Iubirea la români. Cealaltă faţă.

La români talentul este o primă de la Dumnezeu, dar întotdeauna unul îl îmbie pe celălalt la forţarea mâinii destinului...de a-i parveni şi cel de-al 13-lea salariu.

Cuprinşi de isteria nunţilor şi a...copiilor drept împlinire sufletească, ca pe singura opţiune serioasă de a ţine piept procesului muncii, îmbibat la rându-i cu puternice valenţe stresante, românaşul nostru continuă exuberant să traducă orice “produs” scos în urma unui act sexual banal drept iubire şi.. recunoaştere divină a ceea ce..el consideră că “are de făcut” pe acest pământ. Astfel îşi spune în minte...din oficiu “tradiţie creştină” împuns fiind şi de la spate cu sârg şi dragoste impunătoare. Totul ar fi...bine şi frumos dacă argumente precum boicotul sexelor, constrângerea profesională şi plicticoşenia imensă “de acasă” nu ar arăta...dimensiunea bolnavă a unei sexualităţi dezlânate şi a unei dorinţe...mai mult perverse decât de recunoaştere-prin celalalt...cu orice risc şi...avantaj!
Într-un final, calculele sau instinctele declanşate îşi primesc aşteptatul rateu cu reverberaţii...
Deşi s-a creat un adevărat libidou naţional în a privi(?)impasibil...totodată cu nonşalanţă şi dispreţ: scandalurile, bârfele, accidentele sau grandoarea prostituţiei generalizate, ne arată fără echivoc o dorinţă nestăvilită de a iubi..sau mai bine zis ..o forţa a manifestării sentimentului de apartenenţă..de identificare şi recunoaştere. Haosul este însă total.
Cu cât lipsa lui este mai resimţită, cu atât el îşi deschide tentaculele, iar stăpânirea lui este vizibilă prin numărul uriaş...al doritorilor de „posesivităţii”şi „acumulări”.
Pe acest fond la iveală... apare un alt stăpân! Un aluat „de Ceauşescu”...înecăcois şi la fel de invizibil: Iubitul la întâmplare.
Preţul, fiind de protejarea săracului „mister” şi de ascundere (culmea!)mai bine a „sexului” pentru viaţa „de dinainte” şi „de după”!!!!!!!!!
Astfel, proliferează sexul la întâmplare cu vanităţi mândre nevoie mare, orgolii mici şi îmbacsite, căsătorii cu fast şi pinguini beţi, cu planuri pe termen lung sau scurt...în funcţie de strategia fiecăruia de seducţie.
Se tot dă înainte cu statul, imaginea sau poziţia socială, băgându-se sub faianţă iubirea, respectul sau înţelegerea de rigoare. Presiunile de tot felul erup la suprafaţă. La fel, superficialităţile care mai de care...”mai bine îmbrăcate”. La fel şi urile se scut, sexul este cerut ca monedă, ca preţ sau ca plată! În fiecare caz, el năuceşte şi destabilizează. De aceea ficele Evei sunt mai motivate ca nicicând să ceară un preţ mai mare. Din filme...ori de la alţii, acestea „ştiu” că iubirea..se simte, dincolo de orice cadou...sau orice compliment spus la timpul potrivit.
Tot în acelaşi context favorabil, păcălirea îşi menţine aceeaşi aroma aparte...divină. Biserica, exultă pe ascuns, tolerând palmat vrăjitoria de orice fel, iar politicianul...o face într-un mod mai dezirabil ca oricând, oficial!!
Noii burghezi, adevăraţii cocalari ai simţurilor, nu cei din anii trecuţi...
pot învârti pe degete sex-appeal-ul naţional, iar ale(r)gătorii, vârstnici, copii, bărbaţi etc. pot saliva la comun nenumărate produse tv.
Producătorii ne-iubirii pot sta liniştiţi mult timp. Toată lumea va vrea pe toată lumea, profitând la maxim de noua şi bogata aparentă categorie socială a blazaţilor..ocupaţi cu politica goală şi tot aşa.., femeile adevărate cu cerşetorii de iubire, muncitorii cu mâncarea, înfricoşaţii de moarte cu E-urile, orgolioşii previzibili cu Ego-urile, tinerii cu noile himere, iar toţi laolaltă într-un suflet cointeresaţi...de înmulţirea produselor farmaceutice. Schema ar arăta cam aşa:
Dorinţă-(minus)Sex= Nevoia.
Muncă-Prostie =Boală. Şi mai personalizat..
Iubire-Minciună= La voia întâmplării cu pretenţie de mister.
Că i se spune „nevoie” sau „boală” Insuficientul-crizat, joacă aici rolul preferat pentru mase. Elementele acestei agitaţii colective se identifică atât de corect în politicienii aleşi, încât... nimeni nu s-ar deda la nicio aventură..pentru a simţi în sfârşit gustul de „Altfel”!
Dincolo de ironie, rămâne o mare ipocrizie de care se foloseşte din plin aşa zi-sa Societate de consum, unde tronează monotonia, zbaterea şi agitaţia într-un mare gol, plin însă de aere pretenţioase colective.
Sexului i se spune mai departe „prostie” de unde şi Produsul final-culmea cinismului, Muncii i se spune „Lene”, Fericirii..”Mici şi bere”, Frumuseţii ...”Bani şi flori”.......
Cum o dai, cum o întorci nemulţumirile, resemnările...ies prin toţi porii, prin o mie de supape ascunse, nespuse. Iubirea, iertarea şi respectul sunt principalele perdante..şi modelatoare. Nunta, munca, burta mare, orgasmul sau bucuria vlăstarului par a fi „picătura” dintr-un „Ocean al plângerilor”.
Liderul de sindicat este aşteptat să negocieze..salariul din iubire.
Deschide-ţi picioarele vă rog..ordon! Decideţi-vă:intraţi sau ieşiţi...sau vă retrageţi?Le facem pe amandouă!
Important e să ne dăm mulţumiţi/fericiţi! Shoppingul.. ştie de ce!
Se trăieşte, se iubeşte şi se moare...Adrian o spune cu durere..

Şi totuşi mă gândesc..care este noul specific naţional?
Mâncarea...minciuna sau frica?Greu de răspuns.

Democraţie de Suflet-Plăcere = Direcţia de Sănătate-Publică

Desele confuzii ce străbat căpşoarele românilor m-au determinat ca nu odată în timpul prezent să privesc oarecum mirat în democraţia asta originală, legătura duplicitară dintre Suflet şi Plăcere. Dar mai ales.. cum Adevărul spulberă iluziile şi speranţele deşarte dar îndreptăţite ale celor mulţi!
Adevărului la braţ îi stă de minune Minciuna. Dacă se poate frumoasă şi sexy..
Aşa ajungem la mariajul de convenienţă între cele două. Adevărul despre minciună este că omul ale limitele lui naturale şi..poate înţelege prea puţine lucruri, atât de puţine încât nimeni nu poate fi condamnat când minte. Poţi să minţi.. liniştit pe oricine.
Oamenii vor plăcerea şi nu le pasă cât plătesc pentru ea. Principiul vieţii se confundă cu principiul plăcerii..şi încă nimeni nu a putut arăta unde ar începe boicotul şi unde se termină confuzia. Cert este că bunul simţ poate arbitra relaţia, (in)suficienţa însă îşi bagă coada.
De aici şi explozia de mai bine de 10 ani în firava democraţie românească..unde parcă nu ne mai ajung..de la o zi la alta gusturile, cumpărăturile..ca argument pueril, shoppingul, ori partea de procură reprezentată de telenovele sau piese muzicale...menite să umple un gol mai mare ca niciodată. Sufletul nostru democratic..fost comunist..pare golit de sisteme, stereotipii...absorţii tot mai limitative, obsedante şi asemănătoare. Cu cât se înmulţesc sistemele "de dorit"...cu atât Maria sa.."Fructul oprit"..îşi exercită forţa asupra individului...slăbit de ceea ce este obligat "prin ceilalţi" să vrea! Aşa se face că sânii au devenit prea mici pentru toată lumea. Nevoia implanturilor, a sur-plusului...a devenit imperios necesară. Din acest punct de vedere,
o maşină,un frigider, un fund, o casă sau un falus au devenit echivalente. Perisabilitate anticipată..obsesivă. Sau atâtde mult ne place grădina vecinului, încât ne doare...începând de la cutia de viteze...şi până la postludiu(culmea!)
Pentru că suntem neputincioşi ori ticăloşi în faţa plăcerilor..deoarece le-am pierdut sau habar nu avem de inocenţa funcţionalităţii... "am inventat" prin importare ce e drept chiar şi o sărbătoare.. a plăcerii(?)...nemai fiind îndeajuns s-o simţi...ca surpriză(prin apariţie sau dispariţie)...trebuie s-o fixezi. Aşa.. se face că Valentine's Day...e o invitaţie tuturor, cu precădre neaveniţilor.
Dacă eşti prost, eu te inviţi să te manifeşti... Cel sau cea...care "aude"..poate cine ştie chiar îţi răspunde..dorinţei-exprimative. Astfel se şi explică "de ce plăcerea" este în centrul atenţiei, iar miezul ei ne scapă, salvându-ne doar săraca...mult-prea adulata "Clipa".
E dureros să vezi de nenumărate ori cum se relevă pe ascuns..lipsa de personalitate şi de maturitate emoţională. Ce avem..este întotdeauna prea puţin, şi nu ştim..cum am putea să ne liniştim gusturile pentru "frumos". Ce-i majoritatea..optează pentru ai limita celuilalt această tendinţă de "căutare". Astfel plăcerile vechi, cunoscute, fulgurante..sunt preschimbate într-unele care necesită îmbunătăţiri: "Sa ai mai mult ca să fi sigur"
Sexele îşi împart plăcerile: bărbaţii-satisfacţiile muncii, postura principală de unde îşi extind priorităţile, iar femeile...ordonatoare şi oferitoarele "fructelor" mai mult sau mai puţin interzise. Despre primii, ei rămân mai tributari ca oricând succesului şi tutoror schimbărilor grilelor de valori..fiind nevoiţi să "respire femeia" mai mult ca oricând. A-ţi spune că e valabil şi invers. De acord. Dar ce nu e obicei împământenit(prost)..sau regulă, nu se pune! Şi aşa va fi! Bărbatul va respira Femeie, de cele mai multe ori alta. Şi asta în mare parte pentru că a fost educat să "ridice" şi să mişte "datul"..Femeia...şi să trăiască "prin competiţie". Că pierde sau câştigă energia cheltuită va trebui recuperată prin Ea. Femeia..tot exersând mecanismul ăsta desori agasant, la aprofundat..iar acum îi pare un joc dintre cele mai serioase cu putinţă. "Nenorocirea" e că la ea..plăcerea e cu totul alta..faţă de aceea a bărbatului. Modalităţile ei de satisfacţie nu se confundă cu NEVOIA-de-Plăcere, ci cu realizarea.. în "modurile ei" născute prin regulă/reguli şi întreţinute culmea de barbaţi, de taţi, conducători. Si ceea ce nu se anticipează şi nici discută este că plăcerea este în egală măsură cautată fervent de cele doua sexe mai aprig ca nicicând.
Intensitatea diferă, dar şi ceea "ce se iubeşte": macrameurile, copiii, grătarul, alcoolul,maşinile,banii etc. Iar femeile, exploatează asta din plin într-un moment istoric cultural precar. Biserica, statul o apară..pentru că trebuie sa nască membri, mulţumindu-se să se folosească doar de "cuvintele iubirii". Omul-Primărie, spune "da" ca oficial, Sufletul să i să întreţină pe această direcţie..cu orice şi la întâmplare, plăcere să fie!!
Plăcerea...e idealul. Sufletul se încarcă, Sexul îl descarca. Dragostea se pierde! Simţirea se mândreşte cu nesimţirea. O ajută să ajungă la ţinta inconştientului. Iată adevărata democraţie, una a confuziei, a formelor fără fond, a orgasmelor..insuficiente.
Acest circuit inchis arată cu lux de amănunte o societate hedonică chitită pe consumat, îmbâcsită de nelegiuiri sufleteşti, infidelităţi bagate sub preş(nu că n-ar fi şi stimulante!)şi tot aşa...în căutarea plăcerii de amorul celor auzite, întâlnite, povestite sau uitate.
ps: In mod normal aş fi fost impresionat de partea plină a paharului...dacă nu şi ea s-ar uita..la fel ca şi cealaltă jumătate. La frica de a muri nemâncat a românului...implicit la frica de moarte...persistentă în societatea noastră, mai mult decât este admis. Iată adevărata Guvernare, pe lângă cea a micilor plăceri...şi ele la fel de chinuitoare...generatoare de obstacole numai aşa că altceva nu mai ştim!!

Sinuciderea din dragoste: pretenţie neacoperită sau absolutul imaginat..

Unul dintre cele mai delicate şi eludate subiecte.. grosolan aş putea spune.. vânturate prin târgul ăsta de vechituri românesc, este acela al sinunciderilor..
Dincolo de sărăcia multora, motivul cel mai des întâlnit de lepădare a vieţii.., sinuciderea "din dragoste" este următorul motiv pe lista "priorităţilor"... celor ce.. nu au putut fi deprinşi cu acest montagne russe numit Viaţă..şi care.. în numele "înfierbinţelii" s-au grăbit "a crede" că orice act personal...poate sfârşi "în" şi "cu" dragoste întru recunoaşterea în Iubire.
Sinuciderea din dragoste este şi va fi mult timp de acum încolo un obstacol imens în defavoarea ei..a împlinirii actului "de dragoste"şi al Iubirii îndeobşte. Iar chestiunea nu e deloc una nouă..cu toate elementele ei surpinzătoare apărute.. pentru noi toţi. Supărător este tratarea cu o superficialitate dezarmantă a actorilor implicaţi:părinţi, profesori, oficialităţi sau cadre cu pregătire superioară în acest sens. Fenomenul este foarte asemănător cu cel al consumării drogurilor, unde.. la fel..se discută...şi se creditează în mod oficial cu un limbaj găunos, tipic societăţii în care trăim.. înfierbântaţi şi cu accente de agitaţie..la modul imperativ! În cele două cazuri..sau fenomene grave mai repede, lipseşte cu desăvârşire punerea reală în discuţie a cauzelor..şi a eliminării consecinţelor..iminente şi dureroase...a factorilor care converg către alegerea ...şi punerea lor în aplicare a celor două. Totul e de mântuială..în sensul că "trebuie făcut".
În atari condiţii..oricine poate percepe bine mersi şi DUPĂ BUNUL PLAC: Iubirea, Viaţa, Moartea..sau alte puncte de referinţă existenţiale. Aşa se face că sinuciderea din dragoste..poate fi văzută ca şi purificare înaintea morţii...şi tot în această ordine ca "act de curaj suprem"
în virtutea purtării crucii în spate. O asemenea viziune este prezentată de ANDRADA pe blogul ei, unde.. dezvoltă cu lux de amănunte sacrificiul şi ofranda adusă Iubirii..prin Actul Sinuciderii.
Motivaţia celui ce alege să-şi curme viaţa "din dragoste"are la talentata jună un aer mai mult spiritual decât unul banal..al oricărui muritor ..de rând..rupt în gură de foame, taxe sau responsabilităţi... Constrângerea..de a pune capăt zilelor capătă brusc proporţii incomensurabile, sub imperiul sfâşietor al durerii..unde cerul...se deschide pentru a salva ceea ce viaţa.. în complot cu realitatea, nu au putut aduna sau împlini. Andrada invocă prea-plinul şi lipsa de reacţie a zeilor...trecând prea uşor de dansul mortual al simţurilor, al slăbiciunii.. ca păcat primordial, inevitabil în ecuaţia Iubirii. De asemenea în jertfa adusă, Andrada elimină orice urmă de motivaţii şi raţiuni inconştiente, atribuind actului "luării propriei vieţi" motivul purificării, al poverii ducerii propriei cruci. Altfel spus ..sare în ajutorul celor ce neagă raţiunea, înţelegerea sau sacrificiul, pentru a lua apărarea pe considerentul bine întemeiat de a nu fi învăţaţi, îndrumaţi ori conştientizaţi de cineva anume. Actul sinuciderii..e întemeiat! Este concluzia dureroasă la care ajunge ea, încercând să spulbere...ţelul suprem al oricărui credincios...mântuirea. Statutul de martir..îl înlocuieşte iar preţul..merită: durerea..tortura divină, înălţarea!
Zice ea"Dragostea absolută este o punte acceptată spre moarte"..şi nu ia în seamă, timpul, istoria, răbdarea..! Destinul îl vede ca implacabil..iar de raţiunile sinucigaşului ..nici nu poate fi vorba... ce "l-au împins la actul necugetat". Clarificările vin însă la final, argumentul principal işi i-a porţia triumfătoare..iar subiectul...este lăsat baltă...în plenitudinea lui, în complexitatea-i necunoscută, de către muritorii ne-învăţaţi. Andrada foloseşte chintesenţa...şi miezul otrăvitor al oricărei despărţiri ..."eroticul". Asociind pertinent subiectului sinuciderii, cu un citat marca Emil Cioran, mai mult decât relevant. Şi mai departe.. legătura intrinsecă a Iubirii... cu Infinitul erotic. Astfel, ni se relevă tipul viziunii asupra necugetatului gest al sinuciderii din dragoste. Paradoxal...finalul devine relevant şi ne edifică..cutremurător, înţelegând parcă mai bine de ce uriaşul scriitor a trebuit să fie alungat din ţara lui.
Iată adevărul concentrat, atât de bine şi de clar..în forma lui culturală:
"A rămîne singur cu întreaga iubire, cu povara infinitului erotic – iată sensul spiritual al nefericirii în dragoste, încît sinuciderile nu sînt probe ale laşităţii omului, ci ale dimensiunilor inumane ale iubirii"
În mod normal dacă încerci să înţelegi ce a vrut să spună genialul luminator aici..mai bine ori te căsătoreşti ori te iei şi tu după alţii pentru că..nu-i aşa.. multora "le merge" Şi îi înţeleg!
Aşa că dragilor, cine se încumetă a pricepe că Iubirea e buba! Dar nici să-ţi urmezi propriul instinct nu merge dacă nu ai cuvintele să-ţi coloreze fiinţa. Nici să cumperi pe cineva..nu ţine...şi nici să dăruieşti cât ar trebui nu!...Pentru că atunci ajungi de fazan..la proţap.
Cum o ei , cum o dai nu e bine, a conchis parcă pitpalacul istoric românesc.. cel mai bine.
Aici, spune Mihai Eminescu "Iubirea se foloseşte ca monedă". Simularea iubirii ca "Celălalt" să prindă vraja...şi tot el să o întreţină. Dacă nu...să cumpere butelii, super butelii..buteliile vieţii pentru "focul ei".
Fără a deţine o statistică în acest sens..înclin totuşi să cred că sunt în scădere sinuciderile din dragoste. Cel puţin în jurul meu...în zona mea de acţiune...motivaţia..pare a lipsi cu desăvârşire...şi asta ca o dovadă de prea multă raţiune, că de luciditate nici nu încape vorbă.. Parcă totuşi.. aş face-o eu. La mişto...sau mai bine.. mă gândesc..la to the end of love .....

Voi v-aţi sinucide din dragoste pentru gagici, pentru shopping, pentru un pret la carne mai ieftin sau pentru preschimbarea blănii politicienilor? Aştept variante...

Flacăra sau vraja? Confuzia plăcută.. dorinţei noastre

 

Flacăra Iubirii.. arde..se consumă.

Vraja însă.. se poate menţine. Ingredientele ei? Credinţa, încrederea, sacrificiul..în fapt..surorile renegate ale familiei..societăţii noastre de consum.. "prea romantice"..şi poate "prea echivalente" întro cultură tot mai decadentă.

Cu toate că.. ambele sunt supuse aceloraşi slăbiciuni...flacăra...e prima care cedează...datorită cerinţelor..aşteptărilor proiectate..în celălalt. Arderea..atât de râvnită este atinsă de superficialitate(deh..ne şi place)dar şi... dependenţele noastre!

Cine insa o poate ocoli!? Sunteti pregătiţi...sau aşteptaţi "visarea"..de salvare? Ştim cu toţii..căsătoria...o stinge..însă cu consimţământul....colectiv!!

Una din micile dar suavele confuzii ce ne populează fiinţa.. este cea iscată dintre Vraja şi Flacăra Iubirii..reperele căutate sau mai repede aşteptate esenţialmente în Iubire. Altfel spus "viul", re-creaţia individuală ..însemnă "Certificatul Substanţei persistente" de funcţionare a cuplului. Întotdeauna aici, anticorpii sunt mult prea leneşi..şi supuşi mai vechilor obiceiuri. Sensibilitatea subiectului, a în-drăgostitului este şi ea în culpă!..ce să-i faci!! Ne scapă...mereu sau aproape mereu...raportându-ne PROST la "Clipă"..în traducere liberă.. marea doză de seducţie a "păcălirii" ..se dovedeşte a fi..la fel de stăpână..pe foarte mulţi dintre noi!! Astfel că.. după o zi pe alta..ne tot consolidăm..nevoie mare....ca nişte Carpe Diemi..pe sistemul cel cunoscut, al graţiei florilor. Vrem, ne dorim "actul"...iniţiativa Celuilalt, fără să conştientizăm ofilirea firească..sau uscarea naturală. De asemenea şi diferenţa...faţă de întreg Universul Iubirii, al circuitului ei precum si.. vârful..Flacăra..întreţinerea ei, viabilul, creaţia continuă...efervescenţa...o tratăm ca simplă sau spectaculoasă "Trăire a Clipei"(??)...ce trece..şi ne scapă...băgând-o sub preşul personal...aşeptând bineinteles.."Minunea".                                                                 

Falsul poate avea foarte bine arome de infinit!!!..Şi iarăşi.. ne minţim, chiar cu pasiune...o pasiune mult prea înrudită cu "pretenţiile" confecţionate..şi culmea ..nu de noi înşine!!              Aşadar..flacăra "arde"..şi "ne arde"! Cu Vraja însă, păşim ceva mai mult pe terenul concretului..care se materializează prin forţa intensităţii sentimentelor celor doi..şi în special prin starea de independenţă a lor..şi de tratare a "necondiţionatului"..unde tendinţele fireşti de dependenţă sunt risipite.., locul lor fiind luate de neîncetate "propuneri"...transformate lin în decizii. Minuţios..,cât şi pretenţios spus..de o mângâiere a tuturor provocărilor, ce are printre ingredientele principale existenţa ludicului, bazat pe forţa naturaleţii şi a creaţiei celor doi..de a se reinventa, de a menţine constant fluxul întrebărilor.. dimensiunea personală a grijilor..alternanţa tăcerii cu ascultarea..precum şi.. promovarea eroticului..ca aromă ce ameninţă existenţa"tihnită"(fără griji:))a tuturor simţurilor celuilalt..în fond..respectându-le intimitatea..ori deciziile mult prea fluctuante:))

Vraja dragostei..esenţialmente nu este decât afirmarea celuilalt..conştientizarea importanţei acesteia. Manipularea.. ori de al ţine supus pe celălalt..prin diverse metode.. de foarte puţine ori a avut sorţi de izbândă. În altă ordine de idei: pierzându-te pe tine...conştientizând.. că nu ai ce pierde...dăruindu-te neîncetat fir cu fir, emoţie cu cuvânt..din tolba trecutului şi.. până în prezent...ESTE "Suprema garanţie" ..de păstrare a vrăjii..ce se certificată prin propria prezenţă arzătoare, naturală..cuceritoare.

Dar, ca orice lucru..al cărnii..mirosul slăbiciunii, al slabiciuniilor(prin adrenalina creată) devine iminentă..şi ameninţă..! Atunci.. intră în scenă următorul proscris..al Iubirii: Iertarea, care cumulată cu încrederea şi credinţa va oferi abilitatea de a menţine vraja şi conexiunea vibrantă cu Celălat. Nu este însă îndeajuns..dar, reuşeşte a menţine pentru o vreme "partea pozitivă", uimitoare, acel tumult ce pare.. apărut din senin. Menţinerea lui.. constă într-un efort continuu. Oricare dintre cei doi, pot sucomba în faţa superlativului aparent...al unei slăbiciuni de moment..ori a oboselii cauzate de autenticitate.. şi de firescul jucat. Mintea ..putând de a alege.. a percepe foarte rapid "o simţire"..în cu totul alţi termeni, deloc sensibili şi deloc.. pe placul ori pretenţia acută a Celuilalt!

Vraja poate lua forma unei flăcări, din mai multe motive. În primul rând.. pentru că de nenumărate ori.. este văzută, fără a fi recunoscută, fireşte..ca un "act de cumpărare"! De regulă, cel care "cumpără" este şi cel care "dă drumul" la flacără, iar "interesul" , nu prea are ce să facă în vârful Iubirii..se plictiseşte repede.

La Loja râvnită a simţurilor..vraja..şi flacăra...ard a pasiune şi vitalitate reciprocă, ambele însă sub povara iminentă a consumării. Degeaba.. va exista un "el" sau o "ea" posesori ai abilităţii de a "da drumul" sau "a micşora-o" ....ea se va stinge. Nu a fost un act spontan, nici o scânteie celularo-nucleară ci.. doar un act mecanic de anvergură, plin bineînţeles şi mustind de chimii &fireworks...aici îşi va trăda frivolitatea Sexul. Eros.. în loc să mân(t)uiască corpurile el mută trăirea complexă..încurcată la un moment dat..spre consumabil. Forma erotismului cea mai limitată..licărită..,cu accente puternice de fericire trecătoare..în fapt, Lucrul bine ascuns de Trăitorul-Zilelor-Goale-de-Astazi.

În Vraja Iubirii..în scopul menţinerii ei, sexul joacă un rol secundar,  rămâne însă pe soclul său bine consolidat şi retrograd. În sex...ca şi în viaţa de zi cu zi, cuvintele şi strategiile...sar în ajutorul neputinţei..şi a ne-desfăşurării. Dacă flacăra este supusă consumării...vraja, este de dorit întro singură circumstanţă: aceea de a-ţi dori cu adevărat să nu exagerezi.., cunoscându-i capriciile..şi.. prin aceasta, să poţi fi în stare să nu exagerezi în niciun mod posibil..cu inima celuilalt. Ea..a Lui...sau a Ei...fiind.. de fapt a Ta!!

Mângâierea, excitaţia, provocarea ei..rămân o jertfă adusă zeilor..nu pământenilor, care s-au decis sa scrie cărţi.. cu preţul prostirii..iar cei mai mulţi... să se preocupe de rapiditatea "descărcărilor"de orice fel...chiar şi de energii pozitive. Aceşti.. dezirabili iubirii prea ocupaţi de ei şi de interesele lor sensibile...mai sensibile... decât Iubirea!!! Aşa că: Omorîţi...de dragul folosinţei sau viceversa:aşteptaţi de dragul visării şi al repetabilităţilor ce scapă...într-un mod divin..sau măreţ..pentru fiecare, dar pe dos

Vezi mai multe video din Muzica

Cu barbaţii te joci. Nu poţi trăi

Conform zicalei cu parfum izbitor  de adevăr..precum că  pe femeie "nu trebuie s-o intelegi ci s-o iubesti" aşa şi manifestarea..deplină în ceea ce priveşte desfaşurarea în condiţii optime a Relaţiei de Cuplu:
-Nimeni "nu vede" nimic. Toata lumea simte..însă cu ceva "înainte" şi  întotdeauna...având priorităţi preschimbabile...
Cum femeia este conducătoarea..şi garanţia durabilităţii traseului..din Ea vor ieşi viitoarele doctrine şi paradigme de trăire. Tocmai de aceea..spre dezamagirea unora.. şi diluarea rigurozităţii societăţii româneşti căzute în afect.., zdruncinate de acesta..sub apăsarea nefasată a lui Thanatos. Mai concret, educaţia sau "doctoratul simţurilor"...sunt deja..lecţii digerate ori dupa caz..digerabile la noi..,moştenitorii unei slăbiciuni profunde la pitpalac.
La baza marilor convergenţe, încă ne vine imposibil multora dintre noi a lua în calcul că suntem pierduţi în îndoctrinarea: Poveşti-Lecţiile scolare. Ludicul fiind primul aici care are de suferit şi încă serios în ecuaţia relaţiei..celor doi parteneri.
Atunci când poveştile iau sfârşit..din lipsa de inspiraţie de exemplu...ori când lecţiile predate..îşi termină şi reafirmă totdată doza insuportabilă de rigiditate, ceea ce denumim generic "relaţie" re-intră în binecunoscutul impas..în repetabila povară..în acea neconcordanţă ce reclamă..mai mult "simţire" decât raţiune şi comunicare.
Cum soluţionarea din acest punct...al rămăşiţelor otrăvitoare nu a apărut...totul, este şi rămâne supus oricăror relativizări. Spre bucuria Don-Juanilor voluntari, in-voluntari...şi al Evelor.. pentru manifestarea atât de cunoscută, de a jupui orice frumuseţe găsită în cale. In limbaj uzual...de a constrânge tot ceea ce nu este"regulă" sau "ceea ce nu se poartă".
În atari condiţii nu trebuie să mai mire pe nimeni...cohorte întregi de stereotipuri verbale, simulări sentimentale, compromisuri, strategii ticluite, impuneri cu aromă de "aflat în treabă" samd.
SI ATUNCI CE NE FACEM? ..Ca să reuşim să ne ridicăm la nivelul maxim admis: acela de a iubi şi a nu înţelege(pe deplin) Femeia..dar şi Bărbatul..atât de previzibil în ochii Ei...şi pe bună dreptate!!!!!!!!
Cu toate că unii mai cred în compromis sau în lăsarea calculată a pleoapei, asta şi în condiţiile în care nimeni nu-şi bate capul, fiind prea ocupaţi.. cu procurarea banilor.."salvatorul" universal..ori "înălbitorul" dezirabil al sufletelor.. încercate în gol!! De acel "gol" prea-plin al Dorinţei...ce încă nu ne poate face de a vedea înmulţirea farmaciilor.
Asistăm cu toţii dezgoliţi.. la privitul înainte.. pe dos! Dar.. poate e mai bine aşa...
Vocaţia eşecului, rămâne scrisă pe frunţile viitoarelor familii..şi pentru că..."ne place" să tânjim..şi nu să gândim...şi nici să respectăm în Iubire! Sintagmă şi visare mult prea boicotată de periculosul-Sex şi nocivul NECONDIŢIONAT...la confluenţa cu frica de "a pierde".., totul..sau absolut totul aflat sub incidenţa "SIMŢIRII"!!
Ce ne-ar putea rămâne...decât.. să ne gândim la ideal!!?
Bineînţeles..pe Femei le lăsăm să aştepte..,asta e menirea LOR..şi...parcă un dat, de fapt nici nu ştiu(poate îmi spuneţi voi)
Cum în viaţă sunt destul de mulţi oameni frumoşi(pentru a-i găsi)în cazul temei de astăzi.. Cameron Diaz culmea(!!!)vine cu Soluţia. Necredibila..şi neluata în seamă..."Barbaţii sunt minunaţi. Nu cred că aceasta impresie a mea se va schimba vreodata. Nu o să simt niciodată altceva pentru ei. Nu urăsc bărbaţii. Nu stă în firea mea. Cred că sunt grozavi(!!!!!). Iubesc diferenţele dintre femei şi bărbaţi. Cred că asta e minunat. Face lucrurile mai interesante. Nu putem merge unii în papucii celorlalţi. Nu putem şti cum e cu adevărat, dar putem face un efort să ne cunoaştem puţin unii cu ceilalţi"
.Dragilor dacă aveţi de completat, reproşat..sau blestemat vă stau la dispoziţie. Nu că aş aştepta ca cineva să înveţe cineva ceva de aici..însă voi avea pretenţia ca sexul frumos..şi atât de dorit..să recunoască în următoarea sintagmă cantitatea..de făcătură..de completare inutilă.., dar şi boicotare..a speciei masculine..fie şi involuntară: "Fiecare bărbat se naşte sincer..şi fiecare bărbat moare mincinos"
Am şi o concluzie la titlul ales: Într-adevăr..este aproape imposibil să trăieşti!! Chiar dacă responsabilitatea, virilitatea...şi generozitatea...lui mustesc. Iar femeia..poartă în pântece "marea vină". Confuziile create ulterior...nu sunt de partea ei...Ea..atât de iubitoare de stat şi de biserică. Rămâne în picioare ceea ce a afirmat Cameron, însă cine se încumetă pe sine..să se joace pe El "însuşi"...şi să nu se piardă.
Cât de autentic să fii, cât de frumos să te poţi crede...să te dai...creaţiei pe tine...şi pe cea pe care o iubeşti!!!

pentru oricine ai fi..TU