Viaţă Iubire Speranţă piper vechi...aparenţe.

Ce ar putea fi Iubirea fără Speranţă....
 Viaţa fără puţin piper...
    Ce ar putea fi toate astea dacă nu le-ar întreţine aparenţele? 
.....profesorii şi teologii lor cei inverşi?? :)
Mai nimic. Poate doar un freamăt şi un murmur rigid-asurzitor...


Mă înclin şi mă las... puţin doborât, în faţa excepţiei...
Vivat...! 


     I 'm all out of love, I'm so lost without you
    I know you were right believing for so long
  I 'm all out of love, what am I without you
I can't be too late to say that I was so wrong
                          .... without you






         What are you tinking of...
What are you thinking of...? 

A Fi sau a nu Fi... Realitatea

Mintea după urmă a uitucului prefăcut fără voia lui.... 

Există un soi de impotenţă a cunoaşterii de sine...a iubirii

Se promovează asiduu prin rândul nostru o impotenţă a identităţii...spirituale

Există printre noi o promovabilitate crescândă a nerespectului de sine...soră geamănă cu duplicitatea... şi cu vitaminele esenţiale...

Este triumfătoare printre noi o impotenţă a amplitudinii rudă apropiată a câştigului cu orice preţ

Există o fixaţie totodată printre noi toţi...ce nu te lasă să vezi...Iubirea, respectul, posibilul, "normalul" ca firesc: început-sfârşit, inocenţă-refresh  "sex"-sacrificiu...

Există un soi de impotenţă a fiinţei tradusă forţat în cuvânt corect sau minciună alintătoare...Este O evidenţă a neputinţei căreia disperarea îi croştează mărţişoare... (vezi nenumărate bloguri/familii) 

" Iubirea nu este o relaţie între două persoane. Ea este un stadiu al conştiinţei tale"
Osho

Reţeta recomandată... Iubirea

Între mit, realitate sau iluzie a prostituţiei, de orice fel...

...Mică repriză de recunoştinţă lui James Cameron
Toată gratitudinea mea personajului şi actorului Billy Zane


Se dă cea mai simplă ecuaţie...
După caz sau după hazard, se ia cel mai des una de "trei simplă".
 Sau în căutarea procentelor pierdute...
Se caută un Jack în fiecare, se crede şi se simte o Rose în fie ce fiinţă născătoare se amestecă bine, nu se ia în considerare (STRĂFUNDUL)ca să aibe aromă întâmplarea sau pretenţia (întâmplătoare).

Se amestecă bine-bine, cu mult firesc dragoste şi somn pentru frăgezire, atenţie, visare, imaginaţie şi multă contradicţie...se serveşte monoton sau rece la serviciu, acasă, în pat sau la prieteni.

Poftă bună... şi nu încercaţi să ucideţi pe la spate pe cineva sau să i-o spuneţi "drept" în faţă....

 
În orice caz, la îndemână pentru a putea suporta traiul lejer sau chiar senin până la sfârşit, mai există 2 SOLUŢII: vă puteţi purta ca andreiraduM, îmbâcsit şi plictisit de viaţă oferind flori sau altceva, după gust, sexului opus:)...sau vă puteţi concentra în filigran cum puteţi mânca diferit şi sănătos tot timpul rămas. Dar asta luaţi aminte: nu vă scuteşte deloc de întâlnirea palpitantă cu farmacistul din colţ sau de îmbrăţişarea unor Iluzii cărorara să nu le puteţi da un răspuns mulţumitor atunci când vă vine...

A "nu ştii" şi a "nu dori" CEVA-UL rămân până la urmă panaceurile universale: ale singurătăţii, ale con-vieţuirii sau a oricăror alte răspunsuri personal-acceptate. Ipocrizia, făţărnicia sau micile adaptări zilnice sunt mult prea jalnice pentru a mulţumi ego-ul sau chemările succesive ale inimii. Şi... să fim serioşi şi deci sănătoşi la cap şi cu dorinţa de a ne păstra zâmbetul intact: poţi să admiri oricare Ermitaj al lumii sau oricare Nepal al Naturii, VIAŢA îşi cere drepturile sale pe care orice fiziologie repetată prost ori feedbak de dragul lui nu ţi le poate absolvi... de nevoia esenţială
 A FRUMOSULUI... ce îşi strigă DREPTUL sau drepturile de sub orice zâmbet beat de complezenţă...(sau de model diplomatic "năstase")
Rămâne de a şti, a simţi şi deci delimita zâmbetul de rânjet şi inocenţa de complezenţa oricăror repetări necesare...


Celine Dion My Heart Will Go On - Titanic Orignal - Video HQ
 

Am făcut apologia unei stări simţite/vizualizate/căutate nu visate,
 ceea ce nu trebuie confundate...cu banalitatea cotidianului fiecăruia dintre noi în care suntem siliţi să fim "noi" , "fireşti", "civilizaţi"sau "penetranţi".

Minus Iubirea...

Niciodată n-am suportat măştile, aparenţele sau cuvintele educate să transforme griul sufletului, al FIINŢEI în culorile cele mai pastelate ale diplomaţiei şi civilităţii pentru a oxigena îndeajuns traiul în Cetate.

Iată cum tocmai de acea am ales ca din spatele unui Erou al Realităţii Noastre: Heath Ledger, să văd totul cu atenţie minuţioasă cu ochii minţii...şi departe de unităţile de măsură pe care cel mai des le uzităm pentru a respira şi înainta...în orice.

Cum însă să poţi trece CONSTRUCTIV ŞI CONŞTIENT de amestecul galopant şi alienant al legilor scrise şi nescrise, şi de isteria enervantă a imuabilului cotidian...?

Nimeni nu şi-a pus în cap să acceadă la vreun plan ideatic sau să-şi poată găsi o soluţie viabilă la o minimă mântuire. Aşa că pactizarea cu "diavolul" din apropiere a fost mai mereu soluţia creştinească şi extremă de liniştire a ostilităţilor... de orice fel şi create la foc continuu pe deasupra.

Acum, dincolo de intervenţia indubitabilă a Domnului în caruselul haosului social încercăm să strângem firimiturile pentru a ne aduna şi exploata totodată. Din vertijul ăsta duhovnicesc scapă cine poate, şi pe bună dreptate...poate roade oase cât şi pe ceilalţi în zonele lor moi.

N-am să mă refer acum la duhonvnicii binelui social(împărţiţi just prin mai multe gospodării) ci am să încerc să pătrund sintetic prin păienjenişul arhitectural mitic şi invizibil al Iubirii, fenomen căutat şi hulit deopotrivă.

Există un soi de regenerare a inimii, un soi de divinaţie a vitalităţii suferinţei, a frumuseţii şi a înţelegerii împăcării cu Sinele care este Ineluctabil şi deci de neocolit.

Nu există nimic de înţeles , nu există nimic de urmat...

IUBIREA naşte monştri andreiradumizi

...dar şi foatre multe rigle ale dreptăţii şi corectitudinii. De orice fel! Suferinţe "din dragoste" , bineînţeles. Brrr... Stay back. Suferinţe iremediabile transformate în tendinţe îmbrăţişate... cu ochii închişi.

În Iubire, iertarea, înţelegerea, acceptarea, evoluţia, negarea, resentimentul nu-şi au locul, sunt clişeee... ajutătoare ce e drept, astfel că tot ceea ce ţine de 2 este contraproductiv şi devine de durată. Iubirea se simte şi nu se neagă! Are diferite forme, nuanţe, termeni şi temperaturi...nu seamănă deloc cu CĂSĂTORIA şi nici nu se înghit prin simplul motiv că asta ultima este o normare şi nu stă la discuţii. Ea trage după ea, nu învaţă ceva...Cel mult îţi poate transmite că intrând în aceleaşi gropi, savoarea este aceea de a ieşi... şi a intra când nu te aştepţi.:) (Cinism)

Există o irevocabilitate a inimii în libertate, o suferinţă înşelătoare...şi un blestem întotdeauna regenerator...Ridicolul niciodată nu va putea fi îndeajuns...de stimulator sau clarificator de rol în faţa puhoaielor de carpe-diemişti(libidinoşi ai sufletului) şi a slăbănogilor porniţi spre reduta dezideratului de burtăverzi...

E nevoie de o sclipire de nebunie sau dacă nu de geniu ori de boicotare colectivă..pentru a rămâne întreg şi aţi pregăti prerogativele întru frumuseţea semenilor ori măcar a aleşilor.


 Respectul, acest "pod prea îndepărtat", va porni întotdeauna dinăuntrul măruntaielor fiinţei şi nu dintr-o spoială colectivă or individual diluat propovăduită...Iată de ce Iubirea va produce pe mai departe Ură, Prostie, Ignoranţă şi şi...Măria Sa Frica! 

Vă vine să credeți sau nu, dar Iubirea este exact precum Polițistul de la Judiciar, care se află în stradă cât e ziulica de mare, părăsindu-și biroul pentru a se comporta cum a învățat el la școală și suplini pe deasupra pe ăla care are și el(!?) pretenții neîndreptățite: Polițistul de la Circulație care trece și el la rândul lui (în timpul liber) pe la preoteasă, consecvent pentru îmbunătățirea tonusului. Bon...

Ce fac Ei? 

Nu lasă pe nimeni să treacă strada pe lângă zebră, amendează tot ce le ies în cale pe motiv de caschetă, spițe, lumini, centură la tot ce mișcă pe șosea etcetera pe premisa că nu sunt regulamentari... asta în condițiile în care mașinile circulă una la o oră...pe orice drum, județean, local sau fie pe autostradă. Iar ei ca angajați ai statului n-au nicio treabă în Marele Sens să se bage...să impună cum trebuie să se comporte morala la intersecția cu libidou deseori căpiat dar absolvit...

Asta e Iubirea în capul și ființa celor mulți! Unu de la Judiciar ieșit prost-plictisit-sigur-pe-el din birou...ca să gestioneze el amenzile, să-și împartă banii și perpetuarea legilor nescrise cu ai lui:de la serviciu și de acasă...
Iar prostimea la granița cu bolnăviciunea girează comportamente cel puțin deviante: http://sufletdetarfa.blogspot.ro/2012/06/proasta.html#comment-form


Trimiterea nu am făcut-o nici de data aceasta cu titlu de seriozitate, așa cum a presupunea cretinoidul limitato-maieutic andreiradum , ci mai repede spre a ne amuza de hidoșenia energică a unora care le circulă chiar prin sânge, în suflet...tiparele urii/ignoranței... și spre a nu ne anchiloza discernământul.

.................................................................................................................................................................

Forever... Michael Jackson!

       Nu a amestecat sexul cu iubirea, singurătatea cu graţia, întâmplarea cu dispoziţia, înlânţuirea ideilor cu inteligenţa, confuzia necesităţilor cu cea a manifestării naturaleţei..Nu a făcut paradă de idei, demonstraţii susţinute de modestie sau de habotnicie socială.Aparte prin nobleţe, asocial din convingere, atipic de geniu, a făcut din simţirea-i proprie oxigenarea surprinzătoare a Planetei.

Ceea ce au ascuns unii Cetăţii secole el a dat sufletului:

Posibilitatea de a pipăi cu note ale fericirii. A fost nevoit să eludeze "PRO-STIA" conceperii de dragul copiilor şi să accepte FACILITATEA "răului" de dragul lor! A inspirat direct dragoste chiar şi prin umilinţă, expirând iubirea! A oferit celorlalţi IDEALUL:Deschiderea, Dezinteresul, Dăruirea. Demonstraţia sa a conţinut Cuvântul. În lipsa unui Isus concret prin impresie sau amprentă.., el a dat cuvântul prin nota cea mai înaltă a sulfetului...Aceea primejdioasă şi profană, situându-se însă într-un loc unde ne dorim toţi: în partea plină, intensă, curată şi acută!

...

L-au omorât banalii, hienele şi invidioşii, sute, mii, zeci de mii....
Rămâne un soi de rege paradoxal al purităţii! O înălţime a frumuseţii ce nu o vom mai putea atinge nicicând în lupta cu impuriţăţile regulilor tuturor falsităţilor de zi cu zi!
Pentru noi cei cărora ne-a înfrumuseţat viaţa Michael Jackson..... NICIODATĂ NU VA MURI. ESTE PROTOTIPUL PERFECT AL EXTAZULUI FĂRĂ DE AGONIE, UN SOI DE ÎNGER PROTECTOR AL POSIBILULUI.

..


 Lumea a cântat cu el, a plâns, a implorat Nevăzutul, a blestemat involuntar orgasmul, s-a bucurat şi încântat într-un mod inexplicabil, nedescris...ca rădăcină şi motivaţie. 
Un tsunami de iubire poate fi revoltător dar nu regretabil. Asta la diferenţiat de milioane de inşi care au ieşit dintr-o aceeaşi membrană ca şi el.

              Michael Jackson te iubim! 


                                                                                    
                                      ....ne lipseşti!