Cronica unei piese(ne)aşteptate...
Guraliv şi deopotrivă creativ...mioriticu' a ştiut din totdeauna să facă din ţânţar armăsar ori să scoată iepurele din pălăria necazului să facă haz!
De aici şi până la problemele de Pitpalac-generale nu mai e decât un pas! Suntem de altfel, renumiţi în acest sens... şi asta, cu atât mai mult cu cât reuşim parcă să ştergem din Haosul intern social, administrativ şi familial, obstacolele... devenite pe undeva IMPOSIBIL DE SOLUŢIONAT într-un mod cât de cât favorabil sau acceptabil.
Unii reuşesc să creeze peste toată HARABABURA asta adevărate bijuterii artistice!
Exemplu elocvent în sensul ăsta îl reprezintă piesa cântată de Cornel Ilie în duet cu Antonia. Un fel de atac asupra superficialităţii, a iluziei şi a miracolului îndrăgostirii. Aş conchide:
Pentru că trăim vremuri face-bookiste aşa ne sunt şi stările...
" Fericirea mea, la naiba" :)
"Lacrimi nu mai incap
Numai tu mi’ai dat lumea peste cap"
"In loc sa ne iubim
Ne purtam ca doi anonimi"
Consideraţii favorabile se cuvin şi regizorului Silviu Mustăţea precum şi fostei domnişoare Antonia care, îl frăgezeşte muzical vorbind şi nu numai... pe Corneluş. :)
Ve-ţi vedea asta în clip dacă aveţi dispoziţia necesară.
Încă ceva: piesa se bucură de un nr. foarte mare de vizualizări pe You tube, ţinând cont că a fost lansată la sfârşitul lui noiembrie anul trecut, şi....lăsaţi-mă să cred că printre descoperitorii ei nu sunt majoritari feisbuchişti, pitzipoance, viitoarele studente la drept, fani ai păcănelelor ori ai accidentelor pe net.
Şi apropo, cred că suntem mulţi... care nu vedem o femeie FRUMOASĂ(sic!) tocmai în ţara puzderiei frumuseţii, recunoscute(!), vă invit să priviţi, în treacăt...nu mai mult. :)
ce haioasa este fotografia...
RăspundețiȘtergereVunk si "Pleaca" imi plac teribil de mult :)
La ascultarea melodiei(ieri prima oară!!!!) mă încearcă un sentiment din categoria celor exaltante...ceva între teribil şi încântător.
RăspundețiȘtergere:)
Mulţumesc pentru că ai reuşit să mai păşeşti prin ţinutul ăsta de foc.
:)
Şi mie-mi place cântecul.
RăspundețiȘtergere:)
"am rămas ca un orb
nu te mai văd la mine-n viitor"
Mda, cam aşa e.
>:D<
RăspundețiȘtergereAm rămas ca un mut...nici n-am apucat să te sărut..(continuarea)
:))
Mă bucur că te-ai întors printre cei vii.
:)
:)
Ștergere>:D<
Nu te mai lamenta,
Că se poate remedia.
(altă continuare, una proprie!)
:))
Mulţumesc. Bine te-am regăsit, Jokerino.
Periodic fac ceva ce seamănă tot mai mult cu un ritual de purificare. "Fug în munţi", ca partizanii. (am glumit.)
De fapt, mă retrag din virtual şi mă limpezesc la minte şi la suflet.
La fiecare revenire sunt altfel, mai puternică, mai detaşată, mai însingurată. Pentru că, la fiecare retragere am ocazia să măsor distanţele dintre mine şi ceilalţi. E ciudat să constat că ele se măresc mereu.
N-am vrut să fie aşa. De fapt, nici nu m-am gândit vreodată, dar se întâmplă şi asta e!
Dragă Isis.
ȘtergereDacă te gândeşti că o distanţă se măreşte se măreşte. Dacă în urma unor întâmplări sau evenimente ai concluzionat că ai greşit faţă de: om/fapt/decizii/impresie/sentiment este ceva...NORMAL(ca la noi toţi)însă,nu te impacienta Ci încercă să VEZI unde există slăbiciunea
cuiul lui pepelea...sau acolo unde trebuie să hrăneşti/alăptezi credinţa sau hotărârea. Simplu. Pentru tine. Ştii?
Nu.
Ștergere:)
Am greşit, dar nu acolo unde spun unii din cunoscuţii mei. Nu, nu in decizii ci in slăbiciunea cu care am plecat urechea la unele îndemnuri.
E ciudat, dar acum am o stare de inexplicabilă satisfacţie. Am făcut ceea ce trebuia să fac. Chiar dacă m-a costat enorm.
Isis.
ȘtergereÎn caruselul nebunesc de pur(conţine sută la sută iubire)...
al vieţii să faci "ceea ce trebuie" întotdeauna este urmat
de ceva la fel de important, la fel de esenţial. Eu zic că menirea în cazul de genul ăsta este să fii:
-Conştient
-Re-Cunoscător
-Constructiv ..şi nu cea din urmă
-Tolerant/înţelegătoare cu prostia sau subiectivismul-firesc al oricăruia dintre noi. Pe care într-o etapă a vieţii NU PUTEM PRICEPE CEVA.
"pricepe", nu "înţelege".
Da, adevăr grăieşti.
ȘtergereNu-i uşor, ba chiar ustură al naibii, dar atunci când faci ceea ce trebuie, abia atunci construieşti cu adevărat. Urmările sunt mult mai valoaroase decât atunci când faci ceea ce-ţi place sau ce ţi-e mai comod.
Despre toleranţă nu'ş ce să zic. Mie mi s-a reproşat că am tolerat prea multe. Dar eu ştiu că am tolerat atât cât am putut s-o fac.
:)) Am ascultat-o prima data acum vreo 2 saptamani si bineinteles ca e in topul preferintelor mele in ce priveste noutatile. (...ca Vunk e dragoste mai veche)
RăspundețiȘtergere...Ce anticipam asta.:))
RăspundețiȘtergerePot să te îmbrăţişez strâns? fly-ule?:))
Na,o fac împotriva voinţei tale.Cu tot entuziasmu'meu ludico-şcolăresc
:))
mie imi place pauza de ritm din video,ca un large respiro...incepand cu minutul 2.12
RăspundețiȘtergereO ştiu da...şi eu am remarcat-o.
RăspundețiȘtergereEfectul cinematografic.
Mă bucur să te "revăd".
:)
Scăzută v-a devenit activitatea în mediul invizibil.:)
Hey, there. A trebuit sa iti fac o vizita si sa imi plimb buclele pana pe blogul tau, deci...era inevitabil sa comentez la melodia asta, nu?
RăspundețiȘtergereDa, melodia e minunata prin simplitatea cu care este descrisa aceasta...traire complexa (mda, e si mai frumoasa atunci cand o simti cu fiecare particica din corp...)
Mă bucur să-ţi simt sufletul frumos.
RăspundețiȘtergere:)