Nu mi-e teamă să lupt ca să fiu văzut.
Masca nu-i pentru tine, ci pentru a-i proteja pe cei apropiați ție. (Christian Bale)

13.12.2011

Femeia, Iubirea şi Statul


....Bărbatul la pământ.


Femeia este reprezentanta oficială a statului în iubire.
Bărbatul este reprezentantul speciei în iubire.
Nici să te omori în Piaţa Sfatului(sic!) şi n-ai putea hotărî în dreptul celuilalt, să treci peste el printr-o convenţie, de exemplu. Cum ai putea să treci de patronul tău spiritual?


Femeia VREA copii sănătoşi, specia, îţi cere să fii performant şi să ridici standardul societăţii în care te afli sau, să-ţi menţii poziţia onorant. La afacerea asta delegată, pe nimeni nu interesează preţurile. Scopul scuză mijloacele cu Iubirea ştrangulată la mijloc ori folosită pe post de pistă de încercări.

Să revin, dacă bărbatul şi femeia au ţinte diferite întru comuniune realitatea însă îşi bate joc de ei: dislocarea celor doi este vădită, evidentă!
Bărbatul nu-ţi poate iubi(respecta) STATUL deoarece este parte componentă şi prea complexă pentru a-l putea duce capul!

Cu toate astea îşi cunoaşte f.bine atribuţiunile de desfăşurare, scopul îi revine aici ca şi obligaţie!!
Tocmai de aceea, este foarte conştient că trebuie să apeleze la toate abilităţile posibile pentru a accesa dimensiunea necesară a ilicitului. Istoria învăţându-l că aşa îşi poate apropia Iubirea(Sic!), prin a îngenunchea STATUL, seducând astfel la modul concret FEMEIA, câştigând-o de partea sa. Atlfel, nu s-ar mai explica susţinerea benevolă a femeii care este sclava necondiţionată a bisericii şi aflată sub tăişul-subordonant al legilor statului.

Bărbatul îşi câştigă femeia obligat SĂ TREACĂ ORICUM, ÎN ORICE FEL ŞI ORICE MOD de biserică,de stat şi de legile lui!
O femeie nu-ţi poate obloji sau repara specia, fără a sluji intrinsec statul!!! Şi asta prin standardul cel puţin optim al familiei, ceea ce înseamnă că, oricând poţi fi expulzat de educatoarea instituţiilor mai sus amintite.
Cheie ajutătoare:

Cutia bărbatului de scule, necesară pentru a repara orice stat pricăjit de atâtea nelegiuiri, niciodată nu a fost pe placul femeii.

Tocmai de aceea femeia-reprezentanta statului în teritoriu, trebuie ţinută apoape de biserică: oblojind astfel, RĂNILE supuroase lăsate în urma bătăliilor de către Bărbaţi.
Aici este foarte interesant...prin ce metodică perfectă biserica ţine aproape femeia: Biciuind-o pe ea prin bărbatul său.

Coroana de spini deasupra Domnului spune acest lucru. Iar dincolo de lacrimile Ei....mesajul arată acelaşi lucru. Plânsul este sinonim cu aşteptarea, pasivitatea, a se citi resemnarea. Îngândurarea lui este Supliciul Vieţii, în fapt ofranda adusă statului.......
Neostoirea şi blestemul pământului...al Iubirii.

Şi totuşi, după atâtea miii de ani, nu au fost depistaţi profeţi de iarmaroc?
Pentru această continuă neputinţă, măcar să fie prezenţi prin versuri: ca oricum, nimeni să nu înţeleagă nimic...

"Dar obloanele' s lăsate pe o lipsă de mirese...
Umblă zvonul că s plecate să devină împărătese....undeva prin Istanbul.
...Cu confort sporit de Cuşcă....
Poate nu e exact decorul, poate împărăţia-i tristă însă plină de umor.
Hai să tragem drag zăvorul, realitatea nu există, Doamnelor şi Domiiloor...."
:)

12.12.2011

Atac cu supersonicul. Muniţie de fasole...



Blaga spunea că "Unora le place numai ce înţeleg, alţii pot înţelege numai ce le place".
Mergând pe aceeaşi cheie, un alt luminat Paul Claudel spunea despre capacitatea de a înţelege, citez: "Nimic nu inspaimantă mai mult pe oameni decât lucrurile pe care nu le înteleg?


Aşa am ales preludiul acestei postări care, se vrea un fel de scrisoare deschisă adresată amicei mele Andreea, o fată destul de inteligentă cu un feeling autentic şi solid.
Însă, într-o încercare virtuoasă de a trage de mânecă "purtătorul de concepte", şi...a-l atenţiona că se cufundă în mocirlă, că-şi prostituează generatorul intern de idei şi sentimente, s-a proiectat precum un mare bombardier supersonic-sufletist în a remedia, ridica, naturaliza şi igieniza "magazia" subiectului nostru, care provine din altă tabără dar cu siguranţă de pe aceeaşi planetă.
Fără însă a lua în calcul că, la o anumită vârstă sau etapă de/în viaţă furnizezi combustibili doar în IUBIRE, CONSTRUCŢIE SAU CONŞTIINŢĂ. Şi nu te lansezi în guvernul boc sau în alte insti-tute doar ca să fii pe Val, şi în orice caz Frumuseţea nu ţi-o poţi stabiliza şi cultiva roc-ţoc: Noi suntem beatitudine, voi sunteţi spontani şi ce minunat că ne-am întâlnit şi cu Fortuna!...care i-a pierit şi ei, orice zâmbet de trecut sau actual curvă.

Aşadar, draga mea, dacă cumva te-ai pronunţat la adrisantul de faţă-scrib, io, mă discupulp cu cea mai mare plăcere. De fapt, e o adevărată oază de creativitate feat recunoaştere... să fiu surprins în sfârşit după 585 de ani, de viaţă.:)
Prima dată când am ochit boozayy...am avut un sentiment ciudat!... de punere la zid pentru că Tu din dualitatea fenomenelor cu care eu, cu drag şi repulsie igienică mă fluidizez: Ai văzut doar partea GOALĂ, doar MINUSUL!? Ca şi cum plusurile mele vin din CÂRJE, iar VANITATEA mi-o fabric precum puştanii de casă ai Românicii....
Andreea. Tu te-ai uitat la ochii mei? Ai simţit vreo dorinţă de viol? Vreun deziderat precum că mi-ş dori să fiu Asul din mâneca Românească?...sau JokeruL? Şi cred că din toată expunerea ta de motive un singur lucru m-a deranjat: să poţi crede că sunt autosuficient. Draga mea, mai ai de trăit în Lumea Senzaţiilor pentru a putea consimţi că un El "este" autosuficient. Nu mai bine mă citeai tu: NEDEPENDENT! ? Sic! :)
Aşa că hai să-ţi traduc în cheia mea...interpretările tale: la adresa acestui frate imaginar!
Primul paragraf e fulminant!
"Pentru că ai ajuns în punctul în care iluzia puterii internetului îți dă dreptul să asociezi fiecare idee cu un borcan cu etichetă pe care îl pui pe raftul din beci, ca mai apoi să ascunzi cheia în atitudini condescendente, false și prescrise de alții. "
:)))))))))) Ce râs! Isteric? Histrionic? :))))

"Puterea internetului" este investită... clar de întregul univers care ne înconjoară, iar eu îi spun Dumnezeu. De aici, am dreptul să gândesc şi să discern la întregul sistem de desfăşurare şi apărare al forţelor care îl compun:recte bipezii făuritori.
Eu? Nu asociez ideile cu borcanele with etichete, îmi face plăcere să identific borcanele etichetate de alţii şi, să vad compoziţia chimico-estetică a lor. Iar la urma urmei că le las în beciul lor tot eu sunt vinovat?
:)))
Mă rog, în lăcaşul ăla lascivo-ipocrit.

"Condescendenţă"? Pare draga mea.., în fond este o atitudine de bunăvoință față de cineva care, Vrea să facă altceva decât ar vrea cu adevărat. Ca să întregesc poziţia, impresia de superioritate este ADUSĂ de armatele întregi de binevoitori, iubăreţi, respectuoşi, fremoase sau salvatoare familale şi de specie. Ironia pe care o inserez, se datorează micimilor sufletului, pâtpâdâcilor inimii şi ai sexului genero-parazitar. De asemenea, al intereselor meschine şi chinuitoare ale acestui specimen, mioritic sau... al schimbărilor pe parcurs a oamenilor neînvăţaţi cu respectul şi dragostea faţă de semenul lor...măcar cel care merită.
Dacă nu cunoşti dimensiunea manifestaţiilor... Răului şi Prostiei în cadrul societăţii ăsteia, nu vorbi de atitudini false şi prescrise de alţii. Mă rog, tu te-ai adresat cetăţeanului ăla, care, eu încerc acum să-i iau apărarea.
:)))

Cine nu ştie să aprecieze o senzaţie? A! Da, ce ţi-aş detalia ceva.....:)
Zici: "Pentru că e simplu să nu-ți pui întrebări, e simplu să fii fericit și să-i lași pe alții să-și facă treaba, în timp ce tu îți lași umbra să-și construiască singură un drum în lumea asta aplatizată."
Măi da' e prost rău amicul ăsta al tău. The Something Big habarnist.:)))
Aş zice că, a jongla cu răspunsuri nu este invers proporţional cu viziunea microscopică a naşterii întrebărilor. În fine, ţi-am zis mai devreme de "nedependent", plus că, a oferi unora iluzia dreptăţii sau a puterii lor.... chiar şi cu preţul unei reprize nervoase consumate, nu-mi ucide nici
viziunea şi nici credinţa. Mie unul, poate cel mult să-mi f_tă un moment prielnic creativităţii, dar vezi tu, chiar nu pot fi Albă ca zăpada sau Piticul muncitor şi pus-pe fapte! Mari. Orice episod din viaţa noastră, are nişte părţi de cumulare dar şi de plată. Nu poţi fi un Minunat sau un Mincinos frumos autentic care să dobori cohorte de aşteptatori/toare.
Confirmare? ..a altora? Da!!!! O iubesc! Mie mi se pare că am rămas noi doi pe Terra,şi împreună cu vecinii şi rudele de prin zona ta!:))))
Ce vrei şi tu, "confirmarea" o mai văd şi ca pe o igienă mentală...ca protectoare a inocenţei...şi respectului de oameni frumoşi. Nu-mi permit luxul să ader cu inima şi sufletul chiar în mijlocul Sistemului: graţios, corect şi credincios, se înţelege, cu ghilimelele de rigoare.
Iar fundul nu e la " f*tut", urechea e cam aproape, inima tresaltă uneori chiar cu furie, dar ce vrei: Nimic nu e perfect, frumos sau înţelegător. Pentru mulţumire sau mântuire ştii, că trebuie să lupţi!

Inima vorbeşte, spiritul cutează, inteligenţa desăvârşeşte iar Fortuna.... decide.

Uneori, de fapt de cele mai multe ori Zeiţa asta face tot Destinul. Aşa că, NU MAI DA CU FOC în cascada cristalină şi cu alge...de pe fund: vezi că nu stingi. N-ai putea să mângâi? :))
Acum, "ți-ai scrie gândurile pe clădirile orașului, doar ca să ai parte de atenție. Pentru că te crezi specialist în orice. Pentru că tu le știi pe toate."
Mă nu ştiu ce-o avea ăsta al tău în cap dar a expune un principiu undeva şi al supune(sau al supune chiar pe el) oprobiului public este o atitudine ok, este o suscitare la dezbatere, la a dezamorsa controverse şi a preanunţa limpezirea, chiar şi prin cuvântul simplu.
Aş scrie cu markerul şi pe nişte fese bine rotunjite numai să văd, să-mi mulţumesc orgoliu, că: bunul-simţ sau buna-voinţă se pot manifesta şi... nu vor putea muri, aşa cum se întrevede destul de clar. Cu toată opoziţia pozitiviştilor de duminica blogăristică.. sau de cartier.
Nimeni nu propovăduieşte Vaca de aur sau Hora dumiriţilor, nici nu-mi doresc, dar, numărul căcănarilor de ambele sexe şi de ambele condiţii sociale ne re-pregătesc Marea Surpriză A unui Grandios Şut în Cur, şi fără orgasme multicolore.:)

Nu accept eu "furnica"??
Eu unul, sunt musca ce bâzâie în cururile cele mai igienizate...şi mai prespălate din teriotriile astea ale daciilor duster.
Să te consider nebună? No. Extrem de dragă. Dar, nu te expui ca să nu te diluezi, să nu te destrami. Precum anunţatele persistentele Elene, by the troia.

Dedicaţie făcută prietenului tău. Sper să-i folosească.Oricine ar fi el.
Dar ştii care este esenţa? Adevărata esenţă? Nu contează numele.

Glorie celor ce pot discerne întru frumuseţe sau iubire. Pupaţi-vă Fortuna şi mai daţi-o şi altora. Că au nevoie. Al-to-ra!

10.12.2011

Familia atomică sau afectivă..


Odinioară familia apăsa asupra noastră precum un corset;
Acum ea aminteşte de acele pânze de cort găurite care lasă aerul să treacă printre ele. Este viziunea cea mai curentă a dezastrului adus de revoluţia individualistă.

Oare nu este uimitor faptul că dezagregarea legăturilor matrimoniale merge mână în mână cu dorinţa crescândă de a "întemeia o familie"?
Inclusiv din partea celor care, în mod tradiţional, erau privaţi de ea, şi anume inclusiv, din partea membrilor minorităţilor?

Ce poate fi mai plăcut decât viaţa comunitară dusă în mod facultativ, cu prilejul sărbătorilor sfinte? Ca şi cum timp de o seară, de o zi, aceste mari adunări familiale, arborescente, şi-ar pune energia şi căldura în serviciu fiecăruia: dispersia sarcinilor afective, uşurări multiple care micşorează povara unui angajament unic.

Familia va fi întotdeauna prea coercitivă pentru nevoia noastră de libertate, şi nu destul de prezentă pentru nevoia noastră de consolare.

Familia actuală vorbeşte numai limba afecţiunii:orice înfruntare este izgonită, orice atitudine rece este denunţată.Prevalează doar fuziunea în care se anihilează personalitatea celor din familie.

Iubirea afişată interzice conflictul, îi cufundă într-un soi de baie primordială, care-i opreşte să se revolte împotriva părinţilor lor ce-şi interzic până şi cea mai mică mustrare..

Pascal Bruckner- Paradoxul iubirii


Iacătă găsii un argument de ce bărbaţii crăp mult mai repede în faţa otrăvitoarelor în aparenţă.:))

"Barbatii au trait mereu intr-un mediu economic cu un grad de risc si incertitudine si... s-au implicat pina la un punct in activitati rutiniere(sic!) in casa. Acesta este privit si ca unul dintre motivele pentru care barbatii mor mult mai repede decit femeile iar in occident acest lucru este mai mult decit vizibil."

Citiţi dacă mai aveţi timp, un interesant punct de vedere al acestui nene numit Adrian Coserean:


03.12.2011

Nimic nu este întâmplător!


Facem copii precum 11 metri. Un arbitru e suveranul iar noi tragem obligaţi la poartă. De fapt, portăriţa şi arbitrul complotează asupra jucătorului, răstimp în care el(nu El) trebuie "să nimerească" poarta şi să facă mulţi bani. Altfel va primi "roşu"! :)

De acum înainte ne alegem progenitura, în loc s-o suportăm: nimic nu-i mai enigmatic decât dorinţa de a avea copii, care este ultima noastră sacralitate.


Copilul nu mai este accidentul hazardului, ci fructul voinţei.

Cuplul decide momentul în care vrea să fie fertil, contracepţia suspendă forţa anonimă a instinctului: Natural este să faci dragoste, să dai viaţă este artificial. O naştere întrutotul programată este o responsabilitate zdrobitoare:vom fi răspunzători până la moarte de cel sau de cea care va veni pe lume!

Facem copii pentru tot felul de motive meschine:
pentru că ne simţim mai siguri, să ne prelungim viaţa prin ei, să reuşim prin ei să facem ceea ce noi am ratat.

Dar îi iubim pentru cele mai bune motive:prin simpla lor existenţă, ei ne dau peste cap proiecţiile noastre narcisiste, ne dejoacă întruna aşteptările.

Minune a celui nou-născut, care se instalează de la început în registrul surprizei:
nu confirmă nimic, deconcertează, întruchipează alteritatea.

Fiecare crezând că lucrează la propria sa fericire, lucrează de fapt la reînnoirea umanităţii.

În această dialectică a intenţiilor particulare şi a scopurilor generale, culmea egoismului este şi culmea altruismului
.

Dar de fapt suntem în plină creaţie de noi forme familiale, trăim angoasa tranziţiei şi nu spaima sfârşitului.

Sexualitate legată de procreaţie ieri, sexualitate deconectată de procreaţie azi " :)))) "
procreaţie detaşată de sexualitate mâine, făcând inutilă intervenţia unor părinţi...
Pascal Bruckner


Aşa că să nu vă mai mire că a-ţi "vrea" sau că simţiţi nevoia să faceţi dragoste cu soţia, amanta sau vecina... doar că v-aţi ciocnit supăraţi fiind, şi vă iese... doar un coit de rutină!
...Sau dimpotrivă revărsare hormonală PURĂ.
Acum, cuvântul "pasional" va fi doar de împrumut sau...... doar în capul preotesei feminine, care este de fapt şi cea care stabileşte: Ce este "pasiune" şi Ce nu, când poate începe sau dacă... sunt îndeplinite întrutotul condiţiile
.

01.12.2011

Ce ar putea să facă românii într-o zi liberă!



...de ziua lor

1- Să se depărteze de stres.

Bărbaţii beau sau vorbesc cu Cine le place.
Femeile fac mâncare sau stau la aceleaşi proaspete tacla-le.
Căsătoriţii, încă se chinuie să iasă din repetabila rutină.
Proaspeţii căsătoriţi/iubiţi se montează din răsputeri să poată să găsesească o ţintă preferată din prea multe, dar prea puţin consistente....
Săracii cotrobăie cu o nonşalanţă demnă de spitalul de nebuni la cutia cu minuni teveu'
Liberii de constrângeri, umblă la deliciile interzise hedonist-bahice..
Pesimiştii încearcă să-şi pipăie tolbele universale pentru a mai găsi ceva.
Optimiştii: ăştia au învăţat mult prea bine să se mintă singuri şi dintr-o multitudine de variante personale reuşesc să-şi dea refresh-ul dorit.:)

Trebuie să recunoaştem că de 1Decembrie ura/pasionaţii urii mai scad ceva din simţăminte, din intensitatea cu care tratează ce nu le este familial/r

2 -Să iubească.
Norocoşii destinului îşi pot jubila orgasmele în linişte, nu însă fără o mică grijă de a fi ciupiţi de Ceilalţi.
Amicii hazardului, se bucură de inocenţa cultivată atât de tainic şi de beneficiile bunei(minunăţii)-dispoziţii a partenerului.

3 -Să iasă din oraş.
Există oameni care "populează"pendulând mai mult sau mai puţin(întâmplător) toate categoriile mai sus menţionate, şi se bucură de aerul proaspăt al altcevaului.

Şi ar mai exista a 4-a categorie "mâncătorii de mici şi bere" , pentru care totul este otova: burtăgraşii sau futăcioşii...de timp preţios.


La drept vorbind dansând pe la nunţi sau la festivităţi "Hai să dăm mână cu mână", ei sunt aceia care parazitează fiiinţa asta oropsită...şi mai nou ipocrită dar fără ieşire.
Aşa e, şi românii gândeşte!
De la munca brăţară de aur la şmecheria bine făcută.
Poate reuşim să nu mai simulăm, măcar în timpul ales de NOi liber. Dar şi aici... cu cine poţi să faci...asta! Vă urez sau ne urez: Noroc Bun!

Deşteaptă-te! Că te odihneşti prea mult. Chiar mai mult decât vrei.

Hey...hey....

Căutati pe acest blog