Nu mi-e teamă să lupt ca să fiu văzut.
Masca nu-i pentru tine, ci pentru a-i proteja pe cei apropiați ție. (Christian Bale)

26.04.2013

Ochiul. Suprem.

 



  --De ce ar fi atât de bucuros ochiul?
  ....Atât de disperat după comori?
De ce atât de foame?
...În căutarea nebună concretă de mititei şi bere? 

Deoarece/ normalitatea/ a ajuns insuportabilă, de neacceptat.
Firescul suportă transformări:Alien! 
Oricât de neimpacientat ai fi Legea cruzimii tot te va ajunge din urmă!

Reţeta?
Să scapi de Dracu şi să dai de Ta-su!

Norocoşii?
Doar creativii şi educaţii-eficienţi! 

Şi ei vor fi loviţi până la urmă de uraganul cercului închis al indiferenţei-Regulii şi a Rigidităţii pe care o atrage precum o gaură neagră.

Nimic nu este întâmplător

                                                                         *******

Ochiul încalecă culmea! Curul! De ce?
Nu-l are. Nu-l ştie!?  Îl cunoaşte din istorisiri ca bun-simţ. Acest fiasco acceptat ca bolnăviciune permanentă.

21.04.2013

Manele. Americane.


                                                         
Şmecheri. Rău.
      Foarte şmecheri...
                         (Gustul rafinat la maxim de a ocoli)
    
                                           
                                                      Impresionant!                                                       

Reuşesc să pună în contrast realitatea cu inima dincolo de orice exagerare...
dincolo de orice ipocrizie.
Prostia de altfel românească, europeană sau transatlantică nici nu mai contează.

Sex appeal-lul, dreptatea, fayr-playul şi misterul dă forma întreagă  a Iluziei! Singura formă acceptată a ei.

Idealul este atins!
Minunea la care nimeni nu ajunge şi nimeni nu poate râvni.

                                            ****
Avem fete care vorbesc de frică, avem femei care vorbesc de copii, bărbaţi ce sunt purtaţi de lege şi corectitudine. Întâlnirea firescului cu haosul nu mai impresionează pe nimeni, poate decât pe teleghidaţi şi acei mecanici ai vorbei sau profesiei.
Pe ei îi scot basma curată, pe noi toţi până la urmă:

                           Teatrul de păpuşi. De carne.



Prietenii ştiu, de ce..

"Ştim amândoi că aurul e bun, cât timp se sapă după el" 


06.04.2013

Cum natura şi politicienii fac mişto de noi. Iubindu-le prea mult, le urâm

  în traducere
            Dragostea şi sexul sau făcutul de copii şi statul




 13 ani are buricul. mama ia dat acceptul.







Privesc cu stupoare şi răceală  gratuitatea, gratitudinea şi beatitudinea pe care femeia o datorează puiului ei-copilul! Nu adolescentului, nu domnişoarei, nu bărbatului...

Cum forţa naturii pretinde femeii aurul şi din "piatră seacă", ba chiar nevoia altora nebunească de a da ţării cât mai mulţi copiii la hectar, la ogor sau lor un ajutor.
 Este aici şi se produce o inversare, anume să reuşeşti face mai mult (sau mai puţin)decât visezi sau să poţi realiza mai mult decât este posibil să scoţi. 
De unde se naşte şi întrebarea: să fie matriţa asta românească un soi de blestem? 
Aş crede că nu, dar e nebunesc pe undeva să găsească cineva un răspuns.

Să revenim la concreteţea relaţiilor noastre şi legătura indisolubilă cu Statul român
(bărbat-stat şi biserică-femeie)

Dar, oare, nu trebuie să ne mai oprim??????O brumă de respect, de înţelegere, de simţ nealterat nu mai avem?

Nu mai trebuie să iubim NATURA ÎNCONJURĂTOARE? 
Nu-i suntem datori lui Dumnezeu şi în felul acesta?
Nu ne putem aşeza la masă pentru a discuta şi frânele pentru ca acceleraţia prostiei şi urii să se mai ostoiască?

Noi avem pretenţia să NE IUBIM cu toţii-în familie, credincioşi, ortodox şi la întâmplare. Şi statul şi bărbatul să ne ofere toate condiţiile necesare şi tot ce ne trece prin minte de la tati şi mami/mă-ta:) pt ca propriul nostru copil să AIBE! Şi dacă nu are cineva trebuie... urât, dispreţuit sau în orice caz unul din doi poate să-şi ia tălpăşiţa sau să plătească!
(Anatema mi se pare exaltantă aici-meritorie)

Nevoia Copilului pertinent(...) poate să facă victime în rândul societăţii cu condiţia ca prostia să-şi revendice drepturile iar politicienii să aibe adepţii lor în toate păturile sociale!

Şi cei care sunt civilizaţi pot respira aerul normalităţii(Ei sunt la categoria "diverse") cu condiţia însă de a sta deoparte ori de a-şi arunca băşini pârţuri oficiale celorlalţi. 

De ce avem o societate bolnavă? Compulsivă şi mecanicistă de sorginte parentală cu tendinţe puternice de aparenţă?

Pentru că vrem cu ardoare produsul sufletesc (copilul), fără a conştientiza că "prea-multul" consecinţele organizării Celulei familie-instituţie-stat se fac  în defavoarea noastră, de unde şi repulsia fiecărui trac-drac-român în faţa noţiunii concrete de "opoziţie".


Miezul end fructul 
Speranţa, pregătirea ba chiar şi iubirea noastră este boicotată din interior, însă preferăm să credem fără o bază. Noi muncim, noi nu gândim este o amprentă grosolană de care nu putem scăpa dragii de urmaşi ai lui decebal sau cuza, asta şi în condiţiile în care Fortuna îţi poate fi alături o anume perioadă din viaţă.

Altfel nasol spus privilegiile ba chiar şi inteligenţa rămân în obscuritate, ignoranţa "realizaţilor" în cazul ăsta nu produce niciun fel de efervescenţă, deschidere; ele doar satelizează regula-proastă, precară, necredibilă, şi se zbat/e să rămână aşa.
Voila-la maison roumain.

Desigur, toate  astea nu boicotează cu nimic frumuseţea şi minunăţia dumnezeiescului propriu, al simplului, ozonantului: 
-Bună dimineaţa!



            "Cine are să-i trăiască cine nu să nu-şi dorească" 

Este mai mult ca niciodată un "tun" pompieristic. Motto-ul generează doar iluzii, cel mult un ideal neatins.
He hei... e un "hei-rup"care angrenează întâmplarea, dar manipulată! de ce? nu-i aşa :)

Politicienii şi mamele "dansează" (pinguinul) manele pe puritatea de care educaţia şi civilizaţia sunt departe de a fi produse sau impementate în vreun cadru organizat.
 Înţelegerea şi sensul aici(SORRY) produc nevralgii, isterii şi multă indiferenţă.
                               
                                                                      *******

Ştiu de mulţi ani  că i s-a dus vorba că e un curvar,vocea însă este extraordinară,compoziţia. Cristi Enache 
 


      Apropo de relaţii, glume, sictireli, prevenţii şi previziuni româneşti, am primit şi citit un banc :-)


Într-o biblioteca universitara, un tip se apropie de o banca in care mai statea o tipa si intreaba discret:
"Te deranjeaza daca stau linga tine?”
Tipa raspunde cu voce sonora: "NU VREAU SA MA CULC CU TINE!"                    
Toti studentii din biblioteca incep sa se holbeze la tipul cel indraznet, care era extrem de jenat. 
Dupa cateva minute, tipa trece usurel pe langa masa unde era tipul si zice incetisor: "Sunt la psihologie, si stiu ce gandesc barbatii. Te-ai simtit jenat, asa-i?” 
La care el raspunde cu voce sonora: “
1500 EURO PENTRU O NOAPTE? E MULT PREA MULT!”
Toata lumea din biblioteca se uita socata la tipa. Tipul ii sopteste la ureche: "Sunt la drept, si stiu sa fac pe cineva sa se simta vinovat.”

                          ***
Acu' fie vorba între noi, "dreptul" nu îl înţelegem doar în cele două moduri: personal şi divin, el coagulează şi prinde SENS în vindicativ, în frustrare, în democratica lipsă a educaţiei, a "cererii şi  ofertei". În fond nişte traficanţi de suflete de suprafaţă sau altfel spus ignoranţii de zi cu zi ai intenţiilor bune.

24.03.2013

Like Sex. Sau cum vă place, mai pe scurt.

Mic tratat de Likeologie virtuală pervertită

Din ciclul nevinovat şi nerecunoscut al tonului care face muzica vă prezint Motto-ul:
 "Nici un claxon nu mai e ce era o dată"

N-aş vrea să fac apologia miezului din dodoaşcă sau să arăt fiinţei interioare cum pulsiunuile sexuale sunt tratate diferit: cu ură, dispreţ ori cu băşcălie deloc întâmplătoare, nu!
Ci mi-am permis să găsesc o explicaţie noului fenomen ascuns dar debordant, al Like-ului.


Restrânşi ca arie emoţională.

Constrânşi la a vorbi doar din pătrăţica-noastră.

Reduşi la orgoliul vanităţii ori a clipei sacrificate pe altarul exclusivităţii sentimentale Omul nou/ este-ticul subţire s-a văzut şi s-a trezit în ipostaza de a încerca să se desfăşoare din cuşca/colivia lui.

De aici nu mai are voie să trăiască(devine treptat regizorul-regizat), nu mai are nevoie să cunoasă, să înţeleagă prin celălalt. Nu.
Ecuaţia familială plus accesul la platformele de socializare ia înlocuit(fără să ştie)respiraţia şi inspiraţia lucrurilor simple.

Din faţa televizorului, a calculatorului emite, decide, consideră şi distribuie păreri. Se numeşte Like (sau dislike)

Plăcutul este în acest nou-dat substitutul perfect al emoţiei, al încercării de a explora sau de a încerca a te manifesta natural. Familia ajungând din acest punct de vedere chilia mântuirii sufleteşti prin subiectivităţi uşoare necesare oxigenării creierului.


   Dacă mă simt înghsuit, în ceva tot am să mă recunosc.

De ce ai putea înfrunta necunoscutul dacă fecalele bisericeşti ale creştinismului te-au pus la lojă pentru a putea arunca de acolo simplităţile propriului tău eu? 
Nu te doare nici mâna, nici capul să poată să-ţi placă toate animalele din ţarcul democraţiei, nu? Cu condiţia să nu deranjezi, desigur nu de alta, dar nu ai avea ce!?

Ca să trăieşti: trebuie să fii altfel în fiecare zi.
Ca să scapi: trebuie să dai de mâncare eului care poate să devină obez cât vrea, nu se vede. Ai scăpat!


                                  Iată obezii plăcerii!

Alienarea fiinţei a creat stereotipuri până şi în plăcut.

Plăcerea îngrădită pe ascuns respiră prin tot felul de universalităţi.


Plictiseala, lenea, luxul şi temerea nasc naşte hibrizii umani ai like-urilor!

În fond trec străini unul pe lângă altul preocupaţi, ignoranţi, constrânşi de cele mai sensibile lucruri. Sexul se lăfăie şi strigă în biserică!


                                

16.03.2013

Cum şi de ce ne Jignesc unii!



Joi seara mii de suporteri români strigau(obişnuinţă)pentru patrioara lor România!
Asta în meciul de fotbal disputat pe un stadion din centrul Londrei! 




Englezii ne-au replicat cu un banner pe care scria: România=Ceauşescu!

 Întrebarea pentru a înţelege dacă ceva este în MANIFESTARE aici şi nu e nimic întâmplător se pune în felul următor:
 -Un gram de adevăr se zbate şi e doar izolat(1),
 un ofuscat a vrut să-şi verse otrava(2)
 sau cumva asta ne este mai mult decât o ştampilă şi ne chiar curge prin vene(3)?

 Ceauşismul ca şi rigiditate,  şi cenzură aplicată celorlalţi sau înfometare a subordonaţilor pentru onoarea sau orgoliul lui(ROMÂNIA)!?

Dacă stau bine să analizez descreieratul ăla cu pancarta a avut dreptate, însă nu să jignească la momentul acela al întrecerii sportive!!!

ROMÂNIA este un CEAUŞESCU!
De ce?

De la Familia privilegiată a plecat conceptul de "securitate".

Securitatea la apărat, securitatea la înălţat, controlul riguros al siguranţei familiei-tălâmbe a fost unul dus la extrem, vezi crimele şi atrocităţile comise de-a lungul a zeci de ani. Securitatea devenind structura perfectă-de succes! în modelul comunist(şi nu numai)de apărare al FAMILIEI/clicii/samd.

Ce anume înseamnă şi de unde să înţelegem că nu putem confunda conceptul, pentru al minimaliza, ci mai repede îl extrapolăm la Revoluţia din 89!
Presiunile de tot felul, constrângerile, pumnul în gură tradus mot a mot prin CENZURĂ, care nu este decât fermentul principal al consolidării securităţii, al formării celulelor de siguranţă pentru a proteja FAMILIA!!!
Ceea ce de altfel s-a şi materializat După revoluţie în dreptul FAMILIEI ROMÂNE.

Securitatea în fapt servind modelul-posibil-dezirabil, al supravieţuirii în orice alt sistem de existenţă pentru, PENTRU? Familie!!!
Iacătă societatea românească cum colcăie de un posibil ceauşescu în orice casă, ş-o elenă în orice cămin. Faptul de a nu apărea unul din 2 este o minune şi trebuie tratată ca aparte şi ca atare!


Societatea românească se dizolvă pentru că ÎNCREDEREA este 0 

Statul Român ştiind exact(securiştii, nu comuniştii)cum să aşeze lucrurile/domeniile astfel ca SISTEMUL SĂU să dea mereu "eroare", în traducere liberă "să nu ieşi"din legea-securităţii!

Poţi să faci cum ai vrea Tu, cel de lângă însă îţi poate lua totul, te poate ruina! S-a încercat prin acte, prin rude, prin afecte sau plăceri (ne)vinovate, coabitarea plus reuşita îi lipseşte CONCRETEŢEA pentru că până la cer, la un moment dat te vor mânca sfinţii.

 Cine sunt "sfinţii"? Exact sfinţii părinţi de pe pământ: cei care dau legile, cei care împart resursele. Sfinţii părinţi din ceruri au fost înlocuiţi cu cei din apartamente sau curţi amenajate!
  Festivismul este de acum grandios dar te scapă şi de belele, şi de necunoscute de care n-ai "chef" să dai! Ignoranţii perfecţi(docili)îşi dau mîna cu violenţii iubirii creştine. 

Familia nu este decât schiţarea serioasă a conceptului  propus de  Ceauşescu, faptul de a nu o simţii se datorează intenţiilor bune, a subiectivităţii fireşti şi personale, dar  mai cu seamă încercărilor "sufleteşti", în fond aplicării manelelor în propria viaţă personală şi socială. 

Căutati pe acest blog