Nu mi-e teamă să lupt ca să fiu văzut.
Masca nu-i pentru tine, ci pentru a-i proteja pe cei apropiați ție. (Christian Bale)

26.11.2010

Prostia! File de poveste românească. Mic tratat universal de identificat


Zilele trecute ma gândeam câţi dintre voi v-aţi întrebat în Romania noastră de astăzi pe culmile democraţiei,ce vi se pare a fi....
Cel mai fascinant lucru posibil,realizat.
Asta, după ce m-am întrebat şi eu... şi mi-a ieşit urmatoarea ierarhie:

Locul 1 cu coroniţă-Prostia
Locul 2 cu mare compasiune-Sexul
Locul 3 cu înverşunare moderată-Iubirea
Acum, pentru mine „a fascina” , găsesc sinonim cu „a-ţi pune”creierul la contribuţie la un înalt nivel de gândire, asociere, inteligenţa hrănind-o artistic, cultural. Gândirea, în cazul interrelaţionării, o poţi înălţa..sau limita şi a o lăsa la loc uscat...pentru păstrare, sau din când în cănd pentru impresionare. 
Criteriul folosit în acest Top a fost acela al relaţiilor sociale, al percepţiei celuilalt.
Cum ar arăta de fapt o Biblie a relaţiilor? Şi aici am văzut: 
Bărbat-Femeie, Conducător -Angajat, Părinte-Copil, Vânzător-Client, dar şi Bogat-Sărac ori Prieten-Duşman...
Tipologia acestor bifurcări şi dihotomii aparţinătoare speciei ăstea mioritice, pe cale de dispariţie, îmi pare de-a dreptul halucinogenă hiper etno-botanisto-neumană. Iar faptul că toată lumea se specializeză să STEA PE MARGINE şi să comenteze mi se pare NĂUCITOR. Probabil cineva a pus în celula mioritică de la Revoluţie sau dinaintea ei o genă proastă, cea mai proastă a circului şi a pierdutului de timp.
Limbutia noastra e prenatala. Neam de flecari, de spermatozoizi guralivi, suntem in mod chimic legati de cuvant”

Cum Emil Cioran poate să susţină ceva... iar în sec.21 milioane de români să vrea să-l contrazică vehement şi să nu reuşescă în niciun chip, pentru mine asta este mirobolant. Asta...va fi şi mica mea oprire de astăzi:
PROSTIA
Cum de la universal la naţional, un pas se poate face cu deosebită graţie şi uşurinţă, am să vă propun să priviţi şi să înţelegeţi câteva mostre de gândire ale unor literaţi cu privire la acest atribut: ATÂT DE NEGAT ÎN ROMÂNIA.
De ce este negată atât de mult în România-PROSTIA...la modul interpersonal? Pentru că ...se află oriunde...şi se întreţine cu minuţiozitate, cu reguli de bun-simţ, cu o credinţă aproape năucitoare în tot şi de tot ce mişcă. Până la urmă: Dacă faci...”ceea ce se face” eşti un prost grămadă. Avantajele nu suprima mijloacele, cadrul atât de necesar împlinirii, consecinţele.
În România se crede că DACĂ NU RECUNOŞTI...sau dacă te lupţi în argumente...doar de dragul fabricatului, al imaginaţiei ori al inteligenţei ajutătoare, se crede cu brio că s-a scăpat de greşeală. Fals. Greşeala... şi perpetuarea ei este iminentă!
A nu recunoaşte că poţi greşi, a (nu) recunoaşte că nu poţi iubi, a nu recunoaşte că exprimând sau comunicând poţi să distrugi ORICE RELAŢIE SOCIO-UMANĂ...
e o dovadă de prostie crasă...perpetuată la un plus infinit... jignitor...pentru gena...pentru ISTORIA unui popor, a societăţii din care FACI PARTE.
Parte integrantă, de care eşti responsabil şi deci influenţat.
Toată lumea serioasă vorbeşte de schimbat...în „bine.”
Nimeni însă de secole nu a ştiut din ce... în ce! Şi „câtul” ce să facă...până la final! Episodicul, niciodată nu a impresionat pe nimeni. De ce? Pentru că întodeauna...MEDIUL sau CADRUL reglementează! Nu însă gospodinele...sau guralivii cu statut. Altfel spus, esenţialmente toată lumea este impresionată de portofele grase sau (a)facerile rapide. Falusurile şi tecile groase ori strâmte doar reglează comportamentele, bine sau prost. De multe ori doar de moment.
Ce ar putea rămâne după toate astea? Ce? Relaţional vorbind?
Când a-ţi auzit vorbind de „încredere” şi care este rolul ei?       
                  
Limbajul de lemn rămâne Biblia nesperată a acestui popor pus pe gâlceavă...şi atacat la pitpalac. Iată prostia! Însă spectaculară. Aceasta este tipologia, ea este calea!

Cum altfel decât...o seamă întreagă de cărturari au putut constata că această „moarte lentă când voioasă când violentă” este de neocolit.
Reprezentativ pentru naţia asta a noastră mi se pare viziunea lui Camil Petrescu
daca poporul român nu va învăţa sa-si preţuiască inteligenţele, va ajunge sa fie condus de un cizmar” Iată a ajuns.
La fel de important este şi punctul pe”i”pus de Mircea Iorgulescu care denumeşte întrega mişcare amplă a prostiei prin reprezentanţii ei „clovnerie obraznica“ şi o extinde la nivel mondial. 
„Aceasta face legea în toata lumea. E practicată de şefi de state şi guverne, şi nu doar în ţări din fosta „lume a treia“, azi numite „emergente“, de diplomati, de şefi religiosi, de intelectualii care nu mai cred decât în „comunicare“
Iată şi alte mostre dureroase, pentru a înţelege măreţia copleşitoare a prostiei, prezente în mediul înconjurător
Inepuizabila si invincibila, prostia ucide. Îmbolnaveste instantaneu, produce alergii violente” 
Camil Petrescu
Împotriva prostiei pâna si zeii „lupta zadarnic“ 
Schiller
"Prostia nu este nici ignoranţă, nici eroare, ea ţine de încăpătânarea arogantă a celor foarte siguri pe ei şi pe pretinsa lor ştiinţă"
Montaigne
Funcţia filozofiei constă în a vătăma prostia. Nu a lupta împotriva ei, ar fi o vană întreprindere, fiindcă prostia nu poate fi biruită; doar a vătăma!  
Nietzsche
Nimic, s-ar parea, nimic nu e de facut împotriva prostiei. Te copleseste daca o ignori, te distruge daca o combati. Confruntarea cu prostia e dinainte pierduta” 
Mircea Iorgulescu
Insii care trec drept „oameni de spirit“, acestia sunt de fapt niste dobitoci patentaţi. Pe „asa-zisii oameni de spirit“ îi considera Camil Petrescu „simpli nerozi vioi“. Nerozi, nerozi, dar nu inofensivi.
Revenind la aceaşi „clovnerie obraznică”, Mircea Iorgulescu spune este menită să mascheze un egoism vulgar“ şi că „spiritul“, în acest sens, „presupune lipsa de sensibilitate si un profund dispreţ pentru oameni“.
De aici şi prefacerea „clovneriei obraznice“ în arma de putere si maniera de guvernare. 
„Clovneria obraznica“ e azi şi un semn incontestabil de parvenitism, cu cât un imbecil urcă mai sus pe scara socială, cu atât simte el mai mult nevoia să se arate neîncetat glumeţ, iute la „spirite“ si mereu hăhăitor.
Kant, după care prostia ar fi un „viciu“ pentru care „nu există remediu“, remarcase că printre suferinzi se află mulţi oameni foarte instruiţi. Instrucţia nu exclude şi nu diminuează imbecilitatea, dar nu se ştie de ce imbecilii ţin să treacă drept persoane foarte instruite. Înainte vreme colecţionau diplome, ranguri si titluri, în epoca noastră sunt avizi de mediatizare
O bêtise! O infini!” -Flaubert
Exista doua infinituri, Dumnezeu si prostia“ -Edgar Varèse 
 
Titluri de cărţi apărute în Franţa
Prostia se ameliorează“, „Cum să-i suporţi pe imbecili“, „Sa trăieşti cu proştii“, „Să lucrezi cu proştii“, „Mic vocabular al prostiei actuale“. Există chiar un volum numit „Moarte imbecililor“, întemeiat pe ferma convingere că imbecilii nu sunt reformabili şi că doar frica îi poate face să stea la locurile lor. În aceeaşi direcţie se înscrie si un „mic ghid de supravieţuire în faţa tîmpiţilor“. „Prostia nu este o entitate patologică, nu are de-a face cu coeficientul intelectual, nu este o carenţă şi nu este expresia unei deficienţe; şi nici nu poate fi considerată o cădere în animalic sau în iraţionalitate. Prostia se revendică, dimpotrivă, de la raţiune şi de la legile acesteia, iar păcatul ei, dacă există unul, constă în exces. Divinitatea căreia i se închina prostul este „ratiunea suficienta“, iar forma cea mai spectaculoasă de prostie este cea identitară, exprimată de preferinţă prin tautologie, prin formule de genul „un ban e un ban“ sau „afacerile sunt afaceri“, de o abisală stupiditate.
Un prof.universitar american: 
„Prostia costă scump atât firmele si întreprinderile, cât si economia naţională.”

Ce facem noi?
Jubilăm absenţa unei definiţii clare si precise a prostiei:definiţia ei ramâne obscura si confuza“ -Alain Roger

22.11.2010

Dragostea costa, Cinismul...ne iubeste

Presedintele Congresului National al avocatilor pentru divorturi Miles Massey:

-As vrea sa va vorbesc despre inima astazi. Stau in fata voastra gol, vulnerabil... indragostit. Dragostea, e un cuvant pe care noi avocatii de divorturi il evitam, nu-i asa?
-Suntem speriati de acest sentiment care ne pericliteaza
munca. Astazi am sa va spun ca Dragostea nu cauzeaza frica.
Dragostea nu cauzeaza rusine...ca dragostea e buna. Desigur, ma veti acuza cu cinism.


Cinismul e reclama pe care o facem indiferentei pentru sentimentele umane!
-Sunt aici sa va spun ca cinismul, care credeam ca ne protejeaza...de fapt distruge Dragostea, pe clientii nostrii. Si in final ne distruge pe noi, colegii..
-Cand vine cineva cu dragoste incercam sa stingem flacara aia.
-Ca sa stam pe ruine si sa savuram castigul?
Sau incercam sa reinviem aceasta pretioasa flacara, care este dragostea, fiind sensul vietii! -Consiliem teama sau increderea?
-Construim sau distrugem?
Intampinam problemele clientilor nostrii cu cinism...sau cu dragoste(????)
Alegerea e a fiecaruia dintre voi! Din partea mea ...m-am indragostit si nu am sa dau inapoi.”

 
Monologul ii apartine lui George Clooney si este extras dintro parodie...o comedie spumoasa a fratilor Coen, Ethan si Joel ”Intolerable Cruelty”, care.. asa cum am scris si in precedenta postare si ei la randul lor, fac misto de sentimentul dragostei.
Dragostea..in mediul justitiei sau in forul interior al fiecaruia numai conteaza pana la urma. Mesajul din 2004 al filmului cade ca uns...in cadrul societatii moderniste si dezvaluie interesele ce anima sentimentul... pentru perpetuare, pentru folosinta sa (ne)intamplatoare.
Producatorii filmului, scenaristii, fixeaza aici exact punctul nodal, laitmotivul de azi: acela al competitiei pentru intaietate...al supravietuirii armoniei relatiilor dintre barbat si femeie. Competitie tributara...sentimentului dragostei, mentinerii unei minime inocente...diluarii acestuia si ...intrarea inevitabila de multe ori...in clasica lupta dintre sexe. .
Mesajul filmului nu este exceptional doar prin faptul ca ...trece FLUIERAND peste comunicarea-saraca sau saracita cu timpul in cadrul cuplurilor moderne, ci...mai mult, prin prisma faptului ca s-a ajuns la cinismul de folosire...de desemnare a sentimentului...pentru impresionare, pentru etalare a imaginii acestuia daca vreti.
De asemenea, extraordinar mesajul prinde... prin: MAREA SPERIETURA A CONTACTULUI CU DRAGOSTEA, a omului la modul general..in contactul cu partenerul sau, in virtutea aparitiei...oricarui “inamic”care... poate aparea “cu mainile curate”,”vulnerabil”.
Slabiciunea...in marele sau contact cu sensibilitatea si sinceritatea, ramane aceeasi paria, acelasi teren de inflorire al nesimtitilor alesi pe motiv ca...sunt puternici. Nu degeaba vorbea Balzac de prostitutia sentimentului...dragostei.
Ethan si Joel Coen, la fel precum Zeta-Jones ...joaca tontoroiul pe spatele oamenilor-loviti de dragoste.

"Dragostea..e ca o raie...te mananca si-n calcaie "
Avem noi un refren ce ne defineste ca entitate, un fel de scurtatura proasta a psihologiei personale. Pentru placerea ...de intra cu picioarele ”mancate de dragoste” si i-as zice congenitala, iremediabila, asta deoarece in mod curent, se foloseste subcultural....si anunta o saracire spirituala puternica :cuvantul mister!
In spatele relativizarii excesive a dragostei, in viata de zi cu zi filmul ”Intolerable Cruelty”(Dragostea costa!) transmite voalat, cinic: FRICA, NEPUTINTA ne vor ucide, treptat. Institutionalizarea, practicismul si pragmatismul desantat creaza necontenit modele proaste, culmea de urmat!! 
Iar noi ce-am putea face??
Sa visam.  
La trait, deja se pare ca ne-am specializat pe existente pe termen redus si foarte redus. 
Traiasca intensitatea goala si efortul optimismului visarii, ca principala arma de contracarare a tuturor nestintelor si neputintelor noastre. In final dragilor, ajungem si noi...mai speriati...de dragoste? Sau facem misto si noi...altfel, precum unul de la tv:care ne-a spus cu emfaza:-Am trecut de etapa asta a indragostirii. Si...cine/cate dintre FEMEI nu ar vrea una-TARE in fata?? Hai ca am dat-o si eu “la Misto”, ca incepe sa-mi placa nu de alta:)
-Cine se indragosteste?
-Cine se napusteste? Obstacole imaginare aveti indeajuns?
-Cine are curajul, SA FIE LIBER?
-Cat de frumos puteti fi...sa fi-ti “mancati”?
Unde raportam dragostea?
La educatie...ca sa nu o intelegem, si sa se lase prada amenintarii clare a relativismului
La sex.....ca sa o luam la sanatoasa..?
La propriul sex...sa o invinga vanitatea?
La egalitate...sa o contorizam si astfel sa-i pierdem sensul?
La joaca de a o intelege...si s-o folosim dupa bunul plac al dispozitiei...unde ajungem inevitabil prin neabilitatea de a-l cunoaste pe celalalt? Sau... la ce?
Final nasol
Specialitatea Casei Dragostei: Fluturasii de stomac

Fara echivoc lumea in care traim imparte sau dilueaza la intamplare dar nu intamplator dragostea, intre instinctul de supravietuire, cel de reproducere si... invatamintele de acasa probate mai mult sau mai putin. Aici, sau in toate celelalte momente...fierbanteala apropierii-de-Celalalt....face din infiriparea sentimentului ...pe drumul consolidarii sau destramarii...o superba Ciorba de fluturi in stomac. 
Ca de obicei, depinde de fiecare ce-i place...si.. ce-i cade greu la stomac. 
In genere...toata lumea ar manca ceva nou, un meniu neasteptat propus de un “oricare altul”...hranitor sa fie! Insa cum nimeni nu accepta un tip sau doar cateva feluri de mancare..ci permanent... o schimbare...culinar-sufleteasca, inevitabil fluturii gingasi...inocenti..se vor incurca prin matele carpi-dermistului sau dupa certitudini... casatoritului. Dandu-si obstescul trist sfarsit.
Cine sa ne invete ca SENTIMENTUL se intretine, se baga(cu grija) in cuptorul propriu al credintei si, nu se arunca...in malaxorul sofisticat al oricarei mari experiente personale sa zicem! 
Cine?
Sentimentul pentru Celalalt nu este activ continuu... la intamplare. De fel merge la brat...cu dragostea...sau cel putin respectul pentru Ceilalti.. Diferenta intre ceea ce spui sau simti pentru Ceilalti trebuie sa existe. Binele si Raul astazi UCID in continuare cu nonsalanta milioane de oameni ZILNIC. De aceea iata de ce este imperios necesar ca cineva sa denumeasca SENTIMENTUL, sa-i inteleaga ROSTUL & SENSUL! Dar Cine? 
Pana atunci, fratii Coen...au unda verde si la alte luari la misto peste capul nostru, tot mai alienat de firesc, de ceea ce este natural... Le-a iesit totalmente filmul...splendid, in fata modernistilor...si sofisticatii cetateni democrati hedonico-cinici involuntari.

13.11.2010

Cum filmele americane de dragoste ne iau la misto...dragostea


Nu stiu cum or fi unii dragilor, dar eu unul cand ma trezesc in mijlocul unor personaje din filme mi se pare de-a dreptul fascinant. Lumea actorilor trebuie sa fie una fabuloasa. Sa joci ceea ce in viata de zi cu zi... sa-ti para un adevarat calvar si de multe ori departe de infaptuire este strasnic . Ca in afara a 4, 5 oameni apropiati tie sau ma rog, 12, 14... jocul, dialogul, misterul, pozitivul... si poate chiar intrebarea, sa constati ca nu pot aparea sau nu se poate infiripa...un construct firav acolo, pare alienant pentru o societate democratica, cu multiple posibilitati de comunicare, intelegere sau educatie. Cat despre o idila ce sa mai. Eu stiu ca sunt urat, dar macar la altii sa vad asta. Canci.
Sa revin, ce este subiect ales de regizor... este extraordinar cum creste, cum se continua, cum se infiripa, cum se rastoarna! Cum creatia se infrateste... sau daca vreti...cum se iubeste cu credinta, sau de ce nu, cu bunul simt. In viata cotidiana n-ai sa vezi asa ceva. Aici trebuie sa te gandesti la soarta, la destin sau mai stiu eu... ce vrajitoare sa-ti ghiceasca.(Mizerabil/Umilitor)
In realitate, in alta ordine de idei colcaie prejudecata, prezumtia de (ne)vinovatie, premeditarea si Maria sa previzibilul. Pare-se ca cineva, foarte probabil in educatie, a tinut sa inoculeze si sa infuzeze asta...cu brio. Stau si ma intreb: de ce!? Cat involuntariat! De fapt ce volum...asa pretentii.
Cate certitudini ...atatea de deziluzii!
In sfarsit, nu vreau sa inventez roata sau apa fierbinte pentru spalat pielea sau gandurile de impuritatile de peste zi, dar tot mi se pare ciudat cum in filme realitatile isi dau mana cu realizarile, iar relatiile cu satisfactiile. Fara a visa cai verzi(ca nu cazul)este frustrant sa vezi cum firescul si intrebarile isi gasesc „calea”, iar in viata de zi cu zi, prostii, nulitatile si fintele placerii inca nesiliconate merg, gandesc si iubesc in GOL. De limbaj ce sa mai vorbim..e sarac, cu duhul. 
Oamenii bine ca-si reinventeza(pacalesc)sexul si astfel pun si ei acolo de-o mamaliga, de-un sprit, de un gratar, de un orgasm tras de par...cum o fi acolo. Iarasi, bine ca se duc si la ser-viciu si isi mai clatesc gandurile de la televizor...ori de la mami sau tati. E si asta ceva, decat deloc!! Sau mai discuta o lege, o frauda si o faradelege a politicienilor care ii(ne)conduc.
Altfel spus pe mine filmele astea americane, cele cu mesaj ma refer, ma 'nerveaza ce pot scoate la iveala! Ce pot pune pe tapet, si cu o acuratete pe care.. o invidiez puternic si asta ma refer in special in comparatie cu cineastii nostri , pe care nu-i banuiesc de neputinta ci de lipsa de interes social, familial, spiritual!! 
Am cativa prieteni care se aventureaza sa sustina ca „de vina” e cererea, ca si cum oferta ar fi pe toate drumurile si ar putea sari oricand la inima romansului inghesuita, de atatea imagini, intrigi si false impliniri! O fi de vina castigul rapid, sinonim de multe ori cu NEVOIA STRINGENTA, nu stiu.
Stiu insa, de fapt vad... ca in filmele cu grad sensibil marit de reusita... nu exista nervi, nu exista dreptate, orgolii sau prejudecati. Sa faca referire la „momentele unice”din viata noastra, a fiecaruia? Foarte posibil! O singura „hiba”as sesiza: imagine plina de sex appeal. In sfarsit, o gaura mica acolo nu se pune. In rest doar atuuri, gata de a cuceri publicul larg(prin imaginatie, nu prin exemplu oferit).
Altceva, la americanii astia forjati in Uzina de vise, nu se vad ”pietrele tari”, ci doar caractere bine formate, individualitati libere. Joaca viata, se joaca pe ei, liberi. 
La astia nu exista „facutul mistoului” , exista doar joc, intamplare, inocenta ne-violata, idei impletite sau incurcate. Ei nu se opresc, ei traiesc. Mult, putin...si inventeaza. 

Creatie si limbaj.Ce minunat. Ce hrana! Ce puritate. Ce festival sexual mutual si spiritual.Grandios! 
De'..! Asta cred ca ar rezida dintro educatie PERFECTA, inuman de perfecta poate. Si nu e "intreprindere de visare" pentru prosti/nepregatiti, este exemplu de creatie, de iubire, de Dumnezeu. Chiar asa!  Astia nu se supara! (...)
Au in ei un soi de contra-imbufnare, un fel de automultumire, parca si-ar iubi respectul acordat siesi si celuilalt. Plus de asta par a nu se gandi deloc a-si folosi sexul ca arma de castigare in masa... sau de limitare, compensare ori... premiere a celuilalt.
Cineastii de la Hollyood fac misto nelimitat de americanii lor si de loc in ultimul rand... de romanii nostri de pretutindeni(sic), la greu. Si in orice caz, filmul face misto de viata, de festele pe care le joaca imaginile in capul si dorintele contemporanului nostru pierdut intre cap si inima. 
In acest caz My Fake Fiancé ...reuseste sa dea un imbold constincios, un exemplu elocvent cum poti afla sau sonda Dragostea. Fara sa ceri, fara sa astepti, fara sa impui. Acel balet al imposibilului.

Imaginea incaleca realitatea si o calareste inteligent, fiabil, silentios, artistic. 

  Nu poate sa lipseasca “one night-standismul”care vine pana la urma, sa batjocoreasca perceptia omului capos, modern. Facut, pe tehnici moderne. Si este autentic, entuziast de inocent!!! 
E acea igiena mentala ca un “pod prea indepartat”, e un bonus pentru autenticitate, e un premiu pentru libertate. E suprema libertate fata de tine insuti, conceptul..cautat. 
Te intreaba la un moment dat:-Unde e libertatea noastra? ...Dar o face pâş, pâş , sa nu deranjeze caracterele sicanate, stresate.
My Fake Fiancé” e un regal al suprizelor, la fel si “National Lampoons One Two Many”, unde exagerarea prinde viata, iar fantasma ce bantuie realitatea castiga teren ...si dintro constiinta imbacsita, reuseste sa faca...sa se iveasca o arta. Posibila.
Iluzia si imaginatia prind contur cu ajutorul unui scenariu bine facut si gandit impotriva prejudecatilor rigide. Finalul e previzibil si de bun simt. Rau famatul, porcul de/din barbat este trezit la civilizatie, la duritatea egaliatii, de sanse, de placeri. Iubirea castiga, insa doar pe micile sau marile ecrane. Sunt filme dragilor, care nu merita pierdute. Frivolitatea, ne-seriozitatea...se transforma in opera cinematografica. Ea, poate face, noi, Nu! Avem junghiuri, n-avem camere de filmat si in orice caz nu ne intereseaza lipsurile sufletesti, spirituale. Clipa, placerea la noi, este bruta, incercam s-o mangaiem noi... dupa propriile invataminte. 
Care sunt...care miros a ... miros a.... 
 Vizionare placuta.

Ce e american merita. Iluzia lor e buna, visul lor e valabil, e constructiv. Noi insa ne visam pe noi: Cum ar fi...daca ar fi...? Actiunea e manjita, ingredientele ei au saracit. Formei, dimensiunii ii dispare consistenta, inlocuitorii nu au prins coaja credibilitatii. Asteptam si noi pe plaiurile astea o Uzina de vise, nu de iluzii NECREDIBILE.


05.11.2010

Si totusi exista iubire.....si totusi exista blestem....Am curaj..si ma tem


Flacara iubirii poporului roman s-a stins..in tacere dupa o zbatere profund lucida, arhicunoscuta.
Cuvantul insasi va ingheta, nu insa Iubirea LUI, imensa!
Noi, avem mugurii ACELEI... IUBIRII...acelei creatii ce au unificat familii, comitete, traditii, capricii, orgolii. Cenaclul flacara.
Adrian Paunescu a creat si a nascut in jurul sau o valoarea spirituala incomensurabila. 
A deschis cum nimeni nu a facut... o dimensiune nationala a Sufletului..pentru arta, pentru frumos, aducand langa el cu o nebunie aparte, pe cei mai frumosi si talentati oameni dintro Romanie care.. parca de abia atunci se nastea!
A adus istoria poporului in mintea si in inima romanilor, construind o punte comuna...
printro alta-nastere...a Iubirii. 
Flacara ei a incetat insa de astazi si... ne-a lasat noua romanilor... Repetabila povara ...Sufletul indurerat.
Cine, cine se mai.. Ruga pentru parinti?
In noi e loc numai de iarna
Vom inghea sub ultim ger
Orbecaind pe copci de gheaţa
Ca un stingher spre alt stingher .......
Nici nu pot nimic sa-ti spun, Pe curand sau ramas bun Aparu numai nu la adio tu...
Eminescu-i remuscarea, dorului de absolut... Daca unu si cu unu..nu mai vor sa faca doi.. Eminescu este chipul infinitului din noi... Daca n-ar fi Eminescu, n-ar fi nimic!

Cine ne-ar mai putea invata Ce e Iubirea? Cine? A incercat Eminescu...si s-a luptat Adrian Paunescu. Acest popor, invatat sa traga la jug, sa traga la con-jug(al)si sa-si omoare conducatorul „PENTRU CA”. S-a incercat prin meserie(bratara de aur)...si se incearca in continuare(doar) prin..TRADARE. N-am fost invatati...ci doar institutionalizati.


Cand esti copil, cand esti mugur, cand esti mic..cand nu vezi nimic...decat jucariile si papusilele mami si lui tati, imbratisarile lor si cuvintele de dragoste, nevoia de iubire...de popor este stringenta, altfel vom pune inimii...zavor.
Rolurile mor...
Viata e un teatru trist. .....
Intram in amor fara lume... Fiorul ca fulger cazut
Continua Lumea-femeie/cu plozi scrisi pe numele meu... 
Afara roiesc intunerici/aici suntem noi luminosi
Se cearta intre ele biserici/facandu-si acelasi repros... 
Si tu ...si iubirea exista/ si moartea exista in ea 
Imi place mai mult cand esti trista. Tristetea de fapt e a ta!!!!!!!
Adio!....Adica ramai! Totusi...Iubirea... ...si ma tem.

A murit Omul care si-a iubit natiunea! Nu te vom uita pentru educatia si pedagogia...si psihologia iubirii pe care ne-ai sadito. A crescut Adrian Paunescu, MULTUMIM!

Au trecut 20 de ani şi în ornicul meu bate o nouă clipă de cumpănă. Pentru o perioadă mai lungă sau mai scurtă, trebuie să mă despart de ai mei şi să încerc o reîncărcare profundă a bateriilor organismului. De când am acceptat această soluţie, în ochii mei s-au schimbat toate: şi culorile, şi mişcările lumii, şi scara de valori. Au retrogradat vanităţile şi s-au impus brusc, din nou, valorile etern umane. Mi-am dat seama, încă o dată, ce mult contează să nu fii singur pe pământ. Mi s-a arătat, întreagă, nimicnicia de a mă supune banului şi puterii, deşi, fără un minimum de bani şi de putere, nici unul dintre noi nu şi-ar putea procura alimente, medicamente, confortul elementar. Dar atât. Cursa nebunească om contra om mi-a apărut ca o maladie de origine străină. Una e competiţia şi alta - ura devenită lege a supravieţuirii.
Nici măcar n-am puterea să-mi imaginez până la capăt cum ar fi această despărţire de ai mei dacă s-ar transforma din temporară în definitivă. Şi nici nu ştiu ce simţ în plus mi-ar trebui ca să-mi dau seama, din vreme, de această posibilitate care nu trebuie niciodată exclusă. (...)
Pur şi simplu, e ca şi când aş pleca în sat, la nişte prieteni, să fac rost de nişte jăratic, să reaprind focurile din sobele casei mele, odată cu venirea iernii. Şi, iarăşi, cât de important e să nu fii singur pe pământ! Când exişti şi în conştiinţa altora, e ca şi când te-ai transforma, din unul, în mai mulţi. Astfel, chiar ameninţarea cu dispariţia, devine mai puţin eficientă, dacă e să te elimine din conştiinţa tuturor." (Adrian Păunescu- 1943-2010)






Căutati pe acest blog