Palma lui Dumnezeu

Aşa cum fiecare ins al acestui pământ când iese de la şcoală sau de la orice altă muncă în folosul (sic)propriu şi se gândeşte aprioric la iubire agăţându-se în prealabil de o floare, de o îmbrăţişare, la un shopping sau alte prostioare de cele mai multe ori tradiţionale sau copiate, aşa şi eu în cei peste şasesute de ani ai mei, pot spune că am făcut: am cântat, am dansat, am lucrat, am iubit sau urât ori m-am ozonat în staţiuni exotice, am dat cu mingea de-a azvârlita şi mi-am găsit cele mai reprezentative repere posibile Birlic,Vraca, Călugăreanu, Caragiale, Piersic, Amza , Hruşcă, Paler, Chilian,Goia sau Shakspeare ori Balzac. Concomitent cu acţiunile mele creatoare, constructive sau salvatoare pe care le-am întreprins am fost parcă de fiecare dată oripilat, să văd cum lumea din jurul meu se antrenează cât se poate de mult pentru a fugi de ea însăşi sau să se ascundă în vreo grupare de tip familial ori politic crezănd că... aceea este soluţia de ieşire sau de trecere, prin ceea ce noi toţi denumim VIAŢĂ. Astfel că nici astăzi nu m-am oprit din agasanta întrebare bântuitoare: -Cum dracu sa fugi ca prostu'de tine şi să ai pretenţia ca Celălalt să te iubească "pentru totdeauna"sau "pentru că merit" !?

Încă mai rămân consternat în faţa pretenţiilor îndreptăţite(pănă la un anumit punct)a oamenilor "respectabili" "responsabili"
"serioşi", "pregătiţi" , "capabili" , "potenţi" , "optimişti" , care nu mai ştiu cum să(se) mai mintă doar doar , viaţa îi va accepta ca DEMNI în faţa ochilor, a familiei sau în numele iubirii ...cum au preluat ei învăţăturile.
Cum pentru majoritate criteriul existenţei, (a trecerii prin viaţă cu şalupa sau cu iahtul) a fost acela: ca cel mai bun sa acumuleze şi să beneficieze de trăiri şi produse s-a dovedit superficial şi limitativ din f.multe puncte de vedere, aşa am conştientizat eu că pentru a trăi cu adevarat trebuie să iubeşti! Iar ptr. asta trebuie să nu cazi în capcana majorităţii tembele, înşelătoare sau amăgitoare. Iată care a fost succesul meu repurtat cu atâtea cazne şi hopuri pe care mi l-au /ţi-l propun atâţia... ce i-am trecut mai devreme în ghilimele.
Numai că anii au trecut, zilelele cu repeziciune clipele n-au mai vrut sa zăbovească şi încet dar foarte sigur , TOTUL in viaţă mi s-a revelat.
Beneficiind de câteva fiinţe superlative precum G. căreia i-am dedicat întreaga mea recunoştiinţă întro postare recentă, nu îmi imaginam însă că mai poate exista in această Viaţă Mioritică(O Doamne...atat de predictibilă) o fiinţă mai înaltă! La fel de profundă de o generozitate şi sensibilitate care vin parcă ...dintr-un colţ de rai, atât de hulit şi atît de râvnit de noi păcătoşii ori iluzionişti ai conceptelor, muritori pe mâna noastră.
Iată doar o mostră a Ei:
"In dragoste nu exista invingatori doar invinsi. Din moment ce ai ales sa iubesti, ai pierdut lupta. Si totusi iubirea e singura scapare din ghiarele nemiloase ale corbului ce musca din noi. Iubirea e singura care vindeca, te vindeca de tine prin ea/ el. Nu conteaza cum, cat, de ce, de ce nu, atat timp cat iubesti. Iubesti si gata. Necesitatea eventualelor promisiuni intre indragostiti e garantia inexistentei iubirii. Aveam o teorie pe care le-o "indrugam" prietenelor mele care imi spuneau chestia care ma scoate din sarite "nu stiu daca il iubesc, tu ce zici il iubesc, merita sa fac ceva pt el?" : Daca iubesti pe cineva esti capabil sa faci orice pt aceea persoana, nu esti capabil sa faci orice nu-l iubesti. Absurd sau nu, asa vad eu iluzia iubirii."
Iertaţi-mă! Dacă Cineva găseşte pe Altul mai înălţător,mai înţelept,frumos&lucid , fac pe dracu în patru şi îmi procur un scaun electric sau îl trâmbiţez naked în cea mai mare intersecţie din oraşul meu!
Cum nimic nu e simplu pe acest pamant, cum nimic nu se poate fără sacrificiu sau o za a slăbiciunii EA.... a dispărut de cîteva zile şi este logic până la urmă de ce!
Nu înţelege sau poate ţine de cea mai înaltă distincţie a graţiei omeneşti ...... că Nu o iubesc eu şi că...nu poate iubi un singur El.
EA este IUBIREA !
I-am raspuns de câteva ori pentru a-i verifica teoremele/ipotezele si bineînţeles, a dispărut.
Amica mea din blogosfera CC Power imi scria ca poate îi spune mama ei :) Nu poţi sti!!!
Nu-i bai...eu sunt bulversatu ! Eu doar mă enervez atunci când ma gîndesc la anii ei, 17!!!!!
Ori sunt prost(să mai cred că pământul nu e full de iluzionişti ??) ori minţit cu graţie divină, ori copilul ăsta are cei mai frumoşi părinţi sau educatori din România. Desigur... dacă vorbim de Iubire si nu de _utut, bani, inteligenţe(orgolii) salvatoare.
Mi-aş dori să fiu un îngâmfat...
Mi-aş dori ca măcar la 10 ani să pot simţi că cineva TRĂIEŞTE AŞA...
Mi-aş dori ca lacrimile mele să le transform cum e şi firesc(din pacate)în banalul libidinos viril cu care ficele evei se joaca acum.
Dar, tare mi-e că mă păcălesc şi ...nimic nu se va schimba. Viaţa noastră îşi va urma cursul firesc, atât de firesc, dureros de normal, i-ar Dumnezeu ne va privi în continuare ca pe nişte neputincioşi şi fixişti în complexitate, care se i-au la întrecere: Cine învinge, Cine e mai deştept/şmecher/familist/creativ/popular etc
Ce poate fi mai înălţător în Viaţa asta decât să ştii... că pe aici pe undeva există IUBIREANDRADA! Lumina ei, Biblia necreată de atâtea păcate prea posibile
Dragi trăitori întrebarea asta ma seacă: Cum să ai 17 ani şi să gândeşti aşa?! Nu ştiu cu ce să închei..Îţi mulţumesc că exişti..şi lui Dumnezeu pentru palma atât de insuportabilă în concentraţia ei incomensurabilă de dragoste, de unicitate.
PS Cu toate că o anumită stare de creaţie te poate transforma, nu cred că poate îndepărta de la autentic. Un miracol cu gust de pământean.





"...Ca un soldat in plin razboi"
Ne rasfoieste timpul Soarta, iar Tu stii asta

"Suntem si noi ca doua punti
Pe apa unui singur dor
Dar despartiti de niste munti.. intamplator
Ca un copil te-as fi iubit
Ce fura mere din vecini
Uitand ca totul e pazit
De un gard cu spini "
Paznicii si gardul ghimpat pentru Tine nu exista
Nici n-ai aparut si ai plecat cu tot cu gara....

Mostra de dumnezeire

Spirit al Dumnezeului meu...

Există în lumea pestriţă din jurul meu un om cât o întreagă umanitate.
E trecut, e prezent, e viitor. E părinte, e un soi de vraci, e terapeutul neinvitat al sufletului meu pereche pierdut....
Dispărut în negura unei existenţe înţepenite, între monotonie si ostilitate.

Este idealul spiritului doborât de valurile prostiei încredinţate acestei realităţi, atât de fade.
Este Iubirea contra-poeţilor în dimensiunea unei pretenţiozităţi... mai simple decât şi-o poate imagina orice trecător, spre infinitul nesperat
Este mai presus decât emoţia oricărui coup de foudre, aruncat de un Dumnezeu nerespectat şi atât de generos cu cine nu trebuie

Este rezonanţă, completare şi surpriză în acelaşi timp!
Concentraţia de mai puţin mister... decât mi-aş dori, vine dintr-o tristeţe pe cât de previzibilă pe atât de graţioasă
Este jumătatea mea de Altă lume! Aceea nevăzută, intangibilă

Divinul apărut prin zâmbetul poate prea inoportun.... Şi în care dragostea, sexul sau căsătoria apar ca nişte biete nenorocite de droguri
Ca nişte vicii..., traficate dintr-un surplus de Stări confuze ale unor comercianţi de suflete...
De copii, de maşini, de metrese, ne la locul lor
Atâta îmbinare şi asociere, profunzime şi întelepciune nu ai cum să întâlneşti ...
Omule care stai la rând-uieli. Dintr-un singur motiv! Nu o poţi detecta, culmea!!!
Pentru Ea, nu s-a inventat acei cromozomi ai adaptabilităţii gregare ori "normale"

Subiectivul, atât de uzualul rege al simţurilor, e damnat în faţa-i. Văduvit până la acea disperare tăcută ce i permite criminalului, să existe!
Uitatul eternul Androgin, prinde nesperat aripi frânte de la atâta negaţie seculară, în faţa acestui copil al mirajului
Suflet ascuns, ce reuşeşte să facă parcă o întreagă planetă să pută
Dezarmată....de zâmbetul diafan şi abrupt, exact atunci când te aştepţi mai puţin

E refren, e o altă adiere! E vibraţie internă... Acea nerăbdătoare ne-simţită rază de soare aşteptată..., dar necunoscută
Şi apare... numai după noaptea prea banală cu atâtea miii de stele, ale clipelor noastre "cele de toate zilele" pre-făcute...cunoscute!
PS
Mulţumescul a pierit şi după el celelalte rude împărăteşti ale domniei sale. Aşteptăm provincia sau de ce nu, extratereştrii.
Orice alte variante cad, din lipsă de consistenţă. În orice caz aş fi îndatorat dacă, am putea comenta ATIPICUL, ESENŢA.

Imbecilizarea! Mai mult decât se întrevede

Deşi fenomenul imbecilizării este unul destul de periculos, deoarece îţi poate afecta pe termen lung şi când nu te aştepţi propria-percepţie, cât şi o persoană dragă chiar din propriul anturaj, NOI continuăm cu ancestrala indiferenţă să credem că nimic nu ne poate lovi.
Şi cum pe meleagurile noastre nu poţi trage o băşină (creativă sau practică) şi celălalt să nu facă..la fel numai aşa ca să-ţi arate că şi el poate, perseverăm in corpore în a face pierdut interesul pentru celălalt. Totul pe cont propriu şi "pentru Familia mea" răsună refrenul tradiţional românesc şi care paradoxal încântă, cu o inconştienţă demnă de o cauză mai bună! Grav cred(din răsputere)este că nimeni nu mai poate suspecta existenţa unui mic Ceauşescu în fiecare familie sau instituţie.
Lipsesc seminariile, mesele rotunde, temele şi subiectele comune esenţiale, iar atunci când se întâmplă să apară, totul miroase a haos politic(gust personal) şi a părelnicie trecătoare. La fel, pentru că programele de radio şi tv furnizează neîncetat ceea ce vrea Prostimea(kitschoşii asemănători), omului simplu îi va fi aproape imposibil să nu se îndobitocească.
Cum să se sustragă de la ceea ce vede la tv(valorizat) şi pe stradă ori la vecini? Adică să pară, să impresioneze, să-şi dorească ce vrea şi vecinul, să-i fure sau să-i fută capra. Despre simbolul ăsta naţional altă dată.
Ar mai fi noile platforme de comunicare virtuală şi în special blogul, dar şi aici spiritul de turmă, neoriginalitatea riscă să aneanentizeze, să-l înstrăineze pe individul nostru cu pretenţie de cetăţean "tânăr"sau "matur". O întreagă armată de mijloace de comunicare pare a se împotrivi interesului pentru celălalt, implicit comunicării directe înlocuită de comunicarea în singurătate, putând nu-i aşa.., foarte uşor să ne îndobitocească şi să credem că ne distrăm.
La noi indiferenţa şi individualismul au statut de privilegiu, pentru că altfel... nu am mai fi recunoscuţi ca anomici sau asociali. Continuăm să ne mândrim cu aşa ceva!!! Iată aşadar de ce suntem foarte aproape de stadiul imbecilizării infantile, se poate observa şi cu ochiul liber dacă... dorim acest lucru.
Ocolirea chestiunilor spinoase şi concentrarea pe problemele ivite în interiorul familiei (sabotate de propria muncă) dau impresia de RELATIVIZARE & UNIFORMIZAREA bunului mers al lucrurilor, pentru orice cre(ş)tin, ce la rândul lui, perpetuează chestii de genul "Lasa frăţică toate la timpul lor" fără nicio remuşcare.
În tot acest proces doctori, profesori , oameni de televiziune sau diferite personalităţi sunt cu toţii o apă şi-un pământ. Omul de la ţară sau de la oraş ştie asta, iar totul îi este paralel. Chiar dacă este analfabet adică nu înţelege, el a învăţat de la semenii lui că îi sunt necesare doar armele: banii, sexul sau spaga unde trebuie. Atenţie aşadar! armele şi nu el. De aici încolo trebuie doar să impresionezi, pentru ca toţi ceilalţi să te poată copia. Asta e principala lege nescrisă care funcţionează nefiresc de mult şi arată caracterul nou format al românului de secol 21.
Concluzie: Dacă ai Blog, Facebook sau Twitter tot ăla esti! O bucată de carne fragedă sau o informaţie de ultimă oră dată, nu te transformă în Jay Leno, Oprah sau cel mai interesant din teritoriu. De aceea fraţilor dezmorţiţi-vă şi lăsaţi orgoliile de-o parte, impresionatul mărunt, curvele şi furatul ! Riscaţi să numai aveţi energie decît pentru a aprinde cărbunii pentru grătaru din curte. Altfel vă veţi trezi întro zi cu ficele/fiii/nashii&vecinii/colegii că vor să vă ia să vă dezbrăcaţi şi voi..., pentru că nu-i aşa: Ce şi unde să mai munceşti, Cum şi în ce fel să te mai destinzi.
Pentru amendamente şi reproşuri vă stau la dispoziţie.
PS: Daca Batman(cel puţin la Giurgiu) numai poate! Să ocupă cu micile răfuieli... Ce vreţi, e şi el un produs al sistemului.

Platformele Pre-Imbecilizării

Săturaţi de bancuri, bârfe la orice masă, uşă sau gard şi alte asemenea neaşteptate oportunităţi de întâlnire cu misterul, mulţi dintre românaşii noştrii s-au hotărît dintro lehamite generalizată să-şi facă blog, twitter si/sau facebook.

Neputinţa mess-ului,a telefonului mobil, a ieşit la suprafaţă! Cuvintele necesare interlocutorului nostru(drag de cele mai multe ori)s-au dovedit a fi de prisos! Şi am zis nu! Nu ne oferă liniştea şi provocarea de care avem dar şi simţim nevoia. Cum să existăm la parametrii aşteptaţi dar şi doriţi de noi...
Am plâns, am vorbit, am impus, am cântat, am dat telefon, am transmis, ne-am făcut twitter si facebook, iar în cele din urmă ne-am oprit la blog. Întregul Cor al sufletelor copiate, căpiate sau confuze de atâta căutare mocnită a propriului adevăr, încearcă o nouă regrupare. Ultima, crede pesimistul, încă una optimistul. E cert nu ne mai încapem în propria piele, în era comunicaţiilor multiple. Românul guraliv şi frustrat de dispariţia scenei publice, a oricărui mijloc public de manifestare, încearcă să se facă auzit, luat în seamă!
Adio tradiţiilor de bază! Nu se mai poate trăi pur şi simplu!
Orgolioşii, vanitoşii, frustraţii de nevoi multiple sau de frumuseţe, pseudo-amanţii vor să fie neapărat localizaţi şi valorizaţi. Cei mai vânaţi şi cei mai interesanţi! In România nu se poate trăi decât VIP. Vânat, Interesant şi Prost. Pentru cel mai important devine să nu îţi dai seama sau să nu recunoşti.
Până la urmă... nu este nimic nelalocul lui aici şi de asemenea, nu că nu ar fi firesc să îţi doresti să fii urmărit, citit şi să fii un izvor principal de noi şi proaspete informaţii despre spaţiul local ori naţional... Păcatul parcă mai grosier este însă acelaşi, al suprasaturării, al încărcării Turnului Babel.
Impresionându-ţi (?!)semenii, ajutându-i cu ce este corect, nu înseamnă că-i îndrumi către cele lipseşte cu adevărat. Simpla informare cu căcaturi politice şi sociale(cu sau fără foto)nu foloseşte decât nevoii banalizate, bagatelizate, NErespectate din ce în ce...şi pe bună dreptate! O informaţie este în spaţiul virtual precum un peşte întrun ocean. Originalitatea fără un pic de har nu-şi atinge ţinta. Dintrun prost să te transformi într-unul mai prost, manipulat-sistemizat. Iar un banal informator pentru prieten(coleg) sau duşman... cade uşor deşănţat sau în orice caz sigur cu iz viciat, asta numai daca ne gîndim care e moda si trend-ul pe meleagurile noastre.
Vizavi de partea de divertisment(autor-cititor) găleţile de ţâţe sau Huedinul, nu bucură pe nimeni mai mult de 10 minute fiecare, aşa că dincolo de cărţile tehnice, de informatorii oficiali sau sentimentali, rolul twitter-ului al facebook-ului sau al blogului, a devenit unul important. Dar în Ce?
Sunt idealişti (cu o cantitate acceptabilă de iluzii la ei) cei care spun că viaţa constă în detalii sau în lucrurile mici, pentru că de-busolarea are aici o funcţie pe care cei mai mulţi o minimalizează manipulând la greu, cinstit vorbind sau corect mă rog. Aşa că vor merita să fie zgâlţâiţi. De ce să creeze Contra-Sens.
PS Scrieţi scrieţi, malahia ei de viaţă, însă nu pierdeţi emoţia, de a trăi! Fricoşilor. Contra-amanţilor ce sunteţi.

Sustin