Cum şi de ce ne Jignesc unii!

Joi seara mii de suporteri români strigau(obişnuinţă)pentru patrioara lor România!
Asta în meciul de fotbal disputat pe un stadion din centrul Londrei! 

Englezii ne-au replicat cu un banner pe care scria: România=Ceauşescu!

 Întrebarea pentru a înţelege dacă ceva este în MANIFESTARE aici şi nu e nimic întâmplător se pune în felul următor:
 -Un gram de adevăr se zbate şi e doar izolat(1),
 un ofuscat a vrut să-şi verse otrava(2)
 sau cumva asta ne este mai mult decât o ştampilă şi ne chiar curge prin vene(3)?

 Ceauşismul ca şi rigiditate,  şi cenzură aplicată celorlalţi sau înfometare a subordonaţilor pentru onoarea sau orgoliul lui(ROMÂNIA)!?

Dacă stau bine să analizez descreieratul ăla cu pancarta a avut dreptate, însă nu să jignească la momentul acela al întrecerii sportive!!!

ROMÂNIA este un CEAUŞESCU!

De ce?

De la Familia privilegiată a plecat conceptul de "securitate".

Securitatea la apărat, securitatea la înălţat, controlul riguros al siguranţei familiei-tălâmbe a fost unul dus la extrem, vezi crimele şi atrocităţile comise de-a lungul a zeci de ani. Securitatea devenind structura perfectă-de succes! în modelul comunist(şi nu numai)de apărare al FAMILIEI/clicii/samd.

Ce anume înseamnă şi de unde să înţelegem că nu putem confunda conceptul, pentru al minimaliza, ci mai repede îl extrapolăm la Revoluţia din 89!
Presiunile de tot felul, constrângerile, pumnul în gură tradus mot a mot prin CENZURĂ, care nu este decât fermentul principal al consolidării securităţii, al formării celulelor de siguranţă pentru a proteja FAMILIA!!!
Ceea ce de altfel s-a şi materializat După revoluţie în dreptul FAMILIEI ROMÂNE.

Securitatea în fapt servind modelul-posibil-dezirabil, al supravieţuirii în orice alt sistem de existenţă pentru, PENTRU? Familie!!!
Iacătă societatea românească cum colcăie de un posibil ceauşescu în orice casă, ş-o elenă în orice cămin. Faptul de a nu apărea unul din 2 este o minune şi trebuie tratată ca aparte şi ca atare!

Societatea românească se dizolvă pentru că ÎNCREDEREA este 0 

Statul Român ştiind exact(securiştii, nu comuniştii)cum să aşeze lucrurile/domeniile astfel ca SISTEMUL SĂU să dea mereu "eroare", în traducere liberă "să nu ieşi"din legea-securităţii!

Poţi să faci cum ai vrea Tu, cel de lângă însă îţi poate lua totul, te poate ruina! S-a încercat prin acte, prin rude, prin afecte sau plăceri (ne)vinovate, coabitarea plus reuşita îi lipseşte CONCRETEŢEA pentru că până la cer, la un moment dat te vor mânca sfinţii.

 Cine sunt "sfinţii"? Exact sfinţii părinţi de pe pământ: cei care dau legile, cei care împart resursele. Sfinţii părinţi din ceruri au fost înlocuiţi cu cei din apartamente sau curţi amenajate!
  Festivismul este de acum grandios dar te scapă şi de belele, şi de necunoscute de care n-ai "chef" să dai! Ignoranţii perfecţi(docili)îşi dau mîna cu violenţii iubirii creştine. 

Familia nu este decât schiţarea serioasă a conceptului  propus de  Ceauşescu, faptul de a nu o simţii se datorează intenţiilor bune, a subiectivităţii fireşti şi personale, dar  mai cu seamă încercărilor "sufleteşti", în fond aplicării manelelor în propria viaţă personală şi socială. 

Festivalurile cresc, simţirea limitează..

Paradoxal sau nu societatea românească înaintează virtuos şi cunoaşte o dezvoltare spectaculoasă în dreptul scenariilor de tot felul. Nu ar fi nimic nociv dacă strategiile nu ar fi şi foarte uşor predictibile. De aici şi sumedenia de clacări cu stagnările de rigoare. Rolul ingrat al domnişoarei Speranţa îşi pierde treptat din aerul credibilităţii trecând pe tărmul formalităţii, acolo unde convine oricui. Ei i se dă rolul de îngrăşat aparenţele de tot felul.

         Eşecul diplomaţiei şi dragostei părinteşti va naşte monstruleţi:sexuaţi/asexuaţi

Efervescanta creatoarea economie subterană îşi dezvoltă monştrii ei pragmatici. Munca conceptul în sine este deja scindată între patron şi angajat, şi reflexia ei puterea şi opoziţia; convertită într-o ură colorată-democratic, fără sorţi de izbândă.
Aidoma bărbatului care ŢINE femeia, şansa succesului modelului tradiţional(familial) este efemeridă şi se ţine de un fir de aţă; nicidecum (de)o regulă, sau un "destin" aşa cum le-ar place multora să creadă.

Sictiriştii se întâlnesc aici cu plictisiţii, responsabilii cu tradiţionaliştii 

Poezia, educaţia fizică, competiţia, fair-playul, pasiunea, creaţia pălesc în faţa corectitudinii, a regulilor ce trebuiesc a fi slujite cu sfinţenie.
Strategiile proaste(dar corecte) urmăresc doar respectarea subordonării: ele garantează circuitul banului, iar în urma lui  important devine să nu laşi sufletul în manifestare. Mai concret discernământul şi timpul acordat argumentării trebuie anihilat.
Naturaleţea trebuie înnăbuşită, nu de unul singur de exemplu, împotriva ei se coalizează artificialii, impotenţii de toate culorile partinice şi spirituale.. 

 Orice subiectivitate se confundă adesea superb cu prejudecata şi trebuie văzută dinainte obiectiv în familie şi în orice instituţie. Aşa avem în viaţă: proaste(uraa..), urâcioase, frustrate, o armată de depresioniste şi CONSECINŢELE: curvari eficienţi, afemeiaţi, şefi-preoţi ascultaţi/aşteptaţi cu sfinţenie....
                                                                      ????? 

Şi,, uite aşa...scenariile de film sporesc!
 Dar şi de viaţă: chicioase deopotrivă crude, necredibile, neofertante. Din motivul ăsta şi teatrul are trecere la simţurile românului mai uşor decât producţiile cinematografice proprii.
Avem nevoie să ieşim din imaginarul cotidian! Se simte nevoia să respirăm puţină iarbă. 
La munte sau la Kitzbuel ori chiar la salonul de masaj, nu poţi ajunge aşa uşor!
De ce sunt milioane de scenarii urmărite? Pentru că ele NE ARATĂ CUM am putea, cum este sau "ar" fi firesc să trăim!

 Limba nu se confundă cu vorba. Cuvântul este ca apa de izvor. Limba dă sens, ba chiar plăcere. Iată Frica Naţională!

"Cum" nu este similar cu "posibil", şi asta pt că ne place să ne alintăm şi masochizăm de mici:
Creştem cu toţii atât de frumos...şi reciproc adulaţi iar, la maturitate nu mai dăm doi bani pe credibilitate.  Dacă... ne referim la EDUCAŢIE: ne căcăm pe noi (plăcere nedisimulată pentru cuvânt) aruncând pisi-ca în cur-tea...diverşilor şi terţilor.

Aşa ne-am trezit* (cu şi fără ghilimele)cu toţii că trudirea, responsabilităţile şi repetabilităţile se duc către?.. către? , Twiter şi Face-bok.
 În fond ne aratăm reciproc unii la alţii-nevoia de scenarii, de creaţie sau că naturaleţea ne-a zburat, ni s-a depărtat, luat. Vrem prin astea să ne identificăm, să ne valorizăm. Este ca şi cum am răcit şi vrem un fervex pe care-l luăm şi dorim să avem febră şi a 2-a zi până... la ultima a  vieţii. Mersul la farmacie a devenit o laudă a inimii familiale.

                                    Ni s-a luat bucuria ca sufletul să producă! 

Poate n-a existat niciodată, dar astăzi ca să-ţi prostituezi Sufletul este un lux, care se tratează într-un cuantum de orgasme neaşteptate sau nedorite pentru: a ne surprinde plăcut.
Micile bucurii se împart şi explodează totodată! 

Nu pot să nu le mulţumim celor ce ocolesc orgasmul, necăutătorilor de soluţii naturale, detectivilor de respectări ale regulilor de imbecilizare sufletească, ei  oferă gratuit vitamine beatitudinale. Depinde fiecare în ce le poate converti.


Este adevărat aparenţele ne ţin în viaţă dar ele, nu ne garantează existenţa, respectul, rostul, sensul şi fiabilitatea relaţiilor noastre sociale, familiale. Curva supremă numită Statul român mizează în continuare pe una din esenţele recent importate, în speţă a manipulării occidentale: un cur imens şi fraged! 

Nu negăm, nimeni, dar nu ne luaţi copiii. 
Oricum asistentele tv vrem doar să le futem. Ecuaţia casnică are şi ea dreptul la ozon.
So?
Ce ar mai fi? 
Da da.., ar mai fi că undeva la 15%din respiraţiile naţionale nu se uită la televizor(un fel de facebook învechit).  
Altfel spus: Nimic.
Dumnezeule! 
Hai la treabă, că noi suntem atenţi la ce ni se spune!!! 

                                                *******************

             

     "dacă azi ai cumpăra... un cerb, fără frunze n-aş veni la tine" :)

Băieţii în toate Zilele Femeii

Mic tratat erotic de descifrare al obiceiurilor prost împământenite dar colorate democratic sau gâlceava individului cu inima.

&

Pornind de la un citat văzut pe frontispiciul blogului căpşunicăi zemos-erotice acela că : 

 

"Femeia este numai sexualitate, pe când bărbatul e sexual"

 
Am avut prilejul văzându-l azi să reconstat uşor frenetic şi mai puţin euforic entuziasmul şi fericirea speciei-speciale pe care noi toţi băieţii (...) 

O sărbătorim precum orice banal organism pe apă fie Ea de la robinet sau cea de izvor: apa noastră cea de toate zilele, FEMEIA!

Asta obligat în intervalul 1-8 martie şi natural după data de 9(habar-n-am unde şi-ar putea găsi sensul social ghilimelele!)

Totul Ok până aici, şi ştiut precum inventarea apei calde, însă cu blestemul usturimii fierbinţelii, anume faptul de a ne urî posibilitatea inventării  termostatului ce are încă repercusiuni, nasoale pentru fiecare. 

Ce a vrut poetul, autoarea şi minunatul suflet ce se ascunde sub peudonimul  @capsunicazambareatza cu citatul din Enigma Otiliei. Desigur, acum NIMENI NU VREA SĂ ÎNŢELEAGĂ. Dar, mergând împotriva curentului şi spre descifrarea (sic!) a citatului vom găsi Adevărul, şi asta iarăşi fără doar şi poate(ura!) rămâne la latitudinea fiecăruia, însă nu voi pregeta aşa de amorul sondării suprafeţelor lucio-kitshoase şi voi  explicita ce anume, ce se traduce şi ascunde în El:

Femeia este numai sexualitate? Pentru că din"Rol"şi "Sens" şi-a dorit (luată de Val desigur)să se facă un "Scop".

Între senzualitate şi menire atlfel spus-aşezat şi-a propus să fie şi judecător şi condamnat(culmea absurdului!) dar şi aparat de cuantificat intensitatea şi naturaleţea semnalului bărbăţesc:trecând prin libertate,căsătorie şi supraeu precum trenurile japoneze de mare viteză prin Lehliu, real!!! Adică ce-ar mai conta vagoanele?? Să nu mai luăm în calcul şi casele din zona Gării. :)

La rândul lui, bărbatul că "e sexual", este aşa pentru că el e creat, modificat şi "făcut" să funcţioneze. El nu MERGE de capul lui, ci de Capul Lui, în traducere pământească: al Ei. :)
Interesant şi sofistichetily este acum, în condiţiile avute că Femeia a ajuns vrând-nevrând(Mister, nu-L neg) în postura de... Reglator de Destine, rol pe care îl exploatează, mai mult decât să se bucure! Să-i mulţumim cuvântului înainte de imaginaţie! Zic. Şi, Dumnezeu cu mila...

Dar ce mai contează când privilegiul occidental este pe-dosul fiinţei şi pe placul giumbuşlucarului cu bani:sintagmă, stindard şi trend îmbrăţişat şi iubit: de a AŞTEPTA!? :)

Voila, another EXemplu: dialogul.


ps
Culmea, aici la ţară la giurgiu, unde nimic nu creşte ci doar se dă/ia a apărut din senin un zâmbărici. curajos, cuminte, potolit, timiduţ, ascultător şi puţin speriat de concentraţia de diafan acumulată şi asimilată puţin cam fără voia ei. 
Vivaat! naturaleţea, furnizoarea de frumuseţe; gratitudine şi pentru teama de dependenţă.... posibil/Ă creatoare de SENS :)

Criteriul fals sau artificiul Învingător!?

Unii dintre noi cred că un pertinent criteriu de departajare al dreptăţii ori veridicităţii sau chiar al valorificării, reale, este acela de a lătra  cu câinii pe verandă sau la padoc, şi cu totul altceva e să cotcodăceşti cu găinile... 
Eroare.

Câinii au ajuns doar să mârâie eficient ba chiar să smulgă bucăţi de carne-vieţuitoare.
Cu toate astea devine imperios necesar  sau privit atent, că nici găinile nu mai sunt ce erau odată: ouăle sunt mult mai preţioase, iar cotcodăcitul lor este tratat cu solemnitate. Au devenit imnuri, hituri, laitmotive, preludii ba chiar scenarii de urmat!!!

Asta nu înseamnă că tot ce zboară eficient se consumă sau are credibilitate în faţa cocoşilor.

Cu toate astea Oscarul nu poate să ocolească(firar el al diavolului) politicul-războinic-corect. Semn că până la urmă pragmatismul îşi bagă coada vârtos în dormitorul domnitorului, a celui care huzureşte peste victimele visătoare.

 

De ce zâmbetul?

                                                       Capcană sau salvare?

El este INDICELE împlinirii. Fără el nu ai copii, nu ai prieteni, nu ai soție, nu ai amici, nu ai liniște și nu ai familie. Aparent. Căci de avut poți avea multe:Lamborghini, amante, angajați, prieteni sau sclavi o mie.


De ce zâmbetul?
El este CĂUTĂTORUL fericirii, fermentul armoniei. Nu poți fi tu fără tine. Și atunci vrei să impresionezi, să cumperi ba chiar să cucerești. Dar fără zâmbetul-confirmării nu exiști. Și asta afli curând.

De ce zâmbetul?
Pentru că el este ESENȚA prin care tu te definești. El este combustibilul care te aruncă în fața celuilalt SEX.. Iar dacă nu ai această permanență a sufletului de zi cu zi vei fi ostracizat de propria-ți ființă.

De ce zâmbetul?
Deoarece el îți arată CE AI UITAT să faci. Pentru tine.Reușești astfel să te boicotezi fără a realiza că tu sau ceva din familia ta, din educația ta s-a dus pe apa Sâmbetei. Ești despuiat și despielițat în fața propriei mântuiri.

De ce zâmbetul?
El este cel care îți DĂ sensul. Afli astfel că nimic din tot ceea ce caută alții în exterior și în imagine nu ți-e străin. El îți dă spre surprinderea ta (precară sau rară) busola propriei perspective.


De ce zâmbetul?
Fiindcă nu mai astfel poți CONSTATA intrigat că ceea ce ceilalți din jurul tău caută disperat să-și vândă sau să-și cumpere, nu este viabil sau pertinent:organele sexuale, dreptatea sau orgoliul..

De ce zâmbetul?
Numai el RECUNOAȘTE calea de întors după ce a(i) batjocorit un suflet, un lucru, o clipă.

Zâmbetul este cecul în alb dar neclar dat morții și acel osciloscop care întotdeauna îți va spune dacă ai vrea sau nu să-ți pui silicon, la inimă. Dacă da atunci te va amenda, dacă nu ești amendat mai de mult. sorry.

                                                                       *****

Și să răspund întrebării din subtitlu:
 Natural, auto-educat, mimat sau exagerat, zâmbetul de secol 21 îl paște o singură primejdie aceea:
 de a TE LĂSA DESCOPERIT.
 Excesul în fața camerei sau doar în fața propriului tău copil anunță iminenta diluare sau o subiectivitate cu tentă bolnăvicioasă. N-o simți, dar ea e după colț.

Anda Calugareanu - Minune