Prejudecata- Another Atu...feminin

    
        E pe undeva minunat de euforică senzaţia ascultând "fetele de (pre)-bani gata"
care se plâng în superioritatea luxurico-cochiliană cum că: "Decât să iau la casa mea aşa ceva.. mai bine nu! "
Adicătelea, săracele Fete bogate calm-liniştite, aparent-îndoctrinar realizează faptul că: ..BĂRBAŢii se prefac(o perioadă) sau cel puţin "Vor înşela","cândva" lăsând să se reformeze la infinit(n'est pas???) prejudecata că toţi bărbaţii ie porci dar, trebuie şi este imperios nesesar să fie "luat/agăţat/ochit/ţintit" ACEL bărbat care să-ţi acorde mediul FAMILIAL OPTIM de dezvoltare...
Nu?
:))
Aşa.. şi numai Aşa îl putem lăsa pe Macho-money să-şi facă de cap sub protecţia căcăcios oficială a a...căsătoriei, şi bineînţeles aşa cum de altfel s-a întâmplat şi în povestea fetelor mele/noaastre...ale tuturor.:)
Astfel că putem să conluzionăm foarte uşor, simplistic cu toţii, personal, biblic şi instituţional!! că, bărbaţii îşi pierd într-un final orice urmă de credibilitate în mintea nevestelor şi al evelor lor de pretutindeni(sic!), ideea este să... nu i-o spui prostuţului de la început. Aşa că poţi să ataci pe 3 fronturi:
Ai instituţiile de partea ta(crema prostiei lor), ai bărbaţii TOŢI la curul tău şi îţi poţi fabrica la nesfârşit nevoile nespuse ale bărbaţilor cu care vei intra în contact:inocenţa, bunele intenţii şi dorinţa de a forma GENERAŢIA următoare.
Asta e prima parte de tip intenţional-concluziv, pe care vreau s-o incriminez ca şi argument de dezvoltare
şi întreţinere a Prejudecatei în gestionarea oricărei situaţii de fapt.
A doua o găsim preponderent în furnalul CUI?? Al Femeii...! În cazul meu/nostru în căpşorul
complex-duplicitar al Curvei :)care se prezintă ea compasional-expansiv sub (o) forma de
http://sufletdetarfa.blogspot.com/ aici şi zice ea, doborâtă de proprii neputinţe gata să şi le transforme în Atuuri: Tentaţia de nou, tentaţia de ''altfel'' şi tentaţia de evadare din cotidian...care îşi spun cuvantul!!
Ce mişto! ...să nu gândeşti sau să nu-ţi foloseşti creierul or propria educaţie, pentru menţinerea Celulei De Bază pe care tocmai tu "o uzi" şi îi dai certificat de valabilitate: cu credinţa, cu atmosfera şi celelalte
ingrediente?
Dar, muult mai mişto e să dai apă la moară tuturor neputinţelor şi prejudecatelor ÎNTOCMAI...pentru a
Exploata şi nicidecum de a-ţi rezolva sau soluţiona rolul asumat (biblic-social)de:
-Mamă
-Iubită
-Nevastă ba chiar şi de...Amantă.
Sic! :)

În loc de concluzie:
Nu fiţi fraiere, nu există nici familie, nici iubire, nici realitate: există doar resurse nebănuite de stimulare a
Prostului:să facă, să dreagă şi mai ales să greşească! Boozai....!
De ce să nu poţi tu, pe când, mult mai bine şi sigur este să-i dai brânci lui să cadă în mrejele Celeilalte.
Culmea! Pe fond mult mai îndreptăţite sunt femeile, nu însă responsabilizate îndeajuns, pentru onoarea de a Avea Dreptate iar pentru asta trebuie doar să te dezgoleşti nu şi să comunici şi să educi Fiul tău...Bărbatul de mâine.

Pentru cine nu e delicios Orgasmul?Hm... Nu ca prostul fixat.., pe un singur individ/ă ca să-i scoţi peri albi cu neştiinţa şi prostiile din căpşorul tău înghesuit de prejudecate sterotipale....

Aşadar e cazul să speculezi la maxim nevoia bărbatului de tine!

Corolar?
Din aceste situaţii sociale cine condamnă, Cine arată cu degetul?
Cine?
:)))))))
Tu! Tu...greşeşti!
Hai cazi!
:)))
Zi-mi că te uiţi la decolteu!
-Uite ce frumos e al Jiului! ...fraiere!
:))))))))
.......................................................................................................................................................



Mulţumesc Dona Summer...că ne-ai înfrumuseţat Viaţa! Râmâi printre îngeri!
Acolo îţi este locul...

Puritatea...fragilitatea dragostei.

Flacăra sau sentimentul?

Asta este întrebarea..
Prima poate exista, ba chiar naşte întâmplător dar, sentimentul nu poate rezista...învingător...alb printre lovituri...



E o floare...un parfum...o clipă...o eternitate...
E credinţa...e moartea...e dragostea pentru totdeauna.



E întrebare, certitudine, iluzie sau avantaj...?  Iacătă realitatea!
Sunt oameni ce încearcă şi reuşesc a scoate din răutate, neştiinţă, prostie, teamă... puritatea şi candoarea neîntinată a sentimentului... DRAGOSTEI!

"Mă ţin de frânghia ta...

M-ai ridicat 3 metri deasupra pământului "

 :) 

 Zach Filkins şi superba sa piesă i-o dedic Irinei din gura căreia am auzit... poate, cele mai frumoase cuvinte de dragoste... În Realitate: "Iubesc am curaj şi mă tem" ! 

 Post Mortem: Cui ie frică... şi cine are pregătite resentimentele să stea deoparte.  Ori...

să se înscrie în Programul naţional de futut! Sau în întrecerea individuală de Carpe-diemuri... Iese pe undeva "mai bine". :)) 

Simple things..

Mulţumesc mamei mele pentru inocenţa, bunătatea, dumnezeirea a- tipică... imparţialitatea nebună şi crudă ..................

O notă.
            Un sunet..
                      O emoţie...

Deşi este "complicaţia pură a lumii" , este totuşi: Simple things- Joe Cooker!
    De aici...Poţi simţii !!!

 
Iar consecinţele?
 Sunt pe cât de bizare pe atât de minunate: În Realitate!(Culmea, deşi avem 1000).
 Multumesc Geo pentru că exişti în viaţa mea...Irinei pentru că a re-cunoscut, Elenei că a vazut(prin ochelari), Mih.că a fugit, Iuniei că s-a răzbunat..., Cum aş putea să nu o iubesc pe Diana? Oare cum să rezist să nu mă prăbuşesc de fericire la auzirea Copilului-Minune Andrada? Sau să nu mă minunez că Marcii sfidează legile titanice (ne)scrise şi respectate...prost?
-Este cu adevărat ameninţător "Simple things". Îţi trebuie doar să idolatrizezi (cât să-ţi vezi interesul) ce-ţi dau alţii.Sau ceea ce câştigi tu...




Sau chiar să înţelegi ce vrea Pleşu să zică.
(Uneori) 

Fuga de sentiment sau Fuga senti-mentală?

Mic îndreptar pt urechi ce nu mai pot să audă.

 Asta pt că dracii interiori s-au frăgezit dumnezeieşte.

Răspuns prietenilor mei.

-Ce ne facem însă cu fugarii,destabilizatorii si simpli carpediemiştii?
-Îi lasam în băltoaca concupiscenţei ori a contrapertinenţei pseudoresponsabilizării.


Hei! Sentimentul nu este "dependent" de nevoie! 
Poate indirect este. Însă mai repede este de un celălalt. Întreg!
Astfel vom deduce că "jumătatea" va.. atrage "jumătăţi", sau "sferturi" ofticată ulterior de întreguri. 
De unde şi expresia resentimentară că "te trage dupa el". 


Ce trebuie reţinut şi nu ciufulit printre "democraţi" e că sentimentul apare şi funcţionează ca un izvor ce trebuie să adape, ca să-şi ia PH-ul şi nu chestiuni de suprafaţă întotdeauna neverificabile.:)


Dar, înainte de a verifica valabilitatea, şi pertinenţa lui, a sentimentului prin celălalt trebuie să-l re-cunoaştem în noi. Dispariția(senzatia ca ar fi efemer)sau diluarea Lui nu ţine şi nu trebuie văzută prin "domesticire" sau strict prin transformarea sa, ea ţine mai repede de nivelul matematic al raţionalului. Acolo unde raţionalul nu este calcul(prost)în defavoarea celuilalt, iar "matematica"este o alchimie dată de naturaleţea educaţiei, acolo unde...Dumnezeu n-are semnificaţie socială, ci intimă şi de o anume candoare.


Hranirea egoului condiţionat de vreo nevoie socială: aşa că am vazut la mama la tata ori la şefu sau la decoltata aia la care mai mi se ridică şi mie, nu este 
relevantă pentru menţinerea, modelarea sau transformarea sentimentului, El o va face desigur, dar cum...? 
Sentimentul nu poate fi supus vreunui şablon, El are culoarea şi dimensiunea unei păsări phoenix interioare, imună la majoritari, formatori şi Lucii-cruduţe.


El are un "trebuie" dumnezeit.


Sentimentul, nucleul Lui de fapt, se naşte şi se construieşte din DRAG-o-stea părintească, dintr-o identificare a frumoasului ivit.(Sic!)
Frumosul nu poate apare pe bandă rulantă, sau că-l face Cosmeticescu, el se iţeste  numai dacă găseşte corespondentul interior.Fantasmele şi ideile de tot felul:intelectuale,sociale,culturale-sexuale:)parţiale, nu-L ucid/elimină îl întăresc, şi îl va face pe individ să înfrunte slăbiciunea... Iar dacă carnea cu creier cu tot e moale.., cedează.


Sentimentul se poate dilua dar nu sinucide.


Raţiunea poate să-i închidă robinetul de "caldura". De fapt "raţionalul" este de cele mai multe ori un smecher căpiat care cedeaza la "temperaturi înalte" sau la orgoliul prostesc a lui Amor. Zeu capricios şi de fel tăntălău în mărinimia lui. Aşa că, dragilor, sentimentul nu "plezneşte" decât dacă-i dai palme din oficiu. El se transforma, dar nu moare. Se diluează datorită că.
Un simplu criteriu e de ajuns ... şi pe care inima sa nu-l poate administra în faţa puzderiei sociale de impedimente, prejudecăţi si influenţe tradiţionaliste.Jignirea este un motiv, la fel respectul, dar asta nu înseamna că de azi înainte eu voi fi cu sentimentul în "dezagregare". Deci "marioneta" bun de luat exemplu de altii!!!??? 
...pe motivaţia generalist-consumeristă că...ăsta e un conducator slab. 
Poate de asta iubirile(mari/mici/închipuite) se transformă in ură. Că avem nişte ingineri-şcoliţi foarte proşti interior, care n-au nicio treabă cu termostatul "inimii" şi al sentimentului,da al sentimentului, ci cu instinctul şmecher, cuceritor, care de fapt tinde cu motoarele la maxim spre elementul principal al Demo-Cratiţei Regele-gol!
Cum nimic nu e întâmplător, NI-MIC iată-l pe Tudor Chirilă cântând din tot sufletul laitmotivul realităţii...dezirabilităţii: regina sau regele? În fapt "piesele" încercate de a fi copiate, nu oricum, ci cu nota zece.
Încântă Tudor: Copilul care alearga către mare....
Există un timp anume, de acolo numai simţi nimic, esti doar racul.
QED

Sentimentul-Irelevant, aL timpurilor noastre!

În fond ai dreptate, ai fost foarte rabdator...

Cum să vrei să faci dragoste când toată lumea se goleşte de spasme? ... Nu ştiu.

Din totdeauna  pare-se că bărbatului i-a fost dat sexul iar femeii dragostea!
Bărbatul trebuie să se "dovedească", iar femeia să... se "ofere", astfel se poate construi o societate.
Bărbatul implică Femeia şi nu invers. Asta este contra-pedagogia la care suntem supuşi cu toţii.
Şi poate tocmai de aceea bărbaţii nu ştiu să facă DragostEa. Pentru că niciodată n-au avut în-drumători, mame sau însoţitori care să-i pregătească în sensul ăsta. De aici şi pretenţia nefirească a tuturor femeilor care cer bărbaţilor lor dragostea, iar iei neputând da... decât atât cât le permit femeile, şi cât îi educă femeile din imediata lor apropiere de-a lungul vieţii.


Cunosc un caz în care cei doi şi-au dorit să facă dragoste dar au eşuat lamentabil. Pentru că au dat curs imaginaţiei şi prostituţiei sentimentelor în acest sens. Încă o dată s-a dovedit că femeia este cea care ordonă cursul firesc al evoluţiei sentimentelor într-o societate, bărbatului revenindu-i doar rolul binecunoscut de a o lua cu fulgi cu tot şi a uzita tot armamentul/mijloacele din dotare:dacă o place sau nu o place.  
Aici este skepsisul, orice bărbat este la îndemâna femeii. ...Şi pentru că niciunul dintre ei nu poate stabili continuu momentul de dragoste optim necesar, se creează acel Hiatus generalizat, la nivel comunitar sau familial dacă vreţi, unde dragostea/naturaleţea intră în proces de diluare şi, foarte rar mai poate fi resuscitat: sentimentul prins, agăţat.. 
Iacătă aşadar cum se instalează monotonia sau rutina.
De aici, femeile pot flirta, iar bărbaţii putând a-şi declanşa vânătoarea, nu contează ce iese important este să-i pândeşti celuilalt greşeala: lipsa dragostei autentice sau diluarea ei la cote ne-suportabile este anticipată foarte bine. 
Aşa ne explicăm f. bine cum SENTIMENTUL AZI NU ARE RELEVANŢĂ ÎN VIZIUNEA CELOR DOUĂ SEXE, deşi unii cer iar alţii dau curs.

Întotdeauna cineva iese în pierdere... Eu? Nu vreau...
Cu precădere cei cu necesarul de dragoste aproape de zero sau golit, în speţă aceia care au fost acceptaţi pentru că sunt valoroşi pe piaţa muncii, ori s-au chinuit să copieze sau să mimeze fluidizarea afectivă lângă un corp străin.

Astfel asistăm cu toţii la un joc pervers de scoatere a celuilalt pe bază de involuntariat din circuitul dumnezeirii, alîmplinirii şi respectului, în general... pe considerentul că celălalt trebuie să acţioneze. Să mai arunc anatema asupra Evei, nu mai are rost mă mulţumesc să o blamez că este mult mai aproape de stat, de pui, de biserică nu şi de dragoste sau de bărbat.
În fond, pe bărbat îl face Statul sau prietenii ori colegii de serviciu. Nu mama, nevasta sau amanta(sic!) Cele trei muşchi- ietare sunt sprijinite pentru A Fi; la urma urmei şi el poate Fi, dar, nu sprijinit ci doar îndrumat, învăţat sau strict instituţionalizat.
Sunt cazuri în care ea este o finuţă şi o iubitoare, dar de cele mai multe ori el nu se poate ridica la vibraţia iei pentru că a fost ÎNVĂŢAT aşa cum am văzut mai sus sau cum ştim.
Alergatul după bani are contraindicaţii dar care foarte rar pot fi anihilate,conştientizate.


A, şi era să uit, există o categorie de oameni care reuşesc să nu se plictisească şi să alunge monotonia din cuplu mimând perfect creşterea şi descreşterea fiorului/emoţiei dragostei, resuscitând sentimentul valorizării lor: Bravo lor! Femeile aici sunt cele mai viclene, ajutându-se de poziţia lor, de inteligenţă şi de
regulile societăţii (pe care le urăsc toţi) dar care le sunt favorabile.
Sic!
Bărbaţii în schimb, nu sunt la fel de credibili. Iei nu se pot ajuta decât singuri şi iar o luăm de la capăt: rămân nişte căpiaţi între sentiment şi sex îmbrăţişând sintagma: "Drumul spre Iad e pavat cu cele mai bune intenţii". Capitol de altfel  care nu interesează pe nimeni.
De aceea poate trăim foamea de sentimente, iluzii şi visări generalizate: inconştienţa materială perverteşte dorinţa şi realizarea ei, în fond proliferează fantasmele sexuale ca un substitut al împlinirii sau plăcerii incipiente.

Cum bine spunea deunăzi Vargas Llosa
"caracterul frivol a ajuns la extreme alarmante. Intelectualul a dispărut din dezbaterile publice cel puţin (din dezbaterile) care contează, conştient că gândirea a pierdut teren în "civilizaţia spectacolului" şi că în prezent primează imaginile asupra ideilor. Intelectualul interesează doar în măsura în care face jocul la modă şi se transformă în bufon ".
 Iacătă de ce sentimentele au ajuns în această stare de dezagregare.. consumabilă.
Un Om sfidează timpul şi timpurile, el este George Nicolescu, să-l ascultăm...cu multă dragoste şi înţelepciune