Viaţă....Iubire...Ură...Indiferenţă...Ilogic...Poezie...

”Iubirea de sine este singurul loc din sufletul nostru din care poate pleca iubirea sinceră pentru alții; dacă pleacă din oricare altă parte, acea dragoste se numește “am nevoie de tine ca să mă faci să mă simt iubită”

 Asta am găsit-o la Sara pe un blog deosebit.http://codependenta.wordpress.com/

Consecinţă, speculaţie sau neputinţă? Iată ce spune Cioran:

"În viaţa de toate zilele, oamenii acţionează, cum se ştie, cu chibzuinţă;puşi însă în faţa unor opţiuni decisive, cel mai adesea acţionează după cum îi taie capul, şi nu înţelegi nimic din dramele individuale sau colective dacă pierzi din vedere acest comportament neaşteptat, această uitare a instinctului de conservare, atât de frecventă în clipele decisive ale unui destin.Nimeni n-ar trebui să încerce să descifreze sensul Istoriei dacă nu percepe această fatalitate ce-l împinge pe om să acţioneze împotriva intereselor sale.Totul se petrece ca şi cum instinctul de conservare n-ar funcţiona decât în faţa primejdiei unei morţi imediate şi ar înceta în faţa unui mare dezastru".

The greatest...

O Clipă de Eternitate-Slave the love

.


Câtă seriozitate poate cuprinde...o melodie?
Unde poţi găsi frivolitatea? Dar sexualitatea?
Nu există!

Poate fi supendată creaţia între pecuniar şi experienţă?
O poţi încadra, desigur, dar unde?
La un act, la o trăire...simplă? La o descătuşare.....fie ea şi mecanică?

Cum să poţi cuprinde neantul, infinitul într-o fracţiune de clipă...a unei compoziţii muzicale?
Ai putea "juca" clipa de nemurire...?

Ai putea fi stană de piatră în faţa purităţii?...a infinitului? 
Pentru mine melodia asta e o provocare.
O provocare a TA!
  Eşti?
 Cât?
Asta, este întrebarea
  Până unde... şi de ce
    Îţi poţi rupe sufletul? Da! Ştiu, dar PENTRU CE?


 Melodia lui Bryan m-a inspirat, azi. Am vrut să o cânt la karaoke sâmbătă la Tephra şi am ezitat. I-am aprofundat versurile iar săptămâna viitoare am s-o devorez....încet...şi fals aşa cum atingi vara cu buricele-prea-olfactive ale degetelor Marea căreia îi simţi imensitatea...


                       

Vorbe...sentimente...maculatură...neant!

Mă văd nevoit să reiterez aici o mai veche constatare personală aceea că: ne place "rău" să aprofundăm, și să înaintăm vânjos în a ne lua SIMȚIREA proprie la braț cu Speranța, Credința și Minunea...
Iar despre astea am reușit să strângem o brumă de informații cu care să ne putem identifica și aproxima(ca ființă) în relație cu un Celălalt, asta în condițiile în care rămânem influențabili unii de ceilalți. Așa că, îmi revine sarcina de a mă exprima foaarte simplu și concis: CANCI originalitate, construcție...ba chiar și înțelegere la modul complex și general, ingrediente cu care Iubirea își poate face "baza" de care are nevoie. Asta a fost explicația pentru titlul de azi...în virtutea faptului că manelele sufletești/explicitările mi-au obturat anumite căi interne de fel intangibile.

Unora nu le rămâne decât DORINȚA...

Altora le e ca-n sânul lui Avram cu VÂNĂTOAREA...

Privilegiaților cu jemanfișismul democratic de rigoare...al așteptărilor, 

Doar lui, bărbatului-Altfel Iubirea e ne-cuprinsă și blamată...

Acum, nu neg că dorința îi conduce pe cei mulți.A se vedea gloanțele trecute prin cap, chiorilor grăbiți desigur,neperseverenți și clipologi de con-formație.
Dar în spatele ei, a DORINȚEI se croșetează cele mai bune scenarii iluzorii ori lipsite de consistență...în cele din urmă. Strategii de asemenea, texte pline de metafore, speranțe deșarte, visări nefondate.
 De ce?
Vina este aparent insesizabilă(Vivat!) ceea ce conferă o siguranță personală perpetuată de cele mai multe ori.Confuziile însă își găsesc AICI locul: 
a vânătorii cu vânatul, a respectului pentru SIMȚIRE, a nenumăratelor criterii geo-cultural-politice, a orgoliului cu libertatea.


M-ai toate încornoratele (îmi)spun și vor relații economic-contabile cuantificate în modul bărbaților de simțire(???)pe care și-l aleg ele și de care se leagă ca de un copil mic ce trece prin școală, facultate, serviciu și efort, precum orice falus în vaginul sufletului de curvă(blogspot).Sic! andreiradumm..


Ăștia suntem!
Alegem ca să hulim. Hulim ca să "iubim".
Și!? Cerem Celuilalt ceea ce noi n-am învățat în Viața asta: cum funcționăm ca să nu ne amăgim, pentru ca apoi să nu ne dezamăgim.


Nu dezvolt astăzi spun doar așa:
-Tuturor NE-recunoscătorilor, vă iubesc(mulțumesc inventatorilor literelor de tipar), dar nu vreau să vă mai văd!
În rest, cu Femeile aproximatoare în special...nu pot avea orbul găinilor să nu constat că nu-i învață pe Bărbați nimic și se mulțumesc să-i îndrume mămăistic, bătrânește sau șmecherește și în orice alt caz stereotipal. M-aș mulțumi s-o facă măcar cu fii celor din preajmă:rude,prieteni buni.
De unde însă atâta pedagogie și frumusețe interioară?Cu o spoială doar se învață toată lumea nu? Mama Natură știe.


în loc de soluție doar o concluzie.pertinentă, scuzați..


Offf fraților și surori! Ca să scăpăm(scăpați)nu ne revin, decât blasfemiatoarelor alea de domenii:Nouă munca(care,câte,cum) și vouă concentrarea pe gospodărie. Con-Centric. Tot voi greșiți, Evele. Ați ridicat ochii mai mult decât puteți duce,pițipoanecele doar mimează că le-ar fi bine...parol, să mor.:)Chit că, orice orgasm te poate duce puțin dincolo...



Frivol ori miez de adevărar...printre cuvinte nu deslușești...nici măcar după o viață întreagă...

Duminica Iubirii

Rar mi-a fost dat sa pot simti langa mine "Barbatul-indragostit".

Un barbat educat, sofisticat şi ne-"manierat" mai degraba decat unul scolit si care (se stie, pe sistem)uzitează dulcegarii pentru a ramane în gratiile complezentei si al siragurilor de stratageme ce trebuiesc reinoite zi de zi(la unii) in fata "aceleasi" iubite.De un asemenea specimen am dat eu...
Si pe bune daca mai imi aduc aminte vreodata sa fi intalnit asa ceva... dincolo de inteligenta, pedanta sau pretiozitatea unora de care dam de-a lungul vietii.




Asta era pe undeva atipic, iar cuvintele îi emanau cu o naturaleţe ce m-au uimit in mare masura...datorita unei delicateti aparte in abordarea Universului Nebulos al lucrurilor simple şi uneori prea...simple transmise si intelese.




Un barbat indragostit care sa reuseasca sa-ti transmita mai mult decat complezenta, bun gust, bus simt sau o anume afectiune pentru persoana iubita si care sa contina mai mult decat un respect modulat.




Era şofer, soferul cu care am fost joi seara de la Bucuresti spre Giurgiu cu trei persoane in masina dintre care o cucoana in dreapta lui si pe care, trebuiua s-o linisteasca din zece in zece minute ca el este sofer bun in ciuda vitezei excesive pe care i-o arata.:)




Ce mai facea domnul-indrăgostit la volan? Vorbea cu iubita prin celular rastimp in care isi permitea sa depaseasca in cele mai neregulamentare moduri posibile coloana serioasa pe care o avea in fata, iar la un moment se intretinea cu ea dand telefonul si pe speaker....ca iubita sa sa-i mai ofere cucoanei nelamurite intrutotul: CE SUNT si cu ce viteza merg ei in general.:)




Ce mai, domnul era conectat (la distanta)total ÎN/LA persoana iubita, iar mamaica incerca sa-i arate ca are incredere in el ...zambindu-i insa nu era...deloc zambetul iei.




Pe la jumatatea drumului au coborat doi din cei prezenti in masina indragostitului poftindu-ma pe mine in fata.Asa am luat si eu parte la discutia cu jumatatea de Luna de pe cer si la alte dialoguri spectaculos de naturale..
Ca am aflat la final ca iubita era un soi de ne-nevasta ce-ar mai conta?
Timpul a trecut pe nerasuflate langa un nebun de frumos si desigur proscris.




Cel ce detine puterea naturaletei se numeste Cezar si atat.
Ar fi minunat sa mai avem alte exemplare de genul asta chiar si casatoriti. Nu cred insa.
Pe cine insa ar interesa NECHINUITUL?
Cati persevereaza in aprofundarea minciunilor frumoase?
Sau cati dintre noi vrem sa CRESTEM Barbati frumosi?
Sau ma rog, intrebarea ar fi "caţi stiu"?sau "pe cine intereseaza"?


Ave Cezar!


Şi ştiţi ce vroia?
Să se mute în Bulgaria!


Iubiţi! Daca aveti pe cine! Iluzia ţine doar de foame....nu si de sete.


Pentru Cezar o melodia dragă inimii mele


<

La piață... undeva prin capitală

Wow!


Ce wow?


Mă cunoașteți de undeva?


-A nu, iertați-mă nu am vrut să fiu ne-politicos..mi-ați atras atenția deodată.


Sunteți așa de sexi și ați ieșit așa aici, în piață?


Mmm...se uită contrariată Ea la mine:


-Să-i zic tupeu? Dar hai că vă răspund la întrebare.


Îmi place ca piețarii ăștia muncitori să mă poată confunda cu un produs de-al lor, dar nu toți o fac, mă rog...


Dar dvs. de ce v-am atras atenția!?


Păi v-am simțit așa cu un aer destins...parcă puțin prea detașat de prețurile astea arătate pe tarabe ostentativ....


Și m-ați simțit fragilă sau ce..


A, nu, cred că e o problemă de aură...am slăbiciuni, uneori proaste...de a mă lăsa purtat de niște energii...pe care le găsesc surprinzătoare....


-Mă flatați.


Nu cred că e o chestiune de flatare...pe cât de constatare simplă,  și tulburătoare totodată.




Chiar așa, vă lăsați tulburat de orice femeie cu vino-ncoa de prin piețele pe unde vă faceți aprovizionarea?


Nu, nici chiar așa, doar de cele de pe platformele de socializare. Scuzați-mă, am glumit...


În orice caz sunteți foarte frumoasă.


Mulțumesc.Complimentele de la dumneavoastră sună într-un fel...aparte, faceți vocalize pt asta? Iertați-mă am glumit..


Nicio problemă, ce vă este teamă că ar putea fi și argumentate?


În niciun caz, dar așa la un prim-contact detectez un aer de insolit....


E, acum mă flatați dumneavoastră pe mine...și nu pot nega că pentru o persoană străină acostată într-o piață doar în urma unor sincere aprecieri, vă consider deja o femeie impetuoasă și nu mi se pare că m-aș pripi...


Îmbrăcată așa sumar, provocator... aura asta vă dă o formă surprinzător de clară acum când a-ți deschis gura și,  pe undeva o cantitate ciudat de consistentă și de mult bun simț...


Ia mai spuneți-mi ce mai detectați...uitați-vă mai bine acum, ce vedeți în albastrul ăsta din irișii mei...


:) Tare...mai am puțin și colecția mea de fluturi din insectarul interior...va erupe.


Nu mă așteptam chiar deloc să vă simt așa debordantă, v-am simțit și adierea respirației...


-Divagați...


Am înțeles, păi să continuăm :)


La obiect vă rog...


Mă simt deja intimidat...


V-ați propus asta? 


Nu, așa am simțit. Vă ascult...


-Aveți o privire anume atunci când rostiți ce vă trece prin minte care chiar nu-mi imaginam să mă poată răscoli...


Îmi vorbiți acum pe un ton ca de un puști...de 15 ani.


Sunteți bărbat sau vă plac în general ideile îmbibate în presupuneri...


Nu, nicidecum...


Dar nu vă cunosc până la urmă și nu vreau să vă pricinuiesc neplăceri.. :)


Stai liniștit din punctul ăsta de vedere...


Aveți o voluptate bizar de timbru i-aș zice...o siguranță de sine și aș băga mâna în foc că vă asigură...un filtru sigur pentru o hrană spirituală specială.


-Dumneavoastră vă sunteți propriul dumneavoastră ficat. :)


-Interesantă comparație, dar nu cred că e cazul, mă răcoresc de dimineață până seară cu ceaiuri exotice..


Spune-mi așadar..ce mai vezi tu la o persoană străină fermecătoare...în sinea ta :)


Vă simt că sunteți și prietenul dumneavoastră și prietena și partenerul de birou dar și iubitul de peste drum căruia i-ați făcut cadou prima oară de ziua lui un GPS. :)


Am glumit desigur...doar așa de dragul dialogului la umbra ofertantă unei piețe de lux..


Exagerezi, sunt un om normal, cu job și cu probeleme cotidiene nimic mai mult.


Mi-a făcut plăcere...un asemnea dialog, trebuie să mă retrag. O asemnea frumusețe debordantă mai rar mi-a fost dat să întâlnesc, poate de aceea mă și simt puțin jenat....


Cu permisiunea dvs.premiteți-mi să mă retrag....


Pot obiecta?


Timpul liber astăzi chiar nu-mi afectează programul propus...


Am de rezolvat unele mici probleme și până în Obor cu bicicleta mea la traficul ăsta :) cred că fac undeva la 2 ore și pe zăpușeala asta...


Doar atât?


Și eu care credeam că-mi desăvârșești ideea de Făt-Frumos ițit ca un Miracol din tolba cea plină a piticilor mereu generoși și falși...


Ce să-ți zic, nici eu nu mai cred în Ilene Cosânzene sau în Zâne, de aceea am început să cred mai mult în prietenii cu funcții diverse și colorate, în tonalități și temperaturi surprinzătoare...și uneori visez tâmp și la beneficii...cred că-mi plac extratereștrii...


Ce....


Scuză-mă, citeam dragă doamnă necunoscută, deși parcă te-aș cunoaște de-o viață, zilele trecute.... o maximă ce a avut darul de a mă cutremura. 


Ascult....


M-a făcut să cred mai mult ca niciodată că viața nu este deloc așa cum pare... cum ne este indusă sau cum ne-o împărtășim noi: Dacă vrei să faci bogat pe cineva, nu-i spori averea, ci ia-i din dorinţe. Epicur a zis-o.




Final


-Bărbații ăștia. Niciodată nu sunt ce par a fi....


Continuarea ar mai fi fost necesară, dar din lipsă de IUBIRE Creatorul a obosit și el na, că e și El Om, și s-a dus să facă cele cu care s-a obișnuit și, din cele din care și-a imaginat. Și n-au ieșit..


Ps. 
Stau și încă nu găsesc un răspuns concret la ce ar fi stat la baza unora care s-au gândit ei că dorul este românesc și dorința internațională!?
Dar cred că mi se trage de la soare: m-a bătut în cap prea mult, și poate că merg de mic la mare și am stat prea mult la soare.

.............................................................................................................................

                     Am o mare dorinţă de a mă întoarce în uter. Al oricui.

                                                                   W. Allen