele de la tot pasul crează tot mai falsele premise"

Ce mi se pare frapant astăzi? Sau a fi... fundamental la momentul ăsta în care omenirea trece prin (alte)momente...denumite generic de "criză"?
Este împărţirea speciei pe functii, bărbatul versus femeia şi anume: cât de perfect pot fi manipulaţi şi cât de mult pot fi aţâţaţi unul împotriva celuilalt.
Hmm...să fie aşa cum zicea proful de filozofie dom' Stavarache o obsesie? Da! O obsesie ce mi se pare a fi primordială prin doza nocivă de repetabilitate pe care mulţimea o ignoră, prea ocupată să se întreacă în nenumărate obişnuiţe şi dependenţe.
De ce ar interesa pe cineva că specia asta a noastră trece prin nişte schimbări radicale...?
Dacă multora li se pare o simplă trecere prin cotidian, în schimb, mie îmi pare că viaţa în profunzimea ei se sedimentează şi se aşează în funcţie de comportamentele şi atitudinile ce nu încetează de a ne modifica zilnic deciziile si caracterul fiecăruia. Dacă cei mai mulţi avem impresia că "o ducem înainte" cu visările, pretenţiile şi cu perspectivele noastre strategice sau premeditate, în schimb eu nu preget să afirm încă o dată că...ceea ce faptic ducem la bun sfârsit este cauzal si deopotrivă o consecinţă a ceea ce suntem şi am fost formati. Aşadar OBLIGAŢI ŞI FORMATI!
Nu poţi fi "obligat" să foloseşti aceleaşi veşnice tertipuri pentru a copia un exemplu prost şi nociv pentru tine, şi tu să n-ai habar şi să mai spui că eşti "altfel", că eşti "original"şi că vrei pe Dracu pe Lacu samd.

Iată de unde vine chinul, neîncrederea, speranţa... ca pe un colac de salvare ce, îşi aşteaptă cuminte şi disperat viagra ce nu mai vine! Este un vertij dătător de pastile de optimism...şi atât! Ne minţim cu invenţii creaţionale şi cu fapte anacronic necredibile în cele din urmă. Continuăm să credem că minciuna frumoasă mai poate face minuni!? Fals! Viaţa este o înşiruire de tehnici, tactici si sisteme cu precadere educationale. Totul însa are la baza credinţa si educaţia întru iubire.


Suntem la sfârsitul unui capitol ce a expropriat iubirea şi tot ceea ce poate înalţa şi consolida Ea. Cu fututul universal am omorât respectul ce n-a apucat să se întrevadă în desăvârşirea rolului său. Am ajuns la momentul mecanicist al făcutului banilor şi al satisfacerii pe orice căi a celuilalt. Dar vai! Nu putem inventa o minimă stabilitate aşa cum nu putem exonera vechile sisteme împlantate în "sângele" nostru sau dacă vreţi în automatismele obişnuite ale culturii poporului, din care facem parte.
Funcţiile barbatului şi femeii sunt boicotate de animalul social, de fricile cumulate şi ascunse spălate de ipocrizie, dar nu atât cât acestea să nu-şi arate adevarata faţă necruţatoare. Fiecare, se agaţă de INTERES precum Fecioara Maria de Isus! Mult prea puţin însă pentru a putea fi recunoscuţi, şi deci luaţi în calcul, în serios pe drumul mult trâmbiţat de biserică şi stat: al satisfacţiei simple, premergator mântuirii sau dacă vreţi simplist spus al înţelegerii nedătător de frustrare. ZILNICĂ. Uitaţi-vă la toţi ceilalţi de lângă şi veţi putea recunoaşte semnalul meu, seamănul.

Excepţiile? Re...divivus. Vă iubesc! Unde sunteţi!!!....
Probabil faceţi mâncare sau vă pregătiţi de plecare. Astea ar fi cam tot ce a mai rămas în secolul ăsta?? Poftă bună...la timp liber.

Ce lipseşte?Contrazicerea, discuţia amplă. De Ce?
NU NE MAI SUPORTĂM. De ce?
Ştim FIECARE ce vrem şi ce putem. Lumea, mapamondul...trebuie ţinute bine, trebuie să vreţi ceea ce vreţi. Adică NIMIC sau "aceleaşi lucruri". Iată nevroza!Sau dacă vreţi Marea Plictiseală...Era să zic Marea dezordine amoroasă:) Dacă sex nu e nimic nu e.:))
Trebuie să impui cuiva când trebuie făcut ca să-l ţii lângă tine. Sexul e animalul liber care s-ar putea transforma în iubire. Lui îi trebuie cuşcă. Şi pentru asta statul şi-a dat proba perfecţiunii desăvârşite în formarea sexului feminin.
Hip Hoorayyy..:)))

Can you hear me...

"Can you hear me, can you hear me
thro' the dark night, far away,
I am dying, forever trying,
to be with you, who can say.

We are sailing, we are sailing,
home again 'cross the sea.
We are sailïng stormy waters,
to be near you, to be free.
......Oh Lord, to be near you, to be free"

Cum poate exista Dumnezeu pe Pământ iar El să fie văzut sau simţit oriunde... încă mi-e foarte greu să accept chiar dacă e foarte uşor de mirosit. Şi asta din cauza faptului că a apărea şi a dispărea mi se pare de prea puţină consistenţă.
Nici măcar o premisă esenţială de apariţie a misterului, de a-l lua ca tovarăş sau model.


Adevăratul, verificabilul, singurul Dumnezeu este CUVÂNTUL.
Cu el să faci paradă NU ŢINE. Iată sursa blestemelor.
Nu este susţinut de talent pe cât de emoţie, acolo cuvântul devine Dumnezeu, bineînţeles şi molipsitor.

Nu mai intraţi în cantonamente morale.
Nu faceţi nici cât o ceapă degerată deşi rezonanţă daţi cât un fulg doar mediului familial. NU SE PUNE.

Ura dintre sexe. Între gargară şi nesperanţă!

"Unii beau din fântâna cunoaşterii, cei mai mulţi fac însă gargară....
Cercetătorii n-au putut găsi nici astăzi locul binemeritat şi repudiat al gargarei.
De ce? Fiecare s-a săturat de adăpatul apei biblice de izvor, acolo unde...staţia de epurare dumnezeiască, arată semne vădite de uzare, chiar şi acolo unde ea a fost de abia născută. Făcută pardon."

În conformitate cu zicala care spune că mersul la biserică nu te face credincios precum pasiunea de a sta în garaj nu te transformă în Cadilac, aşa şi alte şi toot alte... exemple din viaţa cotidiană mă râcâie pe creieri printr-un habarnism acumulat, cum că vezi Doamne un sex vrea "ceva"(bun)iar celălalt altceva(prost). Se ştie că mama natură ne-a născut complementari şi nu întorşi cu spatele fizic ori metafizic şi că... în pofida chimiei diferite, ne dorim cu toţii egalitate socială în drepturi şi responsabilităţi, dar... nu ne prea iese.
Cum vina este reciprocă iar clădirea sau mai bine zis construcţia edificiilor serioase proaste îi revine STATULUI, noi, mulţi dintre bipezi născuţi întru biruinţă şi limpezire sentimental-senzuală, ne dăm în continuare cu părerea zăpăcind subiectul, ciufulindu-l de orice brumă de limpezime sau claritate şi având impresia că doar la 7 ani sau 14 ori 40 de ani, deja ştim mecanismele de formare şi răspunsurile la miile de ani pe care cele două sexe au trebuit să le suporte ca acum să poată gândi fiecare pe spuza lui. Altfel, nu-mi pot explica cum persoane INTELIGENTE, cărora le "merge mintea" ca unsă, să poată rosti sigure pe ele(într-un plin proces de pervertire)fraze precum:
"-Niciodată sau aproape niciodată nu vei vedea un bărbat că ţine o femeie pentru a se ocupa de sufletul ei" ??
Sau altă aberaţie "O va vrea târfă în pat, o va vrea bună gospodină, o va vrea şi Fecioara Maria, deşi ea e numai pentru Dumnezeu" ?? Cum oare puteţi amesteca factori ai construcţiei şi înţelegerii realităţii cu termenii biblici... şi să aveţi pretenţii că: nu daţi voi de răspunsurile pe care lea-ţi vrea...sau găsi??

Asta e dovadă că rupturile de logică între ideal şi real sunt totale, sau şansele de a vă întâlni şi înţelege cu firescul tind categoric(dintr-un lux imposibil de explicat) către zero, noroc cu ura sau imaginaţia, să nu zic inteligenţa...
Principiile după care vă ghidaţi sunt eronate, dragi misandre sau misogini(ăştia au o scuză că sunt proşti şi reuşesc să se strecoare lângă vreo fromoseţe).
Aşadar, nu numai că sunt proaste prinţipialelele astea de "puncte de pornire"
dar mai încercaţi sugerând, să şi puteţi scoate "din pământ din iarbă verde" o formulă care să soluţioneze Marile Necunoscute încă neaccesibile multora!??Sau mai grav, vă gândiţi că n-are cine sau că tot un El ar trebui să vină, să rezolve, să fericească autodistructiva noastră memebră...
De bună seamă că: rămâne un blestem dragostea pe care o transmite MAMA puiului Ei.
Ie De vină Statul, susţinătoarele vehemente ale lui, ploconitoarele eterne în faţa Zeului Ban, promulgatorii şi iniţiatorii teoriei competiţiei între bărbat şi femeie, cât şi ambii căpiaţi-curenţi ce cred că din asta iese ceva BUN, nu însă şi pentru educaţie. Drumurile rămân bătătorite pentru că femeile ADMIT. ALEG. Şi nu înţeleg preţurile, costurile noii emancipări. Nimeni nu s-ar putea împotrivi la aşa ceva, gravitatea dragelor şi dragilor reiese însă la "aplicare". Făcutul după ureche generează mai mult URA sau "întâietatea" pe vechiul criteriu retrograd şi redundant la care culmea s-a ajuns: Ba eu/Ba pe-a mă-tii!!!!!
De ce vă spuneam de Paradoxul Iubirii, cartea recentă a lui Bruckner, pentru că talentul dublat de profunzimea sa vine să devoaleze Marile Inexactităţi ale percepţiei indivizilor referitoare la axiome precum sex-iubire-căsătorie sau adevăr-durere-satisfacţie. Şi unde se situează iluzia sau cum am putea-o înţelege deşi mai toată lumea o iubeşte, uitaţi-vă la cel mai simplu creator literar. Dragele, dragii mei.
Ca să puteţi înţelege ce rol joacă "Egoismul"la bipedul de lângă mai tre' să treacă muult timp. Uitaţi-vă la părinte, la copilul său, la angoasa lui, la mulţumirea lui, la pretenţiile lui, la orgasmul său...de unde şi cum şi-l procură! Dixit

Aduc aici un elogiu mamei printr-o dedicaţie Ei, totodată o melodie pe care o trimit pe calea sufletului, a spiritului... copilului-minune Andrada. Te iubesc din tot sufletul...pentru ochii minţii, pentru concentraţia fantastică a iubirii din tine.
ps:nu ştiu unde când anume se RIDICĂ, dar mie mi se scoală divin...
părul de pe mine la asemenea prezenţă, prezenţe, interpretare, atitudine...
Da, şi în cele din urmă, imagine. Fetelor nu trebuie să vă pară rău, doar să specula ţi. :)

Dumnezeu a judecat bine şi chiar corect atunci când a ales ca manifestare a admiraţiei voastre:
ridicarea părului de pe mâini sau...ori alte organe secundare.
:))))

Paradoxul iubirii

Pascal Bruckner

Carte-eveniment. Un interviu dat pt EVZ aici

"Să poţi alege persoana pe care o iubeşti! Să poţi iubi pe cine vrei!
Iată două forme supreme de libertate pe care le trăim astăzi în Occident.

A fost nevoie de o întreagă revoluţie a sentimentului, a percepţiei de sine, a relaţiilor dintre părinţi şi copii pentru a putea ajunge aici. O revoluţie începută în sec.al 18-lea.

Pe de altă parte, nişte drepturi-câştigate greu-care au un preţ atât de mare!
Cum se poate împăca iubirea-a cărei menire este să ţină oamenii împreună-cu libertatea, care tinde să-i separe?

Iată ironia teribilă a emancipării: bărbaţi şi femei, victime şi totdată complici, se persecută unii pe ceilalţi în numele tinereţii, al vitalităţii, al frumuseţii. Tot ceea ce a fost odată un instrument de eliberare a devenit acum şi un instrument de aservire."

E o mare dilemă, pe care o trăim astăzi, întreţinută de dorinţa de a ne bucura în iubire atât de pasiune, cât şi de independenţă.

Cartea lui Pascal Bruckner descrie variaţiile paradoxale la care este supusă iubirea în călătoria pe care o face între erotism şi căsătorie.

Putem vorbi, se pare, de progres în ceea ce priveşte condiţia femeii, condiţiile de muncă sau condiţiile de sănătate ale oamenilor.

Dar nu şi atunci când vorbim de sentimente şi pasiuni. Istoria nu a găsit soluţie la suferinţa din dragoste.

Dedicaţia de weekend pentru mutanţi sau extratereştrii

"Ooh baby, eu sunt fierbinte la fel ca un cuptor... am nevoie de iubire

Şi când mă simt că vreau vindecare sexuală... ohh face să mă simt atât de bine,
Ajută pentru a calma copilul din mintea mea...Este bun pentru mine vindecare sexuală...

Este ceva care este bun pentru mine...

Stabilitatea mea emotională mă lasă...Este ceva ce pot fac , pot să iau telefonul şi să te sun copilule..

Ohh... pot să-ţi spun, dragă, că este vindecare sexuală...

Ridică-te, ridică-te, ridică-te, ridică-te hai să facem dragoste în seara asta

Trezeste-te, trezeste-te, trezeste-te, trezeste-te ...pentru că ai face bine

Mă face să mă simt atât de bine, o astfel de grabă...ajută pentru a calma mintea, şi e bine pentru noi.

Iubito, eu nu pot sta mult timp...Este din ce in ce mai greu şi mai greu...
Şi când mă încearcă acest sentiment am nevoie de vindecare sexuală"

De ce dedicaţie pentru dedicaţi sau extratereştri?

Concret sau corect spus aşa ar fi..

Sau poate... este idealistic ori prea ideologic:)...Nicidecum însă nu pare a fi pentru oameni ce se cunosc(?), care vorbesc aceiaşi limbă...se împrietenesc, se duşmănesc sau... îşi caută dispoziţiile în funcţie de starea vremii sau vremurilor.

Situaţia contractuală sexuală a celor doi, a bărbatului şi femei sale, este una care se calculează, cântăreşte... sau în orice caz “înghesuie” la predispoziţie. Dar întotdeauna ofensează, prinde pe nepregătie. Nu putem gândi de “numitor comun” pentru că interesele boicotează sentimentele, ceea ce este voluntar sau involuntar şi intră sub incidenţa mult prea perisabilă a aşa numitului “mister”.

Cum să-i poţi lua pe ăştia cu ”vindecare sexuală”...:))))))

Lumea populată cu indivizi este educată într-un anume fel, POIEZIA vieţii într-altul. Ele două cochetează, mai visează una la cealaltă ...şi făurarii ei, dar...degeaba.:)

De unde se deduce simplu: -Fără poezie viaţa...ie pustiu:)))

Consistenţa iubirii. Scoaterea ei din aparenţa...atrăgătoare

Legătura intrinsecă cu raţionalionalismul

Nu aş vrea să valorizez una din concluziile sau vorbele de duh ale marelui Balzac care a spus că pentru femei dragostea este precum prostituţia gândului ce nu aşează...şi care la bază porneşte din sentiment însă, vreau să mă declar aici împotriva a tot ceea ce se zice şi se simte: că Iubirea e doar “o stare” ce te face "să simţi". Ca şi cum ai deveni deodată, la un moment dat Alesul sau Marea generoasă...Graţia perfecţiunii, ceva între excitaţia sau stimularea divină şi moderaţia perfect comportamentală.

Iubirea, ca şi corolar al unei pleiade de însuşiri de sentimente nobile gata de a sacrifica sau a înţelege stările şi vibraţiile celuilalt, nu poate fi separată de raţiune.

“Iubeşti, nu gândeşti” Fals!

Pentru că altfel descompui părţi din construcţia ta până la alienare, dizolvi segemente importante din perspectiva ta, distrugi personalitatea involuntar a celuilalt sau îţi pierzi garantat din sensibilitate ori naturaleţe, asta, sperând că în copilărie ai asimilat-o...mergând, până la a nu mai avea încredere în propria-ţi fiinţă(inimă). Ca excepţie, poţi rămâne lângă partener de dragul copiilor, simulând o sumedenie de acţiuni pro şi contra însă nimic nu ţi poate ţine şi menţine respectul şi tandreţea lângă persoana la care Destinul, te obligă cu dumnezeire să îmbătrâneşti. Plus că, unul din cei doi simte că celălalt... de abia aşteaptă să poată părăsi barca la o primă conjunctură norocoasă, a se citi sigură...cu garanţii şi motivaţii grase, financiare. Raţiunea e balanţa, e cântarul tuturor evenimentelor cognitive şi revelatoare din fiinţa ta!

E simpatic foc, cum unii cred că “raţiunea” o foloseşti sau mai bine zis: ne e dată numai în favoarea noastră, a muşchilor, a boaşelor şi a copiilor lor(săracele)!

Raţiunea reglează extremele, ieşirile, aventurile de-o noapte: de-o zi sau de-o după amiază. Tot ea meditează, linişteşte şi înţelege manifestările hazardului.

Iubitorii, susţinătorii “trăirii clipei” gândesc fără să clipească... în idea că totul este un “tăvălug”, şi că... sunt prea ocupaţi cu trăitul recte.. să “trăiască” şi să “iubescă”.

La ei, la grosieri, la maneliştii clipei, valul e val:vine, se ridică şi pleacă. Nu ştiu o viaţă întreagă ce i-a lovit şi de aceea, nici nu pot păstra în timp intensitatea optimă a sentimentelor pentru ei sau pentru partener. Este exact precum Cererea şi Oferta: dacă “cererea”e uriaşă asta am să vă...şi dau. Aşa că, zi de zi sub ochii noştrii oferta de căcat(scuzaţi) e într-o continuă creştere, mai uriaşă:)

Ce să facă aici “cererea”? Se specializează:şmecheri, viagarici, viagarişti, potenţaţi şi multi practici...Din păcate se îngraşă teritoriul previzibilităţii, a părerologilor-peste tot şi tot aşa se afânează pământul ghicitoarelor. Ca şi cum legile nescrise sunt de la Dumnezeu!!! Dar nu, blestemul nu este simţit! Nici nu poate!!! Pentru că în cultura acestui popor sunt aproape excluse raţiunea sau discernământul. De asta suntem şi răi de pitpalac şi sărăcim vertiginos spiritual.

Continuăm să gândim în căcănăria arhi-cunoscută că dacă ne agăţăm de muncă sau de responsabilităţile împovărătoare familiale, tre să fim şi iubiţi la modulul capră. Şi de aici, respectul şi frica să subordoneze grosier raţiunea şi menţinerea unei sensibilităţi, a unei inocenţe ce îşi poate păstra caracteristicile unei iubiri sălbatice dar şi libere desigur.

Avem aşadar dragilor liber la încorsetări(ne scapă de discernământ şi de funcţia enervantă a iertării),la frustrări, ca să scăpaţi cu faţa curată dar singuri(!!!)şi la ordine:liber la despotism! Călăriţi-vă! Vedeţi însă că aici e ca la facultate, la drept, 100000 pe loc. Pentru primul loc desigur, din cele două(2)posibile. Aşa că, al doilea se poate mulţumi cu clipele ce i se dau. “Dacă” , ”le merită”!?

ARGUMENT

“Raţionalismul” nu este numai gândire ştiinţifică, ci mai curând o metodă de igienizare a conştiinţei-adică o metodă ce nu mai trebuie să accepte orice. Astfel, separăm acum verificatul de neverificat, adevăratul de fals, cele auzite de cele văzute cu proprii ochi, lucrul preluat de cel gândit cu propria-mi minte, judecăţile bazate pe autoritatea tradiţiei de cele fundamentate pe autoritatea logicii şi a observaţiei. … Raţionalismul reuşeşte să-şi administreze produsele proprii tot atât de stângaci ca şi cărturarii Renaşterii, cu nemăsurata forfotă de tradiţii. De acum înainte se poate urmări un proces de inhibare intelectuală de sorginte raţionalistă, astfel încât aceasta ar putea lăsa impresia că funcţia sanitară şi defensivă a raţionalismului a înclinat balanţa în favoarea sa asupra productivului, cercetării şi emancipării. De fapt, asupra unor aşa-numiţi raţionalişti critici şi filosofi analitici planează suspiciunea că şi-au impus atât de mult metodele raţionale pentru că nu mai puteau ţine pasul cu gândirea multor altora, astfel încât, cu un resentiment înţelept, şi-au ridicat neînţelegerea la rang de severitate metodologică. Aici se poate observa o funcţie dintru început carcteristică raţionalismului, una pur negativă, filtrantă, defensivă.”(Sec.XVIII)

............

"Luminile nu pot face altceva decât să tragă concluziile:omul este de ne-luminat, pentru că el însuşi a constituit o falsă premisă a Luminilor. Omul nu-şi ajunge sieşi. El poartă în sine principiul întunecat al disimulării, iar acolo unde eul său îşi face apariţia, el nu poate radia ceea ce au promis toate Luminile:sclipirea raţiunii."

Critica ratiunii cinice -Peter Sloterdijk