Sinuciderea din dragoste: pretenţie neacoperită sau absolutul imaginat..

Unul dintre cele mai delicate şi eludate subiecte.. grosolan aş putea spune.. vânturate prin târgul ăsta de vechituri românesc, este acela al sinunciderilor..
Dincolo de sărăcia multora, motivul cel mai des întâlnit de lepădare a vieţii.., sinuciderea "din dragoste" este următorul motiv pe lista "priorităţilor"... celor ce.. nu au putut fi deprinşi cu acest montagne russe numit Viaţă..şi care.. în numele "înfierbinţelii" s-au grăbit "a crede" că orice act personal...poate sfârşi "în" şi "cu" dragoste întru recunoaşterea în Iubire.
Sinuciderea din dragoste este şi va fi mult timp de acum încolo un obstacol imens în defavoarea ei..a împlinirii actului "de dragoste"şi al Iubirii îndeobşte. Iar chestiunea nu e deloc una nouă..cu toate elementele ei surpinzătoare apărute.. pentru noi toţi. Supărător este tratarea cu o superficialitate dezarmantă a actorilor implicaţi:părinţi, profesori, oficialităţi sau cadre cu pregătire superioară în acest sens. Fenomenul este foarte asemănător cu cel al consumării drogurilor, unde.. la fel..se discută...şi se creditează în mod oficial cu un limbaj găunos, tipic societăţii în care trăim.. înfierbântaţi şi cu accente de agitaţie..la modul imperativ! În cele două cazuri..sau fenomene grave mai repede, lipseşte cu desăvârşire punerea reală în discuţie a cauzelor..şi a eliminării consecinţelor..iminente şi dureroase...a factorilor care converg către alegerea ...şi punerea lor în aplicare a celor două. Totul e de mântuială..în sensul că "trebuie făcut".
În atari condiţii..oricine poate percepe bine mersi şi DUPĂ BUNUL PLAC: Iubirea, Viaţa, Moartea..sau alte puncte de referinţă existenţiale. Aşa se face că sinuciderea din dragoste..poate fi văzută ca şi purificare înaintea morţii...şi tot în această ordine ca "act de curaj suprem"
în virtutea purtării crucii în spate. O asemenea viziune este prezentată de ANDRADA pe blogul ei, unde.. dezvoltă cu lux de amănunte sacrificiul şi ofranda adusă Iubirii..prin Actul Sinuciderii.
Motivaţia celui ce alege să-şi curme viaţa "din dragoste"are la talentata jună un aer mai mult spiritual decât unul banal..al oricărui muritor ..de rând..rupt în gură de foame, taxe sau responsabilităţi... Constrângerea..de a pune capăt zilelor capătă brusc proporţii incomensurabile, sub imperiul sfâşietor al durerii..unde cerul...se deschide pentru a salva ceea ce viaţa.. în complot cu realitatea, nu au putut aduna sau împlini. Andrada invocă prea-plinul şi lipsa de reacţie a zeilor...trecând prea uşor de dansul mortual al simţurilor, al slăbiciunii.. ca păcat primordial, inevitabil în ecuaţia Iubirii. De asemenea în jertfa adusă, Andrada elimină orice urmă de motivaţii şi raţiuni inconştiente, atribuind actului "luării propriei vieţi" motivul purificării, al poverii ducerii propriei cruci. Altfel spus ..sare în ajutorul celor ce neagă raţiunea, înţelegerea sau sacrificiul, pentru a lua apărarea pe considerentul bine întemeiat de a nu fi învăţaţi, îndrumaţi ori conştientizaţi de cineva anume. Actul sinuciderii..e întemeiat! Este concluzia dureroasă la care ajunge ea, încercând să spulbere...ţelul suprem al oricărui credincios...mântuirea. Statutul de martir..îl înlocuieşte iar preţul..merită: durerea..tortura divină, înălţarea!
Zice ea"Dragostea absolută este o punte acceptată spre moarte"..şi nu ia în seamă, timpul, istoria, răbdarea..! Destinul îl vede ca implacabil..iar de raţiunile sinucigaşului ..nici nu poate fi vorba... ce "l-au împins la actul necugetat". Clarificările vin însă la final, argumentul principal işi i-a porţia triumfătoare..iar subiectul...este lăsat baltă...în plenitudinea lui, în complexitatea-i necunoscută, de către muritorii ne-învăţaţi. Andrada foloseşte chintesenţa...şi miezul otrăvitor al oricărei despărţiri ..."eroticul". Asociind pertinent subiectului sinuciderii, cu un citat marca Emil Cioran, mai mult decât relevant. Şi mai departe.. legătura intrinsecă a Iubirii... cu Infinitul erotic. Astfel, ni se relevă tipul viziunii asupra necugetatului gest al sinuciderii din dragoste. Paradoxal...finalul devine relevant şi ne edifică..cutremurător, înţelegând parcă mai bine de ce uriaşul scriitor a trebuit să fie alungat din ţara lui.
Iată adevărul concentrat, atât de bine şi de clar..în forma lui culturală:
"A rămîne singur cu întreaga iubire, cu povara infinitului erotic – iată sensul spiritual al nefericirii în dragoste, încît sinuciderile nu sînt probe ale laşităţii omului, ci ale dimensiunilor inumane ale iubirii"
În mod normal dacă încerci să înţelegi ce a vrut să spună genialul luminator aici..mai bine ori te căsătoreşti ori te iei şi tu după alţii pentru că..nu-i aşa.. multora "le merge" Şi îi înţeleg!
Aşa că dragilor, cine se încumetă a pricepe că Iubirea e buba! Dar nici să-ţi urmezi propriul instinct nu merge dacă nu ai cuvintele să-ţi coloreze fiinţa. Nici să cumperi pe cineva..nu ţine...şi nici să dăruieşti cât ar trebui nu!...Pentru că atunci ajungi de fazan..la proţap.
Cum o ei , cum o dai nu e bine, a conchis parcă pitpalacul istoric românesc.. cel mai bine.
Aici, spune Mihai Eminescu "Iubirea se foloseşte ca monedă". Simularea iubirii ca "Celălalt" să prindă vraja...şi tot el să o întreţină. Dacă nu...să cumpere butelii, super butelii..buteliile vieţii pentru "focul ei".
Fără a deţine o statistică în acest sens..înclin totuşi să cred că sunt în scădere sinuciderile din dragoste. Cel puţin în jurul meu...în zona mea de acţiune...motivaţia..pare a lipsi cu desăvârşire...şi asta ca o dovadă de prea multă raţiune, că de luciditate nici nu încape vorbă.. Parcă totuşi.. aş face-o eu. La mişto...sau mai bine.. mă gândesc..la to the end of love .....

Voi v-aţi sinucide din dragoste pentru gagici, pentru shopping, pentru un pret la carne mai ieftin sau pentru preschimbarea blănii politicienilor? Aştept variante...

Flacăra sau vraja? Confuzia plăcută.. dorinţei noastre

 

Flacăra Iubirii.. arde..se consumă.

Vraja însă.. se poate menţine. Ingredientele ei? Credinţa, încrederea, sacrificiul..în fapt..surorile renegate ale familiei..societăţii noastre de consum.. "prea romantice"..şi poate "prea echivalente" întro cultură tot mai decadentă.

Cu toate că.. ambele sunt supuse aceloraşi slăbiciuni...flacăra...e prima care cedează...datorită cerinţelor..aşteptărilor proiectate..în celălalt. Arderea..atât de râvnită este atinsă de superficialitate(deh..ne şi place)dar şi... dependenţele noastre!

Cine insa o poate ocoli!? Sunteti pregătiţi...sau aşteptaţi "visarea"..de salvare? Ştim cu toţii..căsătoria...o stinge..însă cu consimţământul....colectiv!!

Una din micile dar suavele confuzii ce ne populează fiinţa.. este cea iscată dintre Vraja şi Flacăra Iubirii..reperele căutate sau mai repede aşteptate esenţialmente în Iubire. Altfel spus "viul", re-creaţia individuală ..însemnă "Certificatul Substanţei persistente" de funcţionare a cuplului. Întotdeauna aici, anticorpii sunt mult prea leneşi..şi supuşi mai vechilor obiceiuri. Sensibilitatea subiectului, a în-drăgostitului este şi ea în culpă!..ce să-i faci!! Ne scapă...mereu sau aproape mereu...raportându-ne PROST la "Clipă"..în traducere liberă.. marea doză de seducţie a "păcălirii" ..se dovedeşte a fi..la fel de stăpână..pe foarte mulţi dintre noi!! Astfel că.. după o zi pe alta..ne tot consolidăm..nevoie mare....ca nişte Carpe Diemi..pe sistemul cel cunoscut, al graţiei florilor. Vrem, ne dorim "actul"...iniţiativa Celuilalt, fără să conştientizăm ofilirea firească..sau uscarea naturală. De asemenea şi diferenţa...faţă de întreg Universul Iubirii, al circuitului ei precum si.. vârful..Flacăra..întreţinerea ei, viabilul, creaţia continuă...efervescenţa...o tratăm ca simplă sau spectaculoasă "Trăire a Clipei"(??)...ce trece..şi ne scapă...băgând-o sub preşul personal...aşeptând bineinteles.."Minunea".                                                                 

Falsul poate avea foarte bine arome de infinit!!!..Şi iarăşi.. ne minţim, chiar cu pasiune...o pasiune mult prea înrudită cu "pretenţiile" confecţionate..şi culmea ..nu de noi înşine!!              Aşadar..flacăra "arde"..şi "ne arde"! Cu Vraja însă, păşim ceva mai mult pe terenul concretului..care se materializează prin forţa intensităţii sentimentelor celor doi..şi în special prin starea de independenţă a lor..şi de tratare a "necondiţionatului"..unde tendinţele fireşti de dependenţă sunt risipite.., locul lor fiind luate de neîncetate "propuneri"...transformate lin în decizii. Minuţios..,cât şi pretenţios spus..de o mângâiere a tuturor provocărilor, ce are printre ingredientele principale existenţa ludicului, bazat pe forţa naturaleţii şi a creaţiei celor doi..de a se reinventa, de a menţine constant fluxul întrebărilor.. dimensiunea personală a grijilor..alternanţa tăcerii cu ascultarea..precum şi.. promovarea eroticului..ca aromă ce ameninţă existenţa"tihnită"(fără griji:))a tuturor simţurilor celuilalt..în fond..respectându-le intimitatea..ori deciziile mult prea fluctuante:))

Vraja dragostei..esenţialmente nu este decât afirmarea celuilalt..conştientizarea importanţei acesteia. Manipularea.. ori de al ţine supus pe celălalt..prin diverse metode.. de foarte puţine ori a avut sorţi de izbândă. În altă ordine de idei: pierzându-te pe tine...conştientizând.. că nu ai ce pierde...dăruindu-te neîncetat fir cu fir, emoţie cu cuvânt..din tolba trecutului şi.. până în prezent...ESTE "Suprema garanţie" ..de păstrare a vrăjii..ce se certificată prin propria prezenţă arzătoare, naturală..cuceritoare.

Dar, ca orice lucru..al cărnii..mirosul slăbiciunii, al slabiciuniilor(prin adrenalina creată) devine iminentă..şi ameninţă..! Atunci.. intră în scenă următorul proscris..al Iubirii: Iertarea, care cumulată cu încrederea şi credinţa va oferi abilitatea de a menţine vraja şi conexiunea vibrantă cu Celălat. Nu este însă îndeajuns..dar, reuşeşte a menţine pentru o vreme "partea pozitivă", uimitoare, acel tumult ce pare.. apărut din senin. Menţinerea lui.. constă într-un efort continuu. Oricare dintre cei doi, pot sucomba în faţa superlativului aparent...al unei slăbiciuni de moment..ori a oboselii cauzate de autenticitate.. şi de firescul jucat. Mintea ..putând de a alege.. a percepe foarte rapid "o simţire"..în cu totul alţi termeni, deloc sensibili şi deloc.. pe placul ori pretenţia acută a Celuilalt!

Vraja poate lua forma unei flăcări, din mai multe motive. În primul rând.. pentru că de nenumărate ori.. este văzută, fără a fi recunoscută, fireşte..ca un "act de cumpărare"! De regulă, cel care "cumpără" este şi cel care "dă drumul" la flacără, iar "interesul" , nu prea are ce să facă în vârful Iubirii..se plictiseşte repede.

La Loja râvnită a simţurilor..vraja..şi flacăra...ard a pasiune şi vitalitate reciprocă, ambele însă sub povara iminentă a consumării. Degeaba.. va exista un "el" sau o "ea" posesori ai abilităţii de a "da drumul" sau "a micşora-o" ....ea se va stinge. Nu a fost un act spontan, nici o scânteie celularo-nucleară ci.. doar un act mecanic de anvergură, plin bineînţeles şi mustind de chimii &fireworks...aici îşi va trăda frivolitatea Sexul. Eros.. în loc să mân(t)uiască corpurile el mută trăirea complexă..încurcată la un moment dat..spre consumabil. Forma erotismului cea mai limitată..licărită..,cu accente puternice de fericire trecătoare..în fapt, Lucrul bine ascuns de Trăitorul-Zilelor-Goale-de-Astazi.

În Vraja Iubirii..în scopul menţinerii ei, sexul joacă un rol secundar,  rămâne însă pe soclul său bine consolidat şi retrograd. În sex...ca şi în viaţa de zi cu zi, cuvintele şi strategiile...sar în ajutorul neputinţei..şi a ne-desfăşurării. Dacă flacăra este supusă consumării...vraja, este de dorit întro singură circumstanţă: aceea de a-ţi dori cu adevărat să nu exagerezi.., cunoscându-i capriciile..şi.. prin aceasta, să poţi fi în stare să nu exagerezi în niciun mod posibil..cu inima celuilalt. Ea..a Lui...sau a Ei...fiind.. de fapt a Ta!!

Mângâierea, excitaţia, provocarea ei..rămân o jertfă adusă zeilor..nu pământenilor, care s-au decis sa scrie cărţi.. cu preţul prostirii..iar cei mai mulţi... să se preocupe de rapiditatea "descărcărilor"de orice fel...chiar şi de energii pozitive. Aceşti.. dezirabili iubirii prea ocupaţi de ei şi de interesele lor sensibile...mai sensibile... decât Iubirea!!! Aşa că: Omorîţi...de dragul folosinţei sau viceversa:aşteptaţi de dragul visării şi al repetabilităţilor ce scapă...într-un mod divin..sau măreţ..pentru fiecare, dar pe dos

Vezi mai multe video din Muzica

Cu barbaţii te joci. Nu poţi trăi

Conform zicalei cu parfum izbitor  de adevăr..precum că  pe femeie "nu trebuie s-o intelegi ci s-o iubesti" aşa şi manifestarea..deplină în ceea ce priveşte desfaşurarea în condiţii optime a Relaţiei de Cuplu:
-Nimeni "nu vede" nimic. Toata lumea simte..însă cu ceva "înainte" şi  întotdeauna...având priorităţi preschimbabile...
Cum femeia este conducătoarea..şi garanţia durabilităţii traseului..din Ea vor ieşi viitoarele doctrine şi paradigme de trăire. Tocmai de aceea..spre dezamagirea unora.. şi diluarea rigurozităţii societăţii româneşti căzute în afect.., zdruncinate de acesta..sub apăsarea nefasată a lui Thanatos. Mai concret, educaţia sau "doctoratul simţurilor"...sunt deja..lecţii digerate ori dupa caz..digerabile la noi..,moştenitorii unei slăbiciuni profunde la pitpalac.
La baza marilor convergenţe, încă ne vine imposibil multora dintre noi a lua în calcul că suntem pierduţi în îndoctrinarea: Poveşti-Lecţiile scolare. Ludicul fiind primul aici care are de suferit şi încă serios în ecuaţia relaţiei..celor doi parteneri.
Atunci când poveştile iau sfârşit..din lipsa de inspiraţie de exemplu...ori când lecţiile predate..îşi termină şi reafirmă totdată doza insuportabilă de rigiditate, ceea ce denumim generic "relaţie" re-intră în binecunoscutul impas..în repetabila povară..în acea neconcordanţă ce reclamă..mai mult "simţire" decât raţiune şi comunicare.
Cum soluţionarea din acest punct...al rămăşiţelor otrăvitoare nu a apărut...totul, este şi rămâne supus oricăror relativizări. Spre bucuria Don-Juanilor voluntari, in-voluntari...şi al Evelor.. pentru manifestarea atât de cunoscută, de a jupui orice frumuseţe găsită în cale. In limbaj uzual...de a constrânge tot ceea ce nu este"regulă" sau "ceea ce nu se poartă".
În atari condiţii nu trebuie să mai mire pe nimeni...cohorte întregi de stereotipuri verbale, simulări sentimentale, compromisuri, strategii ticluite, impuneri cu aromă de "aflat în treabă" samd.
SI ATUNCI CE NE FACEM? ..Ca să reuşim să ne ridicăm la nivelul maxim admis: acela de a iubi şi a nu înţelege(pe deplin) Femeia..dar şi Bărbatul..atât de previzibil în ochii Ei...şi pe bună dreptate!!!!!!!!
Cu toate că unii mai cred în compromis sau în lăsarea calculată a pleoapei, asta şi în condiţiile în care nimeni nu-şi bate capul, fiind prea ocupaţi.. cu procurarea banilor.."salvatorul" universal..ori "înălbitorul" dezirabil al sufletelor.. încercate în gol!! De acel "gol" prea-plin al Dorinţei...ce încă nu ne poate face de a vedea înmulţirea farmaciilor.
Asistăm cu toţii dezgoliţi.. la privitul înainte.. pe dos! Dar.. poate e mai bine aşa...
Vocaţia eşecului, rămâne scrisă pe frunţile viitoarelor familii..şi pentru că..."ne place" să tânjim..şi nu să gândim...şi nici să respectăm în Iubire! Sintagmă şi visare mult prea boicotată de periculosul-Sex şi nocivul NECONDIŢIONAT...la confluenţa cu frica de "a pierde".., totul..sau absolut totul aflat sub incidenţa "SIMŢIRII"!!
Ce ne-ar putea rămâne...decât.. să ne gândim la ideal!!?
Bineînţeles..pe Femei le lăsăm să aştepte..,asta e menirea LOR..şi...parcă un dat, de fapt nici nu ştiu(poate îmi spuneţi voi)
Cum în viaţă sunt destul de mulţi oameni frumoşi(pentru a-i găsi)în cazul temei de astăzi.. Cameron Diaz culmea(!!!)vine cu Soluţia. Necredibila..şi neluata în seamă..."Barbaţii sunt minunaţi. Nu cred că aceasta impresie a mea se va schimba vreodata. Nu o să simt niciodată altceva pentru ei. Nu urăsc bărbaţii. Nu stă în firea mea. Cred că sunt grozavi(!!!!!). Iubesc diferenţele dintre femei şi bărbaţi. Cred că asta e minunat. Face lucrurile mai interesante. Nu putem merge unii în papucii celorlalţi. Nu putem şti cum e cu adevărat, dar putem face un efort să ne cunoaştem puţin unii cu ceilalţi"
.Dragilor dacă aveţi de completat, reproşat..sau blestemat vă stau la dispoziţie. Nu că aş aştepta ca cineva să înveţe cineva ceva de aici..însă voi avea pretenţia ca sexul frumos..şi atât de dorit..să recunoască în următoarea sintagmă cantitatea..de făcătură..de completare inutilă.., dar şi boicotare..a speciei masculine..fie şi involuntară: "Fiecare bărbat se naşte sincer..şi fiecare bărbat moare mincinos"
Am şi o concluzie la titlul ales: Într-adevăr..este aproape imposibil să trăieşti!! Chiar dacă responsabilitatea, virilitatea...şi generozitatea...lui mustesc. Iar femeia..poartă în pântece "marea vină". Confuziile create ulterior...nu sunt de partea ei...Ea..atât de iubitoare de stat şi de biserică. Rămâne în picioare ceea ce a afirmat Cameron, însă cine se încumetă pe sine..să se joace pe El "însuşi"...şi să nu se piardă.
Cât de autentic să fii, cât de frumos să te poţi crede...să te dai...creaţiei pe tine...şi pe cea pe care o iubeşti!!!

pentru oricine ai fi..TU

Insuficienţa cardiacă a dragostei noastre..Iubirea!

Iertaţi-mi titlul, n-am avut ghilimele

De multe ori în viaţa asta confuzia duios acceptată între dragoste şi iubire cred eu, mai mult a împins către visare sau idealizare decât să ne împământenească nişte sentimente sau principii pe care ulterior să le aplicăm întru acceptarea sau înţelegerea.. celor întâmplate. Pe scurt să zic.. cu dragoste te naşti, ulterior urmând să te ataşezi de ce vor muşchii tăi, de la plasme, proprietăţi sau  de copii in general etcetera. De îndragostit ne putem îndragosti (teoretic) şi la prima vedere dar suntem de acord (nu-i aşa?) că nu poti iubi pe cineva fară să îl cunoşti? Aşadar dragostea, sentimentul de afecţiune pentru cineva sau ceva este un dat. Pe când Iubirea vine şi îmbracă, canalizează "către" vulgar, spiritual, material sau chiar toate până la urmă, dar, este periculos pentru oricine:)
Iubirea vine şi împlineşte ceva.. mai mult sau mai puţin. De fel dragostea se înfiripă.., dar gramajul diferit al celor doi nu este identic de cele mai multe ori odata cu trecerea timpului, reciprocitatea, loialitatea emoţiei, trăinicia visată, se duc pe apa sâmbetei. Iar noi încă nu am învăţat ce înseamnă "a pierde"!
Pe bună dreptate se spune despre Iubire că este o temă literară foarte vastă şi importantă, ale cărei origini se leagă de originile culturii umane. În opinia lui Victor Hugo,“dragostea e chiar parte din suflet", aşadar Iubirea vine şi externalizează, dă "forma". Însă dragii mei nu asistăm la o povară mai grea decât a putut-o înţelege oricine până în prezent!? Blestemul, nenorocirea este că ne asumăm noi miticul, neîmplinirea Ei, noi îi dezvoltăm consecinţele fără să avem habar de CAUZE.
Marea slăbiciune a iubirii este că e legtă direct de corporalitate şi frumuseţe.Pasiunea iubirii este supremul mijloc de a aduce eternitatea pe pământ. Însă să ne-o asumăm, se traduce prin a iubi în continuare...!
Dar nu, noi suntem şmecheri punct
. Aşadar Iubirea este ceea ce noi dorim "să fie", "să existe ca durată". De fel vrem să fie "mare" şi deosebită, pentru că ne place să vibrăm. Fluturiilor stomacului le trebuie o anume dietă, nu-i poţi lăsa să-ţi mănânce organu' pe premisa de..."mamăă mai vreau"!!
Mulţi vrem ca Iubirea să ne mişte din cotidian, să ne trezescă simţurile (făcute parcă pentru un "pui de somn"necesar)...şi să ne arate pentru ce trăim! Săracele Iubiri.., de multe ori  clachează pentru că sentimentul de dragoste se dilueză, se epuizeză din varii motive, în special pentru persoana pe care am ales-o! De aceea vorbim de iluzie şi tot de aceea confundăm cu uşurinţă dragostea cu iubirea.
Sentimentele proaspete, pertinente, năvalnice şi autentice simţite pentru persoana de sex opus dispar la un moment dat sau se comută spre "Altceva". Acea investire "de suflet" este furată de "Altceva", spre ex.spre propriul copil sau chiar profesie. Şi atunci simţămintele celor doi, devin îndreptăţite. Ele dispar pentru că dragostea(afecţiunea) este furată de cel care are cea mai mare autenticitate, naturaleţe, spontaneitate.(Am vorbi şi de alcool aici, dar hai să n-o facem:)).
Dragostea noastră "fuge" acolo unde găseşte acest teren propice de "înflorire". Şi normal că cei doi rămân cu buza umflată neştiind su neînvăţând ce înseamnă "Profit ReInvestit"în/cu dragoste.Şi hai să nu dezvolt teoria precum că..sexul i-a scos ochii..sau minţile:))
Repet, Dragostea nu are cum să dispară! Sentimentul creşte, scade sau se poate înălţa însă numai "acolo" unde o persoana iubită(matură sau inocentă dar nu proastă) se arată frumoasă(antrenată) pură, gata să nască orice.. pentru sentimentele partenerului, supuse diluării. Dar din păcate, "beneficiarul" rămâne în maare parte un pretenţios idealist, în fapt un copil "nelegitim" al Dumnezeului numit Iubire...şi care, se jură strâmb că nu se abate de la drumul drept, ştiut(?!?).
El nu ştie că la mijloc este cifra2. El, beneficiarului... "Iubirea" îi place cum sună..şi (mai)intră şi el o tură, că nu-i aşa.. doar a învăţat la toate facultăţile posibile "inteligenţă", "sex", "bani", "responsabilităţi" samd, pe care le conjugă la "el"! Şi tot aşa.. la infinit..succesiunea de nevoi a fiinţei noastre, impregnante cu dragoste, a dus mai abitir la "sinuciderea cifrei2" ..Aşa cum bine şi cu talent a zis-o Tatiana Stepa.

Doamnă.. a muzicii folk să nu crezi că nu ne este un dor sfâşietor de tine:(

Dragostea noastră mare..deseori exuberantă, se joacă pe Altarul Destinelor mai rău, mult mai rău decât o fac eu cu voi..cu drag.
"Seriosul" , tipologia asta nesuferită...tributar/ă simţirilor noastre, va continua să facă victime colaterale...!Tocmai de aceea, resimt şi eu durerea...ce se prelinge cardiac spre propria-mi fiinţă.
Dedic această postare Ligii Iubiri-Lor Mele. Şi voi începe de această dată cu Mama Dreacu, Andrada, Pandhora, MyEyesOnyou, Fly2Sky, T.

Asculta mai multe audio Muzica
Nu vă panicaţi(ca mine), am zis! La un subiect aşa.. ancorat, m-am simtit dator pentru Geniul Ei....Asta ca să nu credeţi că nu avem rădăcini:))

Te iubesc. Dar n-am cu ce!

"Iubirea nu este ceea ce crezi tu; nu este această vio­lentă năzuinţă a tuturor simţurilor către o făptură vie; este aspi­raţia sfântă către necunoscut a celei mai subtile părţi din sufle­tul nostru" George Sand


Iubirea dintre bărbat şi femeie va continua mult timp de acum în colo să suscite vii şi aprinse discuţii..înţelesuri, interpretări..atât de personale astfel încât se vor fi pierdut întro mare de cerinţe şi pretenţii nefireşti sau nespontane!! Ex."să fii", "să ai", "să poţi..atunci" etc. Fie că vorbim..din momentul alegerii partenerului dar şi înaintea "prototipului" aşteptat, deznodământul va fi acelaşi! Cu tot optimismul Inocenţei, al reprezentanţilor ei, aflaţi tot  pe neterminatul parcă drum al şlefuirii! Iar..din nefericire adjuvantele tradiţionale precum aducerea pe lume a copiilor, amânarea sau momeala oferirii plăcerii sexuale ori chiar ofrandele faptice aduse, "drăgălaşele" nu s-au arătat a fi îndeajuns..pentru ceea ce copilăria sau viaţa.. ne-a învăţat:să fim iubiţi şi să ne dorim trăinicia, stabilitatea.
Mult mai sensibile femeile şi acum suspină îndelung după o idee ce a răsuflat după primul contact sexual, chit că.. sunt şi multe cazuri când în ecuaţie nu intră păcatul-armei-împotriva-fiinţei!
Din păcate însă încă privim resemnaţi cum iubirea şi căsnicia cu toate că nu sunt echivalente, rămân oarbe pentru că nu-i aşa:)) sexul le-a scos ochii(minţii). Aşa că..preventiv pentru a nu mai cădea în groapa asta(folositoare multora!), am început să cerem limbajului(?) sau în orice caz...să extindem pretenţiile!!
Astfel, au apărut o puzderie de visători care "cer" graţios..ceea ce nimeni niciodată nu a putut depista sau crea, mai bine zis: "misterul fără de moarte" şi "o nemărginită loialitate a emoţiei"!!?...Nu însă fără de a rămâne pragmatici şi de a învăţa.. că e bine "să ceri fapte mai întâi"...ca mai apoi Tu să simţi, să echivalezi "dacă" se merită sau nu! ... Dacă simţi ceva sau nu..dacă "ea" chimia, mă devastează:)sau.. nu poate mai mult, sărăcuţa:))
Chimia acum, atât de dorită de noi toţi până la urmă, s-a dovedit o cârjă pricăjiă(voluptoasă)preponderent necesară perpetuării speciei şi..nicidecum o Odă a bucuriei, a satisfacţiilor noastre pasional-sexuale(sic)!
Orgoliul, vanitatea, ambiţia copiată(??), ne-recunoaşterea sufletească şi-AU pus amprenta pe indivizi(de la 12 la 112ani) care.. mai mult cer decât simt pentru că.. nu-i aşa nici nu au de unde să înveţe. (Dimensiunea feminină a Aşteptării a secolelor..cu alt prilej)
Cum să iubeşti..să prinzi trăinicia, cum să fii iubit si să-ţi apropii stabilitate/a...iată ce ne şopteşte diabolic societatea, specia, biserica şi vecinii:)
Iar noi, răspundem Babilonului.. pe măsură, schimbând Prostia în Primăveri..mizând să nu recunoaştem(să nu avem Unde..a recunoaşte)că.. ne căcăm pe noi până la adânci bătrâneţi.
Ce-i drept cunoaştem şi cazuri de cupluri ce au ajuns fericite la doritele bătrâneţi..însă.. cele mai multe au fost pline de concesii dureroase sau libidinoase, după caz. Is true.
În altă ordine de idei nimeni nu a învăţat cum să intre în inima Iubirii(a înţelegerii sentimentelor şi a funcţionării lor), de a Iubi pur şi simplu! Iar la consumarea ei crudă...de a fi recunoscut, gratificat cu graţie până la urmă.. şi nu uitat pe motiv "Că.." s-a consumat!! Nicidecum renegat, aşa cum de fel se întâmplă! Ceea ce înseamnă, denotă de fapt Mama-Tuturor-Dispreţurilor(sic), a resentimentelor şi urii..existente din acea"iubire"(veche,proasta,tradiţională,banală cu veleităţi de căc/sătorie":)
Încet dar sigur am ajuns la întrebarea, esenţială a drumului: -Cu ce iubeşti? Iar din păcate.. aici ne lovim de "produse", "made in" mama,tata,preotul,revista sau.. un cumul din toate astea. Bineeînţeles şi cu un feeling beton-armat!! Pitpalacul românesc e una dintre cele mai prădătoare şi făloase păsări ale cerului:) Facem doar o mica paranteză invitându-vă la un moment de adevăr semnat Mircea Baniciu.. şi un subiect spre surprinderea unora...care.. nu are sex:)


Aşadar:Iubeşti cu mintea, cu sufletul sau concret şi pragmatic? Bine bine răspunsul e simplu de auzit, dar întreb încă odată!
-Iubeşti cu mintea ta..sau a celorlalţi, a rudelor de gradul 1 sau "x", a anturajului ales pe sprânceană sau în funcţie de cum creşte piaţa. Dacă urcă TVA-ul(azi mâncalaş..) o s-o iubesc pe aia mică a Columbencei...e o frumuuseţe, o minune..!!
-Iubeşti cu sufletul încărcat de atâtea întrebări şi necunoscute...de marea trudă de la galere, în subsolul fiinţei acolo unde toată lumea a fost ÎNVĂŢATĂ în toate ipostazele posibile socialmente şi delicat chiar.. să fugă? Eşti sigur măi conştientule.., cu visurile şi dorinţele pre-stabilite în buzunare că n-o să-ţi cadă, de la spălat sau orice altceva?Perseverezi să te dedai la fetele din Familia morgana.. care au o relaţie bine stabilită cu propriul voal... şi fără pe deasupra.. să ştii şi tu?!? sau...
- Iubesti concret, pragmatic...norocosule de cursă falsă sau scurtă, cu dovezile şi faptele celuilalt..la zi! Nu ai obosit? Cineva îndreptăţit din altă dimensiune o va face în locul tău! Mai ai o şansă însă! Să te schimbi! Chiar dacă îţi vine pe dos..ştiu, nu te mai chinui! Tuturor le place... aşa că Fă cum vrei, Fă ce vrei, Lumea nu se mai întoarce! Indezirabilule!! Mare noroc ai cu hoardele prostiei şi ale ipocriziei.Pune-le imnul şi râzi.

În loc de concluzie pertinentă iată o variantă foarte aproape de realitate şi percepţii:
Adam şi-a dat fericirea pentru Eva, iar Eva nu vrea fericirea ei să fie în schimbul fericirii lui.
De aceea poate fericirea nu se atinge niciodată pe deplin, dar iubirea face fericirea să pară
vie în sufletul celora ce şi-o poartă.
Iar de multe ori neputinţa sau..ne-dorinţa  fac din viaţa noastră ca lucrurile doar "să pară"
Unde ni sunt contrazicătorii?
Cu toate astea, avem mari pasionati de cuvinte şi arhitecturile lor grandioase, cât şi mari
iubitori ai gramaticii poporului străbun..şi aşa oropsit şi chinuit:)