Femeia, eterna poveste!

Filă din junalul ascuns al unui simplu şi mult mai puţin banal...misogin sadea. Sau criza fericită dinaintea andropauzei.

:)

Câţi oare dintre noi nu am simţit nevoia cioranian-caragielească de a povesti sau de a asculta poveşti?

Micile scrieri sau întâmplări au darul de a ne ajuta la palparea, familiarizarea şi cunoaşterea alfabetului iubirii.

Astfel după primii paşi viguroşi în viaţă simţim nevoia acută de a “lectura” poveştile fiinţelor adevărate, educate, responsabile, împlinite.

Ce te faci însă, dacă poveştile nu s-au înfiripat şi au rămas doar la stadiul de încercări ori experimente lingvistice...?

O “poveste” n-o poţi auzi, nu o poţi învăţa, doar o trăieşti!

Trebuie însă a o aprofunda cu minuţiozitate de chirurg. Firescul, cursivitatea, naturaleţea trebuie(?) să conţină întotdeauna exact... piperul şi sarea optimă astfel încât ea să nu boicoteze.

De abia din acest moment... trebuie să-şi ia din univers caracteristica principală: de tâlc.

Fără tâlc, fără subânţeles(socoteală), nu există strategie, nu există minciună frumoasă, nu există iluzie, nu există nimic!

Cherchez la femme...la donna e mobile susţin aceaşi teză, acelaşi principiu universal nu al transformării stricto senso, ci...conduc la remodelarea unui mister spart şi care răsuflă prin zonele sale esenţiale, de formare.

O poveste, se cere trăită la intensitate maximă datorită seriozităţii cu care trebuie abordată(sîc!) precum un elev în bancă în faţa profesoarei. Se poate şi invers biensure, dar se numeşte viol. În orice caz, şcoala proprie reprezintă baza succesului emoţional. Garantat. Dacă nu eşti sârguincios pentru a lua cele mai bune note, rişti să rezolvi ori să înveţi cunoştinţele sau metaforele mecanic!

Povestea riscă atunci să fie gonflabilă şi să posede doar elemente de bravare sau simulare. “Povestea” creată cu femeia din femeie va rula în continuare, pe bandă rulantă, de florile mărului, unde aceiaşi bărbaţi se vor alege cu acelaşi act minunat copulativ, iar femeile cu avantajul obţinerii unui copil.

Femeia, eterna poveste, este acel sistem ce ne arată că ea se joacă, subjugă şi aşteptă să propună celorlalţi exemplul entuziasmant, literar chiar, cu care se făleşte.

Surprinzător însă... povestea nu merge mai departe şi asta pentru că bărbaţilor le-a fost indus prea mult lecturarea în viteză pagină cu pagină. Aşa că...dânsele plătesc în continuare, acel vid al tributului de care beneficiază pe mai departe... datorită mulţumirii gratuite din partea superficială a tuturor lucrurilor născute ori făcute.

Mai mult decât frustrarea...ce nu are sens, e miştoul!

Femeia-eterna poveste? Rămâne fascinantă prin doza de durere sau nemulţumire care o lasă în urmă. De abele părţi. Ea este o scriere în viteză...De ce? Ca să nu înţeleagă nimeni, nimic-dar tot!!! Poate doar bucuria enunţului, a auzirii lui. Este acel Mister, acea Taină pe care ne-o dorim cei mai mulţi.Însă...?

Tocmai de aceea suntem în Europa naţia cu cele mai multe ore lucrate, semn că nimic nu este întâmplător. Sic!

Iubirea, umorul şi prostia

Triada frăţească a ironiei persistenţei Iubirii:

"În iubire nu este vorba să obţii ce vrei. Dimpotrivă. Stăruinţa de a avea ceea ce vrei, de a fi mereu satisfăcut, de a fi mereu împlinit, face ca iubirea să fie imposibilă."
Thomas Merton

Cine nu gândeşte în termeni de "cerere şi ofertă/îmi dai, îţi dau" şi cine se mulţumeşte cu puţin, a scăpat. Restul? Cade sub incidenţa de mai sus.
:)

Concluzie:
"Starea" este totul. Iar în ea intră "educaţie", "credinţă", "autoeducaţie", plus bruma de noroc.
:)
În rest, să vă ferească Dumnezeu de caragialisme:
"O mare durere să iubeşti, o mare nenorocire să scapi de aceasta durere"

Eu cu mine, prietenul şi prietena mea

Eu iubesc iubirea, el iubeşte iubirea, dar fără Ea.

Eu-iubesc iubirea, întreagă.

Ea dacă se împarte înseamnă că poate, e capabilă.

Dar... vreau să văd(în sfârşit) că poate să iubească şi omul şi întrepătrunderea lor.

El, iubeşte iubirea, dar fără Ea. Ştie că e o pierdere, o răsuflare dumnezeiască.

De aceea el caută o(oricare)Ea iubitoare dar să-l lase în pace.

Ca orice bărbat al zilelor noastre, el nu vrea să intre în conflict cu el însuşi:să iubească şi mişcarea ei vaginală, dar şi sufletul ei. Are doar grijă să nu se piardă în iluzii amăgitoare.

Ps-Are mare dreptate Pascal Bruckner în cartea sa “Marea dezordine amoroasă”: Prietenii mei ştiu, de aceea stau departe de iubire.

Eu? Deschid larg braţele ca inima să-mi treiere-cultive irigându-mi creierul de iubire sau invers, nu ştiu, important este că inima, sentimentul e încă în armonie cu sinele, ceea ce e mare lucru. Ceea ce vă doresc şi vouă.

Ro mânia

Radiografie extra-ordinară a celor ce populează într-un anume fel spaţiul carpato-dunăreano-pontic
...şi fidelă
Film nerecomandat celor ce refuză să accepte amprenta asta decisivă. Mioritică

..mulţumim Fănuş Neagu

Dezirabila

Nu e unică
nu are proprietatea exclusivităţii
nu e deşteaptă...dar ar face-o toţi constructorii de copii
toţi o urăsc deoarece ştiu... că în propriul for lăuntric nu aparţine nimănui.
...Uneori avem tendinţa de a ne autodistruge habitatul:)


şi poveştile,de ce-or fi..
:))))