Iubirea. Pentru neiniţiaţi.

Nu este mică, mare, plină sau promiţătoare... IUBIREA e un simţământ!

Ea este o decizie în Sensul ei....

Cum să ştii ce este Ea.. când pe tine te interesează doar  de Tine...

Pe unii îi interesează cuvintele, pe alţii impresiile şi fiţele pentru a o putea "apăra"..

Pe alţii sentimentele...cu/prin ele, se ghidează

Însă pentru cei mai mulţi iubirea se relevă atunci când "faci ceva" pentru Ei.

De aceea iubirea nu există. Şi se "varsă" în relaţii, în sex, în cununie sau căsătorie... în blasfemie ori crimă.

Iubirea este deschidere, nu ascundere,  nu strategie-boantă.

Iubirea este Dumnezeu, este Creaţie !!!!

Nu orice creaţie!

Sexul, cea mai extremă şi sensibilă, ascunsă dintre intimităţi nu este orice creaţie...

El este "dumnezeire" în Celălalt.
(Pentru detalii să înţelegeţi, să nu pierdeţi timpul cu lălăieli drăguţe ba chiar împrumutate, sunaţi la telefon 0723014541, ie robotul :))))

Toţi oamenii frumoşi din viaţa mea

         

                                   

                                                   Tuturor le dedic compoziţia asta

 http://www.cinemagia.ro/trailer/the-english-teacher-8678/

Şi în special prietenei, minunatei, formidabilei mele... prietene.
....... pierdută în 2013.
Ea oricum nu ştie nimic.
Doar zâmbetul ei... ştie.

Doar El este îndrăgostit..

Zâmbetul ei este precum pisica.
Sare tot timpul în braţele mele..
De aceea nu ştie că este îndrăgostit.

N-a ştiut-o,
Şi nu o va şti...
Doar zâmbetul.



 

nevoia?
ne-voia?
Nevoia???
:)

România sau obsesia NEvinovăției

Nu știu cum se face dar românia este bântuită de fantoma vinovăției. Există o anume cochetare și cochetărie cu compromisul atât de profundă, astfel încât s-a cristalizat în nația asta o stare latentă de nevinovăție. Cotropirea nației, nevoia de apărarea a sărăciei și mai apoi a orgoliului, a-profundarea securității... au dus inevitabil la buimăcirea totală familiei, de aici și o stare latentă individual-insituțională care vine să absolve orice act ajuns extrem sau definitoriu.

La nivel local-de Giurgiu există exemplul Lucian Iliescu-Victor Boiangiu conducători beligeranți de la revoluție până deunăzi de partide, însă, doar în aparență sau pe hârtie. Asta ce înseamnă? Că dacă te faci că te lupți și te întreci, după aceea te faci și că te doare. Simulare perfectă percepută și luată în gospodării și de populație.
 Exemplu devenit concret și involuntar la nivel național de USL!

Traducere: Pentru a da vina pe cineva ai nevoie de unul. Nicidecum în urma unui act legal, liber consimțit să-l poți depista firesc și normal pe vinovat...din cauze ALEATORII și să reglezi balanța cauzal-socială. No.
Altfel spus: Primul să-l învinovățească(contrazică pe celălalt)iar celălalt să se apere sau să scape. Motorul devine însăși acțiunea, însă o acțiune securizată, de strategie. Simularea nu e spontană, ea miroase. Așa este și în sânul societății. Nu poți simula un rol și după aceea să înțelegi că ai greșit. De ce? Pentru că și celălalt a simulat, când de fapt: A FOST PUS SĂ JOACE, deci să SIMULEZE. Iar când ești pus...înseamnă că și SFORARUL/patronul/Nato samd sunt de vină.
AFLAREA ÎN TREABĂ ABSOLVĂ ORICE ACȚIUNE, DECI ȘI VINA!
Esența este de a-ți câștiga dreptul de a arunca vina.

Când ești PUS de cineva înțelegi că regula jocului este falsă din start. Așa că FALSITATEA devine mama regulilor și a legii, iar populația a început să deprindă foarte bine asta și să-și creeze noi mecanisme de protecție, apărare și simulare.
Bărbații nu sunt vinovați că femeile pleacă la muncă în UK iar ei se sinucid
Femeile nu sunt vinovate că bărbații merg la curve și nu mai sunt bărbați.
Nici bărbații nu sunt vinovați că nu mai sunt bărbați pentru că termenul a suferit schimbări majore în optica feminină și socială. Nu poți bate, manipula și fura, să fii și bărbat și să fii și vinovat. Nu-i așa?

Profesorii dau vina pe părinți
Părinții dau vina pe profesori
Preoții dau vina pe televiziuni
Angajatorii dau vina CULMEA!! pe angajați!
Grasele dau vina pe romantismul surprinzător lipsă din bărbați
Pacienții dau vina pe doctori
Doctorii pe sistem.
Sistemul pe legi.
Femeile cu curul mare dau vina pe banii în plus ai partenerului
Cele cu sânii imenși pe bărbații care doar la asta se uită(inclusiv eu)
Politicienii dau vina pe Criză
Alegătorii dau vina pe politicieni. Și surprinzător s-au autoprostificat dorind pentru ei și familia lor să ajungă tot acolo.
Copii dau vina pe profesori.
Cei care fac dragoste dau vina pe cei care fac sex
Curvele dau vina pe bărbații care fac legile pentru că nu au o muncă onorabilă și plătibilă
Cei care fac sex pe cei care nu muncesc.
Miliardarii pe ceilalți că sunt leneși și proști
Simulacrele din presă dau vina pe politicieni că nu i-au învățat din timp parcursul succesului și realizării
Farmaciștii sunt singurii care nu dau vina pe nimeni. Și ei au mirosit că starea națiunii este clară de a lua medicamente preventiv din cauza bolii și a prostiei generalizate în care nu se sfiesc să intre.

Morala: Nu poți fi vinovat când ești condus de vinovăție când nu ai învățat nici să respecți și nici să iubești. Fututul acțiunii sau acțiunea fututului este seva. Tupeul este doar uleiul pentru a putea acoperi consecința...fututului. E drept la alte state seriozitatea și respectul mai salvează, la noi nu este cazul. Suntem nevinovații prostiei generalizate, sadicii cercului închis în căutarea de masochiști...pentru că n-au unde pleca.

Jack și Rose

Mă trezesc și eu luat prin suprindere simțind că în mine recunosc un Jack Dowson și un Rose.
Ideea conturată, verificată ca pertinență în ecuația periculoasă a schimbării mă ia prin surprindere ca un  Balet al dracu suav de dual interior. Și iubesc tot cam ca un Jack și o Rose împotriva atâtor iceberguri colosale cu pretenție la unicitate, originalitate și tărie...a căldurii.

Nu e neapărat o asumare pe cât o măreție interioară pe care o simt continuu revărsată...și o dăruiesc.
Și șchiop dar și cu forța unui tsunami, uneori de aproape alteori de la distanță.
Frumusețea Vieții m-a învățat asta. Sau poate Cameron târziu.
Cotrobăit de atâta pasiune ancestrală de un Jack și o Rose, mă învăluie în mister și nebunie alte două ființe: Cossete și Gavroche care îmi dau dimensiunea întreagă/provocatoare a unui Dumnezeu plenar.

Animale, dușmani surprinzători, înfricoșate ale pasiunii...iubesc cu atâta pathos încât și eu mă sperii, de la atâta vitamine, recunoaștere! puritate și recunoștință. Iar în timpul ăsta Îngerul mamei îmi zboară năuc prin inimă spunându-mi că Irina e toată un înger...pe pământ, lovit, iubit, blestemat și hărăzit din lumina și întunericul celor sfinte și păgâne.

Un Jack și un Rose mă vor cotrobăi neîncetat prin vene, în inima atât de nebună, pe care o voi dărui aceleași frumuseți interioare care o cere, pentru înălțarea purității...parcă venită săraca de NICIUNDE...pentru eternitatea dragostei-con-știente, ba chiar raționale!
Acest dușman ultim atât de drag, atât de războinic în fața slăbiciunii generale...stereotipiilor grandioase.

Iubesc prostia pentru că iubirea poate să iasă atât de bine în evidență, prin constrast...prin frica tuturor de împlinire, prin ajutorul divin.
Rușine! Nu. Milă! Nu. Uitați-vă în inima voastră. Lăsați-vă  "ochelarii cumpărați". Faceți-o. Reîntoarceți-vă la Început: la un an, la cinci...sau chiar cincizeci.
Să mă adap din ea...pentru a fi eu însumi un izvor de Jack & Rose.

Îmi iubesc lacrimile? Care nu știu nici să iasă nici să stea, și nici să spele toate rufele atât pure ale haosului nostru al tuturor?? Da. Unicitatea lor nebună. Jack & Rose vă iubesc! atât de mult...
Parcă a-ți fi mântuire, exemplu abstract și atât natural tot-odată. :)
Plăsmuirilor ce sunteți.

Ps: Ce mișto și relaxant trebuie să fie să-ți reușească să fii o oama de tinichea sau căpcă1. inteligența să te ajute să treci peste. ca și..în alte cazuri cu ea să sări peste, dar, să cazi pe același senin cenușiu al grandioasei indiferențe care naște...dorințe...serioase.

Geniile și Dragostea... în marșul Relativizării!?

Poate că Geniile au reușit să ne țină la suprafață... să nu cădem de tot.
Parcă Geniile ne-au dat consistență Dragostei, nu?

Geniile ne-au întors înapoi de pe drumul pierzaniei...al carierei bezmetice.
Geniile ne-au arătat că Iubirea face minuni și Isus nu e doar un concept pe post de exemplu postat de gânduri în suflete.... sau de agățători multimpli prin biserici, nu?

Geniile au arătat fără echivoc că dragostea ne salvează, iar noi acum, că nu mai avem genii încercăm să ne păcălim cu poezii ca să, chemăm DRAGOSTEA.
Ea nu vine acolo unde FAPTA a trimis populația la farmacii sau la miracole pe care nu le mai crede nimeni.

FAmilia? Doar dragostea instinctuală-cea la prima mână, pură, necizelată, fără forma perpetuă care anunță finalul desăvârșirii. Doar cu Ea, ești aproape mort. Te pasc alți hămesiți...văduviți involuntar...de necredința frumuseții universului termen, pe care, cei mai mulți îl confundă: de la futut la mângâire, de la miracol la un zâmbet, ivit parcă de nici unde... Dumnezeu cu mila.

...controversă, duplicitar, chiar? ...Da. Însă Nu Curvă, Nu proastă...
                   Unul din geniile românilor Adrian Păunescu. Un ajutat conjunctural desigur
*