Nu mi-e teamă să lupt ca să fiu văzut.
Masca nu-i pentru tine, ci pentru a-i proteja pe cei apropiați ție. (Christian Bale)

26.08.2012

Ciocolata şi Noi: mamaia şi boxul.

         
                "Important este să diversifici gustul
                  ..... nu să-l păstrezi"
Asta gândeşte orice producător de ciocolată:familist, libertin sau orice alt fan al excesului de zel...al oricăror legi sau principii de consum... de viaţă.
:) 



    Erotismul gratificației sau simplitatea consumului...
                     Veche problemă de gust, tentație și relativizare...
În urma unei postări atipice pe undeva...făcute de pandhoraa și unde a reușit să surprindă foarte bine elementele substituente în ceea ce denumesc aici fenomenul ciocolatei, am decis să explorez în amănunt acest „Moș Crăciun„(bărbatul) producătorul de ciocolată.Principalul responsabil pentru stabilirea și stabilitatea(?)ingredientelor oricăror delicatese... În condițiile în care am plecat de la un citat extrem de relevant găsit de autoarea postării pentru ambivalența ce o produce savurosul produs păgân.

"Barbatii iubesc femeile pentru ca femeile sunt cele mai frumoase lucruri de pe pamantul creat de Dumnezeu.                                                                                                              Femeile iubesc barbatii pentru ca ciocolata nu poate tunde iarba din fata casei"(Guy Browning)

Păi să vedem ce semnificație are”ciocolata”: pe deoparte este un produs alimentar asociat cu plăcerea gratificației, iar pe de alta reprezintă o delicatesă a gustului.

Ne întoarcem puțin la aforism sau cugetare... și haideți să vedem ce a vrut să zică domnul creator acolo:).
Din capul locului presupune el că ”nevoia ”de a savura o simplă ciocolată nu este pare-se deloc întâmplătoare dincolo de pofta pe care aceasta o induce...și, vede 2 tabere care să îi mijlocească apariția-surprinzătoare și să-i dea sens semnificației, de altfel generos...al acestei simple îngurgitări: chit că ciocolata se oferă cuiva sau se achiziționează pur și simplu. Așa că să purcedem, motor!:)


Bărbații iubesc jumătățile lor pentru că femeile ”sunt cele mai frumoase lucruri de pe pămantul creat de Dumnezeu” și cealaltă:
Femeile își iubesc barbatii ”pentru că ciocolata nu poate tunde iarba din fata casei” :)))))  Să mai zică cineva că viața asta nu e frumoasă!!:)))Splendid!
Acum, să defalcăm și să vedem ce a vrut să ne transimtă autorul ei și cum  ne-a lăsat pe fiecare ca să decriptăm cele spuse, sau dimpotrivă cum ne-a făcut să plecăm fiecare la sorcova noastră. :)))

Întâi acesta ne amintește că cea mai mare satisfacție și bucurie în firea bărbatului este ”să iubească” femeia iar după, vine să excludă viceversa/reciproca și, ne servește ACȚIUNEAA:
-Iminenta apariție a femeii în viața bărbatului nu este deloc întâmplătoare. Simplu nu?...ea survenind numai după ce SUBIECTUL nostru(unic!) va  ”tunde iarba”?
Ce înseamnă ASTA? Traducerea nu este clar...la îndemâna oricui(uite-te câți bărbați au bloguri, sau ce tip de bloguri uzitează.:))) )

Așa că musiu-ul sugerează cinic(și puternic) că numai în urma unei acțiuni întreprinse de sexul puternic(se pun ghilimele după gust)... femeia va încerca să iubească bărbatul. Frumusețea lui să zicem(știm),nu duce decât la o partidă/partide incendiare și doar atât... Așa deci și prin urmare trebuie să privim realitatea drept în față și să recunoaștem că cele mai multe femei nu pot mânca ciocolata cu atâta plăcere pe cât și-ar dori-o. Și asta fiindcă nu pot fi mereu întreprinse atâtea acțiuni cu succes de către bărbați pentru ca femeia să poată accesa și cea de-a doua semnificație a produsului nostru delicios.:) Care este?? AceEA a ludicului intim, a ungerii și...lingerii reciproce atât de aproape de beatitudinea păcătoasă a re-întregirii speciei și iubirii până la urmă, bîjbîirii iei, în speță a dorințelor reciproce, unanim recunoscute...

Desigur, dincolo de semnificația lubricității și a tentației dintre cele două sexe, în orice ipostaze (cunosc-ute, ne-cunoscute, de căsătorie, de fantasmă etc)FIRESCUL or FRUMUSEȚEA purității... deoarece vorbim de CIOCOLATĂ ca și DESERT(vezi Dragostea care este și un soi de recreație pe timpul ”școlii”...așa traducem orele de serviciu, aproape că lipsește cu desăvârșire. De Ce? Prejudecata, fricile calculate, ignoranțele din educație sucombă simpla trăire a vieții,oxigenarea propriei sexualități..

Așa că îi mulțumim d-lui Browning că le reamintesc supraviețuitorilor evidențele copleșitoare(pana mea..) că o ciocolată nu se poate devora chiar așa personal, și stingher:), nu!Și nici nu poate fi un liant determinant, ci doar un posibil lubrifiant. Sic! Nu poți oferi UN CADOU chiar în fiecare zi. Sau, poți să oferi o ciocolată
de două ori pe lună, dar, depinzi mereu de gustul partenerului, iar gustul este dat de părinți. Na..:)

Băi români...mă! Cum să poți râde(cinic) de un produs destinat sufletului interpretat în cheia rece a muncii? Poți să iubești ușor doar dacă El bărbatul îți furnizează SUCCESUL GARANTAT ȘI LINIȘTITOR? Să fie ciocolata așa de reconfortantă aducătoare de orgasm dacă și numai dacă ăsta tunde iarba, în condițiile în care seceta a început?:)
Cât de cinic poți fi să te uiți la buletinul meteo...în loc să te uiți la Om și la statul care trebuie să-l facă* optim, știind fiind.... că a ieșit doar un libidinos și un needucat fără vina lui?

Frumusețea deoparte, munca de cealaltă dar, de rezultatul muncii nu trebuie să depindă savurarea unei ciocolate împreună. Unsul cu Ea pe organele sensibile ține de comunicare, de educație în sine, nu de oferirea locurilor de muncă, de cât de repede culege iarba cu dinții și cine e patron. Comunicarea face ca tunsul ierbii aproape să nu existe.Suntem plictisiți de munca proastă, de organizarea...și de educația proastă, nu de orișice amărât care duhnește a concentrare și zbatere. În gol.

A linge ciocolata după labii de exemplu este o artă nu o muncă.De Asterix.Nu e impunere, nu e”necesar.”
E un firesc acceptat.Amânat.Nu la infinit, și nici calculat, în defavoarea celuilalt.Și să nu uităm că în iubire totul este posibil. În iubire, unde mai presus de toate există respect, pentru celălalt, unde celălalt nu este parte
integrantă a instituției rudimentare pe care o știm/o știți sub titulatura de căsătorie sau căz-incie.


23.08.2012

23 august (fost) sărbătoresc...actual? Nici nici!


O discuţie cu nişte amici azi dimineaţă şi mi-am reamintit de vechiul 23 august:

23 august era sărbătoare mă....

Era mai mult decât un festival în manifestare(nu luăm în calcul băbăciunile) 
O paradă !(Una e când ieşi rar, şi alta e când ieşi zi de zi, nu?)

Tot eu insist:) 
-De ce azi nu mai avem aşa ceva?
Nu e din cauză că s-au deschis graniţele, ci pentru că s-a liberalizat p.... :))))))Scuzaţi-Mă!

Ce m-ar contrazice vară-mea
gospodinele
şmecherii previzibili.
:))

                                     ..................................


Da, înainte serbam munca(forţat şi ca tendinţă de a te plia pe ea ca şi criteriu-esenţialmente)
Azi, serbăm(nu de23)omul: care înseamnă bani-bărbat & -femeie. Iertaţi-Mă, nu mai zic. :)))
Ce rost ar mai avea.
E mult mai plăcută tăcerea, misterul, aşteptările.
Storcând omul(bărbatul)subţiind(u-i) munca şi importanţa...FACI...FACI...?
 :))) 
Naşti un nou loc potrivit! 

..


V-aţi prins din titlu:
Numai sărbătorim nici munca şi nici omul, acesta fiind atât de supus numai poţi avea în-credere şi nici con-sistenţă în el.

Un lucru este cert, Serbăm lălăielile:colorate, parfumate, întâmplate...
Miracolul nu are cum până la urmă să fie ucis...

Mulţumim divinităţii, dar şi hazardului.
Glorie Lui până la urmă că ne lasă să ne mulţumim cu reuşitele personale.
Fiecare cu 23 augustul lui.
:) 

20.08.2012

I belive


(I belive, you belive, we belive samd)




Cred în dragostea creatorului
A fiului şi a sfântului....Om
Mă încred nu într-un praf de stele
Nu în deşertăciunea programată
Nici chiar în poezia analizată ...

Mă încred în Dumnezeul tristeţii mele interioare
Pentru că acolo sălăşuieşte Omul-Femeie(!?)
El îmi dă forţa infinitului...a râsului
A limpezimii şi a tenebrelor ce le vizitez ca un nebun...

Spectacolul este însă total...
Temerile...
Strategiile...
Neputinţele...
Speranţele(reuşitele)....

Sunt toate la Bal. La Balul mascat
al seriozităţii... al realităţii..
Acest soi de cinism cardinal  existent,
această "căsătorie"cu diavol în rol de salvator
Şi cuvânt ca armă în iubire.....

       final
Cu virilitate pe post de "Clipă"
Cu "show" pe post de orgasm al Chemării...
Iar peste Toate, Eros e Cenăşăreasa...
Zâna care aşteaptă... să fie luată de la Bal şi să fie dusă în alte timpuri.
...în timpuri de poveste,  la spectacolul lui Michel Telo.




18.08.2012

Aur, suflet, conştiinţă şi alţi demoni...


Am râs cu lacrimi..

La debutul lor cinematografic, Vasilica Tastaman cu Sebastian  Papaiani, ea ingenuă şi căsătorită, el arătos şi liber:
"-Poate fi un om mai fericit decât cel care are tot ce-şi doreşte?

 -Ă...ăla de nu-şi doreşte...

 -Dar tu, nu-ţi doreşti şi tu?

-Ba da! Dacă doreşti şi tu...!! :)))

http://www.youtube.com/watch?v=LfzU3g19sNY
                     ............................................................................................

Şi totuşi îmi rămâne şi revine întrebarea...după afirmaţia Vasilicăi. A spus ea: 
"Găina care cântă seara nu ouă dimineaţa.." ?

La ce şcoală să înveţi să cânţi astfel încât după ce vei oua dimineaţa să rămâi în viaţă? Şi să nu o strici şi pe-a altora?
Rămânând totodată dezirabilă, voiosă...cu zâmbet intact.....
Sau..
Ce profesori de canto să ai care să aibe dragoste în iei astfel încât să poţi cânta "pe bune"?În traducere simplă: autentic. 
... Ziua, iar dacă te pricepi...şi noaptea e şi mai bine.. 

Desigur, întrebările rămân întrebări iar realitatea le aprobă consecvent după sistemul:
-Important e să fii în joc... Să te afli "în treabă".

Restul? Este enigmă, taină, mister! 
În aşteptarea ecuaţiei, a miezului iei, care se numeşte?
Con-sist-enţă!
Desigur suntem corigenţi din ambele părţi...
Important e să ne păstrăm subiectivitatea noastră... Şi asta facem. Un popor de copiatori nuanţaţi..:)

                 Avem parcă contrapărinţi ai miracolului

         ....................................................................................................................

 Cum aş putea să nu-l iubesc pe Adrian Daminescu, cum!?
 Reformulat...Cum să nu-l poţi iubi pe Daminescu?
 E ceva ce refuză în mintea mea.. 





 

14.08.2012

Creaţia autentică nu poate muşamaliza Iubirea.


Din asta denotă că paşii în iubire îţi lipsesc.

Poţi sări etape dar nu poţi sări peste sentimentele de iubire autentică ale celui pe care l-ai găsit şi te-a găsit.

Nu transforma într-o piaţă a sentimentelor sau într-un cabaret de duzină munca hazardului care şi-a găsit materie primă generoasă...

Avem traduceri diferite pentru "noroi"...iar eu unul exclud o atare posibilitate, nu de alta dar nu mi-e deloc foarte greu.

Mă faci să mă gândesc la creştinismul-terestru: "Eu te-am făcut eu te omor". Mă rog poate exagerez eu, dar nu nasul meu...creierul şi aşaa...mai departe... 

Ai un singur aliat sor-mea care a tradus bunătatea lui Dumnezeu în nişte sentimente chioare de sorginte anacronică(şi asta ca să fiu diplomat) nefiind învăţată cu:
"iubirea e necondiţionată" ori că ea nu "cere" sau cum scria IronicBlonde: iubeşti nu "Pentru că"...ci "necătând la" şi aş mai adăuga eu....şi dacă cauţi(scuze)cu sonde nepotrivite...(inconştiente)

(Cum aş avea eu acum pretenţii că primarul pertinent ales nu a adus-o pe adorata mea Sharon Stone la Giurgiu?) 

Vorba fraţilor.... lu'Moşu:Viaţa e simplă, noi o complicărim...Dar apropo de o mai vechea postare pe care o am în top, în societatea noastră lipseşte ÎNTREBAREA:
De ce? 
Cineeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee să audă ?
(să nu se înţeleagă că am ţipat, doar am fredonat prelung) :)
....................................................................................................................

Dumnezeu cu mila..
Şi firesc mă refer la iubire şi la sentimentele ce ne clădesc pânăă.... la sfârşitul vieţii.
Din punct de vedere gospodăresc sau profesional aici este alt circ, alt show şi un alt soi de fireworks...amăgitor virilmente material iluzoriu dar, cineva trebuie să ne furnizeze un orgoliu care să ne împingă să mergem "mai departe"(...) nu?


Căutati pe acest blog