Nu mi-e teamă să lupt ca să fiu văzut.
Masca nu-i pentru tine, ci pentru a-i proteja pe cei apropiați ție. (Christian Bale)

28.05.2011

Băutura? Drogurile la români? Nu! Etnobotanica...neamule!


Întâi a fost cuvântul?
Da. Dar la ce folos.
Când îi lipseşte miezul,constistenţa,susţinerea..şi mergând mai departe coresponedentul.
Bătutul cu pumnul în masă e semn că acesta nu mai îşi atinge ţinta.
De la sau după dăcoaice, Caragiale a anti-cipat bine:(de)la început a fost băutura!
Ea avea să se plieze perfect pe tipologia Mioriticului:
”Noi munceşte, noi nu gândeşte”, de altfel brand sugerat f.bine şi de Mărgineanu.
Dar în timp s-a dovedit prea săracă,astfel daco-mioriticii s-au orientat la DROG.
Încet dar sigur, efectele adevărate ale lui par a deveni singurele care „te scoate” la viaţă, asta în pofida consistenţei procurate de bere, rachiu sau tutun.
Să vedem însă cine se încred în aceste efecte-benefice:actorii, vedetele, adolescenţii civilizaţi de pretutindeni, şi în orice caz... cei care sunt departe de constrângerile instituţionale de orice formă ar fi.
De multe ori m-am gândit că românii sunt prea proşti să în-ţelea-gă rostul sau sensul drogului.Adevrăul e că nici nu ştiu ce să fac:să zâmbesc şmechereşte sau să plâng de bucurie....
Acu' vine partea interesantă, când conştientizez că:N-avem niciun necesar de înfăptuit(???) :)))))
De aceea, ne-am şi gândit la drogurile uşoare, între timp nici la astea nu am putut
„să găsim” deschidere!Aşa că buboiul paraÎmpamântenit trebuia să-şi croşeteze osupapă:
                              
                                    Etnobotanica-marijuana românească

Şi am inventat-o , de fapt ne-am dat măsura valorii-nevoii!
Totul pe tărâmul arid al spiritualităţii sau nevoii de iubire.
Şi cine ar fi putut simţii nevoia de aşa ceva, decât COPIII. E exclus să asociem culturii noastre tradiţionale nevoia de înţelegere sau iubire, a se citi respect.
Prostia „conducătoare”, părinţi, profesori, doctori, ziarişti...cred în continuare cu tărie că aici principala capcană ar fi platformele de socializare sau alte cauze externe care, în opinia lor, se dovedesc principala...sau principali vinovaţi, şi deci, luate la purificat şi controlat. ...Ar trebui vezi doamne pt.sănătatea, echilibrul sau liberul arbitru al oricărui copil.
Astea cu:Seducţie.com,Iubire.ro sau FaceBok-flok, nu reprezintă decât o supapă salvatoare, de prostituţie(de încercare)a sentimentului, pricăjit şi lovit de atâtea fixaţii, aspiraţii şi prejudecăţi.

Ca o acoladă să vă spun că maturii noştrii se agaţă de ţigări, copiii de etno-botanice, iar neîntinaţii de obsesia dreptăţii sau corectitudinii, oricum ai lua-o toate drumurile duc la Droguri, la drogaţi. Cu păreri, cu impresii, cu certitudinii...şi aşa cum citeam la Lorelei...cu relativizări.

Uitaţi-vă la faţa ăstuia...ochii lui, la ceilalţi. Bine, am înţeles, nu mai putem să băgăm pasta înapoi în tub...

Superb i

20.05.2011

Uneori...


Uneori muzica are darul de a face din doi, douăzeci sau o sută de mii, unul singur!
Şi tot uneori, parcă, BUCURIA e cea mai săracă modalitate de exprimare prin bătutul palmelor...
prin hăţişul bărfelor, vorbitului despre sex cu vecinii sau colegele, ori mâncatului lasagna sau mămăliguţei cu sărmăluţe.
De asemena, orgasmul mental sau orgolio-libidinos, este parcă mult prea trecător.
  Bucuria AZI pare a pierde teren.
Am găsit un exemplu, care chiar mă contrazice. Motivul..,e cumva mult prea ascuns!?!

17.05.2011

De Ce nu vă puteţi supăra pe bărbaţii care-şi bagă _ula



    Conform jocului-social e singura lor modalitate intimă de a se simţi acceptaţi şi iubiţi.
-E singura cale de a fi primiţi de acolo de unde au ieşit, ca un soi de manifest împotriva căruia sunt nevoiţi să lupte împotriva voinţei lor.
-E unica bucurie, cea mai înaltă pe care o simţi în doi. Momentul necondiţionat ivit mai mult sau mai puţin pe neaşteptat, e un fel de sărbătoare tăcută pe care îl manifestă cu multe salve de artificii, interioare! Acum depinde de pompier că artificieri sunt destui, de altfel mulţi îşi dau şi foc.
-E singurul mod sigur de a fi iubit fără a suporta şuvoiul ambigu al unr înlănţuiri de cuvinte şi expresii pe care de multe ori nu le pot/poţi înţelege sensul.
-E unica victorie repurtată pe un teren necunoscut şi ostil! Deci tot-dea-una vor vrea mai mult.
-E modalitatea izbăvitoare de a fi reCunoscut fără a face eforturi pertinente pentru a se construi, consolida.

-Îi scutesc de frica a le simţi superioare dar şi mai complexe decât ar trebui.
-Cea mai mare şi deopotrivă seducătoare, scurtătură cale de a ajunge la inima celuilalt. În condiţiile în care nu s-a născut nici măcar o schiţă a profesorului, darămite a unui pedagog.
-E modalitatea perfectă de a te răzbuna pe „acţiune”. Naturaleţea fiind întotdeauna supusă boicotării din cele mai surprinzătoare cotloane sociale, culturale .
-E un răspuns în faţa neputinţei de a exista. Masturbarea se dovedeşte prea săracă, aşa că... vor să se piardă în ea, în femeie definitiv. Se trezesc însă mai revigoraţi decât s-ar fi putut aştepta, ceea ce îi vor face să persevereze. În fond o odă împotriva gândirii, un soi de efort nerăsplătit cum se cuvine.
Încă nu se poate pune problema în termeni de vinovăţie. Din păcate.
Poate doar de...celebrare :)


"Între bărbaţi şi femei prefer femeile pentru că au asupra primilor avantajul de a fi mai dezechilibrate, deci mai complicate, mai perspicace şi mai cinice, fără să mai vorbesc de acea superioritate misterioasă care îi conferă o sclavie milenară"  Emil Cioran


Sexualitatea reprezintă misterul cel mai profund al speciei pentru că ţine la creaţie.
Misterul trebuie însă protejat şi întreţinut. Un mister nu se apără cu jandarmi, paznicii sau eunucii, dar senzaţia de culpă există. Totul e o problemă de convenţie şi context.

12.05.2011

A Perfect Heart of Music- Depeche Mode


30 de ani de carieră, zeci de milioane de albume vândute pentru fanii din toate colţurile lumii. 
Muzica Inimii, a Slăbiciunii...şi a Frumuseţii ei!
Oda înălţătoare a dansului... 




Depeche Mode sau gustul infailibil al perfecţiunii imperfecte... a inimii




De la "instabilităţii mentale" la gesturi suicidale şi până atingerea zeilor...
Geniul, Unicitatea lui Dave Gahan






07.05.2011

Inocenţa perpetuă...a inimii

"Calitatea ludică esenţială a muzicii nu mai are nevoie să fie demonstrată.
Ea este cea mai pură şi mai înaltă manifestare a omeneştii facultas ludendi (capacitatea de a/se juca)înseşi.

În diversitatea muzicii este inclusă din nou dovada că în esenţă ea este un joc, adică o grupare de reguli valabile numai înlăuntrul unor hotare delimitate, dar atunci şi absolut obligatorii, fără scop utilitar, dar cu un efect de agrement, destindere, bucurie şi înălţare.

În epocile arhaice, muzica e preţuită în mod conştient ca potenţă sacralizantă, ca excitaţie emoţională şi ca joc. Abia foarte târziu, printre aceste trei moduri de preţuire conştientă pătrunde şi un al patrulea: ca împlinire plină de tîlc a vieţii, ca expresie a simţămîntului vieţuirii, pe scurt ca artă în înţelesul modern."
JOHAN HUIZINGA-Homo ludens

Căutati pe acest blog