Te iubesc. Dar n-am cu ce!

"Iubirea nu este ceea ce crezi tu; nu este această vio­lentă năzuinţă a tuturor simţurilor către o făptură vie; este aspi­raţia sfântă către necunoscut a celei mai subtile părţi din sufle­tul nostru" George Sand


Iubirea dintre bărbat şi femeie va continua mult timp de acum în colo să suscite vii şi aprinse discuţii..înţelesuri, interpretări..atât de personale astfel încât se vor fi pierdut întro mare de cerinţe şi pretenţii nefireşti sau nespontane!! Ex."să fii", "să ai", "să poţi..atunci" etc. Fie că vorbim..din momentul alegerii partenerului dar şi înaintea "prototipului" aşteptat, deznodământul va fi acelaşi! Cu tot optimismul Inocenţei, al reprezentanţilor ei, aflaţi tot  pe neterminatul parcă drum al şlefuirii! Iar..din nefericire adjuvantele tradiţionale precum aducerea pe lume a copiilor, amânarea sau momeala oferirii plăcerii sexuale ori chiar ofrandele faptice aduse, "drăgălaşele" nu s-au arătat a fi îndeajuns..pentru ceea ce copilăria sau viaţa.. ne-a învăţat:să fim iubiţi şi să ne dorim trăinicia, stabilitatea.
Mult mai sensibile femeile şi acum suspină îndelung după o idee ce a răsuflat după primul contact sexual, chit că.. sunt şi multe cazuri când în ecuaţie nu intră păcatul-armei-împotriva-fiinţei!
Din păcate însă încă privim resemnaţi cum iubirea şi căsnicia cu toate că nu sunt echivalente, rămân oarbe pentru că nu-i aşa:)) sexul le-a scos ochii(minţii). Aşa că..preventiv pentru a nu mai cădea în groapa asta(folositoare multora!), am început să cerem limbajului(?) sau în orice caz...să extindem pretenţiile!!
Astfel, au apărut o puzderie de visători care "cer" graţios..ceea ce nimeni niciodată nu a putut depista sau crea, mai bine zis: "misterul fără de moarte" şi "o nemărginită loialitate a emoţiei"!!?...Nu însă fără de a rămâne pragmatici şi de a învăţa.. că e bine "să ceri fapte mai întâi"...ca mai apoi Tu să simţi, să echivalezi "dacă" se merită sau nu! ... Dacă simţi ceva sau nu..dacă "ea" chimia, mă devastează:)sau.. nu poate mai mult, sărăcuţa:))
Chimia acum, atât de dorită de noi toţi până la urmă, s-a dovedit o cârjă pricăjiă(voluptoasă)preponderent necesară perpetuării speciei şi..nicidecum o Odă a bucuriei, a satisfacţiilor noastre pasional-sexuale(sic)!
Orgoliul, vanitatea, ambiţia copiată(??), ne-recunoaşterea sufletească şi-AU pus amprenta pe indivizi(de la 12 la 112ani) care.. mai mult cer decât simt pentru că.. nu-i aşa nici nu au de unde să înveţe. (Dimensiunea feminină a Aşteptării a secolelor..cu alt prilej)
Cum să iubeşti..să prinzi trăinicia, cum să fii iubit si să-ţi apropii stabilitate/a...iată ce ne şopteşte diabolic societatea, specia, biserica şi vecinii:)
Iar noi, răspundem Babilonului.. pe măsură, schimbând Prostia în Primăveri..mizând să nu recunoaştem(să nu avem Unde..a recunoaşte)că.. ne căcăm pe noi până la adânci bătrâneţi.
Ce-i drept cunoaştem şi cazuri de cupluri ce au ajuns fericite la doritele bătrâneţi..însă.. cele mai multe au fost pline de concesii dureroase sau libidinoase, după caz. Is true.
În altă ordine de idei nimeni nu a învăţat cum să intre în inima Iubirii(a înţelegerii sentimentelor şi a funcţionării lor), de a Iubi pur şi simplu! Iar la consumarea ei crudă...de a fi recunoscut, gratificat cu graţie până la urmă.. şi nu uitat pe motiv "Că.." s-a consumat!! Nicidecum renegat, aşa cum de fel se întâmplă! Ceea ce înseamnă, denotă de fapt Mama-Tuturor-Dispreţurilor(sic), a resentimentelor şi urii..existente din acea"iubire"(veche,proasta,tradiţională,banală cu veleităţi de căc/sătorie":)
Încet dar sigur am ajuns la întrebarea, esenţială a drumului: -Cu ce iubeşti? Iar din păcate.. aici ne lovim de "produse", "made in" mama,tata,preotul,revista sau.. un cumul din toate astea. Bineeînţeles şi cu un feeling beton-armat!! Pitpalacul românesc e una dintre cele mai prădătoare şi făloase păsări ale cerului:) Facem doar o mica paranteză invitându-vă la un moment de adevăr semnat Mircea Baniciu.. şi un subiect spre surprinderea unora...care.. nu are sex:)


Aşadar:Iubeşti cu mintea, cu sufletul sau concret şi pragmatic? Bine bine răspunsul e simplu de auzit, dar întreb încă odată!
-Iubeşti cu mintea ta..sau a celorlalţi, a rudelor de gradul 1 sau "x", a anturajului ales pe sprânceană sau în funcţie de cum creşte piaţa. Dacă urcă TVA-ul(azi mâncalaş..) o s-o iubesc pe aia mică a Columbencei...e o frumuuseţe, o minune..!!
-Iubeşti cu sufletul încărcat de atâtea întrebări şi necunoscute...de marea trudă de la galere, în subsolul fiinţei acolo unde toată lumea a fost ÎNVĂŢATĂ în toate ipostazele posibile socialmente şi delicat chiar.. să fugă? Eşti sigur măi conştientule.., cu visurile şi dorinţele pre-stabilite în buzunare că n-o să-ţi cadă, de la spălat sau orice altceva?Perseverezi să te dedai la fetele din Familia morgana.. care au o relaţie bine stabilită cu propriul voal... şi fără pe deasupra.. să ştii şi tu?!? sau...
- Iubesti concret, pragmatic...norocosule de cursă falsă sau scurtă, cu dovezile şi faptele celuilalt..la zi! Nu ai obosit? Cineva îndreptăţit din altă dimensiune o va face în locul tău! Mai ai o şansă însă! Să te schimbi! Chiar dacă îţi vine pe dos..ştiu, nu te mai chinui! Tuturor le place... aşa că Fă cum vrei, Fă ce vrei, Lumea nu se mai întoarce! Indezirabilule!! Mare noroc ai cu hoardele prostiei şi ale ipocriziei.Pune-le imnul şi râzi.

În loc de concluzie pertinentă iată o variantă foarte aproape de realitate şi percepţii:
Adam şi-a dat fericirea pentru Eva, iar Eva nu vrea fericirea ei să fie în schimbul fericirii lui.
De aceea poate fericirea nu se atinge niciodată pe deplin, dar iubirea face fericirea să pară
vie în sufletul celora ce şi-o poartă.
Iar de multe ori neputinţa sau..ne-dorinţa  fac din viaţa noastră ca lucrurile doar "să pară"
Unde ni sunt contrazicătorii?
Cu toate astea, avem mari pasionati de cuvinte şi arhitecturile lor grandioase, cât şi mari
iubitori ai gramaticii poporului străbun..şi aşa oropsit şi chinuit:)