Regele Cioabă a murit!

                                                            Mic corolar al regi-mului

Nu, nu a murit. A murit (din nou) noţiunea de"Rege"pentru a se revigora mai vechiul principiu: "Râde Ciob de oală spartă".

Termenul de rege la români este sinonim cu îmbuibarea, cu delăsarea, cu indiferenţa şi ignoranţa strălucitoare, care are puterea înzestrată social de a fi... in se si za bil!

"Regele" este similar şi îl asociem  cu văzutul sacilor în căruţă. Acel orgasm corect de altfel al nesimţirii ulterioare, şi asta deoarece include cele două părţi componente statale:social şi familial, din care "ajunsul" sau "împlinirea" recomandă statutul salutar şi retrograd de "burtăverde-cu ea la soare" în propria ogradă; iar de acolo implicarea formală care să-i menţină starea recunoscută.

În fond, vorbim(la nivel naţional) de menţinerea aparenţelor cu rolul de a ascunde problemele sub preş, de care ai habar, dar, te întrec toate prin dimensiunea uriaşă de care îţi pemiţi să stai la umbă, că ai sceptrul.

(Şi)ăsta, a stat până în ultimul moment al vieţii... mai mai că ar fi putut veni Maica Domnului să-i arate recunoaşterea Sa; să-i ofere viaţa cu porcuşori la proţap veşnică. Ceea ce, nu l-a deranjat nici cât negru sub unghie. De ce?  Pentru că a învăţat de la toţi ceilalţi că pe PĂMÂNT important este să bagi în tine şi-n cei dragi. Şi nu, nu este genocid pentru că a devenit port-popular: să simţi-pentru tine, autosuficienţa mediocrităţii trasă de altfel din securitatea ceauşescului neamului.

ps-de florile merilor
Diferenţa între un rege şi un preşedinte este dată de numărul de admiratori şi de interesaţi care îţi dă feedbackul necesar. Până la urmă, un preşedinte este un îmbuibat profesionist unde starea sănătăţii lui este dată de cantitatea de imbecilităţi gestionată până în momentul punerii în funcţie. De acolo educaţia de acasă îşi spune cuvântul, însă el ce face?... cosmetizează vorba care i dă pretenţia de cuvânt, pentru ca aceasta să ajungă literă de lege la prostimea nevoiaşă.

corolar: orice andreiradu-eminent al inteligenţei mioritice-cu tot cu porumbeii păcii este insuficient(dar necesar). pentru că: nu are funcţia de intrare în miezul dodoaşcei. aplombul intens al dimensiunii abordării sale prezintă sincope deoarece nu poate realiza Marea Ieşire din subiectivismul naţional, acea detaşare....de personal cu care se identifică. puţin mai mult.

Cele 2 tipuri de munci ale noastre

Munca? Nu este brăţară de aur, ea este acum doar un pseudolux, însă esenţial.

Să vedem cum se traduc cele două părţi muncitoreşti ale românului: înainte şi după 90


1-- A Munci: Efortului îi răspundeai cu frumuseţe-manifestarea artistică a inimii.

2- Şmecheriei ei. Tacticizarea şi abilitatea muncii îi corespund acum băşcălia şi zgomotul.

Dacă din primul a reieşit:privirea, expresia, inocenţa, din cel de-al doilea, din generaţia nouă iese doar dulceaţa zaharisită a esteticului şi mai apoi sex-appealului. Şi nu că este rău, ci pentru că este şi se doreşte prost*, noţiune care se traduce ca:"nevoie utilitară de slab", adică în "păcălire", recte tăierea crăcii de sub picioare pentru a ne fi NOUĂ înşine şi familiei noastre "bine".
Exemplu:
 Veronica, cel mai bun film de copii(şi pt o sută de ani mai înainte) nu va fi întrecut de nicio altă producţie cinematografică, prin simplu motiv că "mama idioţilor"(STATUL) nu că va fi mereu însărcinat/ă, ci pentru că va fi întâi însărcinată înainte să iubească şi să respecte ori să înţeleagă SENSUL Ei. Adică un fel de animală-corectă, unde puii-masculi o exploatează spre durerea avantajului ei.

Iubesc

Un ţigan

 
Cât aş vrea să-mi reprim ciudăţenia asta interioară nu o pot face la infinit... 

Desigur, iubesc ţiganul ăsta dpdv spiritual, asta pentru că l am auzit vorbind-vibrând-disimulând  la scenă şi în culise.

Ştefan Relu Mihalache este ceea ce se cheamă un ARTIST, dacă vreţi o îmbinare perfectă între un lăutar, un manelist şi un interpret de muzică uşoară. Nu ştiu dacă " uşoară " este termenul cel mai potrivit într-o lume de grei-obezo-sensibili şi puritano-conservatoro-grosieri dar, Mihalache este un mic geniu răsărit de aiurea într-o Românie căpiată de simulări  şi medio-a-crităţi în căutare de orice numai bani să iasă.

Connect-R este de departe deasupra multor compozitori şi cantautori ai României neo-moderne, şi asta datorită pasiunii sale, a unei simţiri la superlativ(FEELING ) şi dedicării totale pentru muzică.
Trecând peste faptul că este artistul care după revoluţie a născut cea mai Iubită melodie a românilor "Vara nu dorm" cu zeci de mii de vizualizări triplate de ascultări, cel mai mult m-a enervat da! că în momentul auzirii "Mai dă-te-n dragostea mea", mi s-a părut (şi mult timp de la apariţie) o băşină răsuflată, şi o contra-reclamă dragostei şi chiar liniei melodice!!?

 Acum însă consider o încercare reuşită a ţiganului de a răspunde controversei inimii,Dragostei: a "ţigăniei" sentimentului uman, prin interpretarea şi zgubilitismul versurilor. În fond nişte Elfi ai inimii înşurubaţi surprinzător.. 

Vi-l las să-l descoperiţi...atunci când inima vă va spune.
Deşi... pentru cei mai mulţi mângâierea(sau trezirea) ei este egală cu umilirea, confuzia sau inferioritatea.

Plus de asta i-o dedic persoanei de care mi-e Dor şi ea ştie asta...
 Cu toate că, fiind femeie e o mare varză în capul şi-n inima ei. Tocmai de aceea o Iubesc, că e varză!
Ăsta este chiar MESAJUL: Dă-te-n Dragostea Mea. :)
(Şi să vrei nu poţi, şi asta pentru că eşti,dusă. Deci, n-ai cum ignora. Insesizabilul este chiar Iubirea. Beţia de care te prevalezi. Adică acea frică a sensibilităţii Lumii. Un soi de clit voit depărtat de tine şi viaţă)
Sper să fiţi şi voi, la fel de norocoşi. Adică să nu daţi de inteligenţă şi siguranţă, ci de varză cu multe, foarte multe.... foi.
 Cred că ăsta e idealul, să dai de foi: la propriu şi la figurat erotice, spirituale, educaţionale.
Cine poate mai mult?
Noroc cu Răspunzătorul: Who care s? 

Epoca romantică sau cum de abia se întrezărea

MUZICA,

în căutarea sufletului pierdut:
Muzica Lăutărească 

Atunci oamenii nu se plictiseau la mare când ploua

Atunci băutura doar încolţea supărarea

Atunci frumuseţea românului începea să dea roade din munca lui prin licărirea versului sărac chiar, dar curat.

Pe vremea aia "fututul" nu venea din presiune, cel mult dintr-o plată vinovată...dintr-un divertisment-haotic, fie el şi serios şi poleit de rigiditate. 

În rest încântarea/petrecerea-muzica veneau din inocenţă, teama exagerării şi bucuria ambiguă a celuilalt.

Dezvrăjirea era departe de a-şi înfige colţii şi a goli de sens Iluzia.

Câteva comentarii you-tubiste, dar superbe.

ALEXANDRU ILIE
Sincer, asta este o mostenire adevarata. Mai ales a noastra a tiganilor, dar si a intregului popor roman. Noi avem 20-30 de ani si comentam aici, fredonam versurile a unor melodii vechi, totodata in opinia noastra nemuritoare, dar sper din tot sufletul ca peste 50-60 de ani tot muzica asta sa fie nemuritoare, nu = REGHETTON sau ZANAMASELUTA (ZANELOR). Adica eu sunt tigan, dar totodata urasc si tiganiile

                                                                   BRANZICA 79

Gucci, ma scuzati, ceas crustat cu pietricele, marca: Q&Q (asta m-a amuzat ce-l mai tare),ochelari Vertu, probabil si aia imitatii multe lucruri de prost gust! Dar asta este maneaua. O fala cu chiciuri atat in muzica cat si in imbracaminte. Iar ce ce mi s-a parut cel mai grav a fost ca insusi romanii sunt mai incebuniti dupa manele decat tiganii... N-am sa inteleg niciodata.

RADU BĂDĂLĂU

Gabi Lunca a fost,v-a ramane ce-a mai mare cantereatza de muzica lautareasca a Romaniei ! Ce conteaza ca e tiganca sau romanca?!Nu mai comentati aiurea..ca daca ati face ce a facut dumneaei v-ati pupa in cur ! Scuzati expresia ! Mainile sus cine e cu mine ! Sa va de-a Dumneazeu multa sanatate doamna Gabi !

                                                                      

Spanioli au stiut sa promoveze cultura din jurul tiganilor la ei....si uite asa toata lumea de pe planeta asta mare cunoaste cuvantu "flamenco" ....noi cu tigani nostri ce am facut? i`am invatzat sa fure sa cerseasca si sa stranga fiare vechi.....lasa`ma prafu sa se ajeze pe niste capodopere lautaresti! si ne batem joc de cultura tiganeasca....care promite mult! (sunt roman si urasc "tiganiile" )

**********************************

Servilismul curvar al prostituţiei Ro-mânia

Mic tratat al legilor nescrise româneşti  implementate democrat-haotic 

Sistemele moştenite de a nu-i arunca "pe urâţi afară din ţară" bazându-se pe modelele inalienabile masculine conducătoare de protejare a familiei cum că trebuie să fie" puţin mai urâte decât dracu", se întâmplă tot mai adesea tocmai pentru a legifera şi autoriza întâmplarea(clipa) şi individualismul bolnav. Subiectivitatea iese tot mai bine dintr-o fostă dimensiune. Hulitul este înlocuit aici de ură latentă şi de prostia insesizabilă.

Ce facem noi? Ne specializăm continuu de a ascunde sub preş consecinţele Fructului prea des semănat, numind şefi politici la întâmplarea Banului în toate sectoarele de activitate. Aşa că avem din plin un pionierat generos al mediocrităţii cu cravată şi cărucior, în care slăbiciunile needucaţiei răbufnesc prin toţi porii cu excitaţiile grosolane de rigoare.


 Ucigând mai abitir satul românesc specializăm curvele pe domenii distincte de conducere, în idea să ducem până la capăt interesul propriu sau de colectiv şi comunitate. Aşa ne-am trezit enclavizând prostia la nivel naţional cu pretenţie la erudiţie prin ipocrizia păstrării aparenţelor.

Am împins în braţele unora la ceilalţi, pe administratori la ziarişti şi pe mogulii de presă în libidoul strâmb dar pertinent al politicienilor, ai celor pe care i-am ales din cea mai josnică şi neruşinată prostie!
Am cuplat dragostea pentru copii la Celula prostituţiei supreme, iar blestemul, nu este decât al celor mulţi care amendează tăcerea de pluş a ignoranţilor familiilor şi colectivităţilor simple sau formate aiurea ad-hoc.

Un simplism care se confundă exasperant adesea cu naturaleţea, o dimensiune GĂUNOASĂ şi care crează ozon în haznaua cu căcat de zi cu zi a noastră, a tuturor.

Scoatem la iveală depunând efort susţinut excepţiile(ex. grobianismul lui Becali)pentru a acoperi caracterul nou asumat al poporului ne-ruşinat şi ruşinos totodată. În buna lui creştere(de meditat) învăţat să îngurgiteze creştineşte şi deci suav, sintagme precum "orice drum spre rai este pavat cu intenţii bune". Românii au ajuns  precum căprioara legată la ochi voit-strategic: într-o cuşcă lărgită cu hiene corecte, dar BOLNAVE. Tarate de trecut, de nenumărate confuzii, de sexualitate, de respect, de a înţelege ce dracu e cu fiinţa de lângă.

Confuzaţi de faptul că meseria îi duc către bani şi frustrări, iar profesia spre împlinire şi nerecunoaşterea celorlalţi, indivizii se boicotează cu o indiferenţa crasă a unui bun-simţ căcăcios şi previzibil în ochii Lor.

Colac peste pupăză am propulsat CURUL şi ŢÂŢELE pentru că ne iau prin suprindere,
şi că ele sunt câştigătoarele, asiguratoarele viitorului pe termen scurt, dar sigur!!!
Ele ne sunt râul şi ramul, pavăza şi oglinda. Copiii aici sunt doar scutul ipocriziei de necondamnat. 
Paradoxul este acceptat cu ochii închişi deoarece haosul este adjuvantul nonsensului proliferat la toate nivelele de trăire şi înţelegere colectivă:familială-instituţională.

Frica corespunde aici orgoliului noilor imbecili,  mai de catifea ca oricând. Asta se întâmplă pentru că ei conştientizează că ar putea rămâne mai singuri şi mai înstrăinaţi decât ar fi visat vreodată. 
Verdict? Neputincioşi-din apărare(de necondamnat), săraci nu cu duhul, ci cu prostia, unde inima au propulsat-o exclusivităţii & impunerilor. 
Nişte lepre ale individualismului sălbatic care joacă...mută...în timp ce, faptele nu au suport logic şi moral: în timp! Naţional este deja anacronic.

Ne apropiem Biserica şi de bună voie ne lăsăm fetele la produs, pentru ca munca să aibe supapa necesară, de a respira reformarea necesară.

Din ecuaţia asta căreia îi lipseşte sensul ucidem mielul, pentru ca "lupul" să aibe exemplu înaintea ochilor. Mai mult ca oricând lupul şi lupoaica nu pot ajunge decât nişte CURVE la îngrăşat pe care bunul simţ şi-l prevalează doar din neputinţa de a mai genera consolidarea celulei de umanitate , prietenie, coagulare minimă socială, respect samd

Datul din umeri,  stereotipurile,  răzbunarea,  clişeele,  obezitatea,  ignoranţa,  compromisul 
sunt doar o parte a vitaminelor produse de nesimţirea naţională 
şi care încearcă totodată salvarea şi îndreptarea caracterelor, a personalităţilor formate
... şi în formare. 
Ne-am fi dorit mulţi ca alergarea democratică după bani să fie una pertinentă şi firească!
 Numai că ea a creat deja monştri, anticorpi şi anticoarpe, proaste... nesubstanţiale, cu efect de bumerang. 
Respect excepţiile însă, numai acelea care au probat credinţa, nu şi frica, nu şi orgoliul, nu prostia dreptăţii şi corectitudinii rigide din propria lor educaţie. Uitaţi-vă la elite ca să găsiţi răspunsul. Doar cu ochii minţii...