Insuficienţa cardiacă a dragostei noastre..Iubirea!

Iertaţi-mi titlul, n-am avut ghilimele

De multe ori în viaţa asta confuzia duios acceptată între dragoste şi iubire cred eu, mai mult a împins către visare sau idealizare decât să ne împământenească nişte sentimente sau principii pe care ulterior să le aplicăm întru acceptarea sau înţelegerea.. celor întâmplate. Pe scurt să zic.. cu dragoste te naşti, ulterior urmând să te ataşezi de ce vor muşchii tăi, de la plasme, proprietăţi sau  de copii in general etcetera. De îndragostit ne putem îndragosti (teoretic) şi la prima vedere dar suntem de acord (nu-i aşa?) că nu poti iubi pe cineva fară să îl cunoşti? Aşadar dragostea, sentimentul de afecţiune pentru cineva sau ceva este un dat. Pe când Iubirea vine şi îmbracă, canalizează "către" vulgar, spiritual, material sau chiar toate până la urmă, dar, este periculos pentru oricine:)
Iubirea vine şi împlineşte ceva.. mai mult sau mai puţin. De fel dragostea se înfiripă.., dar gramajul diferit al celor doi nu este identic de cele mai multe ori odata cu trecerea timpului, reciprocitatea, loialitatea emoţiei, trăinicia visată, se duc pe apa sâmbetei. Iar noi încă nu am învăţat ce înseamnă "a pierde"!
Pe bună dreptate se spune despre Iubire că este o temă literară foarte vastă şi importantă, ale cărei origini se leagă de originile culturii umane. În opinia lui Victor Hugo,“dragostea e chiar parte din suflet", aşadar Iubirea vine şi externalizează, dă "forma". Însă dragii mei nu asistăm la o povară mai grea decât a putut-o înţelege oricine până în prezent!? Blestemul, nenorocirea este că ne asumăm noi miticul, neîmplinirea Ei, noi îi dezvoltăm consecinţele fără să avem habar de CAUZE.
Marea slăbiciune a iubirii este că e legtă direct de corporalitate şi frumuseţe.Pasiunea iubirii este supremul mijloc de a aduce eternitatea pe pământ. Însă să ne-o asumăm, se traduce prin a iubi în continuare...!
Dar nu, noi suntem şmecheri punct
. Aşadar Iubirea este ceea ce noi dorim "să fie", "să existe ca durată". De fel vrem să fie "mare" şi deosebită, pentru că ne place să vibrăm. Fluturiilor stomacului le trebuie o anume dietă, nu-i poţi lăsa să-ţi mănânce organu' pe premisa de..."mamăă mai vreau"!!
Mulţi vrem ca Iubirea să ne mişte din cotidian, să ne trezescă simţurile (făcute parcă pentru un "pui de somn"necesar)...şi să ne arate pentru ce trăim! Săracele Iubiri.., de multe ori  clachează pentru că sentimentul de dragoste se dilueză, se epuizeză din varii motive, în special pentru persoana pe care am ales-o! De aceea vorbim de iluzie şi tot de aceea confundăm cu uşurinţă dragostea cu iubirea.
Sentimentele proaspete, pertinente, năvalnice şi autentice simţite pentru persoana de sex opus dispar la un moment dat sau se comută spre "Altceva". Acea investire "de suflet" este furată de "Altceva", spre ex.spre propriul copil sau chiar profesie. Şi atunci simţămintele celor doi, devin îndreptăţite. Ele dispar pentru că dragostea(afecţiunea) este furată de cel care are cea mai mare autenticitate, naturaleţe, spontaneitate.(Am vorbi şi de alcool aici, dar hai să n-o facem:)).
Dragostea noastră "fuge" acolo unde găseşte acest teren propice de "înflorire". Şi normal că cei doi rămân cu buza umflată neştiind su neînvăţând ce înseamnă "Profit ReInvestit"în/cu dragoste.Şi hai să nu dezvolt teoria precum că..sexul i-a scos ochii..sau minţile:))
Repet, Dragostea nu are cum să dispară! Sentimentul creşte, scade sau se poate înălţa însă numai "acolo" unde o persoana iubită(matură sau inocentă dar nu proastă) se arată frumoasă(antrenată) pură, gata să nască orice.. pentru sentimentele partenerului, supuse diluării. Dar din păcate, "beneficiarul" rămâne în maare parte un pretenţios idealist, în fapt un copil "nelegitim" al Dumnezeului numit Iubire...şi care, se jură strâmb că nu se abate de la drumul drept, ştiut(?!?).
El nu ştie că la mijloc este cifra2. El, beneficiarului... "Iubirea" îi place cum sună..şi (mai)intră şi el o tură, că nu-i aşa.. doar a învăţat la toate facultăţile posibile "inteligenţă", "sex", "bani", "responsabilităţi" samd, pe care le conjugă la "el"! Şi tot aşa.. la infinit..succesiunea de nevoi a fiinţei noastre, impregnante cu dragoste, a dus mai abitir la "sinuciderea cifrei2" ..Aşa cum bine şi cu talent a zis-o Tatiana Stepa.

Doamnă.. a muzicii folk să nu crezi că nu ne este un dor sfâşietor de tine:(

Dragostea noastră mare..deseori exuberantă, se joacă pe Altarul Destinelor mai rău, mult mai rău decât o fac eu cu voi..cu drag.
"Seriosul" , tipologia asta nesuferită...tributar/ă simţirilor noastre, va continua să facă victime colaterale...!Tocmai de aceea, resimt şi eu durerea...ce se prelinge cardiac spre propria-mi fiinţă.
Dedic această postare Ligii Iubiri-Lor Mele. Şi voi începe de această dată cu Mama Dreacu, Andrada, Pandhora, MyEyesOnyou, Fly2Sky, T.

Asculta mai multe audio Muzica
Nu vă panicaţi(ca mine), am zis! La un subiect aşa.. ancorat, m-am simtit dator pentru Geniul Ei....Asta ca să nu credeţi că nu avem rădăcini:))

Te iubesc. Dar n-am cu ce!

"Iubirea nu este ceea ce crezi tu; nu este această vio­lentă năzuinţă a tuturor simţurilor către o făptură vie; este aspi­raţia sfântă către necunoscut a celei mai subtile părţi din sufle­tul nostru" George Sand


Iubirea dintre bărbat şi femeie va continua mult timp de acum în colo să suscite vii şi aprinse discuţii..înţelesuri, interpretări..atât de personale astfel încât se vor fi pierdut întro mare de cerinţe şi pretenţii nefireşti sau nespontane!! Ex."să fii", "să ai", "să poţi..atunci" etc. Fie că vorbim..din momentul alegerii partenerului dar şi înaintea "prototipului" aşteptat, deznodământul va fi acelaşi! Cu tot optimismul Inocenţei, al reprezentanţilor ei, aflaţi tot  pe neterminatul parcă drum al şlefuirii! Iar..din nefericire adjuvantele tradiţionale precum aducerea pe lume a copiilor, amânarea sau momeala oferirii plăcerii sexuale ori chiar ofrandele faptice aduse, "drăgălaşele" nu s-au arătat a fi îndeajuns..pentru ceea ce copilăria sau viaţa.. ne-a învăţat:să fim iubiţi şi să ne dorim trăinicia, stabilitatea.
Mult mai sensibile femeile şi acum suspină îndelung după o idee ce a răsuflat după primul contact sexual, chit că.. sunt şi multe cazuri când în ecuaţie nu intră păcatul-armei-împotriva-fiinţei!
Din păcate însă încă privim resemnaţi cum iubirea şi căsnicia cu toate că nu sunt echivalente, rămân oarbe pentru că nu-i aşa:)) sexul le-a scos ochii(minţii). Aşa că..preventiv pentru a nu mai cădea în groapa asta(folositoare multora!), am început să cerem limbajului(?) sau în orice caz...să extindem pretenţiile!!
Astfel, au apărut o puzderie de visători care "cer" graţios..ceea ce nimeni niciodată nu a putut depista sau crea, mai bine zis: "misterul fără de moarte" şi "o nemărginită loialitate a emoţiei"!!?...Nu însă fără de a rămâne pragmatici şi de a învăţa.. că e bine "să ceri fapte mai întâi"...ca mai apoi Tu să simţi, să echivalezi "dacă" se merită sau nu! ... Dacă simţi ceva sau nu..dacă "ea" chimia, mă devastează:)sau.. nu poate mai mult, sărăcuţa:))
Chimia acum, atât de dorită de noi toţi până la urmă, s-a dovedit o cârjă pricăjiă(voluptoasă)preponderent necesară perpetuării speciei şi..nicidecum o Odă a bucuriei, a satisfacţiilor noastre pasional-sexuale(sic)!
Orgoliul, vanitatea, ambiţia copiată(??), ne-recunoaşterea sufletească şi-AU pus amprenta pe indivizi(de la 12 la 112ani) care.. mai mult cer decât simt pentru că.. nu-i aşa nici nu au de unde să înveţe. (Dimensiunea feminină a Aşteptării a secolelor..cu alt prilej)
Cum să iubeşti..să prinzi trăinicia, cum să fii iubit si să-ţi apropii stabilitate/a...iată ce ne şopteşte diabolic societatea, specia, biserica şi vecinii:)
Iar noi, răspundem Babilonului.. pe măsură, schimbând Prostia în Primăveri..mizând să nu recunoaştem(să nu avem Unde..a recunoaşte)că.. ne căcăm pe noi până la adânci bătrâneţi.
Ce-i drept cunoaştem şi cazuri de cupluri ce au ajuns fericite la doritele bătrâneţi..însă.. cele mai multe au fost pline de concesii dureroase sau libidinoase, după caz. Is true.
În altă ordine de idei nimeni nu a învăţat cum să intre în inima Iubirii(a înţelegerii sentimentelor şi a funcţionării lor), de a Iubi pur şi simplu! Iar la consumarea ei crudă...de a fi recunoscut, gratificat cu graţie până la urmă.. şi nu uitat pe motiv "Că.." s-a consumat!! Nicidecum renegat, aşa cum de fel se întâmplă! Ceea ce înseamnă, denotă de fapt Mama-Tuturor-Dispreţurilor(sic), a resentimentelor şi urii..existente din acea"iubire"(veche,proasta,tradiţională,banală cu veleităţi de căc/sătorie":)
Încet dar sigur am ajuns la întrebarea, esenţială a drumului: -Cu ce iubeşti? Iar din păcate.. aici ne lovim de "produse", "made in" mama,tata,preotul,revista sau.. un cumul din toate astea. Bineeînţeles şi cu un feeling beton-armat!! Pitpalacul românesc e una dintre cele mai prădătoare şi făloase păsări ale cerului:) Facem doar o mica paranteză invitându-vă la un moment de adevăr semnat Mircea Baniciu.. şi un subiect spre surprinderea unora...care.. nu are sex:)


Aşadar:Iubeşti cu mintea, cu sufletul sau concret şi pragmatic? Bine bine răspunsul e simplu de auzit, dar întreb încă odată!
-Iubeşti cu mintea ta..sau a celorlalţi, a rudelor de gradul 1 sau "x", a anturajului ales pe sprânceană sau în funcţie de cum creşte piaţa. Dacă urcă TVA-ul(azi mâncalaş..) o s-o iubesc pe aia mică a Columbencei...e o frumuuseţe, o minune..!!
-Iubeşti cu sufletul încărcat de atâtea întrebări şi necunoscute...de marea trudă de la galere, în subsolul fiinţei acolo unde toată lumea a fost ÎNVĂŢATĂ în toate ipostazele posibile socialmente şi delicat chiar.. să fugă? Eşti sigur măi conştientule.., cu visurile şi dorinţele pre-stabilite în buzunare că n-o să-ţi cadă, de la spălat sau orice altceva?Perseverezi să te dedai la fetele din Familia morgana.. care au o relaţie bine stabilită cu propriul voal... şi fără pe deasupra.. să ştii şi tu?!? sau...
- Iubesti concret, pragmatic...norocosule de cursă falsă sau scurtă, cu dovezile şi faptele celuilalt..la zi! Nu ai obosit? Cineva îndreptăţit din altă dimensiune o va face în locul tău! Mai ai o şansă însă! Să te schimbi! Chiar dacă îţi vine pe dos..ştiu, nu te mai chinui! Tuturor le place... aşa că Fă cum vrei, Fă ce vrei, Lumea nu se mai întoarce! Indezirabilule!! Mare noroc ai cu hoardele prostiei şi ale ipocriziei.Pune-le imnul şi râzi.

În loc de concluzie pertinentă iată o variantă foarte aproape de realitate şi percepţii:
Adam şi-a dat fericirea pentru Eva, iar Eva nu vrea fericirea ei să fie în schimbul fericirii lui.
De aceea poate fericirea nu se atinge niciodată pe deplin, dar iubirea face fericirea să pară
vie în sufletul celora ce şi-o poartă.
Iar de multe ori neputinţa sau..ne-dorinţa  fac din viaţa noastră ca lucrurile doar "să pară"
Unde ni sunt contrazicătorii?
Cu toate astea, avem mari pasionati de cuvinte şi arhitecturile lor grandioase, cât şi mari
iubitori ai gramaticii poporului străbun..şi aşa oropsit şi chinuit:)

Arheologia Iubirii. Între sedimentare şi imaginaţie

"Ascunde-te, lucrează, taci " -Mateiu Caragiale

Pentru cei mai mulţi dintre noi, căutătorii nemărginirii şi fără de împlinirii nevoi Iubirea, "neîncătuşata" drăgălaşa de ea, continuă să zbuciume din temelii sufletele căutătoare de mântuiri. Hopul istoric, rămâne bine mersi în continuare întreg...anume Păcăleala cu aromă divină.. şi iluzia că el/ea,copilul, realizarea sau fapta întreprinsă cu spor şi multă devoţiune.. îţi poate conferi o aură de mulţumire, de satisfacţie. Sau în altă ordine de idei, acea gratificaţie.. ce-ţi oferă prea scurtul moment de înălţare şi siguranţă ori recunoaştere sufletească sau carnală.
Deoarece Iubirea dispare din obişnuinţă atunci când ai prinso(pentru o zi sau o mie), efortul depus de a o păstra sau iluzia de însoţire de cele mai multe ori.. te îndepărtează din drumul ei anevoios şi amăgitor deopotrivă. Tocmai dispariţia ei re-simţită, dureroasa doză de himeritate, ne fac să povestim, să comparăm între cele "vechi" şi "noi", să le măsurăm intensitatea, să le dăm o amprentă şi o definiţie personală sau..să credem că orice iubire este mare, dar mai ales să fim şmecheri tradiţionali/pesimişti să admitem că Ea.. doar începe.., şi într-un final nu se dovedeşte aşa. Diversele tertipuri şmechereşti de a ne apropia iubirea de multe ori ne fac mai frumoşi, mai generoşi şi mai buni. Niciodată însă de ajuns!
Iluzia deţinerii ei nu dispare!
Pentru că uneori Dumnezeu parcă ne iubeşte prea mult:) lasă să apreciem noi.. că Iubirea ar fi cantitativă şi nicidecum că s-ar măsura în cantitatea emoţiei; numărul dovezilor, al faptelor, acţiunilor, fiind sinonimă cu iubirea. Şi ...face din noi o eternă tabula rasa violându-ne percepţia şi aşa supusă subjugată imediatului, cât şi.. al unui unui fălit interior pe căt de firesc-amăgitor, pe atât de periculos întru o mai veche cunoscută nesimţire milenară, a acelora care.. "o folosesc" ca mijloc şi pretext de impresionat sau păcălit fiinţe asemănătoare.
Concluzia: Apariţia..existenţa Iubirii, se cufundă odată în plus cu căderea în cele două lumi: cea imaginară.. a iubirii cu mintea, şi în cea reală, mai puţin posibilă.
Dimensiunea ei spirituală, tenebrele tradiţionale, purtate pe braţele disperării ori ale unei autoeducaţii febrile, scăpate de povara realităţii limitate, fac din Iubire în continuare o universalitate imposibilă oricărui descărnat sau a oricărei visătoare.
Piesa Iubirii-Andrada

PS
Oamenii simpli iubesc atunci când un copil afirmă: "Pământul se învârteşte ca să aibe toate ţările pământ. El când se învârte, dă pământ la toate ţările"
La care eu vin şi spun: Voi, când veţi creşte nu veţi mai vedea aceşti copii, vor fi crescut mari. Iar dacă îi căutaţi tot pe cei mici..ăla este kitshul sau acelaşi pas pe loc! Pinguinul, cred.

Îngerul neîncoronat al Iubirii

Curând se va împlini un an de când singurul om care a iubit Planeta a trecut în împărăţia îngerilor. Singura fiinţă a modernităţii care a întrupat Iubirea prin dans, muzică şi cele mai curate sentimente posibile, ne mângâie cu eternitatea sufletele. Mulţi dintre noi, la un an de la dispariţa sa reuşim mai departe să găsim puterea de a zâmbi printre lacrimi cuprinşi de o tristeţe răvăşitoare.
Michael rămâne cu noi.. veghindu-ne însă din înălţimile cereşti sfiindu-se cu graţia-i inconfundabilă să ne întrebe
"În ceasul cel mai întunecat, îţi va păsa?
în disperarea mea cea mai adâncă, Vei fi acolo?
în încercările mele durereroase, şi în suferinţe
trecând prin îndoielile noastre şi prin frustrări..
În violenţa, în turbulenţa mea, îndurând frica
în durere trecând prin bucuria şi supărarea mea îţi va păsa?"

"Văd copii în stradă fără suficientă mâncare ...
Cine sunt eu, să fiu orb
să mă prefac că nu le văd nevoile
nepăsarea şi sufletului unui om
ştii..că se lasă reciproc duşi de vânt
Încep cu omul din oglindă...."

Şi am învăţat că dragostea nu aşteaptă.
Blestemata indecizie şi afurisita de mândrie.
Ea a ieşit din viaţa mea"
Doamnelor şi domnilor IUBIREA în carne şi oase..
Michael Jackson

La ce folos cu ele..
Lacrimile mele, lacrimile noastre urcă în ceruri cu ajutorul singurului liftier dezinteresat. Oceanul nostru de iubire se contopeşte cu dragostea nesfârşită, eternă a celui ce ne-a părăsit mult prea repede. Apocalipsele ce vor urma puteau să fie micşorate, minimalizate de mângăierea sa. Ca în piesa lui Tudor exact aşa s-a întâmplat...Lumea asta moarta va-ncerca sa-ti fure dragostea..şi i-a furato!
Mult succes in Univers, Michael!

Nimic nu va mai fi la fel...
I will always love you!!

Şoc şi Groaza. Ma bine..să nu aflăm!?

Ce poate fi mai minunat în această viaţă decât să descoperi, să înţelegi cum merg lucrurile!Cum funcţionează ele. Mai precis ce ascunde inima în povârnişurile ei milenare atât de încercate şi schimbătoare, după cum au bătut interesele istoriei, făcute de bărbaţi.
Din postura de iubitor al lucidităţii aflat întro destrămare permanentă de sentimente înălţătoare, zilele trecute nu mică mi-a fost mirarea desluşind în bună măsură o Mega Ecuaţie.. Cele ale cărei rezultante ne modifica vieţile şi destinele neîncetatat. Subiectul vizează relaţiile în filigran dintre Bărbat/Femeie totul văzut prin criteriul şi sub securea paradigmei decadenţei morale feminine . Andra este cea care s-a avântat şi la postat.. mulţumindu-se doar să-l lanseze vrac, mai bine zis să-l răstoarne ca fiecare să culeagă ce vrea. Tipic. Numai că.. subiectul este unul deosebit de important prin dimensiunea lui existenţialistă la nivelul societăţii noastre, datorită mesajelor puternice lansate. Ni se dezvăluie fără milă percepţiile noastre (!) dureros de asemănătoare, chiar dacă doar la suprafaţă.
Gâsculiţa, Frivola, Vampa, Nimfomana, Curva, Femeia fatală. Lista este închisă de Lesbiană sau uzurpatoarea propriei condiţii. Care mai este rolul jucat de Femeia "de casă" vă las să savuraţi. Din tenbrele realităţii!! Aşadar dragilor.. aveţi ce descoperi!..Atenţie însă, poate provoca nelinişti pâna la sfârşitul vieţii. De aceea recomandat ar fi.. doar iubitoriilor de adevăruri necosmetizate, împătimiţilor purităţii. Destrămarea Evei pierdute sau descrierile celor 7 tipologii de femei la confluenţă cu gospodara, sunt minuţios reliefate în contextul actual dar şi pliate perfect ca nişte contra-actori talentaţi ai jocului nostru cotidian, latent şi atât de vivace. Concluzia.., rămâne aceeiaşi şi a fost prefigurată de către geniul scriitoarei Simon de Beauvoir..acum 60 de ani!! Anume adâncirea femeii în secundaritatea conferită de infernul sclaviei sexuale.Fascinant este insă.. cum vede astăzi autoarea noastră, amprenta fiecărui personaj al dramei colective în raport cu cel pe care la dominat întotdeauna, însă de pe locul secund, Bărbatul. Iată acum desfăşurarea de forţe..
Exploatata-Gâsculiţa, Frivola-Stricata care nu se ia în serios, Vampa-Vulgara, Nimfomana-Dispreţuită că face pe ascuns poftele masculine denigrând orice alt stil de viaţă sănătos, Curva-Victima absoluta(?)ce-şi foloseşte condiţia erotică nu pentru actul în sine(??) simulând plăcerea ca să-şi câştige existenţa. Urmează Femeia fatală, Don Juanul pe dos, pe cât de pasiv-inaccesibilă pe atât de râvnită şi intrată definitiv în farmecul şi chiar afecţiunea bărbaţilor, completează tabloul social şi anunţă primejdii nebănuite!În acest imperiu al plăcerilor pe viaţă şi pe moarte Lesbiana vine şi dă lovitura! Refuză să mai urască bărbaţii, sfidând puterile considerate demonice descoperindu-şi propriul erotism. Nu mai doreşte să fie dresată social. Dacă până acum relaţiile şi mecanismele vieţii încă mai produc sens pe contrasens , termenul de "nedreptate".. pare să dispară din dicţionarul existenţial şi firesc.Dacă este sau nu un pericol la adresa societăţii sau poate fi ..percepută ca simplă joacă, această minirevoltă şi emancipare la nivel cultural al Lesbienei vă las pe voi să opinaţi. Materialul oferit de Andra aici zdruncină din temelii jocul atât de ipocrit al purtătorilor de măşti de astazi.. mult prea încrezători în roluri "copiate" de multe ori groteşti.
Ce-ar face orice Om pana la urma? Ar încerca să iubească de 1000 ori.Cu orice preţ