Aşa cum fiecare ins al acestui pământ când iese de la şcoală sau de la orice altă muncă în folosul (sic)propriu şi se gândeşte aprioric la iubire agăţându-se în prealabil de o floare, de o îmbrăţişare, la un shopping sau alte prostioare de cele mai multe ori tradiţionale sau copiate, aşa şi eu în cei peste şasesute de ani ai mei, pot spune că am făcut: am cântat, am dansat, am lucrat, am iubit sau urât ori m-am ozonat în staţiuni exotice, am dat cu mingea de-a azvârlita şi mi-am găsit cele mai reprezentative repere posibile Birlic,Vraca, Călugăreanu, Caragiale, Piersic, Amza , Hruşcă, Paler, Chilian,Goia sau Shakspeare ori Balzac. Concomitent cu acţiunile mele creatoare, constructive sau salvatoare pe care le-am întreprins am fost parcă de fiecare dată oripilat, să văd cum lumea din jurul meu se antrenează cât se poate de mult pentru a fugi de ea însăşi sau să se ascundă în vreo grupare de tip familial ori politic crezănd că... aceea este soluţia de ieşire sau de trecere, prin ceea ce noi toţi denumim VIAŢĂ. Astfel că nici astăzi nu m-am oprit din agasanta întrebare bântuitoare: -Cum dracu sa fugi ca prostu'de tine şi să ai pretenţia ca Celălalt să te iubească "pentru totdeauna"sau "pentru că merit" !?
Încă mai rămân consternat în faţa pretenţiilor îndreptăţite(pănă la un anumit punct)a oamenilor "respectabili" "responsabili"
"serioşi", "pregătiţi" , "capabili" , "potenţi" , "optimişti" , care nu mai ştiu cum să(se) mai mintă doar doar , viaţa îi va accepta ca DEMNI în faţa ochilor, a familiei sau în numele iubirii ...cum au preluat ei învăţăturile.
Cum pentru majoritate criteriul existenţei, (a trecerii prin viaţă cu şalupa sau cu iahtul) a fost acela: ca cel mai bun sa acumuleze şi să beneficieze de trăiri şi produse s-a dovedit superficial şi limitativ din f.multe puncte de vedere, aşa am conştientizat eu că pentru a trăi cu adevarat trebuie să iubeşti! Iar ptr. asta trebuie să nu cazi în capcana majorităţii tembele, înşelătoare sau amăgitoare. Iată care a fost succesul meu repurtat cu atâtea cazne şi hopuri pe care mi l-au /ţi-l propun atâţia... ce i-am trecut mai devreme în ghilimele.
Numai că anii au trecut, zilelele cu repeziciune clipele n-au mai vrut sa zăbovească şi încet dar foarte sigur , TOTUL in viaţă mi s-a revelat.
Beneficiind de câteva fiinţe superlative precum G. căreia i-am dedicat întreaga mea recunoştiinţă întro postare recentă, nu îmi imaginam însă că mai poate exista in această Viaţă Mioritică(O Doamne...atat de predictibilă) o fiinţă mai înaltă! La fel de profundă de o generozitate şi sensibilitate care vin parcă ...dintr-un colţ de rai, atât de hulit şi atît de râvnit de noi păcătoşii ori iluzionişti ai conceptelor, muritori pe mâna noastră.
Iată doar o mostră a Ei:
"In dragoste nu exista invingatori doar invinsi. Din moment ce ai ales sa iubesti, ai pierdut lupta. Si totusi iubirea e singura scapare din ghiarele nemiloase ale corbului ce musca din noi. Iubirea e singura care vindeca, te vindeca de tine prin ea/ el. Nu conteaza cum, cat, de ce, de ce nu, atat timp cat iubesti. Iubesti si gata. Necesitatea eventualelor promisiuni intre indragostiti e garantia inexistentei iubirii. Aveam o teorie pe care le-o "indrugam" prietenelor mele care imi spuneau chestia care ma scoate din sarite "nu stiu daca il iubesc, tu ce zici il iubesc, merita sa fac ceva pt el?" : Daca iubesti pe cineva esti capabil sa faci orice pt aceea persoana, nu esti capabil sa faci orice nu-l iubesti. Absurd sau nu, asa vad eu iluzia iubirii."
Iertaţi-mă! Dacă Cineva găseşte pe Altul mai înălţător,mai înţelept,frumos&lucid , fac pe dracu în patru şi îmi procur un scaun electric sau îl trâmbiţez naked în cea mai mare intersecţie din oraşul meu!
Cum nimic nu e simplu pe acest pamant, cum nimic nu se poate fără sacrificiu sau o za a slăbiciunii EA.... a dispărut de cîteva zile şi este logic până la urmă de ce!
Nu înţelege sau poate ţine de cea mai înaltă distincţie a graţiei omeneşti ...... că Nu o iubesc eu şi că...nu poate iubi un singur El.
EA este IUBIREA !
I-am raspuns de câteva ori pentru a-i verifica teoremele/ipotezele si bineînţeles, a dispărut.
Amica mea din blogosfera CC Power imi scria ca poate îi spune mama ei :) Nu poţi sti!!!
Nu-i bai...eu sunt bulversatu ! Eu doar mă enervez atunci când ma gîndesc la anii ei, 17!!!!!
Ori sunt prost(să mai cred că pământul nu e full de iluzionişti ??) ori minţit cu graţie divină, ori copilul ăsta are cei mai frumoşi părinţi sau educatori din România. Desigur... dacă vorbim de Iubire si nu de _utut, bani, inteligenţe(orgolii) salvatoare.
Mi-aş dori să fiu un îngâmfat...
Mi-aş dori ca măcar la 10 ani să pot simţi că cineva TRĂIEŞTE AŞA...
Mi-aş dori ca lacrimile mele să le transform cum e şi firesc(din pacate)în banalul libidinos viril cu care ficele evei se joaca acum.
Dar, tare mi-e că mă păcălesc şi ...nimic nu se va schimba. Viaţa noastră îşi va urma cursul firesc, atât de firesc, dureros de normal, i-ar Dumnezeu ne va privi în continuare ca pe nişte neputincioşi şi fixişti în complexitate, care se i-au la întrecere: Cine învinge, Cine e mai deştept/şmecher/familist/creativ/popular etc
Ce poate fi mai înălţător în Viaţa asta decât să ştii... că pe aici pe undeva există IUBIREANDRADA! Lumina ei, Biblia necreată de atâtea păcate prea posibile
Dragi trăitori întrebarea asta ma seacă: Cum să ai 17 ani şi să gândeşti aşa?! Nu ştiu cu ce să închei..Îţi mulţumesc că exişti..şi lui Dumnezeu pentru palma atât de insuportabilă în concentraţia ei incomensurabilă de dragoste, de unicitate.
PS Cu toate că o anumită stare de creaţie te poate transforma, nu cred că poate îndepărta de la autentic. Un miracol cu gust de pământean.
"...Ca un soldat in plin razboi"
Ne rasfoieste timpul Soarta, iar Tu stii asta
"Suntem si noi ca doua punti
Pe apa unui singur dor
Dar despartiti de niste munti.. intamplator
Ca un copil te-as fi iubit
Ce fura mere din vecini
Uitand ca totul e pazit
De un gard cu spini "
Paznicii si gardul ghimpat pentru Tine nu exista
Nici n-ai aparut si ai plecat cu tot cu gara....
Mostra de dumnezeire
De ce iubirea este asemanata cu o lupta?
RăspundețiȘtergerePentru ca iubirea e viata, iar viata e lupta?
Nu care cumva iubirea si lupta sunt antonimice?
Nu-i asa ca viata se poate salva exclusiv prin iubire?
De cand au lasat oamenii ca razboiul sa patrunda in iubire? Oare de cand au descoperit iubirea de sine?
PS: Eu cred in visele mele...dar ma tem de ele...pot deveni realitate si nu ma simt pregatita sa mi se intample ceea ce imi doresc!
Cora..viziunea si arhitectura asta interna este spectaculoasa si are niste premise sanatoase.
RăspundețiȘtergereInsa, ca sa scapi de antagonic trebuie sa vrei cu adevarat. Asta implica o cunoastere de sine si a celorlalti, o anume aplecare catre dragoste si toleranta ce se tin (saracele)pe Inocenta.
Pentru a o intretine pe dom-soara.. e o arta a gustului, a unui altfel de simt, de asemenea tine de un instinct de adevarat luptator cu aparentele si cu imitatiile de tot felul.
Trebuie sa stii ce-ti doresti, n-ai cum altfel!
Ma rog sper ca nu ai avut modele predecesoare care nu au schitato in mare, macar.
Tinzi sa faci cumva din Iubire o Fata Morgana, care e si urata si fraiera si care vezi Doamne nici nu se mai poarta. Atentie!! E o moda al dracului de actuala si face victime. Chiar daca nu se vad sau le este greu sa recunoasca.
Eu am inceput sa fiu fericita de abia cand am inceput sa renunt la luptele alea care nu imi aduceau niciun fel de satisfactie!
RăspundețiȘtergerehai ca iar am ajuns pe blogul ei :D
RăspundețiȘtergereda domne, nu stiu ce sa zic... ma impresioneaza si pe mine chiar... scrie frumos... iubeste sau e indragostita, nu prea-mi dau seama, dar totusi nu pare asa fericita in nefericirea ei... sau cel putin nu cum zici tu aici...
pun pariu ca are ochii frumosi rau ;)
Scrie frumos? Eu zic ca 5 in 1.
RăspundețiȘtergereSi cand esti invatat ca din cand in cand sa vezi cate unii.. ca simt 3 in 1 situatii ca a mea:
sunt de ocolit. Sau ca sa scap de mine....o sa ma gandesc neincetat ca este ceva banal/normal.
Asta ca sa ma salvez..pe mine.
Cand vezi ca in viata chiar n-ai UNDE(?) sa fugi de tine...E de Rau! Dar ma vindec, SPER.
Ps Ochii si alte organe palesc.....
trebuie doar sa gasesti locu si timpu potrivit, ca dorinta de fugit e... pana atunci da poti sa consideri asta normal, dar e temporar...
RăspundețiȘtergerePS : celelalte organe palesc intradevar, dar ochii niciodata... mai pica o pleoapa, mai cade o geana, dar ochii nu raman niciodata fara stralucire , mai ales in cazu de fata (!)
Zicem mereu ca ne ferim de iubire, ca suferim daca iubim. Dar stiu sigur ca suferim si daca nu iubim. Atunci de ce sa nu iubim, macar cunoastem ce-i frumos si traim fericiti cateva secunde. Doar nu te indoiesti ca putem fi fericiti mai mult in iubire.... Nu te lamenta, omule ca poti fi ranit. Traieste ca si cum esti ranit in fiecare zi si vei vede ce fericit vei fi cand vei iubi, chiar daca nu ti se raspunde la fel. Iar cuvintele..... dispar mai repede decat plaoia de vara... De ce-am crede in ele? :)Mai am o intrebare: de ce crezi ca a simti 3 in 1 sau 5 in 1 inseamna acelasi lucru cu exprimarea in cuvinte? Think about it! :)
RăspundețiȘtergere...meritul nu este al meu, este a celui care descopera partitura dupa care harpa-mi canta si a celui caruia am sa-i multumesc acum si am sa-i amintesc ca sunt mereu aici, intr-un fel sau altul.
RăspundețiȘtergere... timpul si spatiul sunt leaganul muritorilor. Noi nu suntem conditionati de ele. In fata aceste conculzii eternitatea se amuza teribil..
@CC Power
RăspundețiȘtergereSunt momente in viata cand poarta sufletului-ochii devin surprinzator.. mai putin esentiali!?
In aceastra cheie m-am trezit haituit si rupt in doua, in noua tocmai ..Eu!
Mi-am sarbatorit infrangerea cu cele mai inaltatoare ganduri si sentimente care m-au acaparat vreodata. Titanicul episod mi-e cunoscut, are insa parca prea multe semne divine.(Doamne ce bine e uneori sa te simti subiectiv)
Apropo, nu mai insista cu... "ochii"!
Sunt situatii, ipostaze, efuziuni ale hazardului care chiar pot nimicii un Om.
@QED
Dupa ce am trait extaziat cateva momente bune eterne.."o secunda" FERICITĂ, cazuta din liftul divinitatii cu pecetea Andrada, tulbura tot ceea ce atentia si discernamantul meu au deliberat in ultimii ani.
De aceea, am o mare temere sa pot fi ce EA mi-a transmis: un Supraom...
Si atunci cand vrei s-o contrazici doare.. si doare si doare!
Ne dorim QED uneori in viata sa ne mintim(sau chiar sa ne dam mari) ca sa ne salvam sufletul, iar eu..,nu pot ACUM in fata acestui Copil al Miracolului
Andrada! Cred ca nu putem vorbi de merite.
Lacrimile imi vin citind aceste ganduri iar de salvat se ocupa...concluzia ta, trezindu-ma la sens, la frumusete, la puritate..la acea imbratisare pe care nici macar filmele dar visarile......... nu ti le pot darui ca pe o substanta viabila, credibila.
Nu pot decat sa ma bucur laolalta ca.."eternitatea se amuza teribil"
PS Niciodata cineva nu a avut grija de mine sa rad ca un om-mare, dupa ce firescul se traduce/a a..tristete cristalizata
cred ca tema blogului,ca si aspect vorbesc, e cam alba. iar textul la fel. asa apare la mine. cum as putea citit si eu ce e p-aici?
RăspundețiȘtergeregreu aspect,grea misiune..persevereaza!
RăspundețiȘtergereIar te-ai aprins...
RăspundețiȘtergereSa scrii e usor , zic eu ..poate gresesc ..nu ma blamati ..sa traiesti ..sa simti ..asta e ce conteaza ..cand treci prin toate si sa tragii concluzii .. nemiloase si intortocheate sunt uneori cararile iubirii ..
RăspundețiȘtergereBine te-am regasit, dar cum te-am regasit? Indragostit lulea de o domnisoara de 17 ani! Tu chiar nu ti cont de diferenta de varsta, avand in vedere ca tu ai 600 de ani? Andrada este un geniu, este un miracol, ai perfecta dreptate, nu te pot condamna pentru pasiunea ta iar tu baiat sensibil ai "cazut rau la pat" de atat romantism. Stiam eu ca noi astia care ne punem nume din astea( Mama Dreacu, Joker etc) care duc in eroare pe multi in privinta sensibilitatii noastre, ne vom demasca intr-o buna zi,ne vom deschide sufletul si vom arata poporului ca de fapt suntem cei mai inversunati militanti ai iubirii. Ei bine, eu functionez cu dragoste pe post de combustibil, recunosc. Iar tot ce scrii tu si Andrada, ma impresioneaza pana la lacrimi.Si nu-mi este rusine de lacrimile mele,pentru ca cei care au invatat lectia lacrimilor sunt net superiori si umani fata de cei care au toata ziua un zambet fals pe fata si se prefac ca indura cu stoicism orice durere , ca sa nu se faca de ras.E puternic cel care-si sterge singur lacrimile chiar si in vazul lumii pentru ca uneori e nevoie ca si lacrimile sa aiba martori. PS. Si mie mi-a fost dor de tine,am avut niste dracusori de rezolvat care imi stateau pe creier din punct de vedere tehnic la pc-ul meu.Iar in privinta lipsei de articole dupa blog am o explicatie pertinenta, aceea ca blogul este al fiului meu si eu ii trimit articolele de aici de la locul relatarii si Dreacu nu mai are timp pt mine avand in vedere ca bate bacul si admiterea la usa. Dar revigorata si cu chef de vorba vin aici la tine sa ma destainui.Sper sa fi o gazda buna. Cand am ascultat melodia lui Hrusca,am inceput sa te iubesc, dar brusc mi-am amintit ca tu esti putin ocupat cu Andrada si mi-am pus o frana pornirilor mele necugetate.Iar in ceea ce priveste interpretul tau preferat,Chilian printre multi altii, m-ai impresionat din nou. Ador cantecul" Chiar daca" si il ascult de doua ori pe saptamana. Asta, apropo de cat sunt de romantica si dureros de sensibila, sa nu mai zica gurile rele ca sunt a Dreacu!
RăspundețiȘtergereMa..............Mama Dreacu !!!
RăspundețiȘtergereMa lasat Minunea asta de Copil in pace..si ma iei Tu acum? Dar ce v-am facut fratilor romani impielitati sau ne-
..............
Te iubesc MD, da te iubesc!!
Nu vre(t)i..sa ne facem o Asociatie?
Cu intreceri, concursuri, stimulente, premii, verificari, sau imbratisari pasibil virtuale?
Cred ca mai trebuie sa ne gandim la titulatura.
Sectiunea2
Vezi ca Eu cu patu' am o relatie mai speciala.
Stiu Cine.. il confectioneaza..,Cine îi fu_ rolul, pardon Cine îi impune rolul şi cam cum iese el din ecuaţia asta antropoloagă:))
Mai sensibil sunt la..Cine ma împinge:))
Ma rog în cazul de faţă, cine mă tot poartă în braţe pe la îngeri, promiţându-mi forţat autentic eternitatea!
Sectiunea 1.Habar nu am ce se intampla cu tine sau cu toti (sau cu toate) cititorii tai de se indragostira de tine acum in prag de vara. Poate ti se facura niste farmece, s-au ars ierburi otravite intr-un luminis lugubru, la miezul noptii.Dar, promit ca, o sa ma duc eu la Balta Vrajitoarelor la noapte si scot farmecele din ulcele si implicit din tine pentru a fi salvat.Dar pana atunci ai mare grija, nu bea bauturi din mana suspectilor, desi cred ca asemeni ca o vipera, nu s-a inventat otrava care sa rapuna propriul tau venin. Sectiunea 2. Pentru iubirea pe care zici tu ca mi-o porti, eu nu pot decat sa-ti multumesc. Dar, sa-mi fie iertata neincrederea my lord,nu mai sunt la varsta la care ingurgitez tot ce m-i se pune in farfuria de portelan fin din dotarea castelului tau. Cu alte cuvinte nu mai cred in vorbele de iubire ale barbatilor mai deloc si cu toate astea nu intentionez sa trec de cealalta baricada in care femeile se iubesc intre ele. Barbatii, dupa parerea mea sunt un mecanism simplu pe care noi femeile il transformam in oameni atunci cand ii iubim si atunci, ei fac deliciul dulce-amarui al unei relatii.
RăspundețiȘtergereSectiunea 3. Raspund pozitiv la orice fel de asociatie, iar ca titlu, putem sa o numim, Asociatia "Uciga-l Toaca".
Sectiunea 4. E bine de stiut cam tot ce se poate stii in legatura cu patul, el nu mai este demult, numai un obiect in care te intinzi si sa adormi, ci are multe alte semnificatii si roluri. Cunoastem monsher, cunoastem si noi... ca nu mai suntem copii!
La Asociatia asta marinimoasa la care ma gandii, ce unelte vom folosi?
RăspundețiȘtergereBice, cravase, catuse florilor sau ce?
De partea ailalta a Zidului, imi pastrez un culcus
unde sufletul-mi sa participe la aceleasi orgii pe care Andrada mi le-a asigurat pana ma voi hotari sa va parasesc.
Te mangai duios pa cornite, Noapte buna
AAA... Pai ce inseamna atata perversiune in mintea ta isteata domnule? Dupa ce ne declari dragoste la amandoua, te si gandesti la parasire? Stiam eu de ce nu mai am incredere in barbati absolut deloc. Asa sunteti voi, dragostea tine atata timp cat vi se fac poftele perfide, atata cat femeia va satisface orgiile la care ravniti in imaginatia voastra. eu nu am am de gand sa particip la orgii decat daca vor fi pur sufletesti. Se pare ca imbatanesti my lord, pentru ca, gandul te duce la experimente bolnave. Te iert, ca imi esti drag, pentru ca imi plac oamenii inteligenti si ma topesc ca si aluminiul la vorbele tale de duh. Si eu te mangai duios pe carte de joc, si atentie marita la perversiuni, chiar daca ele sunt doar virtuale.
RăspundețiȘtergereMai zapacit putin de cap dar te iert..ca esti Femeie. Mutumesc mult pentru gandurile calde..pe carte, te imbratisez..,chiar daca ma incomodeaza putin coarnele tale:))
RăspundețiȘtergereCat despre perversiuni pfff..!! Daca vreodata o sa ma gandesc la asa ceva(cred undeva anticipat prin 2033)am sa te sun: sa ma..pprevii!!
Si totusi, cate sute de ani spui ca ai de comenteaza lumea diferenta de varsta? Nu ca m-ar preocupa in mod special, dar firea mea curioasa ma face sa intreb:P Cand gasesti genul ala de dragoste, e bine sa-l pastrezi si sa-l pretuiesti :) Been there, done that;)
RăspundețiȘtergereps.: multumesc pentru vizita pe blog si pentru comment:)
Pretul este doar ofranda adusa iubirii. Iata de ce pretuirea devine sacrificiul suprem sau generozitatea divina. Lacrimile stau marturie in acest sens. Dar totusi.. suntem oameni si vrem mai mult. Ca vitalitate, recunoastere, infrumusetare in-dumnezeire.
RăspundețiȘtergereDaca vrei.. toti platim pentru ca nu exista Fericire ci Momente. De Fericire. Bizar e ca minusul.. este Iubirea, Sacrificiul.. si de aici trebuie inceputa Lupta pentru robirea Soartei/Legilor Nescrise
Iar ai facut valva pe aici cat am lipsit ;)... cum incingi tu spiritele .. ei ei
RăspundețiȘtergereIubirea o simti de la varse fragede..
RăspundețiȘtergereP.s:frumoasa piesa lui Hrusca:)
Frumoasa piesa ,frumoase versuri..in fine ...nu de asta iti las un comm. Am intrat pe blogul tau...unde apas ca sa ...stau? Adica sa vad cand postezi ceva nou...Nu ai o chestie de aia cu ,,Follow''...e numai prin e-mail?
RăspundețiȘtergereFata scrie bestial, jos palaria,m-a marcat intr-atat incat mi s-a racit si cafea-n cana rasfoindu-i blogul. Numai ca eu [deh, asa m-a facut mama, intzepata], cand dau peste o teorie care nu se pupa cu vizuinile mele despre viata, ma auto-sesizez si nu ma pot abtine sa nu ma bag in seama. Par examplu: "[...]Din moment ce ai ales sa iubesti, ai pierdut lupta[...]" Afirmatia vibreaza foarte jos din punct de vedere energetic. Mi se pare ca dimpotriva, lupta este reprezentata tocmai de “efortul” nenatural de “ a NU iubi”, functie pt care, daca stam bine si ne analizam, nici macar nu avem organ, drept urmare, da-mi voie sa suspectez ca ne-iubirea a aparut de fapt in urma procesului de adaptare, deci nu-i congenitala, deci necesita lucru mecanic, deci e o “lupta” [cu legea firii, cu obiectul careia I se adreseaza, cu noi insine]. Pe cand, a iubi vine de la sine, e un reflex, o premisa pe care, instinctual, cu totii ne bazam in interactiunea cu ceilalti si daca nu am schimba directia, povestea ar curge lin. Abia cand incepem sa ne adaptam reactiile la feed-back’ul celuilalt, abia atunci se perverteste naturaletea sentimentul si il percepem brusc ca pe o “lupta”. Ce nu realizam de fapt, e ca noua ne vine greu sa NU iubim, e un fel de mersu-pe-bicicleta pt firea umana, trebuie invatat, exersat [din pacate] dar folosim “necesitatea de a supravietui” ca pe o scuza si ne permitem cu nerusinarea unui copil nepedepsit-la-vreme, sa ne cenzuram adevaratele porniri. Iubind , NU lupti, deci nu ai cum sa fii INVINS, deci NU pierzi. E o stare pe care nici n-am constientiza-o daca nu ar exista ne-iubirea din jurul nostru care sa ne serveasca drept termen-de-comparatie, fiindca a iubi implica deja actiuni involuntare pe care ajungi sa le faci “din drag pt celalalt”, fara sa vrei, pe cand in mom in care te decizi sa NU iubesti, intampini rezistenta [interioara si nu numai] si brusc fiecare act pe care il faci [cu dedicatie] necesita o pregatire, un alibi, someone-to-push-the-button.
RăspundețiȘtergereInchei si ma duc la ale mele, ca pesemne plictisesc, dar nu inainte de a pune in discutie un fapt simpatic de altfel, si empiric descoperit:
-ca sa iubesti, butonu’ a fost aprins de dinainte de a te prinde tu ca ai un buton pt asa ceva [na-na-na-na-naaaa-naaaa]…
-ne-iubirea necesita insa efort triplu [adica tre sa fii de-3-ori-ne-om]: mai intai stingi butonul pt “a iubi” care nah, e din fabrica, apoi te apuci si cauti butonu pt “a NU iubi” si daca nu-l ai ti-l cumperi, dupa aia il apesi, iti faci treaba si cel mai important e sa nu uiti sa-i dai si turn-off ca altfel ramai blocat intr-o stare nefiziologica si nu-i bine ca ne-iubaretii nu sunt nici fun, nici eco.
alte parerei? me iz curious, seriously!
O zi faina !