Ma rog, ar fi ceva:Dragostea...Iubirea insa ele vin ca o CONSECINTA. Trupul si Sufletul de unul singur..niciodata...nimic..sau prea putin. Dumnezeire, credinta, curaj, stiinta, arta, toleranta dar si sacrificiu. De aceea ne si pacalim crezand ca:El/Cel/Acela/Zavoranca sau mai stiu eu cine. Binecuvantati fie.. Cei Ce. EL a avut grija. Dupa, intram NOI, si cam singuri(o parte in versiune boicotata, alta tematoare ori inca nestiutoare) Va multumesc Alexutza si Blue
NU. Făceam referire la atitudinea noastră în faţa Destinului. Printr-o singură cale ţi-l poţi apropia. Învingându-l.Subjugându-l. El, este un dat şi de cele mai multe ori ne domină. Este dacă vrei puterea majoritară, forţa majorităţii sau chiar hazardul. În faţa lor eşti mic...iar de aici: trebuie să-ţi arăţi grandoarea, tăria. Doar... ele...îţi pot apropia IUBIREA, de la tine spre tot dar mai ales spre EL/EA. Desigur e teorie frivolică...dar şi un mare adevăr principial şi desigur.. POSIBIL. În faţa tărâţelor te vor mânca porcii, dar îndepărtarea neghinei nu se învaţă la grădiniţa, la facultate sau chiar printre făloşii "vulturi",expresie folosită de o bună prietenă de a mea, ci... o ai în inimă, în simţuri. De fel acceptăm până la o limită, dincolo începe alienarea. Chiar şi în cuplu. Voila
Jokerino, ai dreptate. Trebuie să simţi că vrei acel lucru, mai presus de ceea ce-ţi bagă pe gât destinul. Dar e necesar să rămâi ÎN LEGE. Mai clar, orice ai face pentru a învinge destinul trebuie să fie drept în faţa Lui Dumnezeu. Câtă vreme nu sunt fără prihană, e drept să accept unele lucruri pe care, deşi le îndur cu greu, probabil că-mi sunt cuvenite. Cum aş putea să mă revolt eu împotriva destinului, când sunt ca un dalmaţian?! Adică, albă cu pete negre. :)
Asta cu să rămâi în lege vorba Lorlaiului mă bulibăşeşte. Tare mi-e că necesarul ăla de care vorbeşti nu-i vezi slăbiciunile..şi mărefer la partea ei umană socială, dar în sfârşit, poţi să rămâi în lege că nu ţi am sugerat să omori vrăjmaşii..... în speţă acei fluturaşi fulguranţi cu aromă de şoimi impermeabili. Asta cu "prihana & înduratul" mă depăşesc. Mult! ? Nu că ţi-aş da eu un detergent pentru pete, dar poţi să iei singură Vanish de la Kauflland. Zău. :)
nu merge :(
RăspundețiȘtergerePrea trist!
RăspundețiȘtergere:(
Nici eu nu mai vreau să...
Aştept ninsoarea. Îmi agăţ speranţa de ea. Poate invazia de alb să mai atenueze întunericul din jur.
"trist", dar adevarat!!
RăspundețiȘtergere:)
Nimic pe aceasta lume...nimic nu e "prea trist", planul este acelasi. Fiecare primim ce meritam.
FIE CARE
Ma rog, ar fi ceva:Dragostea...Iubirea insa ele vin ca o CONSECINTA.
RăspundețiȘtergereTrupul si Sufletul de unul singur..niciodata...nimic..sau prea putin.
Dumnezeire, credinta, curaj, stiinta, arta, toleranta dar si sacrificiu.
De aceea ne si pacalim crezand ca:El/Cel/Acela/Zavoranca sau mai stiu eu cine.
Binecuvantati fie.. Cei Ce.
EL a avut grija.
Dupa, intram NOI, si cam singuri(o parte in versiune boicotata, alta tematoare ori inca nestiutoare)
Va multumesc Alexutza si Blue
Daca aşa ceva merităm, atunci înseamnă că trebuie să acceptăm, nu?
RăspundețiȘtergereAşa e drept.
Să primim fără să cârcotim.
NU.
RăspundețiȘtergereFăceam referire la atitudinea noastră în faţa Destinului.
Printr-o singură cale ţi-l poţi apropia.
Învingându-l.Subjugându-l.
El, este un dat şi de cele mai multe ori ne domină.
Este dacă vrei puterea majoritară, forţa majorităţii sau chiar hazardul. În faţa lor eşti mic...iar de aici: trebuie să-ţi arăţi grandoarea, tăria.
Doar... ele...îţi pot apropia IUBIREA, de la tine spre tot dar mai ales spre EL/EA.
Desigur e teorie frivolică...dar şi un mare adevăr principial şi desigur.. POSIBIL.
În faţa tărâţelor te vor mânca porcii, dar îndepărtarea neghinei nu se învaţă la grădiniţa, la facultate sau chiar printre făloşii "vulturi",expresie folosită de o bună prietenă de a mea, ci... o ai în inimă, în simţuri.
De fel acceptăm până la o limită, dincolo începe alienarea. Chiar şi în cuplu.
Voila
Jokerino, ai dreptate.
RăspundețiȘtergereTrebuie să simţi că vrei acel lucru, mai presus de ceea ce-ţi bagă pe gât destinul. Dar e necesar să rămâi ÎN LEGE. Mai clar, orice ai face pentru a învinge destinul trebuie să fie drept în faţa Lui Dumnezeu.
Câtă vreme nu sunt fără prihană, e drept să accept unele lucruri pe care, deşi le îndur cu greu, probabil că-mi sunt cuvenite.
Cum aş putea să mă revolt eu împotriva destinului, când sunt ca un dalmaţian?! Adică, albă cu pete negre.
:)
Asta cu să rămâi în lege vorba Lorlaiului mă bulibăşeşte.
RăspundețiȘtergereTare mi-e că necesarul ăla de care vorbeşti nu-i vezi slăbiciunile..şi mărefer la partea ei umană socială, dar în sfârşit, poţi să rămâi în lege că nu ţi am sugerat să omori vrăjmaşii..... în speţă acei fluturaşi fulguranţi cu aromă de şoimi impermeabili.
Asta cu "prihana & înduratul" mă depăşesc.
Mult!
?
Nu că ţi-aş da eu un detergent pentru pete, dar poţi să iei singură Vanish de la Kauflland.
Zău.
:)