Decăderea fotbalui şi a bărbatului...o glumă? Aţi vrea? ..Am vrea!

De ce nu ne mai putem compara sub nicio formă cu occidentalii?

Pentru că ne lăsăm prostiţi de ceea ce... culmea, nu ne dăm seama!

Iata suprema decădere a bărbatului în secolul ăsta.

Paralela cu fotbalul este răvăşitoare, dar adevărată. Nu că ar fi şi singura..

Aproape că a devenit tradiţie în percepţie ca noi românii la ceea ce ne uităm să „ne placă” sau să
”nu ne placă”..”ceva”. Aşa se face că ..din eficienţa muncii, a fricii ca şi componentă principală a responsabilităţii(!!!)..şi în cazul fotbalului..s-a ajuns la „plăcere”. La „este”sau „nu este”. După pofte(ale orgoliului), dispoziţie sau bani. Cum disciplina, ascultarea ..ca respect, şi determinarea, încet dar sigur au devenit nişte simple slugi ale banului, aşa ne-am trezit că tot ce este Fotbal Românesc a ajuns degradant şi puturos cu accente severe de nervozitate. Deloc întâmplător asta este şi evoluţia comportamentului bărbatului de fapt involutia în societatea românească.
Sportul rege, confirmă faptul că el Creatorul, Moş Crăciun(sic)trebuie „să fie”nu să simuleze , sau să ocolească regulile eficienţei, ale seriozităţii, trebuind aşadar a-şi aduce aportul său CONSIDERABIL în cadrul comunităţii şi familiei, numai astfel va putea fi văzută societatea!!!
La o privire atentă, vom vedea că jocul de fotbal cuprinde acel cumul de calităţi necesare reuşitei individuale şi colective.
Pasele reprezintă nevoia de ludic.  

Şuturile la poartă...sunt momentele de curaj sau întrebările.
Sau să luăm „golul” care aici simbolizează reuşita individuală şi colectivă totodată.În cazul unei tentative de seducţie un „gol” îl asemuim orgasmului,să nu mergem însă prea departe cu efortul, apropo:)
Aşa că vă propun să vedem de ce bărbatul se apropie din ce în ce mai mult de „un puturos”, de un hoţ..de un trişor mai concret ..şi care vrea să ajungă „sus” în Euro-pa, doar „de dragul” muncii sale, a plăcerii proprii, acelei plăcerii mincinoase..care prin forţa colectivă duce la evidentul „aflat în treabă”. Firesc..încă ne-retoric apare întrebarea: Cum vine asta? Sa te afli în treabă?..

Este foarte simplu, aşa cum este condusă astăzi ţara, şi cum vedem cine ne sunt reprezentanţii în Parlament, cum sunt conduse principalele instituţii naţionale, precum şi bineînţeles priorităţile familiei ..aşa şi (viitorul)bărbatul român joacă(există)în formaţia sa de fotbal. Cum?

Groaznic, sau hai să-i spunem lamentabil. Cel putin in comparaţie cu anii 90.... Aruncă mingile”ţopăit”, unde se vede delăsarea şi indiferenţa, strategiile de joc sunt haotice indicând întâmplarea.., simulările sale-la atacurile la corp, surprind astăzi foarte bine hoţia şi.. micimea caracterului noului tânăr! Ce astfel, crede el.. că poate păcăli nu numai arbitrul ci şi o ţară întreagă care se uită(!!!)de la tv sau din tribună. Ignoranţa unui lucru simplu, de bun simţ, a unui construct ludic...devine nesperat lege!!! Atât pe teren cât şi în viaţa de zi cu zi. Şi ca să aprofundăm această paralelă a fotbalului cu viaţa socială şi nu numai...să aruncăm o privire şi în tribună... Asistenţa, privitorii, susţinătorii, nu sunt cei care pot oferi garantul a ceea ce se „joacă”..întâmplă pe teren,mai precis nu pot credita ce „se face”, ceea „ce văd”.

Decăderea aplauzelor.

Aşa cum se întâmplă pe cele mai multe stadioane din Vest, populate cu mii zeci de mii de femei şi bărbaţi, trecuţi de vârsta a doua, pensionari şi oameni veniţi parcă de la serviciu, fără să se gândească la casă ca şi cum ar lua foc de foame.., sau la credite că ar da năvală... nuu, la noi, tribunele sunt populate cu ciorchini de copii-zurbagii.. undeva între 14 şi 30 de ani, exact acea imaturitate cu care este catalogată şi apostrofată Societatea românească. De ce..această concluzie..la prima mână? Pentru că ei-tinerii, sunt produsul...valorificat, acela care „se joacă”(gândeşte/trăieşte)pe teren-în Viaţă. În altă ordine de idei, aceia care nu sunt mânaţi să susţină şi să aplaude ci să strige , să urle, să huidue...mai mult decât adversarul... In concluzie, tribuna este oglindită şi este oglinda a ceea ce se joacă şi ”cum se joacă”.
Fără viziune, haotic, fără strategie, pase la brodeală, simulări de toate felurile în special în careu, intrări „la scarificiu”care denotă ciobănism şi intimidare... Aşa este şi bărbatul de astăzi. Pentru ce-şi propune uzitează tot mai mult acţiuni la intimidare, agresiv sau previzibil, greu se lasă pe mâna..comunicării şi încearcă să obţină totul cât mai rapid, nu contează cu ce mijloace, el cunoaşte foarte bine consecinţele.

Îşi experimentează de multe ori jocul prin simulare..pentru „a pare”, „a impresiona”. Vrea să fie un Alfa..pentru că şi „ăilalţi..câştigă”. Iar femeia îl susţine. El ştie asta! Se decalară apărătorul şi fanul strategiei de „luptă surdă”, el „trebuie” să fie învingător. O manea: plăcere dintro bucată,dacă se nimereşte.Vădit şi dureros..ideea de bărbat se reflectă în cea de fotbalist/jucător.
De ce credeţi că pe femei le plictiseşte în mare..fotbalul! Ori se aleargă fără rost, ori rezultatul este cel care contează. Bărbatul, nu a rămas deloc indiferent la această confuzie, pe care o resimte...ca o responsabilitate, nevoia „de rezultat”.
Toată lumea trebuie „să bată” ca să-şi mai poată câştiga existenţa. Disperarea se vede şi în teren, şi la sfârşitul jocului, în tribună, în gura finanţatorilor, dar şi a familiei...perdanţilor.

Dacă nimeni numai suportă să piardă, toată lumea vrea să câştige .

Culmea, individul, fotbalistul lasă de acum impresia...că fără bani nu te mai poţi concentra. Nu mai poţi da randament, nu mai te poţi concentra pe teren sau acasă..dacă nu ai bani.
Suprema prostie...îngurgitată astăzi. Tocmai de aceea şi relaţiile păcătuiesc: numai de la un anumit standard poţi face „faţă”.
Nu se mai ştie precis pentru ce se luptă!!! Pentru bani sau pentru eficienţă...pentru tine ca individ...sau pentru celălalt!!! Pe teren ca şi în viaţă, bărbatului îi surâde mai mult ca niciodată calea cea mai scurtă. Dacă şi numai dacă are banii. Încercă să păcălească fotbalul(menirea sa)... ŞI SE VEDE în joc(rol), în rezultat, în scăderea substanţială a spectacolului, nimeni însă nu-l va lua în seamă. Jocul său de pase, rolul, nu şi-l îndeplineşte, noile condiţii de aşa zisă criză îl obturează.
Se gândeşte la bani şi cum să-l păcălească pe „Regele Fotbal” pentru a ieşi „El”în faţă, nu echipa sa. Nu succesul comunităţii ci El, să fie „mai bun” decât colegul sau „ceilalţi”pe care îi dispreţuieşte pe ascuns. Atmosfera din sânul echipei(comunităţii), nu îl mai stimulează...către seriozitatea performanţei. A se citi spre a ieşi din turma mioritică. Nu-l atinge îndeajuns cum se joacă în Vest, fayr-play-ul îl lasă rece ştie însă foarte bine să-i simuleze importanţa. El joacă pertinent pentru bani acum, însă fără cap. Dacă bani nu mai sunt, nici el nu mai este!De aceea încearcă să păcălească , să înşele fotbalul, îşi poate permite să devină puţin femeie, pentru că poate! Pentru că aşa „se face”. El se chinuie să câştige. Iată rolul bărbatului de zi cu zi..în acest sistem. Excepţia nu-l impresionează, ba chiar o urăşte. Ăsta e omul modern iar bărbatul subscrie, deseori chiar voios.
El e prea prost, este prostit cu bună ştiinţă. Doar atunci când va avea bani se va simţii îndreptăţit „să facă” ...ceva. Prost însă ori condamnat  la ne-credibilitate. Degeaba. Nu-l interesează!

Iată legea nescrisă care conduce de acum ostilităţile: cea a ignoranţei din ipocrizie. Proba contrarie sau contra-exemplul Steaua 86 sau Urziceniul lui Dan Petrescu, reprezină acele minuni...sau excepţii ce au un alt substrat pentru Ei. Nu au resortul necesar pentru a înţelege!!!!!!! Educaţia s-a înfipt adânc într-o indiferenţă incredibilă! Este pusă în paranteze.Nu se mai poate pricepe rolul efortului, conjugat cu dăruirea şi credinţa. Sărăcirea eului a dus la orgoliul de a te simţii neputincios, nefiind aşa.

Noul prost defilează şi nu mai este dispus să audă, să înţeleagă. 

El e un autist gălăgios şi foarte vital... multilateral dezvolat egocentrist. El, e prostit de femeie..care îşi trage şliţul. Este luat la mişto pe bună dreptate, El se află în mijlocul taifunului, mai repede DĂ ...burtă şi nu eficienţă conjugată. Consumul sporeşte, femeia jubilează. Deşi o doare decăderea şi previzibilitatea lui, ea măcar râde, hâd... de el

În loc de concluzie
Adio ludic, adio joc pe gazon. Bine ai venit fals..şi chin. Evele..ştiu de ce!