Adică o aparenţă.
Ce înseamna asta
În forul nostru interior jubilăm că nu avem mijloacele necesare pentru a ne găsi un numitor comun, o punte.
Criza, culmea, a venit pe un fond cristalizat de resemnare personală.In ecuaţia iubirii şi a mântuirii, putem rasufla uşurati:nimeni nu ne poate chinui ori impune să înţelegem ce înseamna Celălalt. Îl luam ca atare, îi vorbim, îl iubim sau ne arătăm responsabil. Nu contează, mişcarea către celălalt oricum există, important este să fie mai stereotipă sau mecanică,esenţialul devine:”să ne facem înţeleşi”, şi reuşim. Nu ne doare gura, mai ales dacă avem puţină pasiune, logoree sau sinapse exersate.Si ne iese. Totul.
La suprafaţă. Adică exact ceea ce ne dorim.
De ce nu comunicăm:
E mai uşor
Te scapă de neplăceri
Ţi se văd dinţii
Nu ajungi dezgolit în faţa sexului
Nu "eşti făcut":)) să-ţi cauţi întrebările. Pentru că presimţi că ai să le răspunzi
Simţi că ţi se fură timpul
Rişti să te trezeşti în faţa propriilor schimbări şi să nu te mai recunoşti/controlezi
Te obligi singur (prea)la efort continuu sau....celălalt te obligă să cauţi disperat sinonime să nu cazi „de prost”, „papagal” în faţa lui.
Meseria, ştii sigur că nu-ţi poate fi furată, deci, şi banii garantaţi pentru.
Întotdeauna îţi poate fi garantată Femeia-singura oficiala(în cuget şi simţiri) pe care „ai luat-o”
Ce-i în mână nu-i minciună.
Astfel te poti specializa pentru ceea ce-şi doresc CEILALŢI să audă şi deci să te creadă.
E..amarnic de simplu. Şi nu trebuie să te poziţionezi în jumatatea goală a paharului pentru a realiza.
:)
