Iubirea la români. Cealaltă faţă.

La români talentul este o primă de la Dumnezeu, dar întotdeauna unul îl îmbie pe celălalt la forţarea mâinii destinului...de a-i parveni şi cel de-al 13-lea salariu.

Cuprinşi de isteria nunţilor şi a...copiilor drept împlinire sufletească, ca pe singura opţiune serioasă de a ţine piept procesului muncii, îmbibat la rându-i cu puternice valenţe stresante, românaşul nostru continuă exuberant să traducă orice “produs” scos în urma unui act sexual banal drept iubire şi.. recunoaştere divină a ceea ce..el consideră că “are de făcut” pe acest pământ. Astfel îşi spune în minte...din oficiu “tradiţie creştină” împuns fiind şi de la spate cu sârg şi dragoste impunătoare. Totul ar fi...bine şi frumos dacă argumente precum boicotul sexelor, constrângerea profesională şi plicticoşenia imensă “de acasă” nu ar arăta...dimensiunea bolnavă a unei sexualităţi dezlânate şi a unei dorinţe...mai mult perverse decât de recunoaştere-prin celalalt...cu orice risc şi...avantaj!
Într-un final, calculele sau instinctele declanşate îşi primesc aşteptatul rateu cu reverberaţii...
Deşi s-a creat un adevărat libidou naţional în a privi(?)impasibil...totodată cu nonşalanţă şi dispreţ: scandalurile, bârfele, accidentele sau grandoarea prostituţiei generalizate, ne arată fără echivoc o dorinţă nestăvilită de a iubi..sau mai bine zis ..o forţa a manifestării sentimentului de apartenenţă..de identificare şi recunoaştere. Haosul este însă total.
Cu cât lipsa lui este mai resimţită, cu atât el îşi deschide tentaculele, iar stăpânirea lui este vizibilă prin numărul uriaş...al doritorilor de „posesivităţii”şi „acumulări”.
Pe acest fond la iveală... apare un alt stăpân! Un aluat „de Ceauşescu”...înecăcois şi la fel de invizibil: Iubitul la întâmplare.
Preţul, fiind de protejarea săracului „mister” şi de ascundere (culmea!)mai bine a „sexului” pentru viaţa „de dinainte” şi „de după”!!!!!!!!!
Astfel, proliferează sexul la întâmplare cu vanităţi mândre nevoie mare, orgolii mici şi îmbacsite, căsătorii cu fast şi pinguini beţi, cu planuri pe termen lung sau scurt...în funcţie de strategia fiecăruia de seducţie.
Se tot dă înainte cu statul, imaginea sau poziţia socială, băgându-se sub faianţă iubirea, respectul sau înţelegerea de rigoare. Presiunile de tot felul erup la suprafaţă. La fel, superficialităţile care mai de care...”mai bine îmbrăcate”. La fel şi urile se scut, sexul este cerut ca monedă, ca preţ sau ca plată! În fiecare caz, el năuceşte şi destabilizează. De aceea ficele Evei sunt mai motivate ca nicicând să ceară un preţ mai mare. Din filme...ori de la alţii, acestea „ştiu” că iubirea..se simte, dincolo de orice cadou...sau orice compliment spus la timpul potrivit.
Tot în acelaşi context favorabil, păcălirea îşi menţine aceeaşi aroma aparte...divină. Biserica, exultă pe ascuns, tolerând palmat vrăjitoria de orice fel, iar politicianul...o face într-un mod mai dezirabil ca oricând, oficial!!
Noii burghezi, adevăraţii cocalari ai simţurilor, nu cei din anii trecuţi...
pot învârti pe degete sex-appeal-ul naţional, iar ale(r)gătorii, vârstnici, copii, bărbaţi etc. pot saliva la comun nenumărate produse tv.
Producătorii ne-iubirii pot sta liniştiţi mult timp. Toată lumea va vrea pe toată lumea, profitând la maxim de noua şi bogata aparentă categorie socială a blazaţilor..ocupaţi cu politica goală şi tot aşa.., femeile adevărate cu cerşetorii de iubire, muncitorii cu mâncarea, înfricoşaţii de moarte cu E-urile, orgolioşii previzibili cu Ego-urile, tinerii cu noile himere, iar toţi laolaltă într-un suflet cointeresaţi...de înmulţirea produselor farmaceutice. Schema ar arăta cam aşa:
Dorinţă-(minus)Sex= Nevoia.
Muncă-Prostie =Boală. Şi mai personalizat..
Iubire-Minciună= La voia întâmplării cu pretenţie de mister.
Că i se spune „nevoie” sau „boală” Insuficientul-crizat, joacă aici rolul preferat pentru mase. Elementele acestei agitaţii colective se identifică atât de corect în politicienii aleşi, încât... nimeni nu s-ar deda la nicio aventură..pentru a simţi în sfârşit gustul de „Altfel”!
Dincolo de ironie, rămâne o mare ipocrizie de care se foloseşte din plin aşa zi-sa Societate de consum, unde tronează monotonia, zbaterea şi agitaţia într-un mare gol, plin însă de aere pretenţioase colective.
Sexului i se spune mai departe „prostie” de unde şi Produsul final-culmea cinismului, Muncii i se spune „Lene”, Fericirii..”Mici şi bere”, Frumuseţii ...”Bani şi flori”.......
Cum o dai, cum o întorci nemulţumirile, resemnările...ies prin toţi porii, prin o mie de supape ascunse, nespuse. Iubirea, iertarea şi respectul sunt principalele perdante..şi modelatoare. Nunta, munca, burta mare, orgasmul sau bucuria vlăstarului par a fi „picătura” dintr-un „Ocean al plângerilor”.
Liderul de sindicat este aşteptat să negocieze..salariul din iubire.
Deschide-ţi picioarele vă rog..ordon! Decideţi-vă:intraţi sau ieşiţi...sau vă retrageţi?Le facem pe amandouă!
Important e să ne dăm mulţumiţi/fericiţi! Shoppingul.. ştie de ce!
Se trăieşte, se iubeşte şi se moare...Adrian o spune cu durere..

Şi totuşi mă gândesc..care este noul specific naţional?
Mâncarea...minciuna sau frica?Greu de răspuns.