Flacara iubirii poporului roman s-a stins..in tacere dupa o zbatere profund lucida, arhicunoscuta.
Cuvantul insasi va ingheta, nu insa Iubirea LUI, imensa!
Noi, avem mugurii ACELEI... IUBIRII...acelei creatii ce au unificat familii, comitete, traditii, capricii, orgolii. Cenaclul flacara.
Adrian Paunescu a creat si a nascut in jurul sau o valoarea spirituala incomensurabila.
A deschis cum nimeni nu a facut... o dimensiune nationala a Sufletului..pentru arta, pentru frumos, aducand langa el cu o nebunie aparte, pe cei mai frumosi si talentati oameni dintro Romanie care.. parca de abia atunci se nastea!
A adus istoria poporului in mintea si in inima romanilor, construind o punte comuna...
printro alta-nastere...a Iubirii.
printro alta-nastere...a Iubirii.
Flacara ei a incetat insa de astazi si... ne-a lasat noua romanilor... Repetabila povara ...Sufletul indurerat.
Cine, cine se mai.. Ruga pentru parinti?
In noi e loc numai de iarna
Vom inghea sub ultim ger
Orbecaind pe copci de gheaţa
Ca un stingher spre alt stingher .......
Vom inghea sub ultim ger
Orbecaind pe copci de gheaţa
Ca un stingher spre alt stingher .......
Nici nu pot nimic sa-ti spun, Pe curand sau ramas bun Aparu numai nu la adio tu...
Eminescu-i remuscarea, dorului de absolut... Daca unu si cu unu..nu mai vor sa faca doi.. Eminescu este chipul infinitului din noi... Daca n-ar fi Eminescu, n-ar fi nimic!
Cine ne-ar mai putea invata Ce e Iubirea? Cine? A incercat Eminescu...si s-a luptat Adrian Paunescu. Acest popor, invatat sa traga la jug, sa traga la con-jug(al)si sa-si omoare conducatorul „PENTRU CA”. S-a incercat prin meserie(bratara de aur)...si se incearca in continuare(doar) prin..TRADARE. N-am fost invatati...ci doar institutionalizati.
Cand esti copil, cand esti mugur, cand esti mic..cand nu vezi nimic...decat jucariile si papusilele mami si lui tati, imbratisarile lor si cuvintele de dragoste, nevoia de iubire...de popor este stringenta, altfel vom pune inimii...zavor.
Rolurile mor...
Viata e un teatru trist. .....
Rolurile mor...
Viata e un teatru trist. .....
Intram in amor fara lume... Fiorul ca fulger cazut
Continua Lumea-femeie/cu plozi scrisi pe numele meu...
Afara roiesc intunerici/aici suntem noi luminosi
Se cearta intre ele biserici/facandu-si acelasi repros...
Si tu ...si iubirea exista/ si moartea exista in ea
Imi place mai mult cand esti trista. Tristetea de fapt e a ta!!!!!!!
Adio!....Adica ramai! Totusi...Iubirea... ...si ma tem.
Continua Lumea-femeie/cu plozi scrisi pe numele meu...
Afara roiesc intunerici/aici suntem noi luminosi
Se cearta intre ele biserici/facandu-si acelasi repros...
Si tu ...si iubirea exista/ si moartea exista in ea
Imi place mai mult cand esti trista. Tristetea de fapt e a ta!!!!!!!
Adio!....Adica ramai! Totusi...Iubirea... ...si ma tem.
“Au trecut 20 de ani şi în ornicul meu bate o nouă clipă de cumpănă. Pentru o perioadă mai lungă sau mai scurtă, trebuie să mă despart de ai mei şi să încerc o reîncărcare profundă a bateriilor organismului. De când am acceptat această soluţie, în ochii mei s-au schimbat toate: şi culorile, şi mişcările lumii, şi scara de valori. Au retrogradat vanităţile şi s-au impus brusc, din nou, valorile etern umane. Mi-am dat seama, încă o dată, ce mult contează să nu fii singur pe pământ. Mi s-a arătat, întreagă, nimicnicia de a mă supune banului şi puterii, deşi, fără un minimum de bani şi de putere, nici unul dintre noi nu şi-ar putea procura alimente, medicamente, confortul elementar. Dar atât. Cursa nebunească om contra om mi-a apărut ca o maladie de origine străină. Una e competiţia şi alta - ura devenită lege a supravieţuirii.
Nici măcar n-am puterea să-mi imaginez până la capăt cum ar fi această despărţire de ai mei dacă s-ar transforma din temporară în definitivă. Şi nici nu ştiu ce simţ în plus mi-ar trebui ca să-mi dau seama, din vreme, de această posibilitate care nu trebuie niciodată exclusă. (...)
Pur şi simplu, e ca şi când aş pleca în sat, la nişte prieteni, să fac rost de nişte jăratic, să reaprind focurile din sobele casei mele, odată cu venirea iernii. Şi, iarăşi, cât de important e să nu fii singur pe pământ! Când exişti şi în conştiinţa altora, e ca şi când te-ai transforma, din unul, în mai mulţi. Astfel, chiar ameninţarea cu dispariţia, devine mai puţin eficientă, dacă e să te elimine din conştiinţa tuturor." (Adrian Păunescu- 1943-2010)
Bun regasit, joker!
RăspundețiȘtergere... am mai trecut pragul casutei tale, dar n-am comentat!
Si cand te gandesti ca si-acum sunt hiene ce stau la panda sa asumta cuvinte de ocara asupra lui.
E o pierdere incomensurabila, insa pentru roman, viata merge inainte, matzul sa-i fie plin si manelele sa-i cante!
pacatul andreiu...e retroactiv.
RăspundețiȘtergeresi-l simt asa de...atat de..romanesc
nebunia LUI, andrei, a adunat creatia, sa vedem de azi cine va aduna si ce...
Plata insa...nu zaboveste
Totusi..iubirea..va ma inflori, prin versurile lui scrise si cantate..pentru cei ce o cauta.
RăspundețiȘtergere"Si tu ...si iubirea exista/ si moartea exista in ea"
un nebun de si dupa viata...un impatimit de viata...
RăspundețiȘtergerede asta versurile lui ne fac sa simtim...fiecare dupa putere...macar acel simplu lucru...ca avem parinti....pe pamant...sau nu...
o sa inchei cu acest vers care-i apartine:
"pe pământul de cruci, numai om să nu fii..."
"Enigmatici şi cuminţi,
RăspundețiȘtergereTerminându-şi rostul lor,
Lângă noi se sting şi mor,
Dragii noştri, dragi părinţi."
E trist ca se sting oamenii buni...e trist ca un copil a ramas fara parinte...e trist ca multi nu stiu cine a fost Adrian Paunescu...
Ai dat "lumii de stire " ca "totusi exista iubire..si moartea exista in ea"..
RăspundețiȘtergereCandva i-am cules ,cu mainile ,din aer pe stadioane neincapatoare..cuvintele calde, acum am ramas cu mana intinsa a jale, zambete triste ne-am desenat pe fata ..pentru a pricepe " de ce fiii uita curand"
Ramas bun..fluviu de speranta !
In urma lui doar tacere..in sufletul nostru ..deja ne e dor .
Bun versificator.
RăspundețiȘtergereUneori chiar, un poet de geniu.
Dap, si eu il consider genial.
RăspundețiȘtergereIar eu nu agreez poezia. Dar poezia lui, da.
Un om în stare să strângă lumea întreagă în brațe, un om generos, care credea cu adevărat, un om curajos, un om cu adevărat viu, un om revoltat, puternic și netemător, un om de o sensibilitate supraomenească, un om cu o combustie internă nemaivăzută, un om onest, de un talent nemaiîntâlnit, un om ce iubea viața, creația, iubirea, adevărul, frumosul, un om îndrăgostit până la capăt, un om de ajuns pentru o nație întreagă, un om ajuns în eternitate, care ne îndrumă pe noi să ne alăturăm lui, acolo, în eternitate...
RăspundețiȘtergereȘi, totuși iubirea... crezul lui pentru oameni, iubirea și generozitatea lui, bunătatea și puritatea lui, cum să nu mori...
Netrebnici ca întotdeauna, ni se oferă de la Dumnezeu șanse peste șanse, ocazii peste ocazii, oameni cu adevărat oameni, iar noi îi alungăm cu neîncrederea și neacceptarea noastră, și, totuți iubirea... rămâne, după tot iubirea rămâne...