Niciodată n-am suportat măştile, aparenţele sau cuvintele educate să transforme griul sufletului, al FIINŢEI în culorile cele mai pastelate ale diplomaţiei şi civilităţii pentru a oxigena îndeajuns traiul în Cetate.
Iată cum tocmai de acea am ales ca din spatele unui Erou al Realităţii Noastre: Heath Ledger, să văd totul cu atenţie minuţioasă cu ochii minţii...şi departe de unităţile de măsură pe care cel mai des le uzităm pentru a respira şi înainta...în orice.
Cum însă să poţi trece CONSTRUCTIV ŞI CONŞTIENT de amestecul galopant şi alienant al legilor scrise şi nescrise, şi de isteria enervantă a imuabilului cotidian...?
Nimeni nu şi-a pus în cap să acceadă la vreun plan ideatic sau să-şi poată găsi o soluţie viabilă la o minimă mântuire. Aşa că pactizarea cu "diavolul" din apropiere a fost mai mereu soluţia creştinească şi extremă de liniştire a ostilităţilor... de orice fel şi create la foc continuu pe deasupra.
Acum, dincolo de intervenţia indubitabilă a Domnului în caruselul haosului social încercăm să strângem firimiturile pentru a ne aduna şi exploata totodată. Din vertijul ăsta duhovnicesc scapă cine poate, şi pe bună dreptate...poate roade oase cât şi pe ceilalţi în zonele lor moi.
N-am să mă refer acum la duhonvnicii binelui social(împărţiţi just prin mai multe gospodării) ci am să încerc să pătrund sintetic prin păienjenişul arhitectural mitic şi invizibil al Iubirii, fenomen căutat şi hulit deopotrivă.
Există un soi de regenerare a inimii, un soi de divinaţie a vitalităţii suferinţei, a frumuseţii şi a înţelegerii împăcării cu Sinele care este Ineluctabil şi deci de neocolit.
Nu există nimic de înţeles , nu există nimic de urmat...
IUBIREA naşte monştri andreiradumizi
...dar şi foatre multe rigle ale dreptăţii şi corectitudinii. De orice fel! Suferinţe "din dragoste" , bineînţeles. Brrr... Stay back. Suferinţe iremediabile transformate în tendinţe îmbrăţişate... cu ochii închişi.
În Iubire, iertarea, înţelegerea, acceptarea, evoluţia, negarea, resentimentul nu-şi au locul, sunt clişeee... ajutătoare ce e drept, astfel că tot ceea ce ţine de 2 este contraproductiv şi devine de durată. Iubirea se simte şi nu se neagă! Are diferite forme, nuanţe, termeni şi temperaturi...nu seamănă deloc cu CĂSĂTORIA şi nici nu se înghit prin simplul motiv că asta ultima este o normare şi nu stă la discuţii. Ea trage după ea, nu învaţă ceva...Cel mult îţi poate transmite că intrând în aceleaşi gropi, savoarea este aceea de a ieşi... şi a intra când nu te aştepţi.:) (Cinism)
Există o irevocabilitate a inimii în libertate, o suferinţă înşelătoare...şi un blestem întotdeauna regenerator...Ridicolul niciodată nu va putea fi îndeajuns...de stimulator sau clarificator de rol în faţa puhoaielor de carpe-diemişti(libidinoşi ai sufletului) şi a slăbănogilor porniţi spre reduta dezideratului de burtăverzi...
E nevoie de o sclipire de nebunie sau dacă nu de geniu ori de boicotare colectivă..pentru a rămâne întreg şi aţi pregăti prerogativele întru frumuseţea semenilor ori măcar a aleşilor.
Respectul, acest "pod prea îndepărtat", va porni întotdeauna dinăuntrul măruntaielor fiinţei şi nu dintr-o spoială colectivă or individual diluat propovăduită...Iată de ce Iubirea va produce pe mai departe Ură, Prostie, Ignoranţă şi şi...Măria Sa Frica!
Vă vine să credeți sau nu, dar Iubirea este exact precum Polițistul de la Judiciar, care se află în stradă cât e ziulica de mare, părăsindu-și biroul pentru a se comporta cum a învățat el la școală și suplini pe deasupra pe ăla care are și el(!?) pretenții neîndreptățite: Polițistul de la Circulație care trece și el la rândul lui (în timpul liber) pe la preoteasă, consecvent pentru îmbunătățirea tonusului. Bon...
Ce fac Ei?
Nu lasă pe nimeni să treacă strada pe lângă zebră, amendează tot ce le ies în cale pe motiv de caschetă, spițe, lumini, centură la tot ce mișcă pe șosea etcetera pe premisa că nu sunt regulamentari... asta în condițiile în care mașinile circulă una la o oră...pe orice drum, județean, local sau fie pe autostradă. Iar ei ca angajați ai statului n-au nicio treabă în Marele Sens să se bage...să impună cum trebuie să se comporte morala la intersecția cu libidou deseori căpiat dar absolvit...
Asta e Iubirea în capul și ființa celor mulți! Unu de la Judiciar ieșit prost-plictisit-sigur-pe-el din birou...ca să gestioneze el amenzile, să-și împartă banii și perpetuarea legilor nescrise cu ai lui:de la serviciu și de acasă...
Iar prostimea la granița cu bolnăviciunea girează comportamente cel puțin deviante: http://sufletdetarfa.blogspot.ro/2012/06/proasta.html#comment-form
Trimiterea nu am făcut-o nici de data aceasta cu titlu de seriozitate, așa cum a presupunea cretinoidul limitato-maieutic andreiradum , ci mai repede spre a ne amuza de hidoșenia energică a unora care le circulă chiar prin sânge, în suflet...tiparele urii/ignoranței... și spre a nu ne anchiloza discernământul.
.................................................................................................................................................................
